Tineri peste 18 ani care părăsesc sitemul instituționalizat de protecție a

copilului:
Tinerii care părăsesc sistemul de protecție specială a copilului reprezintă unul
dintre grupurile vulnerabile din România, potrivit Strategiei naționale privind
incluziunea socială și reducerea sărăciei 2015-2020. Ca și în cazul altor grupuri
vulnerabile, este nevoie de asigurarea unei continuități în abordare și în
furnizarea serviciilor pentru a putea vedea rezultate în ceea ce privește integrarea
lor socio-profesională și pentru reducerea decalajului dintre ei și populația
generală de tineri din România
Nevoi:
Instituţionalizarea are o serie de consecinţe negative care se reflectă în procesul
de integrare socio-profesională. Adesea, aceşti tineri nu ştiu să ducă o viaţă
independentă, nu sunt obişnuiţi să ia decizii şi uneori nu au deprinderile necesare
pentru a practica o meserie. În perioada instituţionalizării, copiii depind în
permanenţă de prezenţa şi îndrumarea unui educator sau asistent social. După
finalizarea studiilor şi părăsirea instituţiei de ocrotire, aceşti tineri se trezesc în
mijlocul unei societăţii incapabile să le asigure sprijinul de care au nevoie în
perioada de tranziţie de la instituţionalizare la viaţa independentă.
Tinerii care împlinesc vârsta de ieşire din sistemul de protecţie reprezintă unul din
grupurile cele mai problematice şi vulnerabile din România. Realitatea atestă
faptul că nu există încă suficiente soluţii la îndemâna specialiştilor pentru a oferi o
protecţie reală acestui grup. În esenţă, grupul rămâne o problemă dificilă, în
primul rând datorită insuficienţei măsurilor de sprijin real în momentul părăsirii
instituţiei, acest lucru cumulându-se problemelor deja create de instituţionalizare
şi vulnerabilităţilor membrilor săi. Vulnerabilitatea grupului creşte o dată cu
ieşirea din instituţie, dată fiind lipsa de soluţii viabile pentru tinerii
instituţionalizaţi. Grupul are o rată mare de eşec în ceea ce priveşte inserţia
socială. Din această cauză, grupul generează probleme sociale crescânde,
furnizând clienţi sistemului de îngrijire a adulţilor, penitenciarelor, reţelelor de
trafic şi prostituţie.
Cultura sistemului instituţional nu favorizează compensarea carenţelor spirituale
şi afective sau absenţa familiei, ci le accentuează. În consecinţă, tinerii
instituţionalizaţi se raportează la mediul instituţional prin acceptarea condiţiei de
instituţionalizat sau respingerea ei, ceea ce le afectează adaptarea la mediul
instituţiei şi al mediilor conexe, cum ar fi 19 şcoala, iar mai târziu însăşi adaptarea
socio-profesională. De asemenea, cultura sistemului nu încurajează procesul
motivaţional, dorinţa de a se identifica cu adultul fiind scăzută în mediul puţin
stimulativ al instituţiei. Prin lipsa accentului asupra dezvoltării individuale, (lacună
specifică mediului instituţional), tânărul nu reuşeşte să folosească acele
caracteristici înnăscute, nu îşi dezvoltă corespunzător abilităţile şi talentele,
găseşte greu modele de identificare sau alege modele bazate pe valori
îndoielnice, nu îşi dezvoltă corespunzător metodele de interacţiune, nu are
modalităţi potrivite pentru reglarea şi adaptarea comportamentului.
Măsuri:
Chiar dacă din punct de vedere material viaţa tinerilor care trăiesc în unităţile
rezidenţiale s-a îmbunătăţit considerabil în ultimii ani, este încă mare nevoie de
investiţii pe mai multe direcţii. S-ar impune în primul rând profesionalizarea
resurselor umane, asigurarea unui personal adecvat ca număr şi diversificat ca
pregătire, în special pentru educarea şi sprijinirea tinerilor în integrarea lor
profesională şi socială - asistenţi sociali, psihologi, psihopedagogi, consilieri
vocaţionali. O schimbare de atitudine a personalului este de asemenea absolut
necesară, tinerii aşteptând de la ei mai multă atenţie, încredere, răbdare şi chiar
dragoste. Apoi, ar trebui pus un accent mai ridicat pe facilitarea accesului – atât în
cazul copiilor şi tinerilor, cât şi în cazul personalului cu atribuţii educative - la surse
şi resurse diverse şi actuale de informare şi formare: acces la formare/ instruire
permanentă şi adecvată nevoilor, acces la materiale şi alte facilităţi cu rol educativ
(inclusiv la internet).
După ce tinerii din sistem, noi considerăm că sunt necesare următoarele măsuri:
- consilierea și informarea tinerilor care părăsesc sistemul, stimularea
angajatorilor pentru a angaja această categorie vulnerabilă, dezvoltarea serviciilor
sociale pentru a informa tinerii cu privire la locurile de muncă existente, pentru a-I
sprijini, consilia și orienta socio-profesional.
Direcţii de acţiune pentru evitarea excluziunii sociale a tinerilor:
 
Creșterea accentului pe prevenire, care este cea mai eficientă și viabilă cale de
combatere a sărăciei și a excluziunii sociale și pe intervenția timpurie pentru a se
evita situația în care persoanele care ajung în sărăcie rămân prinse în situații
socioeconomice tot mai dificile și problematice.
Adoptarea unei abordări intersectoriale în demersurile de îmbunătăţire a
coeziunii comunitare şi solidarităţii, precum şi în cele de reducere a excluziunii
sociale a tinerilor, abordând aspectele care țin de educaţia, ocuparea, locuirea şi
incluziunea tinerilor într-o manieră integrată; acțiuni de combatere a sărăciei și a
excluziunii pe întreg spectrul de politici; pentru a răspunde nevoilor tinerilor şi
pentru a asigura coerenţă în politicile privind bunăstarea şi acces la sistemele de
asistenţă şi protecţie, trebuie întărită cooperarea intersectorială, precum şi cea
între nivelurile local, regional, naţional şi european.
Reconsiderarea beneficiilor financiare, a serviciilor și a suportului în natură pentru
tineri pentru asigurarea tuturor nevoilor fundamentale ale acestora
Elaborarea de către autoritățile responsabile (Guvern, MMFPSPV) a unui program
prioritar, parte a strategiei anti-sărăcie și de promovare a incluziunii sociale, aflate
în curs de elaborare: Incluziunea Socială a copiilor și tinerilor aflați în sărăcie
extremă şi cu risc ridicat de marginalizare/ excluziune socială; elaborarea unui
pachet complex de servicii sociale adesate copiilor și tinerilor din zonele cu sărăcie
extremă, în vederea facilitării accesului la educație, acordării de alimentaţie
sănătoasă, dezvoltarea capacităţii de dezvoltare personală.
Îmbunătățirea accesului la asistență socială a tinerilor în nevoie, pentru a-și
valorifica drepturile; sprijinirea activităţilor de informare şi educare a tinerilor cu
privire la drepturile lor
Participarea tinerilor în toate fazele derulării politicilor anti-sărăcie și pentru
promovarea incluziunii sociale: serviciile pentru tineret, serviciile sociale şi
instituţiile de educaţie formală trebuie să lucreze înpreună cu tinerii şi familiile lor
pentru a preveni excluziunea socială a tinerilor.
Valorificarea întregului potenţial al muncii de tineret şi al centrelor de tineret ca
mijloace de incluziune.
Sprijinirea dezvoltării cunoaşterii şi competenţelor interculturale ale tuturor
tinerilor şi combaterea prejudecăţilor.
Remedierea problemelor lipsei de adăpost, locuirii şi excluziunii financiare.
Promovarea măsurilor de sprijin pentru tinerele familiie