TEMA 1.

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DOMENIUL

PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
Obiective:
 să identifice noţiunea dreptului de proprietate
intelectuală;
 să cunoască premizele apariţiei proprietăţii intelectuale;
 să identifice obiectele dreptului de proprietate intelectuală;
 să analizeze deosebirile dintre dreptul de proprietate intelectuală şi dreptul de
autor şi drepturile conexe;
 să deosebească raporturile ce constituie obiectul de studiu al disciplinei;
 să identifice izvoarele naţionale şi internaţionale ale dreptului de proprietate
intelectuală;
 să aprecieze importanţa principiilor dreptului de proprietate intelectuală;

Unităţi de conţinut:
1. Geneza şi evoluţia domeniului proprietăţii intelectuale
2. Noţiunile generale şi sistemul domeniului proprietăţii intelectuale
3. Izvoarele naţionale şi internaţionale ale domeniului proprietăţii
intelectuale
4. Principiile dreptului de proprietate intelectuală

1. Geneza şi evoluţia domeniului proprietăţii intelectuale

Evoluţia şi dezvoltare societăţii în plan economic, social, cultural se

întemeiază pe activitatea spirituală, pe activitatea de creaţie, relaţia dintre progres
şi creaţie fiind o relaţie directă. Cu toate acestea recunoşterea şi protecţia reală a
dreptului de autor asupra operelor lor, apare foarte tîrziu.
Manuscrisele par a conţine referiri la toate reglementarile juridice existente
în Roma. Unele analize au ajuns la conluzia ca în conţinutul acestora nu se fac
referiri si la dreptul de autor. La o cercetare mai atenta s-a constatat ca cuprind
mentiuni cu referire la furtul de manuscrise, bunuri distinse intre cele ce faceau
obiectul sustragerii.
Din aceasta imprejurarea s-a tras concluzia ca manuscrisele nu erau considerate
doar bunuri cu valoare economica dar si legate de persoana creatorului a carei
opera era continuta de manuscris, deci erau legate de creatia spiritului.
In prezent, autorul unei creatii literare, artistice, stiintifice sau a altor asemenea
opere, dobandeste 2 categorii de drepturi subiective civile :

a)un drept de proprietate pur si simplu care se poarta asupra obiectului materiaal in
care s-a concretizat creatia cum ar fi : manuscris, pictura, sculptura ce-si gasesc
protectia juridica in dreptul comun cum ar fi codul civil si alte izvoare de drept
civil.

b)un drept de autor asupra creatiei propriu zise care se protejeaza prin norme
juridice instituite de legea privind drepturile de autor si drepturile conexe.

Intre a) si b) exista deosebiri de substranta sub aspectul lor juridic. Dreptul

autorului se reducea in antichitate la dreptul asupra manuscriselor, iar
manuscrisele faceau obiectul comertului. E de observat ca dupa moartea lui Eschil,
atenienii au permis altor poeti sa reia tragediile acestuia sub aceeasi forma sau intr-
o forma modificata. Chiar si fiul acestuia, Eufarion, prezinta tragedii ale tatalui sau
inclusiv cele care nu fusesera prezentate, dar el a actionat ca un succesor al lui
Decuius in sensul ca a dobandit elementul activ patrimonial de la autorul
manuscrisului, dar nu ca un drept al autorilor al acestor tragedii.
Se cunoaste o singura protectie carcateristica dreptului de autor :
sanctionarea prin blam public a plagiaturilor in Alexandria, ceea ce inseamna ca
intr-o anumita masura se recunoaste un drept moral asupra manuscrisului.
Conceptia asupra drepturilor de autor nu s-a schimbat in Evul Mediu, dar
aceasta e perioada in care se dezvolta industria copistilor si dreptul exclusiv de
transcriere a manuscriselor. Initial, dreptul de transcriere a fost monopolul
calugarilor. Mai tarziu a devenit o industrie in mana universitatilor si in acest
domeniu s-a confirmat regula potrivit careia reglementarea legala este ulterioara
aparitiei realitatii sociale, pe care o urmeaza nu o precede. Nici in prezent
problemele legate de izvoarele de drept civil nu se prezinta astfel.
Notiunea de izvor de drept civil are 2 sensuri :

*conditii materiale de existenta care au menirea de a determina elaborarea unor

norme juridice care sa reglementeze situatiile practice ivite intre timp si formele
specifice de exprimare a normelor juridice de drept civil. Cu alte cuvinte, normele
de drept civil sunt nascute depasite intrucat legiuitorul niciodata nu poate sa
prevada in ipotezele normelor juridice, toate aspectele si amanuntele pe care le
ridica viata de zi cu zi. Din aceste considerente se trage concluzia ca judecatorul in
curs aplica izvoarele de drept civil, recurge la interpretarea normelor juridice prin
aplicarea acestora la situatia de fapt pe care el a stabilit-o cu ajutorul probelor
administrative. Judecatorul insa nu face legea ci numai o aplica. Astfel pentru
reglementarile juridice a dreptului de autor a fost nevoie sa se recunoasca mai
multe conditii :
1)Existenta unor mijloace tehnice care sa serveasca la multiplicarea, comunicarea,
difuzarea operelor asigurandu-le astfel o sursa de venit pt cei implicati.

2)Progresul culturii sa faca posibila cererea relativ mare de opere multiplicate, sa

determine cresterea numarului de opere scrise.

3)Gratie recunoasterii rolului permanent al spiritului in societate, autorii sa

dobandeasca o pozitie suficient de puternica pentru a obtine protectia intereselor
legitime.

Mijloacele tehnice au constat in aparitia in Europa a tiparului cu litere mobile

inventat de Guttenberg in 1445, iar celelalte conditii au fost asigurate de
Renastere. S-ar putea spune ca aparitia tiparului a fost o necesitate pentru
recunoastere si totodata un produs al Renasterii. Dupa aparitia tiparului munca
autorilor si industria de librarie au devenit rentabile deoarece cartile noi apar intr-
un ritm crescut, se multiplica si se difuzeaza mai repede intrucat conducatorii simt
ei insasi nevoia adoptarii unor norme juridice care sa se controleze daca nu creatia
insasi macar raspunderea ei. Astfel apar importante componente a ceea ce
constituie dreptul de autor.
Printre mijloacele de control adoptate de conducatorii din acea vreme se
afla si privilegiile acordate pentru tiparirea si difuzarea acelor lucrari.
Exemplu privilegiul acordat lui Herman in Republica Venetia.
Privilegiile au ca scop protejarea publicatiilor librariilor si tipografiilor dar
si a librariilor si tipografiilor in parte.  Indirect era asigurata si protectia autorilor.
In Franta, sub Ludovic al XI-lea, tiparurile erau libere, iar mai tarziu sub
Francisc I, a fost interzis librariilor si tipografiilor sa publice sau sa vanda ceva,
fara autorizarea prealabila a Universitatii si a Facultatii de Teologie. In Franta,
protectia presupunea si autorizatia care nu se dadea pentru o carte a altor persoane.
Prin neutralizarea publicarii creatiei altor persoane se prevenea plagiatul.

Prin acordarea privilegiului de tiparire si difuzare tipograful si librarul care

primeau privilegiul aveau exclusivitatea drepturilor asupra operatiunilor respective
si a veniturilor realizate, iar autorul aflat in viata nu le ceda manuscrisul decat in
conditiile respectarii principiului libertatii contractuale.
Daca un tert intra in posesia manuscrisului, nu putea trage nici un folos material
pentru ca nu-l putea publica si nici nu obtinea un alt privilegiu.
Breslele ca organizatii ale mestesugarilor, ale viitoarei burghezii erau si
detinatoare ale unor secrete de fabricatie si in acelasi timp si a unor privilegii. In
acest context trebuie inteleasa si acordarea unor privilegii de tiparire si difuzare ca
exclusivitati, fie ca ele decurg din traditie sau din lege iar o asemenea exclusivitate
oferea avantaje economice importante.
Exclusivitatea decurge din retinerea unor secrete de fabricatie a ………   a
carei idee se face simtita la sfarsitul secolului 17. Trecand prin momente precizate,
raportul dintre autor si ceilalti membri ai societatii in legatura cu opera lor conduc
la cele dintai preocupari teoretice ale dreptului de autor propriu-zis abia la
inceputul secolului 18. In aceasta perioada apare conceptul moral de furt al unei
opere, al carui continut consta in prezentarea , utilizarea unei opera straine fara
acordul autorului sau, mai grav ca fiind a altui decat a autorului.
Dreptul autorului asupra operei sale este un drept de proprietate supus regimului
juridic al proprietatii.
Drept urmare, operele achizitionate sunt proprietatile dobanditorului, iar
imprimarea si reimprimarea lor constituie dreptul sau exclusiv.operele
achizitionate sunt proprietatea dobanditorului iar imprimarea si reimprimarea lor
constituie dreptul sau exclusiv.

Librariile si imprimariile au facut obiectul unor regulamente edictate in

Franta in 1777 , dar o adevarata reglementare a drepturilor autorilor o contine
Decretul 10/1793. Prin acest decret se instituie o folosinta viagera pentru autor si
un uzufruct de 10 ani in favoarea mostenitorilor dupa care opera I se atribuie
domeniului public.

A trebuit sa se astepte revolutia franceza si mai ales sfarsitul secolului trecut

pentru a fi recunoscute autorilor drepturile asupra operelor lor.

In Anglia a fost adoptata ceea ce se poate considera prima lege a dreptului de autor
in 1709. Prin aceasta lege se atribuie un drept de reproducere a cartilor imprimate
autorilor si mostenitoilor lor pe o perioada de 21 de ani.
Reglementari similare au fost adoptate in 1790 de Congresul SUA. Tarile
Romane nu au cunoscut reglementari in materia dreptului de autor decat prin legea
presei in 1862, care a fost adoptata in timpul domniei lui Al.I.Cuza. Aceasta lege
contine un capitol special consacrat drepturilor autorilor de opere literare si
artistice. Dreptul de autor era asimilat unui drept de proprietate. Tiparirea,
reproducerea sau imitarea unei opere fara consimtamantul autorului era
sanctionata prin confiscarea exemplarelor si plata unei amenzi echivalente cu
pretul a 1000 de exemplare din editia originala. Desi legiuitorul roman a avut in
vedere preocuparile anterioare mentionate, primul act normativ care a dorit sa
reglementeze pe larg un domeniu de drept de proprietate intelectuala a fost legea
15/1879 privind marcile de fabrica si de comert 30 mai 1879  –  Regulamentul
asupra marcilor de fabrica si de comert.
Putem spune ca in Romania in 1879 existau reglementari legale in ambele
ramuri ale proprietatii inteletuale : dreptul de autor, dreptul proprietatii industriale.
Specificul dezvoltarii economiei societatii romane a determinat in 1967 sa existe o
preocupare speciala pentru ocrotirea drepturilor autorilor asupra operelor lor, astfel
in 1923 a intrat in vigoare legea proprietatii intelectuale si artistice, una dintre cele
mai complete si moderne din epoca.
Legea contine sub aspect formal 2 idei esentiale : Protectia drepturilor
autorilor era asigurata fara a fi necesara indeplinirea prealabila a vreunei
formalitati, deci, vocatia la protectie juridica a unei opere literare, artistice,
stiintifice sau a unor alte asemenea creatii se realiza si se realizeaza si in present
fara a fi nevoie de indeplinirea vreunei conditii de fond privind obiectul sau
subiectele creatiei pe de o parte, sau de o forma pe de alta parte cum se intampla in
ipotezele obiectelor protejate prin norme juridice care vizeaza apararea proprietatii
industriale. Beneficiul acestei protectii era recunoscut in mod egal si strainilor fara
sa trebuiasca vreo conditie de reciprocitate.
Sub aspectul drepturile subiective recunoscute si ocrotite, legea face distinctie
intre drepturile patrimoniale si cele morale. Autorilor de opere literare sau
stiintifice, compozitorii, pictorii, arhitectii in general, toti creatorii unei opere
intelectuale beneficiau pe tot timpul vietii lor de dreptul exclusiv de a publica
opera, de a o exploata, de a o vinde, a o reprezenta, a o executa, de a o dona sau
lasa mostenire prin testament.

In caz de transmisiune a operei, autorul sau mostenitorii sai pastrau dreptul

moral, inalienabil sau care nu puteau face obiectul unei renuntari, de a impiedica
orice denaturare a ei.
Legea din 1923 prevedea ca autorul care nu si-a publicat opera in timpul vietii
avea dreptul sa interzica prin testament publicarea lor, dar numai pentru o perioada
de 30 ani socotita din momentul mortii sale.

In 1946 legea proprietatii literare si artistice a fost completata de legea privind

contractul de editare si dreptul autorului asupra operei literare.

Decretul 321/1956 privind drepturile de autor a constituit reglementarea principala

in materie timp de 40 de ani pana la adoptarea legii 8/1996 privind dreptul de autor
si drepturile conexe. Aceasta lege a suportat modificari si completari in 2004.
Dreptul de autor – dreptul de proprietate intelectuala
Posibilitatile restranse de circulatie a informatiei in perioada anterioara aparitiei
tiparului in Europa, sistemul de pregatire a mestesugarilor, exploatarea cu mijloace
rudimentare a pamantului au determinat ca in domeniul informatiei tehnologice sa
se poata pastra secretele fara interventia statului, iar in caz de divulgare a acestora,
efectele pentru descoperitor sa fie minime.
Dezvoltarea economica in general, dorinta de putere a monarhiilor si dorinta de
expansiune a proprietarilor de ateliere mestesugaresti coroborata cu aceeasi dorinta
de a nu divulga secretele de fabricatie au determinat aparitia primelor forme de
protectie egala a descoperirilor tehnice, a noilor procedee sau tehnologii, inclusiv
agrare.
Astfel in secolul 15 monarhii acorda privilegii nu numai in ce priveste opera
literara ci si in ce priveste descoperirile tehnice. Fie ca descoperirile apartinand
unui cetatean propriu, fie ca ea a fost doar introdusa in tara de acesta, monarhul ii
acorda exclusivitatea exploatarii pe o anumita perioada.
Practica transferarii de tehnologie si a infiintarii de noi ramuri industriale apare in
Anglia. Aici protectia a luat forma acordarii celui ce a introdus o noua tehnologie,
a dreptului exclusiv de a o folosi pe o perioada suficient de lunga pentru a o face
cunoscuta si accesibila, pentru a o introduce pe o scara larga in economie.
Deci, dreptul exclusiv acordat celui care introducea descoperirea il proteja
pe acesta aducandu-i avantaje materiale. La un moment dat s-a abuzat de
acordarea privilegiilor in scopul maririi veniturilor Coroanei –  Parlamentul englez
a adoptat  legea privind monopolurile care prevedea ca toate monopolurile cu
exceptia oricarei scrisori deschise
si oricarei acordari de privilegii pe termen cel mult 14 ani care urmau a se da
primilor si realilor inventatori pentru unica folosire si producere in regat a
produselor noi.
 2. Noţiuni generale şi sistemul domeniului proprietăţii intelectuale

Proprietatea intelectuală cuprinde două mari domenii: Dreptul proprietăţii

industriale şi Drepturile de autor. Reglementările juridice ce aparţin proprietăţii
intelectuale sunt consecinţa împrejurării că în activitatea lor curentă oamenii
realizează şi utilizează opere ştiinţifice, literare, artistice, precum şi creaţii
intelectuale industriale şi semnele distinctive ale activităţii industriale.
Pe o anumită treaptă a dezvoltării social umane, raporturile ce se nasc între
oameni ca urmare a realizării şi utilizării operelor ştiinţifice, literar-artistice etc. au
fost reglementate prin norme juridice, iar ansamblul lor constituie, într-o opinie,
instituţia juridica „Dreptul proprietăţii intelectuale”, iar într-o altă opinie, chiar
ramura Dreptul proprietăţii intelectuale.
 
Dreptul de autor: ca instituţie juridică, reprezintă ansamblul normelor juridice ce
reglementează relaţiile sociale ce decurg din crearea şi valorificarea operelor
ştiinţifice, literare şi artistice. În prezent, în România această problemă este
reglementată, în principal, prin Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi
drepturile conexe.
Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creaţie intelectuală: din
operele ştiinţifice (ex. studii, comunicări, prelegeri, altele asemenea), literare (ex.
– romane, poezii, dramaturgie, critică literară) şi artistice (opere muzicale, artă
coregrafică, fotografie ş.a.).
În privinţa creării şi utilizării lor, legiuitorul emite norme juridice ce determină
apariţia de drepturi subiective şi de obligaţii juridice. Asemenea drepturi
subiective nu se nasc decât în privinţa acelor opere care îndeplinesc în mod
cumulativ anumite condiţii caracteristice, trăsături esenţiale. În măsura în care
acestea sunt îndeplinite, autorul acelei opere devine titular al dreptului de autor şi
uneori şi al altor drepturi în mod automat, ex lege, şi fără îndeplinirea altor
formalităţi. După ce opera a fost creată, nu este necesară înregistrarea ei,
prezentarea ei la o anumită autoritate sau organizaţie de altă natură.
Aceste condiţii, necesar a fi îndeplinite, sunt următoarele:
– să fie vorba despre o creaţie intelectuală, o creaţie a minţii omului (una sau mai
multe persoane fizice). Persoana juridică, în principiu, nu poate fi titulară a
dreptului de autor, deoarece aceasta nu creează din punct de vedere intelectual.
– să fie vorba despre o creaţie exprimată într-o formă concretă, perceptibilă
simţurilor umane. Acest lucru nu înseamnă neapărat publicarea operei respective.
(ex. manuscrise, notiţe, schiţă, tablou, partitură). Dreptul de autor nu ocroteşte
conţinutul de idei al operei. Acesta nu ocroteşte ideile, ci doar o anumită formă de
exprimare a acestor idei. Nimeni nu-şi poate apropria ideile (acestea circulă liber).
Dacă ideea circulă sub o anumită formă, această formă e apropriată.
– creaţia intelectuală trebuie să prezinte originalitate: trebuie să reflecte
exprimarea personalităţii creatorului. Dacă aceasta nu există, nu putem vorbi de o
operă care să fie protejată prin dreptul de autor. Este o creaţie intelectuală dar nu
este o operă ca obiect al dreptului de autor. Noţiunea de originalitate trebuie
deosebită de cea de noutate. Dreptul de autor se poate naşte chiar şi în legătură cu
o operă ce nu conţine idei noi. E important ca forma de exprimare a acelor vechi
idei sa fie alta decât cea anterioară şi opera să exprime, într-o anumită măsură,
personalitatea autorului subsecvent.
 
Proprietatea industrială: există două categorii de obiecte ale acesteia: creaţii
intelectuale industriale şi semne distinctive ale activităţii industriale.
Convenţia de la Paris din 1883 privind protecţia proprietăţii industriale (cea mai
veche în materie şi încă în vigoare) menţionează ca fiind obiecte al proprietăţii
industriale: invenţiile, modelele de utilitate, desenele şi modelele industriale,
mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, numele comercial, indicaţiile de
provenienţă, denumirile de origine. De asemenea, este enumerată şi aşa-
numita ”represiune a concurenţei neloiale”. Autorii (din ce în ce mai mulţi) sunt
de acord că acesta nu constituie un obiect distinct al proprietăţii industriale. El se
regăseşte deopotrivă atât la creaţii intelectuale industriale, cât şi la semne
distinctive ale activităţii industriale, constituind o acţiune prin care pot fi apărate
toate drepturile de proprietate industrială purtând asupra oricăruia dintre
obiectele enumerate mai sus. Cu alte cuvinte,represiunea concurenţei neloiale
constituie o consecinţă a încălcării dreptului de proprietate industrială.
Faţă de data adoptării Convenţiei de la Paris din 1883, materia proprietăţii
industriale s-a îmbogăţit şi cu alte obiecte. Într-o enumerare nelimitativă, sunt
creaţii intelectuale industriale: invenţia, inovaţia, know-how-ul, modelele de
utilitate, desenele şi modelele industriale, topografia circuitelor integrate etc.,
respectiv sunt semne distinctive ale activităţii industriale: mărcile (de fabrică, de
comerţ sau de serviciu), indicaţii geografice (denumiri de origine şi/sau indicaţii
de provenienţă), numele comercial (firma), emblema.
Noţiunea de proprietate industrială presupune două aspecte:
a)      instituţia juridică a proprietăţii industriale   şi
b)      dreptul subiectiv de proprietate industrială.
S-ar putea defini instituţia juridică a proprietăţii industriale ca fiind un
ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturile sociale privitoare la
creaţiile intelectuale industriale şi la semnele distinctive ale unei activităţi
industriale. Din această definiţie se pot reţine următoarele elemente definitorii:
1.Proprietatea industrială este un ansamblu de norme juridice care au acelaşi
obiect. Specifica acestor norme este faptul ca îşi au izvorul atât în actele normative
interne, cât şi în tratatele şi convenţiile internaţionale. Legislaţiile naţionale sunt
din ce în ce mai mult adoptate pe baza standardelor ce stau la baza elaborării
actelor normative internaţionale.
Cât priveşte caracterul acestor norme juridice, este de subliniat apartenenţa lor la
diverse ramuri de drept: dreptul civil, drept procesual civil, dreptul muncii, dreptul
administrativ, dreptul financiar, dreptul penal, dreptul procesual penal etc. Dintre
aceste norme, însă, prevalează normele dreptului civil.
2. Normele acestei instituţii reglementează raporturi patrimoniale dar şi raporturi
personal – nepatrimoniale. Subiectele acestor raporturi sunt persoane fizice, dar şi
persoane juridice.
3. Specificul raporturilor reglementate de normele proprietăţii industriale este
obiectul (obiectele) la care se referă aceste raporturi: creaţiile intelectuale
industriale şi semnele distinctive ale activităţii industriale.
Analizând toate şi fiecare din aceste obiecte, rezultă că acestea prezintă trăsături
şi caracteristici comune:
– Toate aceste obiecte sunt bunuri, în sensul juridic al termenului (sunt
susceptibile de apropriere sub forma unor drepturi patrimoniale).
–          Aceste obiecte sunt transmisibile (după caz, prin licenţă sau prin cesiune).
–          Toate aceste obiecte sunt bunuri incorporale – nu au o substanţă materială.
Dreptul de proprietate industrială nu va purta asupra unui bun material. Titularul
dreptului de proprietate asupra suportului material al operei nu este în mod necesar
şi titularul dreptului de proprietate industrială.
–          Aceste obiecte se caracterizează prin ubicuitate. Ubicuitatea poate fi de
două feluri:
a)      Ubicuitatea sub aspectul apariţiei desemnează aptitudinea acestor obiecte de
a putea fi create de două sau mai multe persoane ce au lucrat în mod independent,
unele de altele, în acelaşi timp (sau în perioade de timp diferite), în acelaşi loc (sau
în locuri diferite).
Legiuitorul este cel care emite norme prin care să se identifice titularul dreptului
de proprietate industrială (ex: sunt recunoscuţi amândoi ca titulari ai dreptului –
cotitulari, sau doar unul dintre aceştia va fi recunoscut ca fiind titular al dreptului).
În această din urmă ipoteză se naşte întrebarea care dintre cei doi va fi recunoscut
ca fiind titularul dreptului. Există legislaţii ce stabilesc ca principiu că titular al
dreptului de proprietate industrială este acela care a îndeplinit primul anumite
formalităţi cerute de lege în faţa unor autorităţi stabilite de lege.
b)      Ubicuitatea sub aspectul folosinţei desemnează aptitudinea obiectelor
proprietăţii industriale de a putea fi folosite, chiar în integralitatea lor, de două sau
mai multe persoane, independent una de alta, în acelaşi timp si in acelaşi loc sau în
locuri diferite. Legiuitorul a emis norme juridice cu privire la instrumentele de
transmitere a acestor obiecte ce fac posibilă folosirea concomitentă a lor de către
persoane diferite, chiar în acelaşi timp. De exemplu, prin contractul de licenţă nu
se transmite însuşi dreptul de proprietate industrială, cu toate prerogativele sale, ci
doar posibilitatea de a folosi creaţia sau semnul distinctiv şi de către beneficiarul
licenţei.
 
4.Termenul „industrie” („industrial”) are un înţeles convenţional (special), acesta
cuprinzând nu doar industria propriu-zisă (ca ramura a economiei nationale), ci si
alte domenii cum ar fi comertul, agricultura, etc. In materia proprietatii industriale
notiunea de „industrie” este conceputa ca tot ceea ce presupune si este datorat
muncii omului, activitatii sale asupra naturii.
 
 
Dreptul subiectiv de proprietate industrială reprezintă posibilitatea recunoscută
de lege titularului acestui drept, persoană fizică sau juridică, de a folosi în mod
exclusiv o creaţie intelectuală industrială sau un semn distinctiv al unei asemenea
activităţi industriale.
Pot fi reţinute, ca elemente ale acestei definiţii, următoarele:

1. Posibilitatea, facultatea juridică, recunoscută titularului dreptului.

De regula, titularul dreptului subiectiv de proprietate industrială are şi obligaţia de

a-şi exercita aceste prerogative şi în măsura în care nu se foloseşte de dreptul său
poate fi supus unor sancţiuni. De exemplu, daca titularul brevetului de invenţie nu-
şi exercită dreptul său, va putea fi supus unei sancţiuni ce constă în posibilitatea,
acordată printr-o procedură judecătorească, în beneficiul unor terţi ca aceştia să
poată folosi şi ei acest brevet de invenţie în anumite condiţii şi aceasta chiar
împotriva voinţei titularului brevetului. Interesul statului este ca oamenii
(societatea) să beneficieze de obiectul brevetului de invenţie. În ceea ce priveşte
mărcile, titularul dreptului asupra mărcii are şi dreptul la folosinţa mărcii
respective. Potrivit Legii nr. 84/1998, dacă titularul nu foloseşte marca în mod
efectiv pe teritoriul României timp de 5 ani, atunci orice terţ interesat are dreptul
de a cere în justiţie decăderea titularului din drepturile asupra acelei mărci.

1. Recunoaşterea legală a acestei posibilităţi.

Aceasta se poate acorda doar în urma parcurgerii unei proceduri speciale
(complicate şi îndelungate): brevetarea invenţiei, înregistrarea mărcii etc. Statul,
prin organele sale specializate, emite un titlu de protecţie juridică: brevet, certificat
de înregistrare.

1. Titularul dreptului.

Acesta poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică ori mai multe persoane
fizice şi/sau juridice.

1. Specificul acestui drept.

Acesta este dat de prerogativa folosinţei (exploatării) asupra unui bun, care este
exclusivă. Analizând conţinutul dreptului, titularii dreptului subiectiv de
proprietate industrială au prerogative extrem de asemănătoare cu cele recunoscute
titularilor dreptului de proprietate (în sensul clasic al termenului):
–          ius possidendi, posibilitatea de a deţine şi cunoaşte soluţia (creaţia, semnul
distinctiv) si de a hotari asupra modalitatii de a o pune sau nu in lucrare.
–          Ius utendi, dreptul de a folosi acel obiect pentru sine, intr-o industrie
oarecare.
–          Ius fruendi,  posibilitatea culegerii fructelor ca urmare a folosirii creaţiei
sau a semnului distinctiv de către terţele persoane beneficiare ale unei licenţe
pentru care se plăteşte o remuneraţie – redevenţa.
–          Ius abutendi,  posibilitatea de a exercita dispozitia juridica, prin cesiunea
totala sau partiala a dreptului subiectiv de proprietate industriala. In aceasta
materie nu exista dispoziţia materială, intrucat nu se poate distruge un bun
incorporal.

1. Definitia dreptului subiectiv de porprietate industriala include si

termenulde industrie, industrial. Acesta are acelasi inteles larg pe care
l-am folosit atunci cand am analizat institutia juridica a proprietatii
industriale.

 
 
Caracterele juridice ale dreptului subiectiv de proprietate industrială:
 

1. Drept absolut – opozabil erga omnes. Există obligaţia generală şi negativă

a tuturor celorlalte subiecte de drept de a nu face nimic de natură a stânjeni
 pe titularul acestui drept. Cele mai specifice mijloace de aparare a titularului
dreptului de proprietate industriala impotriva atingerii aduse dreptului de
oricare dintre cei care, alcatuind subiectul pasiv general, nu isi respecta
obligatia de a nu face sunt actiunea in contrafacere si actiunea in concurenta
neloiala.
2. Drept patrimonial – permite titularului sa se foloseasca pentru sine de un
bun incorporal, sa ii culeaga fructele civile si sa il instraineze contra unui
pret.
3. Drept transmisibil – permite titularului sa transmita dreptul de folosinta
exclusiva in intregul sau sau numai unele dintre prerogativele dreptului sau.
Mijloacele specifice prin care se realizeaza transmiterea, in tot sau in parte, a
dreptului subiectiv de proprietate industriala sunt contractul de cesiune si
contractul de licenta.
4. Drept, in principiu, temporar, in sensul ca, in principiu, nu este recunoscut
nelimitat în timp ci doar, de exemplu, pe o perioadă de 10 ani (mărci) sau 20
de ani (invenţii). In unele cazuri exista posibilitatea reînnoirii. Titularul
dreptului deţine doar temporar monopolul asupra obiectului dreptului, acest
lucru fiind absolut necesar. În materie de semne distinctive dreptul este doar
în principiu temporar, deoarece, de exemplu, în materie de mărci termenul de
10 ani poate fi prelungit de nenumărate ori (fără limită) cu alte termene
ulterioare de 10 ani (cu o anumită procedură şi plata unor taxe).
5. Dreptul, în principiu, este teritorial, fiind recunoscut doar de către acel stat
ce a acordat titlul de protecţie prin care se recunoşte acest drept. Însă statele
au încheiat anumite acorduri prin care se facilitează obţinerea titlurilor de
protectie pe teritoriul altor state, fara a se parcurge procedura de inregistrare
prevazuta de legislatia fiecarui stat in care dreptul este recunoscut.

 
Natura juridică a dreptului subiectiv de proprietate industrială:
Dreptul de proprietate industrială este un drept real ce poartă asupra unui
bun incorporal fiind destinat utilizării în industrie.
Importanţa identificarii naturii juridice a dreptului subiectiv de proprietate
industriala este dată de necesitatea stabilirii regimului juridic aplicabil. În ipoteza
în care reglementările existente în materie sunt insuficiente pentru soluţionarea
unei probleme, devin aplicabile principiile din materia drepturilor reale si, in
special, cele din materia dreptului de proprietate (in sensul clasic al cuvantului),
care constituie dreptul comun si pentru materia dreptului subiectiv de proprietate
industriala.
 3.Izvoarele naţionale şi internaţionale ale domeniului proprietăţii
intelectuale

Izvoare nationale

Acte normative generale

1. Constituția Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, în vigoare din

27.08.1994 http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=311496
2. Legea cu privire la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 114
din 03 iulie 2014, http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=354811
3. Codul cu privire la știință și inovare al Republicii Moldova nr.259-XV din
15.07.2004,http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=286
4. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 325 din 02.06.2015 privind
reorganizarea Întreprinderii de Stat „Agenția de Stat pentru Proprietatea
Intelectuală”, http://lex.justice.md/md/359127/
5. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 489 din 29.03.2008 cu
privire la Comisia naționala pentru proprietatea intelectuală,
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=327593
6. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 880 din 22.11.2012 cu
privire la Strategia națională în domeniul proprietății intelectuale pîna în
anul 2020, http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=345660
7. Hotărîrea Guvernului nr. 491 din 11.08.2015 cu privire la aprobarea
Planului de acţiuni pentru anii 2015-2017 privind implementarea Strategiei
naţionale în domeniul proprietăţii intelectuale pînă în anul 2020,
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=360480
 Legile speciale privind protecția proprietății intelectuale
1. Legea privind protecția topografiilor circuitelor integrate nr.
655-XIV, (adoptată la 29.10.1999, în vigoare din
06.01.2000)http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=311708
2. Legea privind protecția desenelor și modelelor industriale nr.
161-XVI, (adoptată la 12.07.2007, în vigoare din 01.12.2007) ,
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=325037
3. Legea privind protecția mărcilor nr. 38-XVI, (adoptată la
29.02.2008, în vigoare din 06.09.2008)
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=328048
4. Legea privind protecția soiurilor de plante nr. 39-XVI
(adoptată la 29.02.2008, în vigoare din 06.09.2008)
5. http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=328050
6. Legea privind protecția invențiilor nr. 50-XVI (adoptată la
07.03.2008, în vigoare din 04.10.2008)
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=328367
7. legea privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de
origine și specialităților tradiționale garantate nr.66-XVI,
(adoptată la 27.03.2008, în vigoare din 25.10.2008)
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=328620

8. Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe nr. 139,

(adoptată la 02.07.2010, în vigoare din 01.01.2011) ,
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=336156
9. Legea pentru aprobarea simbolurilor naționale asociate
indicațiilor geografice protejate, denumirilor de origine
protejate și specialităților tradiționale garantate
nr.101(adoptata la 12.06.2014)
10. http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=353942
11. Legea nr. 162 din 30.07.2015 pentru modificarea și completarea
unor acte legislative (Legea taxei de stat nr.1216-XII din 3
decembrie 1992, Legea nr.161-XVI din 12 iulie 2007 privind
protecţia desenelor şi modelelor industrial, Legea nr.38-XVI
din 29 februarie 2008 privind protecţia mărcilor, Legea nr.39-
 XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia soiurilor de plante)
http://lex.justice.md/md/360639/
12. Lege Nr. 160 din 30.07.2015 pentru modificarea şi completarea
Legii nr.50-XVI din 7 martie 2008 privind protecţia invenţiilor
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=360912

Regulamente
8.
Denumire PDF

Regulamentul de aplicare al Legii nr. 655/1999

privind protecția topografiilor circuitelor integrate,
1 r_l_655_1999.pdf
(aprobat prin ordinul Directorului General al
AGEPI nr.72 din 20.06.2000)

Regulamentul privind procedura de depunere,

examinare și înregistrare a desenelor și modelelor
http://lex.justice.md/index.php?
industriale,
2 action=view&view=doc&lang=1
(aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii &id=330336
Moldova nr. 1496 din 29.12.2008)

Regulamentul privind procedurile de depunere și

examinare a cererii, de acordare și de menținere în
http://lex.justice.md/index.php?
vigoare a brevetului pentru soi de plantă,
3 action=view&view=doc&lang=1
(aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii &id=331330
Moldova nr. 295 din 16.04.2009)

Regulamentul privind procedura de depunere,

examinare și înregistrare a mărcilor, http://lex.justice.md/index.php?
4 action=view&view=doc&lang=1
(aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii &id=332073
Moldova nr. 488 din 13.08.2009)

5 Regulamentul privind procedura de depunere și http://lex.justice.md/index.php?

examinare a cererii de brevet de invenție și de action=view&view=doc&lang=1
eliberare a brevetului, &id=332190

(aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii

8.
Denumire PDF

Moldova nr. 528 din 01.09.2009)

Regulamentul privind procedura de depunere,

examinare și înregistrare a indicațiilor geografice, a
denumirilor de origine și a specialităților tradiționale http://lex.justice.md/index.php?
6 garantate, action=view&view=doc&lang=1
&id=335239
(aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr. 610 din 05.07.2010)

http://lex.justice.md/index.php?
Hotărîrea pentru aprobarea Regulamentului cu
7 privire la înregistrarea obiectelor dreptului de autor action=view&view=doc&lang=1
și drepturilor conexe nr. 89 din 10.02.2012 &id=342212

Nr Denumire PDF

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. http://lex.justice.md/index.php?

1 774 din 13.08.97 cu privire la nomenclatorul action=view&view=doc&lang=1&id=2
serviciilor cu semnificaţie juridică în domeniul 96789
protecţiei obiectelor proprietăţii intelectuale

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.933

din 12.09.2000 cu privire la decernarea Medaliei
2 de Aur a Organizației Mondiale de Proprietate
Intelectuală (OMPI) "Inventator remarcabil" și
Trofeului OMPI "Întreprindere inovatoare"
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=2
96954
Nr Denumire PDF

http://lex.justice.md/index.php?
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.
3 641 din 12.07.2001 despre tarifele minime ale action=view&view=doc&lang=1&id=2
remunerației de autor 96605

http://lex.justice.md/index.php?
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.852
4 din 16.08.2001 cu privire la modul de folosire a action=view&view=doc&lang=1&id=2
mărcilor - proprietate a statului 96868

http://lex.justice.md/index.php?
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.
5 1080 din 08.10.2001 cu privire la aprobarea action=view&view=doc&lang=1&id=2
Listei mărcilor - proprietate a statului 97478

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.

744 din 20.06.2003 pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la modul de http://lex.justice.md/index.php?
6 producere, eliberare și aplicare a marcajelor de action=view&view=doc&lang=1&id=2
control pe exemplarele de opere și fonograme și 96739
Regulamentului cu privire la modul de
inregistrare în Registrul de stat al titularilor
marcajelor de control

http://lex.justice.md/index.php?
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.
7 783 din 30.06.2003 cu privire la evaluarea action=view&view=doc&lang=1&id=2
obiectelor de proprietate intelectuală 96802

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.

1425 din 02.12.2003 privind modul și condițiile
8 de acordare a permisiunii de folosire a denumirii
oficiale sau istorice a statului în marca de produs
și/sau de serviciu, precum și în desenul sau
modelul industrial
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=2
95821
Nr Denumire PDF

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.

http://lex.justice.md/index.php?
1609 din 31.12.2003 despre aprobarea
9 Regulamentului privind obiectele de proprietate action=view&view=doc&lang=1&id=2
intelectuală create în cadrul exercitării atribuțiilor 95874
de serviciu

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. http://lex.justice.md/index.php?

10 257 din 02.04.2009 cu privire la aprobarea action=view&view=doc&lang=1&id=3
Regulamentului Comisiei de contestații a 31239
Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.

644 din 19.07.2010 cu privire la desemnarea
autorităților competente abilitate cu atribuții și
http://lex.justice.md/index.php?
responsabilități referitoare la produsele cu
11 denumiri de origine și indicații geografice și la action=view&view=doc&lang=1&id=3
specialitățile tradiționale garantate și a 35397
autorităților competente responsabile de
controalele oficiale privind conformitatea acestor
produse

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. http://lex.justice.md/index.php?

12 541 din 18.07.2011 cu privire la aprobarea action=view&view=doc&lang=1&id=3
Regulamentului privind activitatea mandatarilor 39407
autorizați în proprietatea intelectuală

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.

http://lex.justice.md/index.php?
612 din 12.08.2011 pentru aprobarea
13 Regulamentului privind înregistrarea contractelor action=view&view=doc&lang=1&id=3
de cesiune, licența, gaj și franchising referitoare 39838
la obiectele de proprietate industrială

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.

485 din 05.07.2011 cu privire la organizarea și
14 desfașurarea concursului pentru crearea
simbolurilor naționale asociate indicațiilor
geografice protejate, denumirilor de origine
protejate și specialităților tradiționale garantate
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=3
39315
Nr Denumire PDF

Hotărîrea Guvernului nr. 184 din 16.04.2015

pentru aprobarea Regulamentului privind
15 organizarea și funcționarea Comisiei de mediere
în domeniul proprietății intelectuale și procedura
de mediere
http://lex.justice.md/index.php?
action=view&view=doc&lang=1&id=3
58160

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.

http://lex.justice.md/index.php?
805 din 28.06.2016 pentru aprobarea
16 Regulamentului cu privire la susţinerea brevetării action=view&view=doc&lang=1&id=3
în străinătate a invențiilor și a soiurilor de plante 65607
create în Republica Moldova

Nr Denumire PDF

Regulamentul Arbitrajului specializat în domeniul

proprietății industriale pe langa Agenția de Stat pentru
Protecția Proprietății Industriale,
1 r_o_92_2003.pdf
(aprobat prin ordinul Directorului General al AGEPI
nr.92 din 18.07.2003)

Regulament privind accesul la informația deținută de către

AGEPI,
2 r_o_63_2009.pdf
(aprobat prin ordinul Directorului General al AGEPI
nr.63 din 02.06.2009)

Metodologia de determinare a nivelului taxelor pentru

servicii cu semnificaţie juridică în domeniul protecţiei
obiectelor proprietăţii intelectuale
3 r_o_166_2010.pdf
(aprobată prin Ordinul Directorului General nr. 166 din
14.12.2010)
Nr Denumire PDF

http://lex.justice.md/index.php?
Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.97, art. 12, 28, 71 lit.
1 (j), 75 alin. (4) lit. a), 103 alin. (1) pct. 7), 111 alin. (1) lit. action=view&view=doc&lang=1&i
(e), 1171 alin. (5) d=326971

http://lex.justice.md/index.php?
2 Codul vamal al Republicii Moldova nr. 1149-XIV din action=view&view=doc&lang=1&i
20.07.2000, art. 1, cap. XII d=319745

http://lex.justice.md/index.php?
3 Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din action=view&view=doc&lang=1&i
18.04.2002, art. 185-1, 185-2, 185-3, 246-1, 246-2 d=331268

Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din

06.06.2002, Cartea întâi - Dispoziții generale (art. 8 alin.
http://lex.justice.md/index.php?
(2) lit. e), 21 alin. (2) lit. b), Cartea a doua – Drepturile
4 reale (art. 301, 470 alin. (2) lit.f)), Cartea a treia – action=view&view=doc&lang=1&i
Obligațiile (art. 925 alin. (1) lit. d), art.1171-1178 d=325085
Franchisingul, Cartea a cincea - Dreptul Internațional
privat (art.1607)
http://lex.justice.md/index.php?
5 Codul de procedura penală al Republicii Moldova nr. 122- action=view&view=doc&lang=1&i
XV din 14.03.2003 (Partea specială), art. 275 pct. 6), 276 d=350171

Codul de procedura civilă al Republicii Moldova nr. 225- http://lex.justice.md/index.php?

6 XV din 30.05.2003, art. 33 alin. (3-1) , 85 alin. (1) lit. a) action=view&view=doc&lang=1&i
poz. doi, lit. j), 127-1, 127-2, 127-3, 460 alin. (1) lit. j), d=348338
alin. (2), 33-1
http://lex.justice.md/index.php?
7 Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI action=view&view=doc&lang=1&i
din 27.07.2006, art. 18, 20 alin. (1) lit. b) d=316988

http://lex.justice.md/index.php?
8 Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218-XVI action=view&view=doc&lang=1&i
din 24.10.2008, art. 96-103, 283, 400 d=330333

http://lex.justice.md/index.php?
9 Legea Republicii Moldova nr. 171-XIII din 06.07.94 cu action=view&view=doc&lang=1&i
privire la secretul comercial d=312792
Nr Denumire PDF

http://lex.justice.md/index.php?
10 Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.94 action=view&view=doc&lang=1&i
d=311633

http://lex.justice.md/index.php?
11 Legea Republicii Moldova nr. 1227-XIII din 27.06.97 cu action=view&view=doc&lang=1&i
privire la publicitate d=311557

http://lex.justice.md/index.php?
12 Legea culturii nr. 413-XIV din 27.05.99 action=view&view=doc&lang=1&i
d=311664

http://lex.justice.md/index.php?
13 Legea Republicii Moldova nr. 939-XIV din 20.04.2000 cu action=view&view=doc&lang=1&i
privire la activitatea editorială d=311749

http://lex.justice.md/index.php?
14 Legea Republicii Moldova nr. 1350-XIV din 02.11.2000 action=view&view=doc&lang=1&i
cu privire la activitatea arhitecturala d=311578

http://lex.justice.md/index.php?
15 Legea Republicii Moldova insolvabilității nr. 149 din action=view&view=doc&lang=1&i
29.06.2012 d=344788

http://lex.justice.md/index.php?
16 Legea Republicii Moldova nr. 989-XV din 18.04.2002 cu action=view&view=doc&lang=1&i
privire la activitatea de evaluare d=312892

http://lex.justice.md/index.php?
17 Legea Republicii Moldova nr. 1421-XV din 31.10.2002 cu action=view&view=doc&lang=1&i
privire la teatre, circuri și organizații concertistice d=312771

http://lex.justice.md/index.php?
18 Lege Republicii Moldova nr. 135-XV din 20.03.2003 action=view&view=doc&lang=1&i
privind mestesugurile artistice populare d=312759

19 Legea Republicii Moldova nr. 322-XV din 18.07.2003 cu http://lex.justice.md/index.php?

privire la declararea complexului "Combinatul de vinuri action=view&view=doc&lang=1&i
"Cricova" S.A." drept obiect al patrimoniului cultural-
Nr Denumire PDF

național al Republicii Moldova d=312811

http://lex.justice.md/index.php?
20 Legea Republicii Moldova cinematografiei nr. 116 din action=view&view=doc&lang=1&i
03.07.2014 d=354075

Legea Republicii Moldova nr. 199-XVI din 28.07.2005 cu

http://lex.justice.md/index.php?
privire la acordarea statutului de obiectiv al patrimoniului
21 cultural-național al Republicii Moldova bunurilor action=view&view=doc&lang=1&i
Întreprinderii de Stat “Combinatul de Vinuri de Calitate d=313026
"Mileștii Mici"”
http://lex.justice.md/index.php?
22 Legea Republicii Moldova viei și vinului nr. 57-XVI din action=view&view=doc&lang=1&i
10.03.2006 d=347193

http://lex.justice.md/index.php?
23 Legea Republicii Moldova nr. 71-XVI din 22.03.2007 cu action=view&view=doc&lang=1&i
privire la registre d=325732

http://lex.justice.md/index.php?
Legea Republicii Moldova nr. 251-XVI din 04.12.2008
24 privind constituirea Rezervației cultural-naturale „Orheiul action=view&view=doc&lang=1&i
Vechi” d=330308

http://lex.justice.md/index.php?
25 Hotarire cu privire la constituirea Rezervației cultural- action=view&view=doc&lang=1&i
naturale “Orheiul Vechi” nr. 228 din 23.03.2009 d=331127

http://lex.justice.md/index.php?
26 Legea Republicii Moldova nr. 1459-XV din 14.11.2002 cu action=view&view=doc&lang=1&i
privire la difuzarea exemplarelor de opere și fonograme d=312776

http://lex.justice.md/index.php?
27 Legea concurenței nr. 183 din 11.07.2012 action=view&view=doc&lang=1&i
d=344792

http://lex.justice.md/index.php?
28 Legea cu privire la folosirea și protecția emblemei Crucii action=view&view=doc&lang=1&i
Roșii, nr.673-XIV din 12.11.99 d=311853
Nr Denumire PDF

http://lex.justice.md/index.php?
Ordin nr. 11 din 28.01.2016 cu privire la aprobarea
29 delimitării generale a arealului vitivinicol al Republicii action=view&view=doc&lang=1&i
Moldova d=363148

Ordin nr. 12 din 28.01.2016 cu privire la delimitarea ariilor

30 geografice vitivinicole pentru producerea vinurilor cu
indicație geografică protejată

Acte internaţionale

Data
Da
întrării
întră
Data în
în
Nr Denumire PDF semnării/ado vigoare
vigo
ptării pentru
pen
prima
RM
data
Convenția pentru instituirea Organizației Mondiale
a Proprietății Intelectuale
26.04.1 25.1
1 wipo.pdf 14.07.1967
970 991
Hotărîrea Parlamentului nr. 1328-XII din 11
martie 1993
Convenția de la Paris pentru Protecția Proprietății
Industriale
25.12.1 20.0
2 paris.pdf 20.03.1883
983 991
Hotărîrea Parlamentului nr. 1328-XII din 11
martie 1993
Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea
internațională a mărcilor
14.04.1 25.1
3 madrid.pdf 14.04.1891
891 991
Hotărîrea Parlamentului nr. 1624-XII din 26
octombrie 1993
4 Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor pct.pdf 19.06.1970 24.01.1 25.1
978 991
 Data
Da
întrării
întră
Data în
în
Nr Denumire PDF semnării/ado vigoare
vigo
ptării pentru
pen
prima
RM
data
(PCT)

Hotărîrea Parlamentului nr. 1624-XII din 26

octombrie 1993
Tratatul de la Budapeșta privind recunoașterea
internațională a depozitului de microorganisme în
scopul asigurării protecției lor prin brevete 19.08.1 25.1
5 budapest.pdf 28.04.1977
980 991
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 229
din 30 decembrie 1993
Tratatul de la Nairobi privind protecția simbolului
olimpic
25.09.1 25.1
6 nairobi.pdf 26.09.1981
982 991
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 229
din 30 decembrie 1993
Aranjamentul de la Haga privind depozitul
internațional de desene și modele industriale
06.11.1 14.0
7 hague.pdf 06.11.1925
925 994
Decretul Presedintelui Republicii Moldova nr. 229
din 30 decembrie 1993
Tratatul privind dreptul mărcilor (TLT)
01.08.1 01.0
8 tlt.pdf 27.10.1994
Hotărîrea Parlamentului nr. 614-XIII din 27 996 996
octombrie 1995
Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor
27.03.2 16.0
9 singapore.pdf 27.03.2006
Legea Republicii Moldova nr. 214-XVI din 23 006 009
octombrie 2008
Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid
privind înregistrarea internațională a mărcilor
1 madrid_protoc 01.12.1 01.1
28.06.1989
0 ol.pdf 995 997
Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.
1252-XIII din 10 iulie 1997
1 Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea nice.pdf 15.06.1957 15.06.1 01.1
1 internațională a produselor și serviciilor în scopul 957 997
 Data
Da
întrării
întră
Data în
în
Nr Denumire PDF semnării/ado vigoare
vigo
ptării pentru
pen
prima
RM
data
înregistrării mărcilor

Hotărîrea Parlamentului nr. 1251-XIII din 10 iulie

1997
Aranjamentul de la Viena privind instituirea
clasificarii internaționale a elementelor figurative
1 ale mărcilor 09.08.1 01.1
vienna.pdf 12.06.1973
2 985 997
Hotărîrea Parlamentului 1250-XIII din 10 iulie
1997
Aranjamentul de la Locarno privind instituirea
clasificării internaționale a desenelor și modelelor
1 industriale 27.04.1 01.1
locarno.pdf 08.10.1968
3 971 997
Hotărîrea Parlamentului nr. 1249-XIII din 10 iulie
1997
Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea
internațională de brevete
1 07.10.1 01.0
strasbourg.pdf 24.03.1971
4 975 998
Hotărîrea Parlamentului nr. 1248-XIII din 10 iulie
1997
http://lex.justic
Convenția internațională privind protecția e.md/index.ph
realizărilor în selecție p?
1 10.08.1 28.1
action=view& 02.12.1961
5 968 998
Hotărîrea Parlamentului nr. 1355-XIII din 22 view=doc&lan
octombrie 1997 g=1&id=3592
30
Aranjamentul de la Madrid privind sancţiunile
pentru indicaţiile false sau înşelătoare de
1 provenienţă a produselor madrid_sancti 14.04.1 26.0
14.04.1891
6 unile.pdf 891 001
Legea Republicii Moldova nr. 1330-XIV din 27
octombrie 2000
1 Acordul privind aspectele comerciale ale trips.pdf 15.04.1994 01.01.1 26.0
7 995 001
 Data
Da
întrării
întră
Data în
în
Nr Denumire PDF semnării/ado vigoare
vigo
ptării pentru
pen
prima
RM
data
drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPs)

Legea Republicii Moldova nr. 218-XV din 01 iunie

2000
Tratatul privind dreptul brevetelor (PLT)
1 28.04.2 28.0
plt.pdf 01.06.2000
8 Legea Republicii Moldova nr. 433-XV din 27 iulie 005 005
2001
Aranjamentul de la Lisabona privind protecția
indicațiilor locului de origine a produselor și
1 înregistrarea lor internațională 31.10.1 05.0
lisbon.pdf 31.10.1958
9 958 001
Legea Republicii Moldova nr. 1328-XIV din 27
octombrie 2000
Convenția de la Berna privind protecția operelor
literare și artistice
2 09.09.1 02.1
berne.pdf 09.09.1886
0 886 995
Hotărîrea Parlamentului nr.511-XIII din 22 iunie
1995
Convenția internațională pentru ocrotirea
drepturilor interpreților, a producătorilor de
fonograme și a organizațiilor de difuziune,
2 26.10.1 05.1
semnată la Roma rome.pdf 26.10.1961
1 961 995
Hotărîrea Parlamentului nr.510-XIII din 22 iunie
1995
Convenția Mondială cu privire la drepturile de
autor
2 copyright_con 16.09.1 27.0
06.09.1952
2 vention.pdf 955 973
Hotărîrea Parlamentului nr.1318-XII din 02
martie 1993
2 Convenția privind protecția producătorilor de copyright.pdf 29.10.1971 18.04.1 17.0
3 fonograme împotrivă reproducerii neautorizate a 973 000
fonogramelor lor, semnată la Geneva

Hotărîrea Parlamentului nr.796-XIV din 10

 Data
Da
întrării
întră
Data în
în
Nr Denumire PDF semnării/ado vigoare
vigo
ptării pentru
pen
prima
RM
data
februarie 2000
Acordul O.M.P.I. privind dreptul de autor
2 wipo_copyrig 06.03.2 06.0
20.12.1996
4 Hotărîrea Parlamentului nr.1452-XIII din 28 ht.pdf 002 002
ianuarie 1998
Acordul O.M.P.I. cu privire la interpretări și
fonogramele, semnat la Geneva
2 wipo_copyrig 20.05.2 20.0
20.12.1996
5 ht2.pdf 002 002
Hotărîrea Parlamentului nr.1452-XIII din 28
ianuarie 1998
http://lex.justic
e.md/viewdoc.
Tratatul de la Beijing privind interpretările și
php?
2 execuțiile audiovizuale 28.0
action=view& 24.06.2012
6 015
view=doc&id
Legea nr. 118 din 28.05.2015
=359356&lan
g=1

Data
întră
rii în
vigoa
Data Data într
re
Nr Denumire PDF semnării/ado în vigoa
pentr
ptării pentru R
u
prim
a
data
Acord între Guvernul Republicii Moldova și
Organizatia Europeana de Brevete privind validation-
1 16.10.2013 01.11.201
validarea brevetelor Europene (Acord de agreement-.pdf
validare)
2 Acord intre RM și UE cu privire la protecția acord_rm_ue_ig. 26.06.2012 01.04.201
indicațiilor geografice ale produselor agricole pdf
 Data
întră
rii în
vigoa
Data Data într
re
Nr Denumire PDF semnării/ado în vigoa
pentr
ptării pentru R
u
prim
a
data
și alimentare

Legea Republicii Moldova nr.317 din

27.12.2012
Memorandumul de înțelegere dintre
Guvernul RM și OMPI privind cooperarea în
domeniul proprietății intelectuale h_110_2013_rm
3 22.10.2012 14.03.201
_ompi.pdf
Hotărîrea Guvernului nr.110 din 07
februarie 2013
Acord între Guvernul Republicii Moldova și
Organizația Eurasiatică de Brevete privind
protecția juridică a invențiilor pe teritoriul
Republicii Moldova după denunțarea de catre 12.0
Acordul_RM_O
4 Republica Moldova a Convenției eurasiatice 12.04.2012 4.20 17.08.201
EAB.pdf
de brevete 12

Hotărîrea Guvernului Nr. 618 din

17.08.2012
Convenția Euroasiatică privind Brevetele
(*denunţarea a întrat în vigoare la
26.04.2012)
12.0
eurasian_patent_
5 09.09.1994 8.19 16.02.199
Hotărîrea Parlamentului nr. 615-XIII din 27 convention.pdf
95
octombrie 1995 *abrogată prin Legea nr. 78
din 21.04.2011 pentru denunţarea Convenţiei
eurasiatice privind brevetele
Decizia Consiliului șefilor de guverne al CSI
privind Planul de acțiuni pentru combaterea
infracțiunilor în domeniul PI, în sprijinul planul_de_actiun 19.0
6 etapelor de realizare a Strategiei de i_combaterea_inf 19.05.2011 5.20 02.03.201
dezvoltare economică a CSI pîna în anul ractiunilor.pdf 11
2020
Hotărîrea Guvernului nr. 120 din 23.02.2012
 Data
întră
rii în
vigoa
Data Data într
re
Nr Denumire PDF semnării/ado în vigoa
pentr
ptării pentru R
u
prim
a
data
Acordul privind crearea de către statele 22.0
7 membre ale CSI al CD-ROM-ului comun cd-rom.pdf 22.05.2001 5.20 22.05.200
(produs informațional regional) 01
Acordul privind colaborarea în domeniul
protecției juridice și apărării proprietății
intelectuale și crearea Consiliului Interstatal 14.0
consiliului_inters
8 pentru problemele protecției juridice și 19.11.2010 8.20 24.09.201
tatal.pdf
apărării proprietății intelectuale, semnat la 11
Sankt Petersburg
Hotărîrea Guvernului nr. 442 din 16.06.2011
Hotărîrea Consiliului șefilor de guverne al
Comunității Statelor Independente cu privire
la Regulile controlului vamal asupra trecerii
peste frontiera vamală a mărfurilor ce contin 28.0
h_csi_2001-
9 obiecte ale proprietății intelectuale, semnată 28.09.2001 9.20 29.08.200
ru.pdf
la Moscova 01

Hotărîrea Guvernului nr.1094 din

19.08.2002
Acordul privind colaborarea în domeniul
protecției dreptului de autor și a drepturilor
06.0
1 conexe, semnat la Moscova copyright_mosco
24.09.1993 5.19 09.04.199
0 w.pdf
95
Hotărîrea Parlamentului nr.206-XIV din 25
noiembrie 1998
Acordul privind măsurile de prevenire și
combatere a utilizării mărcilor și indicațiilor
04.0
1 geografice false, semnat la Minsk
cis_marci.pdf 04.06.1999 6.19 03.01.200
1
99
Hotărîrea Guvernului nr. 1332 din 3
decembrie 2001
1 Acordul privind asigurarea reciprocă a cis.pdf 04.06.1999 31.0 03.01.200
2 întegrității secretelor interstatale în domeniul 1.20
00
 Data
întră
rii în
vigoa
Data Data într
re
Nr Denumire PDF semnării/ado în vigoa
pentr
ptării pentru R
u
prim
a
data
protecției juridice a invențiilor

Hotărîrea Guvernului nr. 1331 din 3

decembrie 2001

4.Principiile dreptului de proprietate intelectuală

Principiile fundamentale ale dreptului proprietăţii intelectuale, şi anume tratamentul

naţional, dreptul de prioritate, independenţa brevetelor şi independenţa mărcilor se degajă
din Convenţ ia de la Paris şi din Convenţia de la Berna. Ţările membre ale Uniunii de la
Paris şi ale Uniunii de la Berna au libertatea de a reglementa protecţia proprietăţii
intelectuale prin legislaţiile lor naţionale, sub condiţia respectării principiilor amintite.

3.2. Principiul tratamentului naţional

Potrivit principiului tratamentului naţional, resortisanţii Uniunii de la Paris şi ai
Uniunii de la Berna beneficiază în celelalte ţări membre de aceleaşi drepturi ca şi
naţionalii.
Principiul este consacrat în art. 2 din Convenţia de la Paris, fiind prevăzut în textul
iniţial al Convenţiei. în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii intelectuale, cetăţenii
oricărei ţări care face parte din Uniune vor beneficia în toate celelalte ţări ale Uniunii de
avantajele pe care legile respectivelor ţări le acordă în prezent şi le vor acorda în viitor
naţionalilor, fără a fi încălcate drepturile speciale stabilite de către Conven ţie. Pe cale de
consecin ţă, resortisan ţii vor beneficia de aceeaşi protecţie ca şi naţionalii şi de aceleaşi
mijloace de apărare împotriva oricăror atingeri aduse drepturilor lor, sub rezerva
îndeplinirii condiţiilor şi formalităţilor impuse naţionalilor.
De asemenea, şi în cazul Convenţiei de la Berna există dispoziţii prin care străinul
este asimilat cu naţionalul. Astfel, principiul tratamentului naţional este consacrat şi de
către art. 5 al Convenţiei de la Berna. Potrivit textului amintit, operele literare, artistice şi
ştiinţifice ale resortisanţilor sunt supuse regimului stabilit pentru operele naţionale în ţările
Uniunii, altele decât ţara de origine a operei. Reglementarea întinderii protecţiei, precum
şi a mijloacelor procedurale garantate autorului pentru apărarea drepturilor sale
intelectuale îşi are sediul în legislaţia ţării în care se reclamă protecţia.
Protecţia proprietăţii intelectuale în ţările membre ale Uniunii de la Paris variază de la
o ţară la alta din cauza deosebirilor dintre legile naţionale. Din acest motiv tratamentul
naţional stabileşte egalitatea resortisanţ i lor doar în domeniul dreptului internaţional
privat, nu şi în domeniul dreptului intern.
 În Convenţia de la Paris nu se prevede nici un fel de condiţie relativă la domiciliu ori
la stabilirea în ţara unde este cerută protecţia cu privire la cetăţenii Uniunii.
Asemenea prevederi se regăsesc şi în dispoziţiile Convenţiei de la Berna.
Cu respectarea condiţiilor şi formalităţilor cerute naţionalilor, în oricare ţară membră
a Uniunii de la Paris străinul unionist are dreptul să obţină un brevet, o marcă, un desen
sau un model industrial.
Dispoziţiile legislative ale fiecărei ţări a Uniunii pot să prevadă în
mod expres condiţii referitoare la procedura judiciară şi
administrativ ă, la alegerea domiciliului sau la instituirea unui
mandatar. Acelaşi gen de protecţie se aplică şi persoanelor
asimilate resortisanţilor Uniunii de la Paris. Sunt consideraţi ca
fiind resortisanţ i ai Uniunii, potrivit art. 3 al Convenţiei şi cetăţenii
acelor ţări care nu fac parte din Convenţie, dar au
domiciliul ori o întreprindere industrială sau comercială, reală şi serioasă, aflată pe
teritoriul uneia din ţările membre. Acelaşi articol prevede că autorii care nu sunt
resortisanţi ai unei ţări a Uniunii, dar care au reşedinţa lor obişnuită în una din aceste ţări,
sunt asimilaţi cu autorii resortisanţi ai ţării respective. Apartenenţ a unui resortisant la o
ţara a Uniunii de la Paris se stabileşte după legea statului al cărui cetăţean se declară
persoana respectivă. Prin urmare, persoanele cu dublă cetăţenie vor invoca prevederi
diferite faţă de persoanele fără cetăţenie.
Convenţia de la Paris consacră, alături de tratamentul naţ ional şi principiul
tratamentului unionist. Prin tratament unionist se înţ elege faptul că resortisanţii Uniunii
beneficiază de totalitatea drepturilor acordate direct de Convenţia de la Paris. Acest
principiu asigură resortisanţilor un minim de avantaje care constituie un drept intern al
Uniunii. Principiul minimului de protecţie este prevăzut şi de Convenţia de la Berna.
Potrivit art. 6 din Convenţie, autorii operelor beneficiază de drepturile acordate în mod
special de Convenţie. Minimul de protecţie se referă la drepturile morale, la drepturile
patrimoniale şi la durata protecţiei.
Principiul tratamentului naţional este prevăzut în dreptul nostru de către art. 6 din
1
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie , cu modificările ulterioare şi de către art.
2
1 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice .
Potrivit acestor texte de lege, persoanele fizice sau juridice străine, cu domiciliul sau
sediul în afara teritoriului României, beneficiază de prevederile legii române în condiţiile
tratatelor şi convenţiilor internaţ ionale privind invenţiile, respectiv mărcile şi indicaţiile
geografice, la care România este parte.

3.3. Principiul dreptului de prioritate

Prin dreptul de prioritate se înţelege situaţia privilegiată a unei persoane care a
efectuat într-o ţară a Uniunii de la Paris un prim depozit reglementar, de a depune cereri
cu acelaşi obiect pentru a obţine protecţie în celelalte ţări membre ale Uniunii.
Principiul este reglementat de art. 4 din Convenţia de la Paris. Dreptul de prioritate a
fost prevăzut iniţial sub rezerva drepturilor terţilor, fiind formulat în forma actuală la
Conferinţa de la Londra (1934). Potrivit textului Convenţiei de la Paris, (art. 4)
resortisantul (succesorul sau succesorii lui în drepturi) care a depus un brevet de invenţie,
o marcă de fabrică sau comerţ, un model de utilitate, desen sau model într-una din ţările
Uniunii, va beneficia în celelalte ţări de un drept de prioritate pentru a efectua depozitul.
Pentru a exista un drept de prioritate trebuie ca primul depozit să aibă valoarea unui
depozit naţional reglementar care îndeplineşte condi ţiile prevăzute de legislaţia naţională
a fiecărei ţări membre a Uniunii de la Paris. Prin depozit naţional reglementar se înţelege
orice depozit care este suficient pentru a stabili data la care a fost depusă cererea în ţara
respectivă, oricare ar fi soarta ulterioară a cererii. Primul depozit se poate efectua în ţara
de origine a resortisantului sau într-o ţară a Uniunii. Soarta ulterioară a primului depozit
nu influenţează existenţa dreptului de prioritate. Este necesar ca cea de a doua cerere să
aibă acelaşi obiect ca şi prima. În ambele cereri se vor formula aceleaşi revendicări.
Persoana care invocă prioritatea de depozit va trebui să depună o declaraţie,

1 Publicată în M. Of., nr. 212 din 21 octombrie, 1991.

2 Publicată în M. Of., nr. 161 din 23 aprilie 1998 şi republicată în M. Of. nr. 350 din 27 mai 2010.
indicând ţara şi data primului depozit. Termenele de depunere a declaraţiei diferă în
raport cu legislaţia fiecărei ţări. În măsura în care se pretinde, solicitantul va prezenta o
copie a cererii depuse anterior şi un certificat al datei primului depozit, eliberate de
autorităţile competente care au primit prima cerere.
Termenele de prioritate stabilite de Convenţ ia de la Paris sunt de 12 luni pentru
brevetul de invenţ ie şi modelele de utilitate şi de 6 luni pentru desene şi modele precum
şi pentru mărcile de fabrică sau de comerţ.
Termenele de prioritate încep să curgă de la data depozitului primei cereri, fără ca
ziua efectuării depozitului să fie luată în calcul. Dacă ultima zi din termen este
nelucrătoare, termenul se va prelungi până la prima zi lucrătoare care urmează.
Dreptul de prioritate are ea efect împrejurarea că depozitul efectuat ulterior într-una din
celelalte ţări ale Uniunii nu va putea fi invalidat de fapte săvârşite între timp, cum ar fi
efectuarea unui alt depozit, publicarea invenţiei, punerea în exploatare a invenţiei, punerea în
vânzare a unor exemplare ale desenului, modelului sau folosirea mărcii. În legătură cu
exercitarea dreptului de prioritate, prin dispoziţiile Convenţiei de la Paris s-au soluţionat şi
problemele privind cascada de priorităţi succesive, priorităţi multiple şi parţiale.
Prioritatea în cascadă înseamnă că o persoan ă care a depus o cerere ulterioară cu
invocarea priorităţii poate solicita un nou termen de prioritate de la data depozitului
posterior. Întrucât dreptul de prioritate este configurat numai de primul depozit, nu se
admite cascada de priorităţi succesive.
Prioritatea multiplă se manifestă în cazul în care cererea ulterioară este cuprinsă în
mai multe cereri anterioare. În conformitate cu dispoziţiile Convenţiei de la Paris, nici o
ţară a Uniunii nu va putea refuza o prioritate (o cerere de brevet) pe motivul că
depunătorul revendică priorităţi multiple, chiar dacă ele provin din ţări diferite, în măsura
în care există o unitate a invenţ iei, în sensul legii din ţara respectivă. În mod obişnuit,
priorităţile multiple se invocă cu ocazia invenţ iilor de perfecţionare.
Priorităţile parţiale apar când cererea ulterioară este complexă, cuprinzând mai
multe cereri distincte. Potrivit dispoziţiilor Convenţiei de la Paris, solicitantul poate să
împartă cererea, păstrând ca dată a fiecărei cereri distincte, data cererii iniţiale şi, dacă
este cazul, beneficiul dreptului de prioritate.
Convenţia de la Paris consacră şi prioritatea de expoziţie. În art. II din Convenţie se
precizează că ţările Uniunii vor acorda, potrivit legislaţiei lor interne, protecţie temporară
invenţiilor brevetabile, modelelor de utilitate, desenelor şi modelelor, precum şi mărcilor
de fabrică sau de comerţ pentru produsele care vor figura la expoziţiile internaţionale
oficiale sau oficial recunoscute şi organizate pe teritoriul uneia dintre ele.
În legislaţia noastră dreptul de prioritate este recunoscut prin art. 20 şi art. 21 ale
Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie şi prin art. 11 al Legii nr. 84/1998 privind
mărcile şi indicaţiile geografice.

3.4. Principiul independenţei brevetelor

Art. 4 bis al Convenţiei de la Paris consacră regula conform căreia cererile de brevete
pentru aceeaşi invenţie depuse în diferite ţări ale Uniunii nu depind unele de altele. Cu
alte cuvinte, brevetele cerute de cetăţeni ai Uniunii în diferitele ţări ale acesteia vor fi
independente de brevetele obţinute pentru aceeaşi invenţie în celelalte ţări membre sau nu
ale Uniunii de la Paris. Această dispoziţie trebuie înţeleasă în mod absolut, în
sensul că brevetele acordate în cursul termenului de prioritate sunt independente,
atât sub aspectul cauzelor de nulitate şi de decădere, cât şi sub aspectul duratei
normelor de protecţie.
Acordarea unui brevet de invenţie intr-o ţară, nu obligă nici o altă ţară să
acorde brevet pentru aceeaşi invenţie.
Totodată, principiul mai înseamnă că brevetul de invenţie nu poale fi refuzat
sau invalidat în oricare ţară membră, din considerentul că un brevet pentru aceeaşi
invenţie a fost refuzat sau invalidat în o altă ţară.
Aşadar, soarta unui anumit brevet de invenţie într -o ţ ară, nu are nici o
influentă asupra sorţii brevetului pentru aceeaşi invenţ ie în oricare din celelalte
ţări.
Şi în cazul aderării unor ţări noi la Uniune se aplică principiul independenţei
brevetelor care vor exista de o parte şi de alta la data aderării.
Brevetele obţinute în diferite ţări ale Uniunii cu beneficiul priorităţii vor avea
aceeaşi durată cu aceea pe care ar fi avut-o dacă ar fi fost cerute şi eliberate fără
beneficiul priorităţii.
Principiul independenţei brevetelor determină ca soarta unui brevet obţinut
pentru aceeaşi invenţie într-o altă ţară a Uniunii să nu mai depindă de brevetul de
origine.

3.5. Principiul independenţei mărcilor

După înregistrarea unei mărci într-o ţară a Uniunii de la Paris, aceasta nu mai
este legată de marca de origine ori de mărcile înregistrate în celelalte ţă ri ale
Uniunii. Acest principiu, denumit al independenţei mărcilor, este consacrat de art. 6
din Convenţia de la Paris în forma revizuită la Lisabona (1958). Potrivit acestor
dispoziţii, condiţ iile de depunere şi de înregistrare a mărcilor de fabrică sau de
comerţ vor fi stabilite de fiecare ţară a Uniunii prin legislaţie naţională. Chiar dacă
o marcă nu a fost depusă, înregistrată sau reînnoită în ţara de origine, ea nu va
putea fi refuzat ă sau invalidată pentru aceste motive atâta vreme cât este depusă de
un resortisant al unei ţări membre a Uniunii.
Înregistrarea reglementar ă a unei mărci în una din ţările Uniunii de la Paris îi
conferă caracter independent faţă de mărcile înregistrate în celelalte ţări ale
Uniunii, inclusiv faţă de marca înregistrată în ţara de origine.
Etapa naşterii dreptului la marcă trebuie deosebită de cea a situaţiei ulterioare a
mărcii. În prima etapă, pentru a se evita arbitrariul administraţiei locale pe baza
depozitului naţional din ţara de origine, trebuie să se facă depozitul în una din ţările
Uniunii. În etapa următoare, soarta unei mărci înregistrate într-o ţară a Uniunii nu
poate fi legată de situaţia ei în ţara de origine.
Principiul independenţei mărcilor este necesar pentru protecţia mărcii
unioniste.