Universitatea Spiru Haret

Facultatea Psihologie și Științele Educației

Normativitatea procesului de învățământ

(principiile procesului de învățământ)

Tradiţional, noţiunea de „principiu" (didactic) este asociată cu caracterul legic al

învăţământului, printr-o generalizare a practicii, de care depinde organizarea şi

coordonarea lui, orientarea şi reglarea. Acesta este fundamentat de datele
psihopedagogice şi gnoseologice, ca îndrumar în proiectarea acţiunii şi evidenţiază
logica internă a desfăşurării ei, sprijină evitarea improvizaţiei, empirismul.

Principiile asigură orientarea gererală a procesului de învăţământ, în realizarea sa

intimă, concretă, practică, tocmai pentru a atinge eficienţa acţiunilor sale (de predare,
de dirijare a învăţării, de aplicare a metodelor, de utilizare a mijloacelor, de
relaţionare cu elevii, de control şi evaluare etc.) are nevoie de o reevaluare a locului
şi rolului normelor, regulilor didactice.

Pedagogic, norma indică unul sau mai multe criterii obligatorii în realizarea
acţiunii, condiţii minimale de îndeplinit şi după care se apreciază reuşita acţiunii,
numărul de acţiuni pe unitatea de timp, propoziţii prescriptive de desfăşurare optimă,
indicaţii practice, concrete privind obligaţiile, interdicţiile, permisiunile în acţiune,
algoritmii de respectat.

Datorită acestui caracter normativ al acţiunii didactice, puternic resimţit la nivelul

practicii, mulţi pedagogi denumesc didactica drept tehnologie, ştiinţă

practică/aplicată, metodologică.

Studii actuale care abordează astfel normativitatea procesului de învăţământ pun

în evidenţă câteva aspecte utile pentru o abordare eficientă a acţiunii didactice:

1
  -normele didactice sunt corelate cu cele pedagogice, prin natura domeniului
şi pot fi:
 organizaţionale (reglementări de funcţionare a instituţiei şcolare),
 procedurale(utilizarea metodologiilor didactice),
 comunicative (relaţia profesor-elev),
 obligatorii sau permisive,
 generale sau particulare,
 orientative pentru viitoarea acţiune,
 inhibitorii pentru un anumit comportament
 -normele procesului de învăţământ prezentate în abordarea didactică
teoretică,

explicativă, dar şi praxiologică.

Teoria educaţiei, în clasificarea statutului pedagogiei ca ştiinţă, insistă şi pe un

criteriu implicat în această temă: legitatea pedagogică.

Din aprofundarea acestui aspect se poate înţelege mai clar relaţia lege-principiu-
normă şi a evita limitarea sau confundarea bazei logice (lege, principiu) cu cea
procedurală (normă, regulă) în construcţia, interpretarea şi realizarea educaţiei,
instruirii.

Metodologia instruirii, în precizarea şi concretizarea ei, dacă nu face apel la legi,

principii, norme, reguli nu-şi dovedeşte caracterul ştiinţific, raţional, obiectiv,
dependenţa cauzală, nu depăşeşte empirismul acţionai în desfăşurarea activităţilor.

Principiul sistematizării şi continuităţii exprimă de fapt o cerinţă pedagogică a

proiectării, organizării acţiunii. Literatura problemei tratează nivelele la care se poate

face sistematizarea, fie al informaţiei, fie al strategiei, fie al obiectivelor sau al
evaluării.

De regulă, profesorul realizează această sistematizare la începutul activităţii (an,

trimestru, capitol) şi ea este facilitată de însăşi structura planului de învăţământ, a
programelor şcolare, a regulilor proiectării. Dar profesorul are o atitudine creativă faţă
de sistematizarea dată, pentru a o rezolva conştient, adaptat condiţiilor concrete.