Sunteți pe pagina 1din 27

TURISMUL RURAL ÎN ROMÂNIA

Turismul rural a fost practicat în România multa vreme în mod neorganizat,


rezultând din necesitatea turistilor de a gasi un mod de cazare accesibil si cu un grad de
confort mai ridicat decât în cazul campingurilor sau cabanelor, în timpul vacantelor lor.
Dupa 1989, s-a manifestat nevoia unei organizari a acestor spatii de cazare, prin
omologarea si clasificarea lor. Gama serviciilor s-a îmbunatatit, s-a largit si, astfel, tot
mai multi sateni si-au deschis casele pentru a primi turisti. Primele forme ale turismului
rural organizat au aparut în zona Rucar-Bran, ulterior înfiintându-se si ANTREC. Dupa
aparitia acestei organizatii, în fiecare judet au fost omologate gospodarii si a aparut
concurenta, bazata în special pe resursele naturale ale zonei, pe atractiile oferite turistilor.
Ca urmare a acestor transformari si a tendintei de modernizare si perfectionare a
activitatilor turistice rurale, turismul rural a ocupat si ocupa un loc important în oferta
turistica din tara noastra, reprezentând pentru multi dintre noi o alternativa atractiva în
vederea petreceri vacantelor si concediilor.

Pe parcursul ultimilor ani, au aparut si o serie de reglementari de ordin


legislativ în ceea ce priveste aceasta problema, si au fost editate o serie de lucrari ce
trateaza conceptul de turism rural si agroturism si satul românesc, unele dintre ele venind
în sprijinul celor ce vor sa primeasca turisti în gazda, având forma unui îndrumator.

Turismul rural si agroturismul au cunoscut o dezvoltare semnificativa în


România, si se poate afirma ca se aliniaza din ce în ce mai mult standardelor europene
din acest domeniu.

2.1. Conceptia de turism rural în acceptiunea româneasca

Turismul rural si agroturismul sunt doua concepte diferite, desi unii autori
considera ca sunt identice. Aceste concepte se identifica pâna la un anumit nivel, dupa
care se diferentiaza.
Turismul rural are o arie de cuprindere mai mare, incluzând si agroturismul. Dar, spre
deosebire de turismul rural, agroturismul trebuie sa respecte o serie de criterii legate de
consumatori, precum: sederea în gospodaria taraneasca, consumul produselor agricole
obtinute în respectiva gospodarie, participarea, în limita posibilitatilor, la diferite
activitati din gospodarie.

Din definitiile turismului rural si agroturismului, ce vor fi prezentate în


continuare, se va putea identifica principalele diferente dintre aceste doua concepte.

“Turismul rural reprezinta forma de turism concentrata pe destinatii în


spatiul rural, dispunând de o structura functionala de cazare si de alte servicii
eterogene.”[1]

Definirea turismului, în sens larg, a determinat aparitia unor opinii diferite cu


privire la continutul si caracteristicile acestuia.

O alta definitie a fost data de Organizatia Mondiala a Turismului. Acesta


defineste turismul rural ca fiind “o forma a turismului care include orice activitate
turistica organizata si condusa în spatiul rural de catre populatia locala, valorificând
resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum si dotarile,
structurile turistice, inclusiv pensiunile si fermele agroturistice.”[2]

“Agroturismul reprezinta forma de turism, practicata în mediul rural, bazata pe


asigurarea, în cadrul gospodariei taranesti, a serviciilor de: cazare, masa, agrement si
altele. Prin agroturism se valorifica, astfel, î 22222j93w n mod superior, resursele
naturale si antropice ale zonei, contribuind la ridicarea nivelului de trai al populatiei
rurale. Spre deosebire de turismul rural, agroturismul presupune: cazarea în gospodaria
taraneasca (pensiune, etc.);consumarea de produse agricole din gospodaria respectiva;
participarea într-o masura mai mare sau mai mica, la activitatile agricole specifice.”[3]

În ceea ce priveste produsul turistic rural, acesta consta în a oferi turistilor


servicii, precum: cazare, cazare si mic dejun, demipensiune (cazare, mic dejun si prânz
sau cina), pensiune completa (cazare si toate mesele incluse). La acestea se mai adauga
excursii, transport, tratament balnear, participarea la diverse festivaluri si sarbatori
traditionale. Acest produs este alcatuit din: componente de baza, care cuprind cazare ,
alimentatie si transport; si componente auxiliare, care cuprind agrement, tratament
balnear, activitati sportive, etc..

Alegerea unei destinatii turistice nu este deloc usoara, datorita existentei


multitudinilor de oferte, a unor nevoi si preferinte diverse. Un rol important în alegerea
destinatiei turistice o au urmatoarele elemente:

 factori naturali: asezare geografica, relieful, hidrografia, vegetatia, fauna si clima;

 factori culturali: limba, folclor, politica, religie, arta, stiinta;

 elementul uman: mentalitatea si ospitalitatea reflectate în atitudinea populatiei


locale, a prestatorilor fata de turisti;

 infrastructura generala: telecomunicatii, mijloace de transport, aprovizionare cu


apa, sisteme de canalizare, structura si aspectul satelor, etc;

 facilitati turistice: transporturile turistice, mijloacele de cazare, de alimentatie,


activitati sportive, distractii, posibilitati de informare etc.

Dupa cum am amintit, pe lânga notiunea de turism rural apare si notiunea de


agroturism. Agroturismul a aparut din dorinta de a creste veniturile gospodariilor rurale,
prin valorificarea potentialului economic al acestora. Pentru a caracteriza agroturismul pe
segmente specializate, se formuleaza o multime de definitii derivate.

“Din punct de vedere a spatiului de cazare, al asigurarii bazei materiale,


agroturismul poate fi definit ca o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare
existent în gospodaria taraneasca, pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti,
care poate deveni o oferta ferma pentru dezvoltarea turismului.

Din punct de vedere al activitatilor care graviteaza în jurul gospodariei


taranesti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite de
gospodaria taraneasca, spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinata de
timp, vin în mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, tranzactii
sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, initiere în arta mestesugurilor traditionale,
pentru studii si documentare, precum si alte multe alte activitati.”[4]

Produsele agroturistice oferite turistilor sunt foarte diversificate si pot crea


multe facilitati: posibilitatea pregatirii mesei de catre turisti din produse proaspete,
obtinute în gospodaria rurala; posibilitatea oferita turistilor de a participa sau de a asista
la o serie de obiceiuri traditionale din gospodarie, localitate sau zona, precum: nunti,
spectacole folclorice, târguri satesti, hore, sezatori, etc..

Fie ca este vorba de turism rural sau de agroturism, continutul activitatii se


circumscrie coordonatelor[5]:

 spatiul rural – cu aspecte referitoare la asezare din punct de vedere al marimii,


densitatii populatiei, structurii sociale, modului de utilizare a terenului, dar si la
mijloacele de

gazduire: tip, confort, pozitie.

 locuitori – populatia pastratoare a unor traditii, obiceiuri, dar si detinatoare a


terenurilor, a echipamentelor de gazduire si chiar ofertant de servicii.

 Produse - pe de o parte, produse agroalimentare consumate de turisti cu prilejul


sederii în gospodaria taraneasca si, pe de alta parte, produse turistice – atractii ce
motiveaza deplasarea turistilor.

Dintre structurile de primire ale turismului rural, care se dezvolta în spatiul rural fac
parte: pensiuni turistice rurale, moteluri, campinguri, tabere scolare, tabere de creatie
artistica, sate de vacanta, tabere pentru activitati ecologice si alte forme organizatorice
create în scopul dezvoltarii turismului rural.

Pensiunea turistica rurala este o unitate cu activitate hoteliera, cu capacitate de pâna


la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri, functionând într-o cladire independenta
sau în locuinta unui cetatean (spatiu familial), care în spatii special amenajate, asigura
cazarea turistilor, precum si pregatirea si servirea mesei la preturi moderate.

Cererea pentru turismul rural ar putea fi structurata pe mai multe segmente:

 Un prim segment ar putea fi reprezentat de tinerii care si-au parasit satele în


care s-au nascut, pentru a-si continua studiile sau pentru a gasi un loc de munca
mai bun la orase, si care vin aici pentru a-si vizita rudele si pentru a arata
propriilor copii locurile natale, obiceiurile traditionale, preocuparile si
îndeletnicirile satenilor.

 Un al doilea segment este reprezentat de copii si tinerii, dornici sa cunoasca


câteva activitati legate de crestere si îngrijirea animalelor.

 Un al treilea segment al cererii este oraseanul, care doreste sa scape de stresul


cotidian, sa-si petreaca vacanta într-un mediu curat si sa aiba un regim alimentar
sanatos.

 O alta categorie de clienti potentiali este reprezentata de persoanele cu venituri


mari, care doresc sa încerce ceva nou si, de obicei, sunt persoanele care au
copii, dorind sa le ofere un mediu atractiv si mai curat de petrecere a
vacantelor.

 Cea mai mare categorie este reprezentata de persoanele cu venituri mai mici,
care nu-si permit sa-si petreaca concediul într-o pensiune clasica.

 Orice persoana care doreste sa se relaxeze, sa practice activitati sportive într-un


cadru natural si agreabil, precum si acele persoane, care doresc sa învete câte
ceva din tainele mestesugurilor (olarit, pictat icoane pe sticla, cojocarit, dogarit,
etc,).

Dintre motivatiile turistilor, care formeaza cererea pentru vacantele în mediul


rural se pot enumera urmatoarele:
 Reîntoarcerea la natura, rezultat al necesitatii de relaxare, sanatate;

 Dobândirea unor cunostinte. Petrecându-si vacantele la tara, turistii vor


asimila cunostinte noi si vor dobândi si anumite deprinderi ce dau turistilor
satisfactii.

 Placerea de a-si petrece vacanta în locuri pitoresti. Turistii se considera


privilegiati pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul si
farmecul lor.

 Dorinta de cunoastere a traditiilor si obiceiurilor. Turistii doresc sa


cunoasca la fata locului obiceiuri gastronomice, obiceiurile artizanatului si
ritualurilor satesti.

 Odihna, cura de aer, consumul de alimente proaspete.

 Sportul (precum golf), vânatoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile,


drumetiile pedestre, fluviale, pe bicicleta, echitatie turistica.

Concluzionând, putem spune ca turismul rural si agroturismul reprezinta


activitati multifactoriale si nu reprezinta numai sejururi într-o gospodarie rurala, nu
reprezinta numai repaos. Turismul rural se adreseaza în primul rând oamenilor dinamici,
celor ce iubesc natura si turismul ecologic, celor ce profita de orice ocazie pentru a se
plimba, pentru a practica ciclismul, drumetiile montane, alpinismul, pentru a admira
natura, iubitorilor de sport si aventura, vânatorilor si pescarilor, cât si celor care considera
ca vacanta petrecuta în mijlocul naturii este o adevarata sursa de energie si de sanatate.

Turismul rural este o forma de turism accesibila unei mari categorii de clientela
datorita preturilor reduse. Deoarece este o forma de turism, ce se poate practica în toate
anotimpurile anului, turismul rural contribuie la evitarea aglomeratiei specifice
sezoanelor de vârf.
2.2. Legislatia actuala în turismul rural si agroturismul din tara
noastra

Primele implicatii guvernamentale privind reglementarile legale ce vizeaza


turismul rural s-au realizat în anul 1972, când prin Ordinul nr. 297, elaborat de Ministerul
Turismului au fost selectate 118 localitati rurale, ce urmau a fi lansate în turism. În anul
urmator, prin Ordinul Ministerului Turismului nr.744 erau declarate sate turistice 14
localitati rurale[6]. Urmeaza apoi interzicerea cazarii turistilor straini în locuintele
particulare(Decretul 225/1974).

Dupa 1990, s-a elaborat o strategie de restructurare a turismului, pe plan


national, potrivit careia statului îi reveneau sarcini legate de realizarea pachetului de
politici si mecanisme economice necesare îndeplinirii functiilor sale de: coordonare,
protectie a mediului înconjurator, investitor si legiuitor. În 1992, Comisia Zonei Montane
Românesti si FRDM realizeaza o ierarhizare în cadrul tipologiei gospodariei taranesti, din
punct de vedere al spatiilor de cazare si al serviciilor oferite de acestea. Astfel, au fost
evaluate 2000 de gospodarii, care au fost clasificate în clase de la I la IV, privind spatiile
de cazare si în clase de confort A,B,C, privind serviciile oferite[7].

În ordine cronologica, urmeaza Ordonanta Guvernamentala nr.62/24.08.1994


si mai apoi Legea nr. 145/31.12.1994 pentru aprobarea O.G. mai sus mentionate, care au
stabilit o serie de facilitati pentru dezvoltarea sistemului turistic rural în zona montana,
Delta Dunarii si litoralul Marii Negre[8]. Legea nr.145/1994 ofera scutirea de la plata
impozitului pe venit pe o perioada de 10 ani a pensiunilor si fermelor agroturistice. Cu
aceasta ocazie se introduc notiunile de pensiune turistica si ferma agroturistica. Având în
vedere Ordonanta Guvernamentala nr.62/1994, este emis Ordinul Ministrului Turismului
nr.20/04.04.1995, ce cuprinde normele si criteriile minime pentru clasificarea pe stele a
pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice[9].

În anul 1997, prin Ordonanta nr.63 privind stabilirea unor facilitati pentru
dezvoltarea turismului rural, Guvernul României a prevazut functionarea pensiunilor
turistice si pensiunilor agroturistice. La data intrarii în vigoare a acestei ordonante, se
abroga O.G. nr.62/1994[10]. Apare astfel, în 1998, Legea nr. 187/14.10.1998, pentru
aprobarea OG nr. 63/1997 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea turismului
rural.

În anul 1999, este emis Ordinul nr. 61/27.04.1999, prin care se


individualizeaza clasificarea sub forma florilor, margaretelor.

Ultima reglementare promovata si emisa, ce vizeaza turismul rural, este


Ordinul nr. 510/28.06.2002, care aduce modificari Ordinului nr.61/1999 în ceea ce
priveste clasificarea structurilor de primire turistice. Potrivit Ordinului nr.510, termenul
de "ferma agroturistica" nu mai este folosit, structurile de primire turistica din mediul
rural fiind pensiunile turistice rurale.

Aceste norme metodologice sunt obligatorii pentru toti agentii economici


proprietari sau/si administratori de structuri de primire turistica. Pentru darea în folosinta
a unei pensiuni, este necesara solicitarea, înainte cu minim 60 de zile, a procedurii de
clasificarea a acesteia catre Directia Generala de Autorizare si Control (D.G.A.C).
D.G.A.C va întocmi certificatul de control, care va fi însotit de fisa privind încadrarea
nominala a camerelor si, respectiv, fisa privind structura spatiilor de alimentatie destinate
servirii turistilor, prin care se stabilesc capacitatea si structura unitatii. O cerere tip în
vederea obtinerii certificatului de clasificare este

prezentata în anexa nr. 3.


Categoria de clasificare a pensiunii turistice rurale este determinata de îndeplinirea
în totalitate a criteriilor obligatorii prevazute (anexa nr. 4) si de realizarea urmatorului
punctaj minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevazute în anexa nr.5.

Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este urmatorul:

-de 5 margarete 150 puncte

- de 4 margarete 120 puncte

- de 3 margarete 80 puncte
- de 2 margarete 40 puncte

Certificatele de clasificare eliberate vor fi vizate de D.G.A.C. din 3 în 3 ani. Agentul


economic va solicita vizarea certificatului cu cel putin 60 de zile înainte de expirarea
termenului de 3 ani de la emiterea acestuia sau de la ultima viza.

Este obligatorie si completarea, de catre turistii cazati în pensiuni, a unui


formular "Fisa de anuntare a sosirii si plecarii turistilor", pentru fiecare persoana
gazduita, în dublu exemplar. Aceasta fisa este prezentata în anexa nr. 6.

Desi exista un cadru legal care acopera în cea mai mare parte activitatea de turism
rural, putine sunt "afacerile" care se încadreaza în aceasta. În general, pensiunile
omologate si clasificate fac parte din organizatii mai mari, ca de exemplu ANTREC.
Majoritatea, însa, sunt mici afaceri de familie, care nu îndeplinesc unele sau nici una
dintre conditiile prezentate aici, motivul de baza fiind lipsa de informare a oamenilor. De
aceea, se simte puternic nevoia unui program de mediatizare a legislatiei turistice în
domeniu, de atragere a acestor pensiuni (din punct de vedere juridic inexistente) în
circuitul turistic organizat, reusindu-se astfel pastrarea unui control statistic, calitativ si
fiscal al turismului rural din România.

2.3. Organizatii profesionale cu activitate în turismul rural

Printre formele de organizare ale turismului rural se numara fundatiile,


asociatiile si federatiile. Acestea sunt create ca organisme neguvernamentale care
promoveaza dezvoltarea activitatilor de economie rurala si turism rural, prin sprijinirea
pregatirii si valorificarii potentialului turistic al satelor românesti. Aceste forme
asociative reunesc toate initiativele locale si izolate, pentru a crea entitati capabile sa
reprezinte anumite aspecte din segmentele vietii economico-sociale rurale.

Prin statutul de înfiintare, care reprezinta, de fapt, regulamentul de organizare si


functionare al asociatiei, asociatia dispune de strategii proprii, de sistem managerial
propriu, de sisteme de atestare a participantilor la crearea retelelor proprii, toate acestea
realizându-se în limitele legislatiei existente.
Aceasta forma de reprezentare a turismului rural, prin asociatii, federatii, etc.,
are capacitatea si libertatea, ca ori de câte ori se constata ca legislatia este în
neconcordanta cu realitatea, sa se poata formula propuneri de îmbunatatire a acesteia si sa
se poata promova actiuni de sustinere în vederea completarii cadrului legislativ în
domeniu.

Dupa nivelul de actiune, asociatiile sunt: cu actiune la nivel local, national sau
international.

2.3.1. Organizatii de nivel national în domeniul turismului rural

Pentru sprijinirea populatiei locale în organizarea si functionarea satului turistic


si în dezvoltarea agroturismului se propun, pe anumite nivele, constituirea unor asociatii
turistice nelucrative, alcatuite pe baza adeziunii gospodariilor care ofera servicii turistice,
si anume:

Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC).


ANTREC a fost înfiintata în toamna anului 1994, fiind o organizatie neguvernamentala,
apolitica si nonprofit, cu rol important în dezvoltarea turismului rural.

ANTREC este o asociatie recunoscuta pe plan national si international ca un


lider în dezvoltarea turismului rural românesc, în încurajarea conservarii ecologice si
pastrarii culturii traditionale românesti.

Aceasta asociatie are ca membri persoane din mediul rural, firme, asociatii si 1900 de
proprietari de case.

Activitatile asociatiei sunt:

 Promovarea potentialului turistic rural si organizarea turismului rural;

 Identificarea si informarea proprietarilor de case;


 Publicarea de informatii turistice si de materiale publicitare prin editarea unui
buletin informativ ANTREC cu periodicitate lunara;

 Pregatirea în domeniu a proprietarilor de case care vor sa înceapa o activitate de


turism rural;

 Dezvoltarea sistemului de rezervari;

 Marcarea traseelor turistice;

Pe lânga aceste activitati mai sunt realizate si altele:[11]

• Omologarea gospodariilor care vor îndeplini criteriile de practicare a turismului;

• Înfiintarea Centrului National de Formare si Specializare cu sediul la Moeciu


(jud.Brasov);

• Derularea în colaborare cu Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, a


proiectului de prezentare a naturii, intitulat “Un turist – un pom”;

• Organizarea de expozitii cu proiecte tip destinate constituirii de pensiuni rurale,


actiune ce poate fi materializata în colaborare cu studentii de la Institutul de Arhitectura
si Institutul de Constructii;

• Desfasurarea unor actiuni de formare si perfectionare pentru toti participantii la


turismul rural, organizate prin cursuri pe diverse specialitati si forme de pregatire. Modul
de instruire si formare se desfasoara prin cursuri de scurta durata si lunga durata, colocvii,
seminarii, tabere de instruire cu scop tematic;

• Acordarea de asistenta tehnica si consultanta pensiunilor rurale în întocmirea


documentatiei necesare omologarii acestora ca entitati turistice si includerea lor în banca
de date în vederea asamblarii unei retele turistice;
• Promovarea turismului rural, utilizând metode si tehnici moderne care sa permita
crearea unei retele proprii de turism si racordarea la turismul european. Acest lucru se
va realiza prin: pliante, brosuri, înregistrari video si cataloage prin care sa fie pus în
valoare potentialul turistic rural din România. ANTREC organizeaza campanii de
publicitate pentru unitatile clasificate si omologate, incluse în retea, prin mijloace mass-
media.

În anul 1995, ANTREC devine membra a asociatiei europene de profil,


EUROGÎTES, cu sediul la Strasbourg. ANTREC reunea la sfârsitul anului 1995 peste
2.000 de membri, organizati în 15 filiale.

În catalogul EUROGÎTES, din 1996, realizat sub patronajul Federatiei Europene


de turism Rural, România a fost reprezentata de 20 de gospodarii, fiind plasata alaturi
de oferta turistica a unor tari cu o bogata traditie în acest domeniu, tari precum
Belgia, Franta, Irlanda.

În cel de-al patrulea an de existenta, 1997, al ANTREC România, numarul


membrilor sai a ajuns la aproape 3.000, iar cel al filialelor la 28. În acest an, s-a
editat primul CD-rom, primul catalog al pensiunilor rurale.

În anul 1998, numarul membrilor ajunge la 2.500, iar cel al filialelor la 30.

În prezent, ANTREC are 31 de filiale judetene ( în cele 41 de judete din tara)


aproape în toata România, un numar de 2500 membri, si pensiuni turistice si
agroturistice în 770 de sate românesti.
Evenimente importante organizate de ANTREC:

• Seminarii de marketing în turismul rural;


• Festivalul International al Sarmalelor, Editia a II-a, Praid, septembrie 1996;
• Festivalul International al Placintelor, Editia I, Bacau, octombrie 1996; Editia a
II–a, Bacau, octombrie 2001;
• Mos Nicolae la Bran, decembrie 1996;
• Weekend-ul îndragostitilor (Sf Valentin), Bran, februarie 1997;
• Târgul International de Turism Rural, Editia I, Brasov, aprilie 1997;
• Târgul National de Turism (împreuna cu ROMEXPO, ANAT, FIHR, FPT si
OPTBR), 1999 – 2003;
• Seri românesti la “Clubul Francez", “Casa Americii Latine", “World Trade
Center", etc.
• Sarbatoarea Recoltei 1997, 1998 – World Trade Center, Bucuresti;
• Saptamâna României la Paris, noiembrie 1999;
• Ziua Mondiala a Femeii din Mediul Rural;
• Lansarea Catalogului National al Pensiunilor Turistice si Agroturistice, editiile
1997, 1998, 2000, 2002, 2003;
• Lansarea paginii web a ANTREC, august 2000.

Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (A.N.T.R.E.C.)


a lansat "Catalogul national al pensiunilor turistice si agroturistice 2003", editia în
limba engleza. Catalogul A.N.T.R.E.C. prezinta 600 din cele 2000 de pensiuni
membre ale asociatiei care activeaza în 31 de filiale. Editat într-un tiraj de 2000 de
exemplare, catalogul contine în premiera o harta a României cu localitatile în care
sunt amplasate pensiunile. Tot pentru prima data sunt prezentate judetele cu reperele
generale dar si o serie de programe turistice specifice acestor zone. În catalog, se
regasesc în dreptul fiecarei proprietati clasificarile pe margarete, imagini exterioare si
de interior, repere tehnice, de confort, facilitati, serviciile oferite etc.

Asociatia Nationala a Turismului Rural, Ecologic si Cultural (A.N.T.R.E.C.) va propune Ministerului

Turismului elaborarea unei legi prin care sa se reglementeze activitatea din acest domeniu. Prin legea
turismului rural pe care A.N.T.R.E.C. doreste sa o promoveze, vor fi stabilite normele
de constructie în zonele rurale si masurile de combatere a turismului "la negru".

Federatia Româna de Dezvoltare Montana si Rurala (FRDMR)

FRDMR a luat fiinta în anul 1991. În vederea dezvoltarii si implementarii


agroturismului în România, FRDMR a elaborat un program vast, creându-si astfel o
politica si un management propriu. De asemenea, FRDMR a întreprins actiuni si
colaborari la nivelul organismelor guvernamentale si neguvernamentale, pe plan
national si international.

În protocolul din 3 februarie 1994, cu Ministerul Turismului, s-au pus bazele


cooperarii în vederea realizarii în comun a unor actiuni în dezvoltarea turismului rural, în
elaborarea cadrului legislativ adaptat la realitatile actuale. În cadrul acestor actiuni,
FRDMR a promovat un proiect de lege, pentru sustinerea turismului rural, a derulat un
program PHARE, a asigurat o baza de date necesara editarii în conditii grafice moderne a
unui ghid agroturistic cu primele 200 de gospodarii atestate în perioada 1991-1994.

În mai 1994, a fost încheiat un protocol între Ministerul Tineretului si


Sportului si FRDMR. Acest protocol a pus bazele colaborarii cu privire la integrarea
tinerilor din zonele rurale în activitati de turism rural. Prin aceste actiuni au fost
pregatiti, ca ghizi si manageri în agroturism, 100 de tineri proveniti din gospodariile
taranesti.

Pentru a facilita stabilirea de legaturi pe plan international, FRDMR s-a


afiliat unor organisme internationale, precum EUROTER, în vederea realizarii unor
actiuni pentru sprijinirea si dezvoltarea turismului rural. FRDMR a realizat mai multe
schimburi de experienta cu organisme specializate din Franta, precum Cléconfort si s-
a preocupat de alinierea criteriilor de clasificare a ofertei agroturistice din România,
în cadrul Uniunii Europene.

În anul 1994 s-a derulat un program PHARE, care a facilitat organizarea, în


sapte judete, a unor actiuni de promovare a turismului rural.

Prin intermediul Centrului de Consultanta, Asistenta, Formare si Dezvoltare


Rurala, care functioneaza în cadrul Federatiei Române pentru Dezvoltare Montana si
Rurala, realizat cu sprijin material si asistenta de specialitate din partea organizatiei
CEBEMO – Olanda, se organizeaza cursuri de instruire si specializare pentru toti
participantii la actiunile de promovare si implementare a turismului rural.
FRDMR asigura:

• formarea unor agenti economici si sprijinirea acestora cu proiecte economice si


asistenta pentru realizarea unor activitati specifice zonelor rurale, în scopul
valorificarii materiilor prime locale. În multe localitati astfel de proiecte devin
obiective pilot;
• asistenta tehnica si consultanta producatorilor agricoli în consolidarea si
dezvoltarea gospodariilor proprii;
• formarea si instruirea periodica pentru însusirea de noi metode si tehnologii de
productie pentru dezvoltarea capacitatilor existente si a altor activitati
complementare în gospodariile taranesti în scopul cresterii veniturilor acestora;

FRDMR realizeaza:

• analize si studii economice în scopul elaborarii de proiecte cu rol de dezvoltare


locala;
• seminarii, simpozioane, instruiri pe teme si domenii de interes specific;
• programe de dezvoltare a agroturismului si turismului rural;
• initiative legislative vizând crearea unui sistem de protectie economica si sociala a
producatorilor din zonele rurale si asigurarea unui mediu economic favorabil în
spatiul de actiune al micului producator.

Asociatia Turistica Sateasca(ATS). La nivelul ATS este propusa o anumita


structura organizatorica:

- Comitetul asociatiei, ca organ coordonator si reprezentantii asociatiei,


condusi de

un presedinte;

- Comisia financiara, economica si de dezvoltare;

- Comisia de îndrumare si omologare a bazei materiale, de cazare si


alimentatie
publica;

- Comisia de promovare, publicitate si agrement;

- Comisia juridica si de cenzori.

Printre atributiile ATS se numara si desfasurarea activitatii asociatiei pe adunari


generale si pe comisii, având urmatoarele atributii generale:

1. Alege anual comitetul asociatiei, pe presedintele acestuia, pe membrii comisiilor si


pe responsabilii fiecareia dintre ele.

2. Aproba primirea de noi membri la propunerea comisiei de omologare.

3. Aproba tipul fundamental de sat turistic, serviciile turistice care urmeaza sa


constituie “specialitatea satului” si formele prioritare de turism la propunerea
comisiei de promovare, publicitate si agrement.

4. Aproba limitele maxime ale tarifelor pentru serviciile de baza oferite turistilor, la
propunerea comisiei financiare, în concordanta cu normele aflate în vigoare.

5. Aproba bugetul asociatiei – volumul, caile de formare a bugetului, cheltuielile din


buget, alte încasari si cheltuieli – la propunerea comisiei financiare.

6. Aproba functiile si sarcinile pentru activitatile remunerate (permanent sau sezonier)


din fondul asociatiei, cuantumul remuneratiei si persoanele propuse pentru a
îndeplini functiile respective, la recomandarea Comitetului asociatiei.

7. Aproba statutul si regulamentul de functionare al asociatiei, la propunerea


Comitetului asociatiei, elaborat pe baza statutului, care urmeaza a fi pus la punct de
catre Federatie.

8. Elaboreaza politica de dezvoltare a turismului rural, de amenajare a spatiului si de


realizare a investitiilor necesare.
9. Elaboreaza actiuni promotionale locale si editeaza prospecte, pliante, harti si
calendare ale manifestarilor satesti traditionale.

10. Contracteaza împrumuturi bancare pentru investitii turistice la nivel de “sat turistic”
si sprijina contractarea unor împrumuturi cu aceleasi destinatii de catre ,membrii
asociatiei.

2.3.2. Alte organizatii si asociatii la nivel local

Asociatia “Operatiunea Satele Românesti”, cunoscuta si sub numele


Operation Villages Roumain(OVR), a fost constituita în 1988-1989 pentru a proteja
satele românesti de campania de sistematizare a datelor, initiata de fostul regim.

Programul de sistematizare si modernizare a satelor presupunea demolarea multor


sate si catune, care nu trebuiau sa mai apara ca asezari rurale. Prin aceasta asociatie, s-a
reusit întârzierea mai multor actiuni de mutare a gospodariilor taranesti sau de desfiintare
a acestora.

Dupa 1990, asociatia a actionat pentru sprijin si ajutor umanitar, si a reusit sa-
l obtina datorita faptului ca radacinile si esenta acesteia au fost în afara României. În
anii 1991-1992, a desfasurat activitati de parteneriat în scopul dezvoltarii satelor
românesti. OVR a pus în functiune o retea de turism rural cuprinzând localitati din
judetele: Maramures, Alba, Bistrita-Nasaud, Brasov, Sibiu.

În dezvoltarea turismului rural, Asociatia OVR a adoptat o strategie proprie,


a creat mijloace proprii de promovare a turismului rural, a realizat pliante, a marcat
satele turistice cu o sigla proprie si a participat efectiv la schimburi de turisti din tarile
Comunitatii Europene.

Asociatia Pensiunilor Turistice Info-Tur, Sucevita. Membrii sai sunt: 20


de case de vacanta, 3 pensiuni agroturistice din Sucevita, una din Marginea si un
restaurant din Radauti.
Asociatia de Dezvoltare a Agroturismului, Maramures.

Asociatia Nationala pentru Dezvoltare Rurala montana


ROMONTANA, Vatra Dornei

Obiectivele asociatiei ROMONTANA sunt :

-de a contribui la dezvoltarea generala a comunitatilor rurale montane, gasirea si


modelarea capacitatii populatiei acestor zone în a sustine si a promova cauzele si
interesele producatorilor montani;

-sprijinirea, dezvoltarea comunitatilor montane rurale;

-facilitarea schimburilor de experienta si crearea de legaturi între institutiile


nationale si internationale implicate în dezvoltarea zonei montane.

-atragerea unor sume de finantare necesare unor proiecte de dezvoltare durabila în


zona de referinta.

Asociatia de Turism Montan Prahova este o asociatie nonprofit, care


reuneste reprezentantii consiliilor locale din 18 localitati ale judetului Prahova si are ca
scop stimularea si dezvoltarea turismului rural în zona. Asociatia a beneficiat, prin
intermediul fundatiei internationale de asistenta Inter-Assist, cu sediul în Elvetia, de un
program de asistenta în promovarea produsului turistic local, concretizat în editarea unui
pliant si catalog de promovare, cuprinzând oferta de cazare a asociatiei.

Fundatia turistica “AGRO-TUR O.S.R”, din localitatea Vadul Izei,


Judetul Maramures, este formata prin aderarea a 24 de gospodarii, care au fost pregatite
sa primeasca turisti din tara si strainatate. Fondatorul asociatiei si presedintele acesteia
este Ion Borlean, care a absolvit la rândul lui cursurile de ghizi si manageri agroturistici,
organizat de FRDM si Ministerul Tineretului si Sportului, în 1994. Programul asociatiei
este bazat pe strategia FRDMR si a fundatiei O.V.R (Operation Villages Roumains).
Asociatia turistica “Botiza”, înfiintata în 1993 în localitatea Botiza, judetul
Maramures, este o asociatie turistica locala, care dispune de un program agroturistic
propriu specific obiceiurilor si traditiilor locale. Fondatorul asociatiei, este Prof. Ion
Muchie, absolvent al cursurilor de manageri în agroturism organizate de FRDM în
colaborare cu MTS. Acesta promoveaza turismul rural folosind sloganul “Botiza –
Paradis turistic”.

2.4. Principalele zone si sate turistice; experienta actuala

Pentru determinarea zonelor cu un patrimoniu specific se iau în considerare,


în urma studiilor Institutului de Cercetare pentru Turism, unele criterii precum: cel
etnografic, turistic, cadrul natural, economic si socio-demografic, ecologic si al
accesibilitatii.

Criteriul valorii etnografice are în vedere caracterul etnografic determinat de


traditia istorico-sociala si prezentat prin tipul asezarilor, îndeletnicirilor, locuintei,
portului, manifestarilor culturale, spirituale si prin intermediul stilului de viata al
locuitorilor zonelor rurale. În identificarea zonelor etnografice, se are în vedere prezenta
unor elemente precum: arhitectura rurala, un anumit tip de casa, o piesa de costum
popular, un tip de ceramica si frecventa unor evenimente etnografice, vizându-se nivelul
de concentrare a acestora în teritoriu. Astfel, specialistii au stabilit mai multe zone
etnografice, unele cu caracter etnografic foarte bine precizat: Ţara Vrancei, Ţara Bârsei,
Ţara Lovistei.

Criteriul valorii turistice are în vedere atât valoarea cât si functia turistica a zonei.

Valoarea turistica a zonelor se determina în raport cu urmatoarele elemente: tipul si


volumul de resurse turistice, calitatea si cantitatea resurselor turistice, raspândirea si
concentrarea resurselor în teritoriu, valoarea turistica, în raport cu tipul, calitatea si
cantitatea resurselor, pozitia în raport cu drumurile nationale si europene, caile ferate,
aeroporturile internationale, punctele de frontiera si infrastructura si accesibilitatea,
precum si calitatea ecologica (poluare, degradare naturala).
Functia turistica a zonelor este stabilita în raport cu tipul si valoarea resurselor
turistice si se va evidentia prin forme de turism de baza sau specializate. Este vorba de
turismul de sejur sau itinerant, dar si de formele legate de specificul resurselor turistice
(cultural, religios, stiintific, tratament balnear, sporturi de iarna, pescuit sportiv etc.).[12]

Criteriul cadrului natural se concentreaza pe evidentierea tipului de peisaj,


montan, de deal, câmpie sau delta, având în vedere componentele sale naturale si în mod
special, vizând elemente ca: treapta de relief, forma de relief, clima si bioclimatul. Este
necesara evidentierea acestui criteriu, deoarece cadrul natural poate reprezenta o materie
prima pentru multe forme de turism sau agrement.

Criteriul economic si socio-demografic implica dezvoltarea, structura economica a


zonei si elementele demografice(strauctura, pondere, urbanizare) constituind elemente
importante în aprecieri ce vizeaza calitatea mediului.

Criteriul ecologic presupune stabilirea nivelului minim de poluare acceptat, de


degradare a mediului si a resurselor turistice, în vederea promovarii turistice a unui
teritoriu, statiuni sau centru turistic. Asadar, calitatea ecologica a unei zone reprezinta un
important criteriu în analiza si stabilirea posibilitatilor de dezvoltare si promovare
turistica a acesteia, dar si în stabilirea impactului activitatii economie-mediu-turism si a
modalitatilor de gestionare a acestuia.

Criteriul accesibilitatii este reprezentat de pozitia geografica si nivelul de dotare


cu cai de comunicatie. În analiza patrimoniului rural al zonelor, se impune a fi luate în
considerare pozitia geografica în raport cu unele repere turistice importante si reteaua de
comunicatii care este, la rândul ei, foarte importanta pentru asigurarea accesului turistilor
la obiectivele turistice ale zonei.

Un alt mod de prezentare al zonelor rurale românesti este potrivit criteriului


asezarii geografice. În acest mod putem distinge cinci zone principale, în care se
promoveaza turismul rural, acest criteriu fiind utilizat si în realizarea catalogului
ANTREC: Moldova si Bucovina; Dobrogea; Muntenia si Oltenia; Maramures, Crisana si
Banat; Transilvania.
Moldova si Bucovina. Cuprind regiunea de est a României, strabatând de la vest
la est Carpatii Orientali, Dealurile Subcarpatice si Platoul Moldovean. Peisajul montan
seamana cu cel din Elvetia, deosebit de importante fiind Cheile Bicazului si Cheile
Zabalei, asa numitele "Pietrele Dacilor", roci slefuite cu alura de oameni si animale ce se
gasesc în masivele Rarau si Ceahlau si cascadele Duruitoarea si Putna.

Existenta a numeroase lacuri de acumulare, ca si a unor lacuri naturale exotice, ca


Lacu Rosu, format prin alunecare de teren, sau Ocna sugatag, format pe un masiv de sare,
ofera largi posibilitati pentru sporturile nautice, pescuit, odihna si tratament. Râul Bistrita
este singurul de la noi din tara pe care se practica în mod organizat raftingul. Izvoarele
minerale si termale ofera valente suplimentare unor statiuni balneare si de odihna, cum
sunt cele de la Vatra Dornei, Slanic Moldova, Bicaz, Târgu Ocna, Baltatesti si Durau.
Regiunea se remarca mai ales prin misterioasele si extraordinarele manastiri din nordul
Moldovei, decorate pe peretii exteriori cu fresce unice în lume, pictate de mari artisti
români, ca Nicolae Grigorescu (Manastirea Neamtului), stefan Luchian (Manastirea
Durau). Cele mai importante manastiri sunt Agapia, Varatic, Voronet, Arbore, Humor,
Sucevita, Moldovita, Putna si Manastirea Neamtului, datând din secolele XV-XVI. De
asemenea, Moldova este cea mai importanta zona viticola a tarii, amintind astfel
podgoriile de la Panciu si Odobesti.

Dobrogea cuprinde regiunea de sud-est a României si include doua mari unitati


naturale: Podisul Dobrogei si Delta Dunarii, a doua ca întindere si prima ca
spectaculozitate din Europa. În partea sudica a litoralului Marii Negre, între Capu Midia,
în nord, si granita cu Bulgaria, în sud, s-a conturat o adevarata "Riviera Româneasca",
existând practic un lant de statiuni balneoclimaterice maritime. În Podisul Dobrogei
exista si atractii cultural-istorice: vestigii ale celor mai vechi orase de pe teritoriul
României, respectiv orasele-cetati elene de pe tarmul Marii Negre si cele daco-romane de
pe malul Dunarii, monumente arhitectonice si artistice din epocile elenistica, romana si
bizantina.

Delta Dunarii, aflata în partea de nord a Dobrogei, constituie unul din putinele
medii naturale europene aproape nealterate de interventia umana. Ea ofera turistilor
iubitori de natura un peisaj cvasi-exotic, la care se adauga o mare varietate faunistica,
practic cea mai bogata fauna avicola din Europa, aproximativ 300 de specii si unele
specii rare de pesti, cum ar fi sturionii.

Muntenia si Oltenia. Cele doua provincii se afla în partea de sud a tarii, între
creasta Muntilor Carpati si Dunare. Vizitatorii pot întâlni în zona peisaje naturale foarte
variate, de la cele de lunca, la depresiuni, dealuri înalte si munti cum sunt: Muntii
Fagaras, cei mai înalti de la noi, Parâng, Retezat, Godeanu sau fenomene carstice, stânci
cu forme antropomorfice – Sfinxul si Babele din Bucegi, pesteri, chei si poduri naturale.
Numeroase lacuri glaciare din zona muntoasa si salinele din zona deluroasa ofera
posibilitati de practicare a sporturilor nautice, pescuitului si a curelor de tratament.

În zona rurala poate fi admirata o extraordinara arhitectura populara, foarte bine


pastrata în satele de deal si munte, cu case cu pridvor, porti monumentale si un frumos
mobilier taranesc. Aceeasi vocatie pentru frumos o au si ceramica populara de la Horezu,
arta tesutului de covoare, alte obiecte pentru locuinta si costumele populare.

Maramures, Banat si Crisana. Aceasta regiune este situata în partea de nord-


vest a României, detinând spectaculoase peisaje montane: conuri vulcanice, culmi, cum
ar fi Creasta Cocosului din Muntii Gutâi, pesteri (Pestera Ursilor, Meziad si Vadu
Crisului, din Muntii Apuseni), chei, cele mai lungi din tara fiind în zona Minis-Nera-
Caras-Defileul Dunarii si lacuri termale pe care cresc nuferi unici în Europa. Pentru
iubitorii de sporturi nautice, pescuit si cei ce apeleaza la curele termale se gasesc conditii
ideale de sejur în întreaga zona.

Caracterul relativ mai izolat, ca dispunere geografica, a Maramuresului a permis


conservarea în satele acestei zone a arhitecturii traditionale, în special a constructiilor din
lemn: case, monumente, biserici din lemn care pastreaza traditiile milenare ale mesterilor
cioplitori din zona. La fel de autentice sunt si alte elemente: portul popular, artizanatul si
folclorul.

Transilvania. Situata în centrul tarii, în interiorul arcului muntos al Carpatilor,


zona turistica transilvaneana este caracterizata de un relief colinar si de podis, pe alocuri
cu aspect de adevarata câmpie. Natura este nealterata de interventia omului, cu multe
frumuseti, unele declarate monumente ale naturii: pesteri (Scarisoara care adaposteste un
ghetar, ce reprezinta o raritate la aceasta altitudine), chei (Cheile Turzii, Cheile
Râsnoavei, unde este amenajata o platforma de bungee-jumping, cea mai înalta de la noi
din tara), defilee si coloane de bazalt (Detunatele). Numeroase lacuri, de origini foarte
diferite, glaciare, în masive de sare, lacuri de acumulare, iazuri, ofera posibilitati de
practicare a sporturilor nautice si a pescuitului sportiv. În aceasta zona se gasesc si cele
mai multe si mai bogate izvoare minerale si termale si pot fi admirate, de asemenea, cele
mai frumoase cetati medievale (Rupea, Remetea, Codlea). În satele din zona se pastreaza
o extraordinara arhitectura populara, în lemn, piatra sau combinata. Aici sunt bine
conservate elemente de arta populara, pictura pe sticla, dansuri, cântece, obiceiuri,
costume populare, create în exclusivitate de tarani.

Trecând de la general la particular, apare notiunea de "sat turistic".

Stabilirea tipurilor de sate turistice consta în identificarea si relevarea


specificului localitatilor si gruparea lor în câteva tipuri fundamentale, în vederea
promovarii în fiecare localitate, a celor mai adecvate forme de turism, în functie atât de
principalele caracteristici geografice, sociale si economice, cât si de principalele motivatii
si opinii ale categoriilor de turisti care frecventeaza localitatea respectiva. De asemenea,
stabilirea tipurilor de sate turistice constituie un mijloc de selectionare a turistilor, acestia
grupându-se de la sine într-un sat sau altul, în functie de principalele lor motivatii si
optiuni turistice. În sfârsit, stabilirea tipurilor de sate turistice permite realizarea unei
propagande de reclame si publicitati concrete si specifice, în functie de particularitatile
fiecarui tip de sat turistic.

În cele ce urmeaza, vor fi prezentate principalele tipuri de sate turistice:[13]

Sate turistice etnografic-folclorice (Bogdan Voda, Leresti, Sibiel, Vama). În


aceasta categorie se pot încadra satele în care portul traditional, arhitectura, mobilarea si
decorarea interioarelor în stil rustic, muzica si coregrafia populara predomina si se impun
ca însusiri esentiale ale satului respectiv. În aceste sate, se pot oferi turistilor servicii de
cazare si masa în conditii autentice (mobilier, decor si echipament de pat în stil popular,
meniuri traditionale servite în vesela si cu tacâmuri specifice). Totodata, se pot organiza
expozitii artizanale permanente, iar pentru turistii ce doar viziteaza localitatea, se pot
amenaja una sau mai multe gospodarii, ca muzeu etnografic în aer liber.

Sate turistice de creatie artizanala si artistica (Tismana, Marga). Aceste


sate ofera posibilitatea practicarii unui turism de sejur, în cadrul caruia, în ateliere special
amenajate si sub îndrumarea unor artisti si mesteri populari, turistii s-ar putea initia în
arta si tehnicile populare. Prin urmare, caracteristica esentiala a acestor sate ar urma sa fie
productia artistica si artizanala.

Sate turistice climatice si peisagistice (Fundata, Bran, sirnea). Caracteristica


predominanta a acestor sate, adecvate turismului de sejur, este cadrul natural si pozitia
geografica izolata de centrele aglomerate si marile artere. Satele de deal si munte, cu case
raspândite pe vai si coline, la o oarecare distanta unele de altele, cu pajisti, fânete sau
livezi, satisfac motivatia fundamentala a unor numerosi turisti, "reîntoarcerea la natura".

Sate turistice pescaresti si de interes vânatoresc (satele de pe Vaile


Viseului si Bistritei, Gurghiu si Delta Dunarii). În afara posibilitatilor de cazare, în aceste
sate se pot oferi servicii culinar-gastronomice, pescaresti si, pescaresti si vânatoresti.

Sate turistice viti-pomicole (Recas, Agapia, Vânatori- Neamt). În satele în


care predomina aceasta caracteristica, activitatile turistice sunt posibile pe toata perioada
anului, atât în perioada recoltarii, cât si dupa aceea, prin oferirea fructelor de livada,
strugurilor si a preparatelor realizate pe baza acestora. Pot fi avute în vedere si o serie de
preparate pe baza de fructe.

Satele turistice pastorale (Vaideeni si Jina). În aceasta grupa, pot fi incluse,


în general, sate de munte, în care preocuparea de baza a localnicilor este cresterea oilor si
a vitelor, si care pot sa atraga turistii, prin meniuri bazate pe produse lactate. Aceste
meniuri pot fi completate cu oua, carne de pasare, de ovine, si de bovine, iar pentru
divertisment pot fi organizate ospete ciobanesti, petreceri traditionale.
Sate turistice pentru practicarea sporturilor (Fundata, sirnea). Numeroase
localitati rurale prezinta excelente conditii pentru practicarea sporturilor de iarna, în
satele de deal si munte si a celor nautice pe râuri interioare, lacuri de acumulare, fara
amenajari speciale. Acest tip de sate poate atrage doua categorii de turisti, în general din
rândul tinerilor: sportivi amatori, initiati în practicarea sporturilor respective si turisti
neinitiati sau mai putin initiati, dar dornici sa le practice. Pentru aceasta din urma
categorie pot exista instructori de bob, schi, înnot, recrutati din rândul populatiei locale.

Amenajarea turistica a satelor montane din zona rurala are influente si asupra
conservarii mediului înconjurator. Este necesara, astfel, o delimitare a zonelor de
protectie a peisajului, delimitare legata de existenta unei zonari turistice a întregului
teritoriu. În aceste zone de protectie toate constructiile, drumurile si orice amenajari
trebuie supuse unor aprobari speciale. Protectia peisajelor include nu numai aspecte
legate de sursele de poluare, ci si de degradarea peisajelor pe plan estetic.

În tara noastra, patrimoniul turistic este insuficient valorificat, iar produsul


turistic rural este în curs de cristalizare. În momentul de fata, produsul turistic rural
îmbraca forma unor gospodarii sau a unor asezari care ofera prestatii turistice primare,
daruind în acelasi timp, cu generozitate bogatia valorilor satelor românesti. Un turism
rural de calitate presupune servicii si prestatii de calitate. Se subîntelege ca echipamentele
turismului rural trebuie sa dispuna de o dotare sanitara moderna, de conditii de confort
atât pentru gazduire, cât si pentru alimentatie publica, de cai de acces si mijloace de
comunicatie civilizate. Trebuie acordata o atentie deosebita promovarii produsului
turistic rural, care necesita: publicarea unor buletine informative, înfiintarea unui ziar sau
a unei reviste de profil, editarea anuala a unui catalog, la standarde europene, elaborarea
unor programe de media si realizarea unui oficiu de informare si difuzare. Se impune, pe
de alta parte:[14]

• formarea în cadrul asociatiilor profesionale a unui corp de experti capabili sa


acorde asistenta tehnica;
• prezentarea unor cursuri pe probleme de marketing, amenajare si compartimentare
a spatiilor de cazare, pregatirea si servirea mesei, clasificare, omologare si standarde de
calitate;

• prezentarea notiunii de catering si a unor reguli de servire a mesei;

• stabilirea conditiilor de igiena si ecologie ce trebuie respectate;

• realizarea unui sistem informational (evidenta operativa, sistem de rezervari);

• precizarea comportamentului ce trebuie adoptat în relatiile cu turistii si a unor


principii de comunicare.

Rezervarea unor locuri de cazare într-o pensiune din mediul rural se poate face
fie printr-un sistem direct de rezervare, când turistii care au mai fost gazduiti îsi aduc
rudele, prieteni, care la rândul lor, sunt potentiali clienti stabili, fie prin intermediul unei
centrale de rezervari. Rezervarea reprezinta serviciul prin care, în baza unei oferte ferme
si clare, se asigura si apoi se confirma clientului posibilitatea de prestare a serviciilor
comandate. Gazda îsi anunta disponibilitatea de oferta turistica numai dupa ce a finalizat
pregatirea conditiilor de primire a oaspetilor.

În ceea ce priveste notiunea de pret, aceasta se foloseste pentru serviciile de


masa, iar pentru cazare se foloseste termenul de tarif. În stabilirea preturilor si tarifelor,
trebuie avute în vedere preturile si tarifele celorlalte unitati de cazare din apropiere si din
sat, cheltuielile implicate, inclusiv cele de promovare, preturile la care se pot vinde
produsele din gospodarie, servite sau vândute oaspetilor, munca pentru a crea servicii de
sedere optime pentru oaspeti si, nu în ultimul rând, conditiile oferite acestora.

Din punct de vedere arhitectural, pensiunile turistice sunt fie constructii


moderne, amenajate în stil modern, fie autentice case taranesti, amenajate si aranjate
pastrând specificul zonei. Fiecare tip de casa se adreseaza unui anumit gen de turisti, cei
mai pretentiosi alegând casele moderne, strainii si iubitorii de natura si folclor simtindu-
se foarte bine în case vechi, autentice.
Turismul rural are o baza motivationala larga, reprezentata prin: reîntoarcerea la
natura, cunoasterea traditiei, culturii, creatiei populare, practicarea unor sporturi,
consumul de alimente si fructe proaspete. Turismul rural corespunde unei varietati de
gusturi si preferinte, adresându-se unui segment larg de consumatori.

Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu –


[1]
Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2002, pag.180;

[2]Puiu Nistoreanu coord- Ecoturism si turism rural, Editura ASE, Bucuresti, 2003,
pag.190;

Gabriela Stanciulescu, N.Lupu, Gabriela Ţigu, Emilia Ţitan, Felicia Stancioiu –


[3]
Op.cit., pag. 14– 15;

[4] st. Mitrache, V.Manole, M.Stoian, Fl.Bran, I.Istrate – Op cit., pag.14 ;

[5] Rodica Minciu – Economia turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2001, pag.87,
citat preluat din Florina Bran, D.Marin, Tamara Simon – Op. cit., pag.7;

[6] Puiu Nistoreanu – Op. cit., pag.228;

[7] st. Mitrache, V.Manole, M. Stoian, Fl. Bran, I. Istrate– Op. cit., pag.118 ;

[8] ***M.O.R., Partea I, Nr.245/30.08.1994 si M.O.R, Partea I, Nr.374/31.12.1994;

[9] *** M.O.R., Partea I, Nr.101/25.05.1995;

[10] *** M.O.R., Partea I, Nr.226/30.08.1997;

Gabriela Stanciulescu – Managementul operatiunilor de turism, Editura AllBeck,


[11]
Bucuresti, 2002;

[12] st. Mitrache, V.Manole, M.Stoian, Fl.Bran, I.Istrate – Op cit., pag.90 ;

[13]G.Erdeli, I. Istrate- Amenajari turistice, Editura Universitatii, Bucuresti, 1996, pag


139;

Puiu Nistoreanu- Turismul rural, o afacere mica cu perspective mari, Editura


[14]
Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1999, pag. 29;