UNITATEA DE ÎNVĂŢARE NR.

Contabilitatea capitalului

OBIECTIVE:

1. Prezentarea noţiunii de capital şi a principalelor componente și caracteristici ale

capitalului;
2. Înțelegerea și însușirea monografiilor contabile contabilității capitalului.

CUVINTE CHEIE: capital propriu, rezerve, profit, pierdere

REZUMATUL CAPITOLULUI:

1. Noţiunea de capital, componente şi caracteristici;

2. Contabilitatea capitalurilor proprii.

Timpul alocat parcurgerii şi înţelegerii temei: 8 ore.

 1. Noţiunea de capital, componente şi caracteristici

Capitalul este o noţiune cu înţeles larg, care din punct de vedere al contabilităţii reprezintă
totalitatea surselor de finanţare cu caracter stabil aflate la dispoziţia entităţii economice. De regulă,
aceste surse reunite sub denumirea de capitaluri, presupun finanţarea unităţii pe o perioadă mai
mare de un an.
În raport cu provenienţa lor, capitalurile pot fi grupate în contabilitate pe următoarele
categorii:
1. Capitaluri proprii;
2. Capitaluri împrumutate;
3. Capitaluri atrase.

1. Capitalul şi rezervele (capitaluri proprii)1 reprezintă dreptul acţionarilor asupra

activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de
capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului financiar.
În raport cu sursele de constituire, capitalurile proprii pot lua forma:
a) aportului de capital (capitalul social), reprezentând valoarea nominală a acţiunilor sau
părţilor sociale, respectiv valoarea aportului în natură şi/sau în numerar, a rezervelor încorporate,
a profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau altor operaţiuni care conduc la modificarea
acestuia. Îmbracă forma:
– capitalului subscris nevărsat;
– capitalului subscris vărsat.
b) alte elemente de capitaluri proprii (beneficii acordate angajaților sub forma
instrumentelor de capitaluri proprii; diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă într-o
entitate straină; diferențe din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile în
vederea vânzării și alte elemente de capitaluri proprii).
c) prime de capital, formate din:
– prime de emisiune, determinate ca diferenţă între preţul de emisiune de noi acţiuni sau
părţi sociale şi valoarea nominală a acestora;
– prime de fuziune/divizare, determinate ca diferenţă între valoarea aportului rezultat din
fuziune şi valoarea cu care a crescut capitalul social al societăţii absorbante;
– prime de aport, calculate ca diferenţă între valoarea bunurilor aportate şi valoarea
nominală a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi;
– prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni, calculate ca diferenţă între valoarea
nominală a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare şi valoarea acţiunilor emise

1 OMFP 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, M.Of. Nr. 963/30.12.2014.
potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligaţiunilor depăşeşte valoarea acţiunilor
corespunzătoare.
d) rezerve din reevaluare, respectiv plusul sau minusul rezultat din reevaluarea
imobilizărilor corporale.
e) rezerve, clasificate în contabilitate pe următoarele categorii:
– rezerve legale, constituite anual din profitul brut al entităţii, în cotele şi limitele
prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege;
– rezerve statutare sau contractuale, constituite anual din profitul net al entităţii, conform
prevederilor din actul constitutiv al acesteia.
– alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut ce pot fi constituite facultativ pe seama
profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării
generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
f) diferențe de curs valutar din conversie (se utilizeaza numai in situatiile financiare
anuale consolidate.
g) rezultatul reportat, respectiv profitul exerciţiului precedent a cărui repartizare a fost
amânată de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, sau pierderea înregistrată în exerciţiul
financiar precedent ce urmează a fi acoperită în exerciţiile financiare viitoare.
h) rezultatul exerciţiului financiar, respectiv profitul sau pierderea realizate în cursul
exerciţiului financiar curent.

2. Capitalurile împrumutate generează obligaţia entităţii economice faţă de terţii creditori

de a rambursa la scadenţă sumele împrumutate şi de a plăti dobânzile aferente, conform acordului
de voinţă liber exprimat de părţi prin contractul încheiat.
În raport cu sursele de constituire, capitalul împrumutat este format din totalitatea datoriilor
cu termen de rambursare mai mare de un an şi cuprinde următoarele elemente:
a) împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, reprezentând împrumuturile externe sau interne
obţinute de entitate în urma obligaţiunilor emise prin subscripţie publică şi garantate de stat sau de
bănci;
b) credite bancare pe termen lung primite de entitate de la alte societăţi comerciale şi
instituţii bancare;
c) datorii care privesc imobilizările financiare, reprezentând datoriile entităţii faţă de
persoanele juridice ce deţin participaţii în capitalul acesteia;
d) alte împrumuturi şi datorii asimilate percum: depozitele, garanţiile primite şi alte datorii
asimilate;
e) dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate, respectiv dobânzile datorate,
aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni, creditelor bancare pe termen lung, datoriilor care
privesc imobilizările financiare precum şi celor aferente altor împrumuturi şi altor datorii asimilate.
3. Capitalurile atrase sunt formate din totalitatea datoriilor curente ale entităţii economice,
reprezentând obligaţii curente ale întreprinderii provenite din evenimente trecute şi a căror decontare
conduce la diminuarea fluxurilor viitoare de lichidităţi. În această categorie se cuprind:
a) vărsăminte de efectuat pentru imobilizările financiare;
b) datorii faţă de furnizori şi asimilate: furnizori, furnizori de imobilizări, efecte de plătit,
furnizori-facturi nesosite;
c) datorii faţă de clienţi-creditori;
d) datorii faţă de personal şi asimilate: salarii datorate; ajutoare materiale datorate; prime
reprezentând participarea personalului la profit; drepturi de personal neridicate; reţineri din salarii
datorate terţilor; alte datorii în legătură cu personalul;
 e) datorii faţă de asigurările sociale și asimilate: contribuţia unităţii şi angajaţilor la asigurările
sociale; contribuţia angajaţilor la asigurările sociale de sănătate; alte datorii sociale;
f) datorii faţă de bugetul statului: impozitul pe profit; taxa pe valoarea adăugată de plată;
impozitul pe venituri de natura salariilor; alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
g) datorii faţă de fondurile speciale – taxe şi vărsăminte asimilate;
h) alte datorii cu bugetul statului;
i) datorii între entităţile afiliate şi faţă de asociaţi: decontări şi dobânzi aferente decontărilor
între entităţile afiliate; decontări şi dobânzi privind interesele de participare; sume şi dobânzi datorate
acţionarilor sau asociaţilor; dividende de plată; datorii din operaţiuni în participaţie;
j) datorii faţă de creditori diverşi provenite din: despăgubiri, penalităţi, achiziţia de investiţii
financiare pe termen scurt, sume încasate şi necuvenite;
k) datorii apărute între unitate şi subunităţi;
l) datorii apărute între subunităţi;
m) datorii rezultate din achiziţia de investiţii pe termen scurt;
n) datorii faţă de bănci reprezentând credite bancare pe termen scurt şi dobânzile aferente
acestora;
o) datorii probabile: provizioane pentru riscuri şi cheltuieli şi ajustări pentru deprecieri sau
pierdere de valoare.

2. Contabilitatea capitalurilor proprii

Capitalurile proprii, reprezentând dreptul acţionarilor sau asociaţilor asupra activelor unei
entităţi după deducerea tuturor datoriilor, sunt evidenţiate în contabilitate prin intermediul următoarelor
grupe de conturi:
– 10 „Capital şi rezerve”;
– 11 „Rezultatul reportat”;
– 12 „Rezultatul exerciţiului financiar”;
– 14 „Câştiguri sau pierderi legate de instrumentele de capitaluri proprii”.

2.1. Contabilitatea capitalului şi rezervelor

Capitalul şi rezervele constituite de entitatea economică sunt evidenţiate în contabilitate prin

intermediul conturilor din grupa 10 „Capital şi rezerve”.

2.1.1. Contabilitatea capitalului social

Capitalul social reprezintă valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale, respectiv
valoarea aportului în natură şi/sau în numerar al acţionarilor sau asociaţilor la constituirea unei entităţi
economice.
În cazul societăţilor de persoane (societăţi cu răspundere limitată, societăţi în nume colectiv,
societăţi în comandită simplă), capitalul social este împărţit în părţi egale, denumite părţi sociale care
sunt atribuite asociaţiilor ca proprietari, neputând fi transmise altor proprietari prin acte de vânzare-
cumpărare.
La societăţile de capitaluri (societăţi pe acţiuni, societăţi în comandită pe acţiuni), capitalul
social este împărţit în părţi egale denumite acţiuni. Acţiunile pot circula între proprietari prin acte de
vânzare-cumpărare şi pot fi cotate pe piaţa bursieră şi extrabursieră, fiind clasificate în:
– acţiuni nominative, cele care au înscris pe ele numele proprietarului;
– acţiuni la purtător, cele la care posesorul este proprietarul acestora.
Conform prevederilor Legii societăților comerciale:2
– Capitalul social al societății pe acțiuni sau al societății în comandită pe acțiuni nu poate fi
mai mic de 90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a
capitalului social, ținând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul
în lei al sumei de 25.000 euro. Capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai
mic de 200 lei și se divide în părți sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei. Pentru societățile în
comandită simplă și societățile în nume colectiv legislația nu prevede o valoare minimă a captalului
social.
– Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de societate;
– Societatea pe acțiuni se constituie prin subscriere integrală și simultană a capitalului social
de catre semnatarii actului constitutiv sau prin subscripție publică. În cazul unei subscrieri integrale și
simultane a capitalului social de către toți semnatarii actului constitutiv, capitalul social varsat la
constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. Diferența de capital social subscris va fi
varsată: a) pentru acțiunile emise pentru un aport în numerar, în termen de 12 luni de la data
înmatriculării societății; b) pentru acțiunile emise pentru un aport în natura, în termen de cel mult 2 ani
de la data înmatriculării.
– Societățile în nume colectiv, în comandită și cele cu răspundere limitată sunt obligate să verse
integral la data constituirii capitalul social subscris.
Procesul de constituire a entităţii economice, presupune parcurgerea a două etape:
a) etapa de subscriere, în care asociaţii sau acţionarii se angajează (promit) prin „Contractul de
societate”, „Statut” sau „Declaraţia de subscripţie”, funcţie de tipul societăţii, că vor aporta capital
social în natură şi/sau în numerar, într-un anumit cuantum la societatea nou constituită;
b) vărsarea sau eliberarea capitalului social, respectiv transformarea promisiunii efectuate în
etapa de subscriere, în bunuri şi/sau valori aduse efectiv de asociaţi sau acţionari în gestiunea entităţii
nou constituite.
Dacă prima etapă de constituire a capitalului presupune înregistrarea în contabilitate a dreptului
de creanţă al entităţii nou constituite asupra proprietarilor, în etapa a doua are loc stingerea dreptului
de creanţă şi înregistrarea corespunzătoare a bunurilor şi valorilor aduse efectiv în gestiunea entității
economice.
Pentru că între subscrierea și depunerea efectivă a capitalului promis poate exista un decalaj de
timp, capitalul social îmbracă două forme: capital subscris nevărsat și capital subscris vărsat3.
Pentru contabilizarea4 capitalului social subscris şi vărsat, se utilizează conturile:
– 101 „Capital (capital social, patrimoniul regiei)”;
– 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”.
Pe lângă aceste conturi principale de reflectare a capitalului social, se mai utilizează în secundar
şi alte conturi, care reflectă fie elementele de activ aportate efectiv (conturile de activ din grupele 20,

2 Legea nr. 31/1990 a societăților, republicată (M. Of. nr. 1066/17.11.2004), cu modificările și completările ulterioare, art. 9, 91,
10, 16.
3 Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea financiară, Ed. Intelcredo, Deva 2013, p. 379.
4 Conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile cuprinse în prezenta lucrare are în vedere prevederile cap. 16 „Funcţiunea conturilor”

din OMFP 1802/2014 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. Nr. 963/30.12.2014.
21, 23, 26, 30, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 51, 53), fie diverse structuri de pasiv, pe seama cărora, ulterior
constituirii societății, se poate majora sau diminua capitalul social (106 „Rezerve”, 104 „Prime legate
de capital”, 105 „Rezerve din reevaluare”, 117 „Rezultatul reportat”, etc.).

Contul 101 „Capital (capital social, patrimoniul regiei)”5, după conţinutul economic este un
cont de capitaluri proprii iar din punct de vedere al funcţiei contabile este un cont de pasiv. Se
creditează cu creşterile de capital şi se debitează cu micşorările de capital. Contul 101 „Capital (capital
social, patrimoniul regiei)” este detaliat pe cinci conturi sintetice de gradul II, respectiv:
– 1011 „Capital subscris nevărsat”;
– 1012 „Capital subscris vărsat”;
– 1015 „Patrimoniul regiei”;
– 1016 „Patrimoniul public”;
– 1018 „Patrimoniul institutelor naționale de cercetare-dezvoltare”
Creditarea contului 101 „Capital social” se realizează la constituirea entităţii economice, prin
înregistrarea contabilă de subscriere a capitalului. Subscrierea de capital se reflectă în contabilitate prin
nota contabilă:

456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii = 1011 „Capital subscris nevărsat”

privind capitalul”

Aportarea efectivă a capitalului, presupune mai întâi o înregistrare contabilă privind creditarea
contului 456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul” (stingerea creanţei entităţii economice
faţă de proprietari), în corespondenţă cu debitul conturilor de activ care reflectă bunurile sau valorile
aduse de asociaţi sau acţionari:

Conturile din grupele: = 456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii

20, 21, 23 26, 30, 33, 34, 35, 36, 37, privind capitalul”
38, 51, 53

Concomitent, se înregistreză trecerea capitalului social subscris nevărsat la capital social subscris
vărsat, prin nota contabilă:

1011 „Capital subscris nevărsat” = 1012 „Capital subscris vărsat”

Ulterior constituirii entităţii economice, contul 101 „Capital social” se mai creditează cu noi
majorări de capital social realizate prin:
– subscrieri ulterioare de capital sau emisiuni de noi acţiuni:

456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii = 1011 „Capital subscris nevărsat”

privind capitalul”

– încorporarea în capitalul social a primelor de capital:

104 „Prime de capital” = 1012 „Capital subscris vărsat”

– încoporarea rezervelor în capitalul social (sunt utilizate rezervele staturare sau contractuale,
alte rezerve):

5În funcţie de forma juridică a entității, se înscrie: capital social, patrimonial regiei etc. Având în vedere că lucrarea are ca obiect
entitățile economice cu scop lucrativ, vom utiliza denumirea de „Capital social”.
 % = 1012 „Capital subscris vărsat”
1063 „Rezerve statutare sau contractuale”
1068 „Alte rezerve”

– încorporarea profitului net realizat în exerciţiile financiare precedente:

1171 „Rezultatul reportat reprezentând = 1012 „Capital subscris vărsat”

profitul nerepartizat”

Debitarea contului 101 „Capital social” se realizează odată cu diminuarea capitalului social,
operaţiune care poate avea loc în următoarele situaţii:
a) retragerea unor acţionari sau asociaţi, caz în care se efectuează următoarele înregistrări
contabile:

1012 „Capital subscris vărsat” = 456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii

privind capitalul”

b) acoperirea pierderilor realizate în exerciţiile financiare precedente:

1012 „Capital subscris vărsat” = 1171 „Rezultatul reportat reprezentând

pierderea neacoperită”

c) anularea acţiunilor proprii:

c1. răscumpărarea acţiunilor proprii:

109 „Acţiuni proprii” = 5121 „Conturi la bănci în lei”

c2. anularea acţiunilor proprii (la valoarea nominală):

1012 „Capital subscris vărsat” = 109 „Acţiuni proprii”

d) diferenţa între valoarea nominală (mai mare) a instrumentelor de capitaluri proprii anulate
şi valoarea lor de răscumpărare (mai mică):

1012 „Capital subscris vărsat” = 141 „Câştiguri legate de vânzarea

sau anularea instrumentelor de
capitaluri proprii”

Soldul contului 101 „Capital social” este creditor şi reprezintă capitalul social subscris,
vărsat/nevărsat de acţionari sau asociaţi. Contabilitatea analitică a capitalului se ţine pe
acţionari/asociaţi, evidenţiindu-se numărul şi valoarea nominală a acţiunilor/părţilor sociale subscrise
sau vărsate.
 2.1.2. Contabilitatea primelor de capital

Primele de capital sunt evidenţiate în contabilitate prin intermediul contului 104 „Prime de
capital”, care se desfăşoară pe următoarele sintetice de gradul II:
– 1041 „Prime de emisiune”;
– 1042 „Prime de fuziune/divizare”;
– 1043 „Prime de aport”;
– 1044 „Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni”.
Primele de emisiune reprezintă diferenţa între preţul de emisiune al noilor acţiuni sau părţi
sociale şi valoarea lor nominală.
Primele de aport reprezintă diferenţa între valoarea de piaţă a bunurilor aduse ca aport de noii
proprietari şi valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale acordate acestora la intrarea în
societate.
Primele de fuziune, rezultă ca diferenţă între valoarea de piaţă a bunurilor aduse ca aport şi
suma cu care a crescut capitalul social al noii entităţi constituite prin fuziune.
Primele de conversie a obligaţiunilor în acţiuni, se calculează ca diferenţă între valoarea
nominală a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatoare şi valoarea acţiunilor emise
potrivit prevederilor contractuale.
După conţinutul economic, contul 104 „Prime legate de capital”, este cont de capitaluri
proprii iar după funcţia contabilă este cont de pasiv. Se creditează cu valoarea primelor stabilite cu
ocazia emisiunii, fuziunii, aportului de capital şi/sau din conversia obligaţiunilor în acţiuni:

456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii = 104 „Prime de capital”

privind capitalul”

Contul se debitează la momentul încorporării primelor de capital în capitalul social, prin

transferarea acestora la rezerve sau cu ocazia utilizării lor pentru acoperirea pierderilor contabile ale
exerciţiilor financiare precedente:
– încorporarea la capitalul social:

104 „Prime de capital” = 101 „Capital social”

– transferul la rezerve al primelor de capital:

104 „Prime de capital” = 106 „Rezerve”

– acoperirea pierderilor contabile ale exerciţiilor financiare precedente:

104 „Prime de capital” = 1171 „Rezultatul reportat reprezentând

pierderea neacoperită”

Soldul contului este creditor şi reprezintă primele de capital constituite şi neutilizate la finele
perioadei.
 2.1.3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

Conform prevederilor OMFP nr. 1802//2014, entităţile pot proceda la reevaluarea

imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate
în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare
întocmite pentru acel exerciţiu. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă,
de profesionişti calificaţi în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut
naţional şi internaţional.
Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în
contabilitate începând cu exerciţiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.
În situaţia în care o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, cu ocazia
reevaluării acesteia i se stabileşte o nouă valoare şi o nouă durată de utilizare economică,
corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.
Diferenţa rezultată între valoarea în urma reevaluării imobilizărilor corporale şi valoarea la cost
istoric este prezentată la rezerva din reevaluare, (contul 105 „Rezerve din reevaluare”). Ulterior,
surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve
(contul 1065 „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”), atunci când acest
surplus reprezintă un câştig realizat. Câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului
pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare sau pe măsură ce activul este folosit de entitate. În
acest caz, valoarea rezervei transferate este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii
contabile reevaluate şi valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului.
OMFP 1802/2014 prevede tratamentul contabil privind rezultatul reevaluării imobilizărilor
corporale, astfel:
a) dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se
tratează fie ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului „Capital şi rezerve”,
dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; fie ca un
venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.
b) dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o
cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o
sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare
prezentată în cadrul elementului „Capital şi rezerve”, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi
valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.
Legea interzice ca rezerva din reevaluare să poată fi distribuită, direct sau indirect, cu excepţia
cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situaţie în care surplusul din reevaluare reprezintă
câştig efectiv realizat.
Rezervele din reevaluare sunt evidenţiate în contabilitate prin intermediul contului 105
„Rezerve din reevaluare”, cont de capitaluri proprii, cu funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează cu creşterea valorică faţă de valoarea contabilă netă, rezultată în urma reevaluării
imobilizărilor corporale, astfel:
– creştere valorică rezultată din reevaluarea terenurilor:

2111 „Terenuri” = 105 „Rezerve din reevaluare”

– creştere valorică rezultată din reevaluarea altor imobilizărilor corporale:

21 „Imobilizări corporale” = 105 „Rezerve din reevaluare”

 Contul se debitează cu utilizarea acestor creşteri de valoare pentru:
– majorarea rezervelor:

105 „Rezerve din reevaluare” = 1065 „ Rezerve reprezentând surplusul

realizat din rezerve din reevaluare”

– acoperirea descreşterilor faţă de valoarea contabilă rezultate în urma reevaluării ulterioare a

imobilizărilor corporale (numai în limita soldului creditor existent, aferent imobilizării respective):

105 „Rezerve din reevaluare” = 21 „Imobilizări corporale”

– capitalizarea surplusului din reevaluare, prin transferul direct în capitalul propriu, atunci când
acest surplus reprezintă câştig realizat, respectiv la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a
constituit rezerva din reevaluare sau pe măsura folosirii activului de către entitate:

105 „Rezerve din reevaluare” = 1065 „Rezerve reprezentând surplusul

realizat din rezerve din reevaluare”

Soldul contului este creditor şi reprezintă rezerva obţinută din reevaluarea imobilizărilor
corporale.

2.1.4. Contabilitatea rezervelor

Rezervele se constituie din profitul realizat de entitate şi din alte resurse prevăzute de lege
(diferenţe din reevaluare şi prime de capital), fiind destinate majorării capitalului social sau acoperirii
pierderilor realizate în exerciţiile financiare precedente. Contabilitatea rezervelor se realizează prin
intermediul contului 106 „Rezerve”, care se desfăşoară pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
– 1061 „Rezerve legale”, constituite anual în procent de cel puţin 5% din profitul brut până
când acestea ating 20% din capitalul social al regiilor autonome şi societăţilor cu capital autohton,
respectiv 25% din capitalul social al societăţilor cu capital străin sau mixt; rezerva legală este
deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea
impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor
venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat
sau din patrimoniu, după caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare; în cazul în care aceasta este
utilizată pentru acoperirea pierderilor sau este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a
rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil6.
– 1063 „Rezerve statutare sau contractuale”, constituite din profitul net, în limitele prevăzute
în statutul sau contractul de societate;
– 1065 „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”, constituite din
plusurile de valoare obţinute în urma reevaluării imobilizărilor corporale;
– 1068 „Alte rezerve”, neprevăzute de lege sau de statut, pot fi constituite facultativ din profitul
net şi destinate acoperirii pierderilor sau pentru alte destinaţii, conform hotărârii adunării generale a
acţionarilor sau asociaţilor cu respectarea prevederilor legale.
După conţinutul economic, contul 106 „Rezerve” este cont de capitaluri proprii iar după funcţia
contabilă este cont de pasiv.

6 Legea 571/2003 – Codul fiscal, M. Of. Nr. 927/23.12.2003, cu modificările și completările ulterioare, art. 22, lit a.
 Creditarea contului are în vedere constituirea rezervelor, astfel:
– din profitul brut realizat în exerciţiul financiar curent (cazul rezervelor legale):

129 „Repartizarea profitului” = 1061 „Rezerve legale”

– din profitul net realizat în exerciţiile financiare precedente sau exerciţiul financiar curent:

117 „Rezultatul reportat” = 106 „Rezerve”

– prin transferul primelor de capital:

104 „Prime de capital” = 106 „Rezerve”

– din creşterea obţinută în urma reevaluării imobilizărilor corporale:

105 „Rezerve din reevaluare” = 106 „Rezerve”

– câştigurile legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii, trecute la

rezerve:

141 „Câştiguri sau pierderi legate de = 106 „Rezerve”

instrumente de capitaluri proprii”

Debitarea contului se realizează odată cu utilizarea rezervelor constituite pentru:

– majorarea capitalului social:

106 „Rezerve” = 1012 „Capital social subscris vărsat”

– acoperirea pierderilor realizate în exerciţiile financiare precedente:

106 „Rezerve” = 117 „Rezultatul reportat”

– acoperirea pierderilor legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit

sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii:

106 „Rezerve” = 141 „Câştiguri sau pierderi legate de

instrumente de capitaluri proprii”

Soldul contului este creditor şi reprezintă rezervele constituite şi neutilizate la finele perioadei
contabile.

2.1.5. Contabilitatea acţiunilor proprii

Acţiunile proprii reprezintă titluri de valoare emise de către societăţile pe acţiuni, în scopul
majorării capitalului social. În situaţia în care adunarea generală extraordinară hotărăşte micşorarea
capitalului social, acţiunile proprii sunt răscumpărate, urmând a fi anulate sau cedate ulterior către terţi
la un preţ de cesiune superior sau inferior costului de achiziţie. În bilanţ, acţiunile proprii răscumpărate
sunt prezentate ca o corecţie a capitalului social.
Evidenţa contabilă a acţiunilor proprii se ţine prin intermediul contului 109 „Acţiuni proprii”,
cont rectificativ al capitalurilor proprii, cu funcţie contabilă de activ, detaliat pe trei conturi sintetice
de gradul II:
– 1091 „Acțiuni proprii deținute pe termen scurt”;
– 1092 „Acțiuni proprii deținute pe termen lung”;
– 1095 „Acțiuni proprii reprezentând titluri deținute de societatea absorbită la societatea
absorbantă”.
Se debitează cu costul de achiziţie al acţiunilor proprii răscumpărate:

109 „Acţiuni proprii” = 5121 „Conturi la bănci în lei”

Contul se creditează cu:

– valoarea nominală a acţiunilor proprii răscumpărate şi anulate:

1012 „Capital subscris vărsat” = 109 „Acţiuni proprii”

– diferenţa nefavorabilă între valoarea de răscumpărare şi valoarea nominală a instrumentelor

de capitaluri proprii anulate:

149 „Pierderi legate de instrumente de = 109 „Acţiuni proprii”

capital propriu”

– valoarea instrumentelor de capitaluri proprii cedate cu titlu gratuit:

149 „Pierderi legate de instrumente de = 109 „Acţiuni proprii”

capital propriu”

– valoarea acţiunilor proprii cedate către terţi la un preţ de vânzare superior valorii lor de
răscumpărare:

461 „Debitori diverşi” = %

(5121 „Conturi la bănci în lei”) 109 „Acţiuni proprii”
141 „Câştiguri legate de vânzarea sau
anularea instrumentelor de capitaluri
proprii”

– valoarea acţiunilor proprii cedate către terţi la un preţ de vânzare inferior valorii lor de
răscumpărare:

% = 109 „Acţiuni proprii”

461 „Debitori diverşi”
(5121 „Conturi la bănci în lei”)
149 „Pierderi legate de vânzarea sau
anularea instrumentelor de capital
propriu”
 Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea acţiunilor proprii răscumpărate existente în
gestiunea entităţii la finele perioadei contabile.

2.2. Contabilitatea rezultatului reportat

Rezultatul reportat reprezintă profitul (pierderea) exerciţiului precedent a cărui repartizare

(acoperire) a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor şi se evidenţiază în
contabilitate prin intermediul contului 117 „Rezultatul reportat”. După conţinutul economic este cont
de capitaluri proprii iar după funcţia contabilă, cont bifuncţional.
Potrivit prevederilor OMFP 1802/2014, în contul 117 „Rezultatul reportat” se evidențiază
distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exercițiului financiar curent, a
rezultatului din contul de profit și pierdere al exercițiului financiar precedent, precum și rezultatul
reportat provenit din corectarea erorilor contabile. Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul
exercițiului financiar și cel reportat, din rezerve, prime de capital și capital social, potrivit hotărârii
adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor
prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la latitudinea
adunării generale a acționarilor sau asociaților, respectiv a consiliului de administrație. În cazul
corectării de erori care generează pierdere contabilă reportată, aceasta trebuie acoperită înainte de
efectuarea oricărei repartizări de profit.
Potrivit OMFP 1802/2014, erorile constatate în contabilitate se pot referi fie la exercițiul
financiar curent, fie la exercițiile financiare precedente. Corectarea erorilor se efectuează la data
constatării lor.
Erorile din perioadele anterioare sunt omisiuni și declarații eronate cuprinse în situațiile
financiare ale entității pentru una sau mai multe perioade anterioare rezultând din greșeala de a utiliza
sau de a nu utiliza informații credibile care:
a) erau disponibile la momentul la care situațiile financiare pentru acele perioade au fost
aprobate spre a fi emise;
b) ar fi putut fi obținute în mod rezonabil și luate în considerare la întocmirea și prezentarea
acelor situații financiare anuale.
Astfel de erori includ efectele greșelilor matematice, greșelilor de aplicare a politicilor
contabile, ignorării sau interpretării greșite a evenimentelor și fraudelor.
Corectarea erorilor aferente exercițiului financiar curent se efectuează pe seama contului
de profit și pierdere.
Corectarea erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare precedente se efectuează
pe seama rezultatului reportat.
Erorile nesemnificative aferente exercițiilor financiare precedente se corectează, de
asemenea, pe seama rezultatului reportat dat pot fi corectate și pe seama contului de profit și pierdere.
Se consideră că o eroare este semnificativă dacă aceasta ar putea influența deciziile economice
ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare anuale. Erorile nesemnificative sunt cele de natură
să nu influențeze informațiile financiar-contabile. Analizarea dacă o eroare este semnificativă sau nu
se efectuează în context, având în vedere natura sau valoarea individuală sau cumulată a elementelor.
Contul este detaliat pe patru sintetice de gradul II, respectiv:
– 1171 „Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită”;
– 1172 „Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS-urilor, mai puțin
IAS 29 (cont în lichidare)”;
– 1174 „Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile”;
– 1176 „Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglemen-tărilor contabile
conforme cu Directiva a IV-a a CEE”.
 Se debitează cu:
– pierderea realizată în exerciţiul financiar încheiat, transferată la începutul exerciţiului
financiar următor asupra rezultatului reportat:

1171 „Rezultatul reportat reprezentând = 121 „Profit şi pierdere”

pierderea neacoperită”

– profitul net realizat în exerciţiile precedente, destinat majorării capitalului social:

1171 „Rezultatul reportat reprezentând = 1012 „Capital social subscris vărsat”

profitul nerepartizat”

– dividendele datorate acţionarilor sau asociaţilor din profitul realizat în exerciţiile precedente:

1171 „Rezultatul reportat reprezentând = 457 „Dividende de plată”

profitul nerepartizat”

– profitul net realizat în exerciţiile precedente, destinat majorării altor rezerve:

1171 „Rezultatul reportat reprezentând = 1068 „Alte rezerve”

profitul nerepartizat”

– pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii, acoperite din rezultatul reportat:

1171 „Rezultatul reportat reprezentând = 149 „Pierderi legate de emiterea,

pierderile neacoperite” răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu
gratuit sau anularea instrumentelor de
capitaluri proprii”

– rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exercițiul

financiar curent, aferente exercițiilor financiare precedente:

1174 „Rezultatul reportat provenit din = 401 „Furnizori”

corectarea erorilor contabile”
(404 „Furnizori de imobilizări”)
(431 „Asigurări sociale”)
(437 „Ajutor de șomaj”)
(441 „Impozitul pe profit / venit”)
(alte conturi în care urmează să se
evidențieze corectarea erorilor)

În creditul contului se înregistrează:

– profitul net realizat în exerciţiul financiar încheiat, amânat la repartizare de către adunarea
generală a acţionarilor sau asociaţilor:

121 „Profit şi pierdere” = 1171 „Rezultatul reportat reprezentând

profitul nerepartizat”
 – pierderile din exerciţiile financiare precedente, acoperite pe seama rezervelor:

106 „Rezerve” = 1171 „Rezultatul reportat reprezentând

pierderile neacoperite”

– pierderile din exerciţiile financiare precedente, acoperite pe seama reducerii capitalului social
(în condiţiile prevăzute de art. 113 lit. f din Legea nr. 31/1990 republicată):

101 „Capital social” = 1171 „Rezultatul reportat reprezentând

pierderile neacoperite”

– pierderile din exerciţiile financiare precedente, acoperite din primele de capital:

104 „Prime de capital” = 1171 „Rezultatul reportat reprezentând

pierderile neacoperite”

– rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exercițiul

financiar curent, aferente exercițiilor financiare precedente

411 „Clienți” = 1174 „Rezultatul reportat provenit din

(461 „Debitori diverși”) corectarea erorilor contabile”
(alte conturi în care urmează să se
evidențieze corectarea erorilor)

Soldul contului poate fi debitor şi reflectă pierderea înregistrată şi neacoperită sau creditor şi
reprezintă profitul net amânat la repartizare.

2.3. Contabilitatea rezultatului exerciţiului

Rezultatul exerciţiului financiar este reprezentat de profitul sau pierderea realizate în exerciţiul
financiar curent.
Contabilitatea rezultatului exerciţiului se ţine prin intermediul conturilor din grupa 12
„Rezultatul exerciţiului”. Conţinutul economic şi funcţiunea contabilă a conturilor din această grupă
sunt prezentate pe larg la capitolul intitulat „Contabilitatea rezultatului exerciţiului şi a repartizării
acestuia”.

2.4. Contabilitatea câştigurilor sau pierderilor legate de emiterea, răscumpărarea,

vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii

Instrumentele de capitaluri proprii sunt reprezentate de acţiuni şi/sau părţi sociale emise,
răscumpărate, vândute, cedate cu titlu gratuit sau anulate. Câştigurile sau pierderile obţinute de entitate
în urma operaţiunilor cu instrumente de capitaluri proprii nu afectează contul de profit şi pierdere ci
sunt recunoscute direct în capitaluri proprii, astfel:
– câştigurile, determinate ca diferenţă între preţul de vânzare al instrumentelor de capitaluri
proprii şi valoarea lor de răscumpărare (în cazul vânzării), respectiv între valoarea lor nominală şi
valoarea de răscumpărare (în cazul anulării), vor majora capitalurile proprii prin intermediul altor
rezerve;
– pierderile, determinate ca diferenţă între valoarea de răscumpărare a instrumentelor de
capitaluri proprii şi preţul lor de vânzare (în cazul vânzării), respectiv între valoarea de răscumpărare
şi valoarea lor nominală (în cazul anulării), vor diminua capitalurile proprii prin intermediul altor
rezerve.
De asemenea, şi cheltuielile legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii (atunci când
nu sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea lor ca imobilizări necorporale), vor diminua
capitalurile proprii ale entităţii economice.
Câştigurile sau pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit
sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii sunt evidenţiate în contabilitate prin intermediul
conturilor din grupa 14 „Câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea,
cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii”.

Contul 141 „Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri

proprii”, după conţinutul economic este cont de capitaluri proprii, cu funcţie contabilă de pasiv. Se
creditează cu:

– diferenţa dintre preţul de vânzare al instrumentelor de capitaluri proprii şi valoarea lor de

răscumpărare:

461 „Debitori diverşi” = %

(5121 „Conturi la bănci în lei”) 109 „Acţiuni proprii”
141 „Câştiguri legate de vânzarea sau
anularea instrumentelor de capitaluri
proprii”

– diferenţa dintre valoarea nominală a instrumentelor de capitaluri proprii anulate şi valoarea

lor de răscumpărare:

1012 „Capital social subscris vărsat” = 141 „Câştiguri legate de vânzarea sau
anularea instrumentelor de capitaluri
proprii”

Contul se debitează cu valoarea câştigurilor legate de vânzarea sau anularea instrumentelor

de capitaluri proprii transferate la rezerve:

141 „Câştiguri legate de vânzarea sau = 1068 „Alte rezerve”

anularea instrumentelor de capitaluri
proprii”

Soldul contului este creditor şi reprezintă câştigurile legate de vânzarea sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii.

Contul 149 „Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii”, evidenţiază pierderile legate de emiterea, răscumpărarea,
vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii. După conţinutul
economic este cont rectificativ al valorii capitalurilor proprii, cu funcţie contabilă de activ.
Se debitează cu:
– diferenţa nefavorabilă între valoarea de răscumpărare şi valoarea nominală a instrumentelor
de capitaluri proprii anulate, respectiv diferenţa nefavorabilă între valoarea de răscumpărare şi preţul
lor de vânzare:

149 „Pierderi legate de instrumente de = 109 „Acţiuni proprii”

capital propriu”

– valoarea instrumentelor de capitaluri proprii cedate cu titlu gratuit:

149 „Pierderi legate de instrumente de = 109 „Acţiuni proprii”

capital propriu”

– suma cheltuielilor legate de emiterea instrumentelor de capitaluri prorpii precum şi

cheltuielile legate de răscumpărarea instrumentelor de capitaluri proprii:

149 „Pierderi legate de instrumente de = 512 „Conturi la bănci”

capital propriu” (531 „Casa”)
(462 „Creditori diverşi”)

Se creditează cu:
– pierderile legate de de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii instrumentelor de capitaluri proprii, acoperite din rezerve:

1068 „Alte rezerve” = 149 „Pierderi legate de instrumente de

capital propriu”

– pierderile legate de de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea sau anularea

instrumentelor de capitaluri proprii instrumentelor de capitaluri proprii, acoperite din rezultatul
reportat:

117 „Rezultatul reportat” = 149 „Pierderi legate de instrumente de

capital propriu”

Soldul debitor, reprezentând pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea

cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii, poate fi acoperit, de asemenea, din
rezultatul reportat şi alte elemente ale capitalurilor proprii, potrivit hotărârii adunării generale a
acţionarilor sau asociaţilor.

1.4. Contabilitatea provizioanelor

Provizionul reprezintă o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă care se recunoaşte numai
în momentul în care7:
a) entitatea economică are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
b) este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă şi
c) poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.

7 OMFP nr. 1802/2014

 Atunci când cele trei condiţii nu sunt îndeplinite, provizionul nu poate fi recunoscut.
Provizioanele se disting totuşi de alte datorii, cum ar fi datoriile către furnizori sau cheltuielile
angajate, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli
necesare stingerii datoriei.
Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului
a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. Costuri necesare stingerii datoriei curente reprezintă
suma pe care o entitate ar plăti-o, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau
pentru transferarea acesteia unei terţe părţi la acel moment. În acest sens, potrivit legii, provizioanele
trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În
cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie
anulat prin reluare la venituri.
Potrivit prevederilor OMFP 1802/2014 (art. 223-228), contabilitatea provizioanelor se ţine prin
intermediul contului sintetic de gradul I 151 „Provizioane”, care se desfăşoară funcţie de natura
acestora, pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
– 1511 „Provizioane pentru litigii”, constituite pentru litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri,
daune şi alte datorii incerte. Provizioanele pentru litigii se constituie la sfârșitul exercițiului financiar
pentru acele litigii aflate în curs de judecare, valoarea provizionului fiind constituită la nivelul sumei
care face obiectul litigiului, la care se adaugă alte cheltuieli (cheltuieli de judecată, expertize tehnice
etc.). În conformitate cu legislația actuală în domeniu, cheltuielile vizând constituirea provizioanelor
pentru litigii nu sunt deductibile fiscal.
– 1512 „Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor”, constituite pentru a evidenţia
cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia
acordată clienţilor.
– 1513 „Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare
legate de acestea”, constituite pentru a evidenţia cheltuielile legate de demontarea şi mutarea
imobilizărilor corporale la scoaterea din funcţiune a acestora, precum şi cu restaurarea
amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil
şi entitatea are o obligaţie legată de demontare, mutare a imobilizării corporale şi de refacere a
amplasamentului.
– 1514 „Provizioane pentru restructurare”, constuituite atunci când sunt îndeplinite
condiţiile generale de recunoaştere a provizioanelor şi entitatea:
a) dispune de un plan oficial detaliat pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin:
– activitatea sau partea de activitate la care se referă;
– principalele locaţii afectate de planul de restructurare;
– numărul aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru încetarea activităţii,
distribuţia şi posturile acestora;
– cheltuielile implicate; şi
– data de la care se va implementa planul de restructurare; şi
b) a provocat celor afectaţi o aşteptare că va realiza restructurarea prin începerea implementării
acelui plan sau prin anunţarea principalelor sale caracteristici celor afectaţi de acesta.
Valoarea unui astfel de provizion aferent restructurării va include numai costurile directe
generate de restructurare, şi anume cele care:
– sunt generate în mod necesar de procesul de restructurare; şi
– nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii entităţii.
Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele legate de:
recalificarea sau mutarea personalului permanent; marketing sau investiţiile în noi sisteme şi reţele de
distribuţie. Aceste cheltuieli referitoare la administrarea viitoare a activităţii nu reprezintă datorii de
restructurare la data bilanţului.
 – 1515 „Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare” reprezentând sumele ce vor fi plătite
de entitate după ce angajaţii au părăsit entitatea. Valoarea provizioanelor pentru pensii se stabileşte de
către specialişti în domeniu. La determinarea lor se ţine seama de vârsta, vechimea în muncă şi rotaţia
personalului în cadrul entităţii. Sunt recunoscute pe parcursul perioadei de muncă rămase până la
pensie, atunci când există certitudinea achitării lor într-o perioadă previzibilă de timp.
– 1516 „Provizioane pentru impozite” constituite pentru sumele viitoare de plată datorate
bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relaţia cu statul.
Aceste provizioane pot fi constituite, de exemplu, pentru: diferenţe de impozite rezultate din operaţiuni
de control nefinalizate; impozite pentru care entitatea are deschise procese în instanţă; rezerve din
facilităţi fiscale sau alte rezerve pentru care în legislaţia fiscală există prevederi referitoare la
impozitarea acestora, precum şi în alte situaţii care pot genera datorii sub forma impozitului pe profit.
– 1518 „Alte provizioane” constituite pentru:
a) beneficiile plătite angajaţilor pentru terminarea contractului de muncă, ca rezultat al deciziei
unei entităţi de a încheia contractul unui angajat înainte de data normală de pensionare sau al deciziei
unui angajat de a accepta în mod voluntar plecarea în şomaj, în schimbul acelor beneficii;
b) alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaţilor sau persoanelor
dependente de aceştia, care nu sunt legate de restructurare sau pensii;
c) cheltuielile legate de protecţia mediului înconjurător, pentru: protejarea aerului; gestiunea
apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea solului, a apelor subterane şi a apelor de suprafaţă;
protejarea biodiversităţii şi a peisajului; alte activităţi de protejare a mediului înconjurător;
d) obligaţii asumate în comun cu o terţă parte etc.
După conţinutul economic, contul 151 „Provizioane” este cont de datorii cu exibililitate sau
valoare incertă iar după funcţia contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu:
– constituirea sau majorarea provizioanelor inclusiv a celor corespunză-toare primelor ce
urmează a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor legale:
6812 „Cheltuieli de exploatare privind = 151 „Provizioane”
provizioane”

– costurile estimate iniţial cu demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu

restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea:

% = 151 „Provizioane”
212 „Costrucţii”
213 „Instalaţii tehnice, mijloace de
transport, animale și plantații”

Se debitează cu sumele privind diminuarea sau anularea provizionului, operaţiune ce se

efectuează când are loc realizarea riscului sau când cheltuielile devin exigibile:

151 „Provizioane” = 7812 „Venituri din provizioane”

Soldul contului este creditor şi reprezintă provizioanele constituite la finele exerciţiului

financiar.
 ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI:

1. Definiţi capitalurile proprii şi prezentaţi componentele acestora.

2. Caracterizaţi categoriile de capitalurile împrumutate şi atrase.
3. Definiţi conceptul de provizion pentru riscuri şi cheltuieli şi exemplificaţi astfel de
categorii.
4. Cum apar şi cum se contabilizează câştigurile sau pierderile obţinute de entitate în urma
operaţiunilor cu instrumente de capitaluri proprii?

PROBLEME DE AUTOEVALUARE

1. Pe baza statutului şi a contractului de societate, se înregistrează subscrierea la capitalul social

al societăţii „Alfa” SA, constând din 100.000 acţiuni a 2,5 lei/acţiune valoare nominală,
respectiv 250.000 lei.
2. Odată cu subscrierea, acţionarii aportează efectiv jumătate din capitalul social, respectiv suma
de 125.000 lei, conform prevederilor statutare, în contul deschis la bancă. Concomitent, se
înregistrează în contabilitate trecerea capitalului social subscris nevărsat la capital social
subscris vărsat în sumă de 125. 000 lei.
3. La o dată ulterioară, prevăzută în statutul şi contractul de societate, acţionarii aportează efectiv
şi cealaltă parte a capitalului subscris în sumă de 125.000 lei, sub forma unui mijloc de
transport.

PROBLEME DE EVALUARE

1. Societatea pe acţiuni cu un capital social de 5.000.000 lei, împărţit în 100.000 acţiuni,

având valoare nominală de 50 lei, înregistrează datorii faţă de furnizori în valoare de
200.000 lei, reprezentând echivalentul a 4.000 acţiuni. Furnizorul consimte să primească
acţiuni de la societatea debitoare, a căror valoare de emisiune este de 80 lei/acţiune. În
consecinţă, furnizorul va primi de la societatea debitoare în schimbul anulării datoriei, un
număr de 2.500 acţiuni (200.000 : 80 lei/acţiune = 2.500 acţiuni), diferenţa reprezentând
prima de emisiune, respectiv:
– valoarea nominală a acţiunilor emise: 2.500 x 50 = 125.000 lei
 – valoarea de emisiune a acţiunilor emise: 2.500 x 80 = 200.000 lei
– prima de emisiune: 200.000 – 125.000 = 75.000 lei
Care sunt înregistrările contabile privind anularea datoriei faţă de furnizor şi creşterea de
capital?
2. Pentru diminuarea capitalului social, societatea răscumpără 10.000 de acțiuni proprii la
prețul de 9 lei/acțiune. Valoarea nominală este de 10 lei/acțiune.Care sunt înregistrările
contabile?
3. În vederea majorării capitalului social, societatea emite 10.000 de acțiuni la o valoare
nominală de 2 lei și preț de emisiune de 2,3 lei. Conform hotărârii AGA, jumătate din
valoarea primelor de emisiune este utilizată pentru majorarea capitalului social. Care sunt
îmregistrările contabile?
4. La data constituirii societății, unul dintre asociați subscrie ca aport la capitalul social un
autoturism evaluat la suma de 4.000 lei. Conform prevederilor statului, aportul asociatului
este în sumă de 3.500 lei. Care sunt îmregistrările contabile?
5. Presupunem că o societate are în evidență o clădire, pe care a achizitionat-o în luna
decembrie an N, cost achiziție 100.000 lei. Durata de amortizare este de 40 de ani, metoda
de amortizare liniară. La 31 decembrie an N+3 se clădirea este supusă reevaluării, la o
valoare justă de 150.000 lei.