Psihologie - 24.09.

2019
Prof. Gondor Denisia, cls. a X-a

PROCESE COGNITIVE SENZORIALE

Perceptiile

Definiţie: Percepţiile sunt procese senzoriale complexe şi totodată imagini primare, conţinând
totalitatea informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile
acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor.
Perceptia consta intr-o cunoastere a obiectelor si fenomenelor inintegralitatea lor si in
momentul în care, ele actionează asupra organelor senzoriale („aici si acum”). Spre deosebire de
senzatie, care reda o insusireizolata a unui obiect, perceptia realizeaza o impresie globala, o
cunoastere aobiectelor in intregime, in unitatea lor reala.
Caracteristicile imaginii perceptive; Elementele cu rol în percepţie
Ca si senzatiile, perceptiile se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea
perceptivă se deosebeste de cea senzorială prin faptul că imaginea perceptivă este bogată în
continut, este relationată cu contextul si este semnificativă.
 In cazul imaginii perceptive primează valoarea ei cognitivă si mai putin aspecte cum
ar fi intensitatea sau tonalitatea afectivă.
 Durata - maginea perceptivă durează în mod normal, atsta timp cst obiectul se afla
în csmpul perceptiv.
 Imaginea perceptivă dispune de atributul vizualizării. astfel, în conditiile în care
informatia vine pe alte canale decat cel vizual, se constată tendinta de a transpune
informatia într-o imagine vizuală.
Fazele procesului perceptive
Imaginea perceptivă este rezultatul unui proces complex şi activ , orientat şi subordonat
scopurilor concrete ale activităţilor desfăşurate de către om.
Acest proces antrenează mai mulţi analizatori pentru că orice obiect concret posedă o
multitudine de însuşiri ce sunt semnalizate de către aceştia. Informaţia obţinută este analizată şi
sintetizaţă la nivel central prin mecanisme mult mai complexe ca ale senzaţiei.
Procesul perceptiv este influenţat de :
- pregătirea anticipată a subiectului
- interesele stabile pentru o categorie de stimuli
- specializarea profesională
- gradul de cultură generală
In conditiile perceptiei cotidiene, avem impresia ca perceptia serealizează automat si
instantaneu, de îndată ce stimulul actionează asupra unui analizator sau a altuia. In realitate,
procesul perceptiv este unul de desfăsurare fazică, avand următoarele etape
1. Detecţia - fază în care subiectul constată prezenta sau absenta stimulului
2. Discriminarea - faza de deosebire a unui anumit obiect de celelalte, urmată de
formarea propriu-zisă a imaginii perceptive
Psihologie - 24.09.2019
Prof. Gondor Denisia, cls. a X-a

3. Identificarea - etapa care vizează fie două obiecte percepute simultan, fie raportarea
unui obiect la imaginea sa păstrată în memorie
4. Recunoasterea/categorizarea - consta în includerea obiectului perceput într-o
anumită clasă de obiecte percepute anterior.
In ceea ce priveste volumul perceptiei (mai ales a celei vizuale), cercetările indică un
număr de 7 (+, - 2) elemente percepute după o scurtă expunere a acestora, observatiei
subiectului.
Prin toate calităţile sale, imaginea perceptivă îndeplineşte o funcţie informaţională
specifică, mai complexă ca a senzaţiei, şi are un rol reglator deosebit pentru activitate. Percepţiile
auditive, vizuale şi tactilo-chinestezice sunt absolut indispensabile pentru realizarea vorbirii,
citirii, scrierii. Ca şi senzaţia, percepţia este o bază absolut indispensabilă pentru dezvoltarea
celorlalte capacităţi cognitive ale omului.

Legile percepţiei
1. Legea integralităţii – afirma ca obiectele sunt percepute ca intreg, in ansamblul lor
2. Legea structuralităţii – spune ca obiectele sunt percepute in structura lor interna cu
toate relatiile si partile lor
3. Legea selectivităţii – ne arata ca isusirile obiectelor sunt percepute selectiv si nu in
toate detaliile
4. Legea constanţei perceptive – spune ca un obiect este privit ca fiind acelasi din orice
pozitie l-am privi
5. Legea semnificaţiei – afirma ca obiectele care au semnificatie pentru un subiect sunt
paercepute mai bine decat cele fara semnificatie
6. Legea proiectivităţii – sustine ca imaginea obiectului se formeaza in creier in schimb
perceptia obiectului se realizaeaza in afara fiintei si persoanei noastre, asa cum se
afla in realitate si obiectul respectiv. Daca nu ar exista aceasta proiectie in exterior
atunci noi am percepe obiectul acolo unde-l percepem adica in creier.
Importanta acestui proces de proiectie este demonstrata de situatiile patologice, a unor
boli pihice (cand bolnavul nu mai percepe obiectele ca fiind in afara lui ci in interiorul
capului/creierului lui, ex oameni care converseaza)
Iluziile perceptive :
- iluzii optico-geometrice
- iluziile tactil chinestezice
- iluziile de mişcare
Toate aceste tulburari grave doedesc faptul că, perceptia este un proces extrem de
complex, presupunand o vasta sinteza, ca si implicarea a numeroase alte procese psihice.