Romulus și Remus 

(n. 771 î.Hr.¹ - 5 iulie 717 î.Hr., Romulus; n.

771 î.Hr. - d. 21 aprilie 753 î.Hr., Remus), fondatorii tradiționali
ai Romei, au apărut în mitologia romană drept cei doi fii ai
preotesei Rhea Silvia, avându-l ca tată pe zeul războiului, Marte.
Conform legendei înregistrate de către Plutarh și Livius, Romulus
a fost ca primul Rege al Romei.
Romulus l-ar fi ucis pe Remus într-o dispută asupra locului
viitorului lor oraș, pe care Romulus avea să-l numească după
numele său, Roma. După fondarea orașului, Romulus nu doar că
a creat legiunile romane și Senatul roman, dar a și adus cetățeni
în noul său oraș prin răpirea femeilor triburilor Sabine vecine,
acțiune din care a rezultat amestecarea sabinelor și romanilor
într-un singur popor. Romulus avea să devină un mare cuceritor
pentru Roma antică, adăugând mari teritorii și popoare sub
dominația Romei. După moartea sa, a fost zeificat ca
zeul Quirinus, personaj divin al poporului roman. În zilele noastre,
referirile asupra sa îl reprezintă ca fiind o figură legendară.

Lupoaica hrănind copiii gemeni Romulus și Remus.

Înainte de nașterea lor, bunicul lui Romulus și Remus, Numitor și
fratele său mai mic Amulius, au primit tronul din Alba Longa la
moartea tatălui lor. Numitor a primit puterile suverane ca drept al
nașterii sale, în timp ce Amulius a primit trezoreria regală, inclusiv
aurul adus de Eneas din Troia. Însă din pricina faptului că
Amulius deținea averea, având astfel mai multă putere decât
fratele său, îl detronează pe Numitor. Speriat că fiica lui
Numitor, Rhea Silvia, ar naște copii care într-o zi l-ar putea
detrona ca rege, o forțează pe Rhea sa devina o vestală,
preoteasă a zeiței Vesta care era obligată să jure că va rămâne
virgină.
Însă, într-o seară, Marte, zeul războiului, vine la Rhea în templul
zeiței Vesta și aceasta îi naște mai târziu doi băieți gemeni de
mărime și frumusețe remarcabile, numiți mai apoi Romulus și
Remus. Amulius devine furios și o întemnițează pe Rhea,
ordonând și moartea gemenilor prin înec. Însă servitorul căruia i-a
fost încredințat ordinul de a ucide gemenii nu a putut face asta. I-
a pus pe cei doi într-un coș și l-a eliberat pe malurile fluviului
Tibru. Râul, care era în inundație, s-a ridicat și a purtat ușor coșul
în care erau gemenii în aval.
Romulus și Remus sunt salvați de către zeul râurilor, Tiberinus,
care îi plasează pe Dealul Palatin. Acolo, sunt îngrijiți de către
o lupoaică și hrăniți de o ciocănitoare sub un smochin, două
animale sacre pentru Marte. Romulus și Remus sunt apoi
descoperiți de către Faustulus, un păstor al lui Amulius, care duce
copiii la casa sa. Faustulus și soția sa, Acca Larentia, cresc băieții
ca și cum ar fi ai lor.
Pe măsură ce creșteau, nașterea nobilă se arăta în mărimea și
frumusețea lor încă de copii. Când au ajuns la vârsta bărbăției
erau de un curaj și o îndrăzneală invincibile. Romulus, însă, era
considerat mai înțelept și mai abil în politică dintre cei doi, iar
discuțiile sale cu vecinii despre păscut și vânătoare le-a oferit
oportunități de-a remarca dispoziția sa pentru comandă, și nu
pentru supunere. În măsura acestor calități, erau iubiți de confrații
lor și de săraci, însă ei îi urau pe ofițerii și aprozii regelui. Și-au
trăit viețile și au urmat scopurile oamenilor născuți nobili, fără a
pune valoare pe lene și trândăvie, dar exersând și vânând,
apărând pământul împotriva tâlharilor și răzbunându-i pe cei care
suferiseră fără să greșească. Și astfel au devenit cunoscuți în
întregul Latium.
Într-o zi, pe când gemenii aveau optsprezece ani, o ceartă a
izbucnit între păstorii lui Numitor și cei ai lui Amulius. Unii dintre
cei ai primului au speriat multe dintre vitele lui Amulius, cauzând
enervarea păstorilor acestora. Romulus și Remus au adunat
păstorii la un loc, i-au găsit și ucis pe cei ai lui Numitor și au
recuperat vitele rătăcite. Spre nemulțumirea lui Numitor, Romulus
și Remus au adunat mulți oameni nevoiași și sclavi ai lui Numitor,
etalându-și cutezanța și temperamentul.
În timp ce Romulus era angrenat în unele sacrificii, pentru că era
iubitor față de sacrificii și zei, unii dintre păstorii lui Numitor îl
atacă pe Remus și alți prieteni ai acestuia. Astfel izbucnește o
luptă. După ce ambele părți au înregistrat răni grave, păstorii lui
Numitor triumfă și îl iau pe Remus ca prizonier, ducându-l la
Numitor pentru pedepsire. Numitor nu îl pedepsește pe Remus,
pentru că se temea de Amulius, însă a mers la acesta și a cerut
dreptate, din moment ce era fratele său și fusese insultat de către
servitorii regali. Și oamenii din Alba Longa înțelegeau motivele lui
Numitor și considerau că a fost victima unui jaf nemeritat. Astfel,
Amulius a decis să-l lase pe Remus pe mâna lui Numitor, iar
acesta să-l pedepsească cum dorește.
Când Numitor îl duce pe Remus acasă la el pentru pedeapsă,
este surprins de completa superioritate a tânărului în statura și
puterea corpului său. După ce a auzit despre faptele și virtuțile
sale nobile, Numitor îl întreabă pe Remus despre nașterea și
identitatea sa. Când Remus i-a spus că a fost găsit și îngrijit de
către o lupoaică pe malurile râului Tibru și intuindu-i vârsta după
înfățișarea sa, Numitor pleacă să discute cu fiica sa, Rhea, în
această privință. La întoarcerea de la sacrificii, Faustulus îi spune
lui Romulus că fratele său fusese capturat și-l trimite în ajutorul
acestuia. Romulus pleacă pentru a găsi armată ca să lupte
împotriva lui Numitor la Alba Longa. Faustulus aleargă repede
spre Alba Longa, însă este oprit la porțile orașului de către
paznici. Din fericire, unul dintre aceștia era servitorul care dusese
copiii la râu. Recunoscând turma și chipul lui Faustulus, îl duce în
grabă către Amulius. Păstorul recunoaște că băieții sunt în viață,
însă spune că ei trăiesc departe de Alba Longa ca ciobani. De
frică și furie, Amulius trimite de îndată un prieten al lui Numitor să
vadă dacă există vreo atestare în privința vieții gemenilor. În
momentul în care omul intră în casa lui Numitor, îi găsește pe cei
doi, Numitor și Remus îmbrățișându-se, confirmându-i astfel că
Remus era nepotul lui Numitor. Omul îi sfătuiește apoi să se
grăbească, pentru că Romulus mărșăluiește către oraș cu o
armată formată din cei care îl urau și se temeau de Amulius.
Armata lui Romulus era formată din 200 de bărbați maniples.
Remus incită cetățenii din interiorul orașului să se revolte și în
același timp Romulus atacă din afară. Amulius, fără a face vreun
pas pentru siguranța sa, din confuzie totală, este capturat și ucis.