Iubiți credincioși ,

Sfantul Ierarh Nicolae s-a nascut pe la anul 270, in orasul Patara, din vestita provincie a Asiei Mici, Licia.
Parintii sai, Teofan si Nona, se bucurau de o aleasa faima inaintea intregului tinut, prin bogatia lor, dar mai ales
prin credinta lor crestina si ravna de a ajuta pe saraci. Pe acesti buni crestini, Dumnezeu ii rasplati cu
binecuvantarea Sa, implinindu-le dorinta de a avea si ei un copil, caruia prin botez i-au dat numele de Nicolae,
care inseamna, biruitor de popoare. Sfantul Nicolae a fost un copil care a fost crescut in chip minunat de parintii
sai, indrumat de ei. El traia in familie ca si intr-o scoala a credintei, in care invata, mai presus de toate, sa
slujeasca lui Dumnezeu si sa traiasca in frica de El, caci aceasta este si inceputul intelepciunii, ne spune Sf.
Carte.

Tineretea si-o trai intr-o alta minunata gradina duhovniceasca, fiind ucenic al vestitului episcop de Patara,
Metodie. Acestă , “stralucea - in ochii tuturor - printr-o indoita aureola de sfintenie si stiinta”. Metodie, prin tot
traiul sau, era o oglinda de sfintenie pentru poporul sau: cuvantul sau era lumina credinciosilor; Si asa crescu
Sfantul Nicolae, in scoala unor astfel de parinti, dar mai ales a unui astfel de ierarh, intr-o atmosfera cereasca de
credinta Dumnezeiasca, pentru ca mai apoi sa ajunga si el placut lui Dumnezeu si oamenilor. Invatatura
Bisericii patrundea in mintea sa si-i incalzea inima, iar virtutile crestine ii luminau intreaga sa viata.

Dar si cu faptele milosteniei, tanarul preot Nicolae stralucea cu deosebire, caci pilda buna avea pe parintele sau
duhovnicesc. In acest oras Patara, era un om ce avea trei fete si care, din pricini nestiute de noi, ajunsese din
bogat un om foarte sarac. Incoltit de nevoi, el se gandea sa le dea pe ele desfranarii ca astfel si ele si el sa poata
trai. Dar iata ca Dumnezeu, ca unul ce voieste ca toti sa se mantuiasca, descoperi toate acestea aceluia ce stia ca
are iubire de oameni, Sfantului Nicolae. Acesta, fara sa-l fi mustrat pe acel om pentru gandul lui necurat, se
hotari ca pe ascuns sa-l ajute, iar nu la aratare, pentru ca asa spune Mantuitorul: “Sa nu faceti milostenia voastra
inaintea oamenilor”. Iar in al doilea rand, mai gandi el, sa faca asa si pentru ca sa nu rusineze pe acela ce
odinioara a fost bogat, iar acuma era sarac. Si asa, luand o punga cu galbeni, in toiul noptii, nevazut de nimeni,
se duse si o arunca pe o fereastra dosnica in casa celui sarman. Cu acest ajutor, nestiut de la cine, acel parinte isi
marita fata cea mare. Vazand Sf. Nicolae ca chibzuit om este acel tata, nu mult dupa aceea, arunca o a doua
punga la fel, dar cand dorea sa o arunce si pe a treia, pentru ca sa se marite si ultima fata, acel om ce statea la
panda de saptamani si luni de zile, l-a vazut pe marele lui binefacator, care era Sf. Nicolae. Si cu lacrami
multumindu-i, el nu primi de la sfant decat rugarea ca nimanui sa nu spuna acestea.

Episcopul Metodie, fericit de a avea un astfel de ucenic, dorea sa-l aiba totdeauna langa el si la vreme sa-l aiba
urmas la pastorire, iar pana atuncea sa-i fie toiag al batranetelor sale. Dar Sf. Nicolae era calauzit, mai presus de
voia oamenilor, de mana lui Dumnezeu... Si iata, voind el sa se inchine la Sf. Mormant, pleca la Ierusalim pe
mare. Si pe cand calatorea, starnindu-se o mare furtuna pe care tanarul preot Nicolae o prevesti, aceasta nu se
potoli decat prin rugaciunea acestui pelerin, pentru care toti au cunoscut ca el este un om ales al lui Dumnezeu.
Dupa ce cu multa evlavie a umblat prin Locurile Sfinte, intorcandu-se inapoi in patria sa Licia, se opri in
orasul Mira, pentru a trai intr-o manastire de acolo, care se numea Sinai. Dar iata ca tocmai atuncea
episcopii intregului tinut erau adunati sa aleaga mitropolit pentru Mira, in locul celui care de curand murise. Si
rugandu-se ei, ca Dumnezeu sa le descopere pe cine sa aleaga mitropolit al Mirei, Dumnezeu a facut cunoscuta
voia Sa printr-o viziune de noapte, celui mai batran dintre episcopi.

“Mergeti”, a spus El, “la biserica, si pe acel pe care-l veti gasi ajungand cel dintai si care se numeste Nicolae,
luati-l si-l asezati pe tronul arhiepiscopal”. In acea dimineata, ca de obicei, Sf. Nicolae se duse cel dintai la
biserica. Dar in pridvor, intampinandu-l batranul episcop, il intreba: “Fiul meu, cum te numesti?” - “Eu ma
numesc Nicolae, smeritul slujitor al Domnului”. Si luandu-l si infatisandu-l soborului de episcopi si multimii
credinciosilor, zise: “Acesta este ales de Domnul pentru a fi arhiepiscop al Mirelor”. Zadarnic se opuse Sfantul
Nicolae, caci in cele din urma trebui sa ia loc pe tronul arhiepiscopal.

Ca pastor de suflete, Sfantul Nicolae a avut de indurat rautatea toata de la paganii imparati Diocletian si
Maximian: schingiuiri si inchisoare. Atuncea a murit si parintele sau sufletesc, episcopul Metodie, iar el prin
minune Dumnezeiasca a fost pastrat sa duca si alte lupte cu ereticii. Caci tocmai atunci se ivi erezia lui Arie,
care spunea ca Domnul nostru Iisus Hristos nu este Dumnezeu deplin, ci e o faptura a Parintelui din ceruri.

Cu venirea ca imparat a Sfantului Constantin cel Mare, Sfantul Nicolae fiind eliberat cu toti crestinii din
temnita, incepu lupta cea sfanta, nu numai contra paganestii credinte, dar si cu acea erezie a lui Arie.
Dar la Sf. Sinod din Niceea, cat s-a zbuciumat Sf. Ierarh Nicolae, sa lumineze pe ereticul Arie, si cu toti cei 318
parinti la un loc, sa hotarasca drept si sfant, crezul credintei ortodoxe! Caci atuncea s-a alcatuit Crezul, cea mai
sfanta marturisire de credinta cu privire la Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Nenumarate sunt minunile Sfantului Nicolae prin care tuturor bine le facea si din primejdii ii scapa, pentru care
i se si spune: “Sf. Ierarh Nicolae, facatorul de minuni”. Astfel, el ascultand rugaciunile celor invaluiti de furtuni
pe mare, potolea mania valurilor, pentru care el este socotit patronul marinarilor. Iar pe cei napastuiti pe nedrept
el ii apara, mustrand prin vedenie pe prigonitorii lor. La fel pe cei infometati ii ajuta, trimitand indemn
negustorilor sa vina in patria cu lipsa.

Pe Sfântul Nicolae, pastorul cel milostiv, nu-l putem praznui mai cu cinste decat prin aceea de a-i urma pilda
iubirii sale de oameni. Asa unul pe altul ajutandu-ne, sa ne bucuram de binecuvantarea cea cereasca a lui
Dumnezeu, traind zile de pace si fericire, pe pamant ca si in ceruri. Amin.