A elaborat: Gr.

IDP 11M Bogaci Alexandra

A verificat univ.,conf.doc Pînzari Veaceslav

1. Articolul 996 C.civ. intitulat „Forța obligatorie a contractului” prevede:

„Contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin
acordul părților, dacă legea nu prevede altfel”.
Ce presupune principiul forței obligatorii a contractului și ce reglementează în
realitate art.996 C.civ.?

Articolul 668. Forța obligatorie a contractului

1) Contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot
ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile
chității.
2) Contractul produce efecte numai între părți legea nu prevede altfel. Contractul produce
afecte și pentru succesorii universali sau cu titlu universal dacă din lege, din contract sau
din natura obligației nu rezultă altfel.
3) Contractul poate fi modificat sau rezolvat numai în conformitate cu clauzele sale ori prin
acordul părților dacă legea nu prevede altfel.
1. Contractul încheiat legal dă naștere unor drepturi și obligații. Existența și
întinderea drepturilor și obligațiilor trebuie determinate nu numai în baza clauzelor stipulate
expres în contract. Pe lîngă drepturile și obligațiile stipulate expres de părți, contractul dă naștere
și drepturilor și obligațiilor care rezultă din natura contractului, lege, uzanțe sau din principiul
echității. Trebuie ținut cont însă de faptul că în ultimul caz părțile pot exclude apariția unor
drepturi sau obligații în temeiul naturii contractului, legii uzanțelor sau principiul echității.
2. În cazurile în care anterior între părțile contractului au fost stabilite anumite
practici, trebuie considerat că aceste practici sunt obligatorii pentru părți chiar și în condițiile în
care noul contract nu a stipulat obligativitatea acestor practici, cu condiția că părțile nu au exclus
aplicarea practicilor stabilite anterior.
3. În măsura în care părțile nu au exclus aplicarea, se consideră că părțile sînt ținute
de uzanțele care ar fi considerate general aplicabile de persoane care se află în aceeași situație în
care se află părțile, cu excepția cazurilor în care aplicarea acestor uzanțe ar fi nerezonabilă sau ar
contraveni principiilor chității. Existența uzanțelor general aplicabile se determină de către
instanța de judecată, care este însă obligată se respecte principiul contradictorialității.
4. Un exemplu de efecte ale contractului care survin în virtutea legii poate
servidispoziția art. 516 care stipulează că raportul obligațional poate da naștere unui drept la
informare chiar și în cazul în care această obligație nu este stipulată în mod expres.
5. Între părțile contractului și terți există o categorie de persoane, cunoscută sub
denumirea de succesori (sau avînzi-cauză), persoane care nu au participat la încheierea
contractului dar față de care se produc anumite efecte ale acestuia, în temeiul raportului în care
se găsesc acestea cu părțile. Sunt considerați succesori:
a) succesorii universali;
b) succesorii cu titlu universal;
c) succesorii cu titlu particular.
6. Forța obligatorie a contractului poate înceta și fără a exista voința uneia sau a
ambelor părți ale contractului. Astfel, în cazul contractelor personale (intuit personae), fosrța
obligatorie a contractului încetează în cazut decesului creditorului dacă prestația se datora
personal creditorului sau în cazul decesului debitorului dacă prestația era datorată personal de
debitor.
7. O navație pentru Legislația Republicii Moldova este stipulată în art. 623, care
prevede posibilitatea modificării contractului în cazul în care împrejurările care au stat la baza
încheierii contractului s-au schimbat în mod considerabil după încheierea acestuia. În cazurile în
care modificarea contractului în conformitate cu noile împrejurări nu este posibilă, partea
dezavantajată poate cere rezoluțiunea contractului.

2. Articolul 1027 C.civ. intitulat „Acordul asupra clauzelor esenţiale ale

contractului”
prevede la alin.(1): „Contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord
privind toate clauzele lui esenţiale”.
În același timp, art.1047 C.civ. intitulat „Momentul şi locul încheierii contractului”
stabilește la alin.(1) următoarele: „Contractul se consideră încheiat în momentul primirii
acceptului de către ofertant”.
Având în vedere dispozițiile legale citate mai sus, care este totuși momentul
încheierii
contractului?

Art. 679. Acordul asupra clauzelor esențiale ale contractului.

1) Contractul se consideră încheiat dacă părțile au ajuns la un acord privind toate
clauzele lui esențiale.
2) Sînt esențiale clauzele care sunt stabilite ca atare prin lege, care reies din natura
contractului sau asupra cărora, la cererea uneia din părți, trebuie realizat acord.
3) Prin contract se poate naște obligația de a se încheia un contract. Forma stabilită
pentru contract se aplică și pentru antecontract.
1. Contractul reprezintă voința concordată a părților . Procesul de realizare a
acordului de voință a părților asupra clauzelor contractului se numește încheierea contractului.
Această procedură se constituie, de regulă, din două etape interdependente: emiterea propunerii
de a încheia contractul (oferta sau policitațiunea) și acceptarea acestei propuneri (acceptul) care
inițial apar separate, dar care, prin întîlnirea lor ajung a se reuni în ceea ce numim acordul de
voință. Nu orice propunere de a încheia contractul este considerată o ofertă și nici orice
manifestare a voinței de a accepta oferta nu este considerată acceptare. Pentru a deveni
obligatorii pentru cel care le-a emis atît propunerea de a încheia contractul, cît și
consimțămîntul de a accepta această propunere trebuie să întrunească condițiile prevăzute de
lege. Persoana care a emis oferta se numește ofertant.
2. Deși contractul se încheie, de regulă, în temeiul emiterii unei oferte și acceptarea
acesteia de către destinatarul ofertei, totuși existența lor nu este absolut obligatorie pentru
încheierea unui contract. În cazul în care între părți va exista un acord cu privire la condițiile
esențiale ale unui contract, părțile vor fi ținute de acest acord chiar dacă va fi dificil sau
imposibil de a stabili dacă a existat oferta sau acceptare. Prezența unei oferte sau a unui accept,
de regulă, este greu de determinat în cazul în care contractul este încheiat în urma unor tratative
dintre părți.
Spre deosebire de ofertă și acceptare care sunt obligatorii pentru părți, toate propunerile și
răspunsurile la acestea făcute în cadrul tratativelor nu sînt obligatorii pentru participanții la
tratative. Pentru părți vor apărea anumite drepturi și obligații de natură contractuală numai în
cazul în care totalitatea acestor propuneri și răspunsuri va asigura existența unui acord al părților
asupra tuturor condițiilor esențiale ale contractului negociat de către părți. În același timp, trebuie
menționat faptul că participanții la tratative sunt obligați să negocieze cu bună credință și
diligență, în caz contrar partea va fi considerată vinovată pentru faptul că nu a fost încheiat un
contract va fi obligată sa repare cheltuielile făcute de cealaltă parte în măsură în care era
îndreptățită să considere că va fi încheiat un contract.
3. De clauzele esențiale ale contractului trebuie deosebite clauzele obișnuite și
clauzele întîmplătoare. Sunt considerate obișnuite acele clauze ale contractului prezența sau lipsa
cărora nu afectează faptul încheierii contractului. Clauzele obișnuite se consideră incluse în
contract în momentul în care părțile au realizat un acord cu privire la clauzele esențiale cu
condiția că nici una dintre părți nu a declarat că trebuie realizat un acord cu privire la clauzele
obișnuite. În ultimul caz clauzele obișnuite devin clauze esențiale Clauze întîmplătoare nu
influnțează, de asemenea, faptul încheierii contractului. Dar spre deosebire de clauzele obișnuite,
acestea nu devin clauze contractuale dacă nu sunt incluse în contract la voința părților.
Totalitatea clauzelor esențiale, obișnuite și întîmplătoare, constituie conținutul contractului.

În același timp, art.1047 C.civ. intitulat „Momentul şi locul încheierii contractului”

stabilește la alin.(1) următoarele: „Contractul se consideră încheiat în momentul primirii
acceptului de către ofertant”.
Având în vedere dispozițiile legale citate mai sus, care este totuși momentul
încheierii contractului?
Articolul 699. Momentul și locul încheierii contractului
1) Contractul se consideră încheiat în momentul primirii acceptului de către ofertant.
2) Dacă în contract nu este indicat locul încheierii, el se consideră încheiat la domiciliul
sau la sediul ofertantului.
1. În prezentul articol este stipulată regula generală privind momentul încheierii
contractului. Aici se repetă, de fapt, o normă care deja se conține în art. 687 alin. (1) unde este
stipulat că acceptul produce efecte din momentul în care este recepționat de către ofertant.
Soluționarea problemei privind momentul încheierii contractului este relativ simplă în
cazul în care destinatarul ofertei trebuie să-l notifice pe ofertant despre acceptarea ofertei:
Situația însă va fi mult mai complicată în cazul în care această notificare nu este obligatorie, în
special în cazul în care ofertaeste acceptată prin tăcere sau prin inacțiuni.
2. Stabilirea momentului încheierii contractului este necesară pentru soluționarea
unor probleme foarte importante. Spre exemplu, problemele privind capacitatea părților,
existența și valabilitatea obiectului, condițiile de formă privind licențierea și alte condiții pe care
trebuie să le respecte părțile se determină în funcție de locul și momentul încheierii contractului.
3. Momentul încheierii contractului este foarte important și în cazul în care vor fi
încheiate mai multe contracte cu privire la același bun. Dacă nu se va putea stabili cine are
dreptul dreptul de preferință, bunul va fi transmis persoanei cu care a fost mai întîi încheiat
contractul.
4. Stabilirea momentului încheierii contractului este importantă și pentru stabilirea
dreptului de a înainta o acțiune pauliană. Conform regulii generale, nu au dreptul de a înainta o
acțiune pauliană. Conform regulii generale, nu au dreptul de a înainta o acțiune pauliană
creditorii care au obținut această calitate după încheierea contractului.
 5. De momentul încheierii contractului este strîns legată și problema locului
încheierii contractului. În alin (2) este stipulată regula generală – contractul se consideră încheiat
la domiciliul sau la sediul ofertantului. Această soluție a fost aleasă în fucție de momentul în care
produce efecte juridice acceptul și din prezumția că acceptul va parveni ofertantului la domiciliul
sau la sediul acestuia.

3. Articolul 1082 C.civ. intitulat „Întregirea efectelor contractului” prevede la alin.(1):

„Contractul produce nu doar drepturile, obligațiile și alte efecte juridice stipulate expres
de
părți, dar și efectele juridice care rezultă, în următoarea ordine, din:
a) dispozițiile legale imperative;
b) dispozițiile legale dispozitive, în măsura în care de la ele nu s-a derogat;
c) practicile statornicite între părți și uzanțele aplicabile;
d) principiul bunei-credințe și cel al echității”.
Ce reglementează în realitate această normă legală?

Articolul 725 Principiile interpretării contractului

1) Contractul trebuie interpretat pe principiile bunei-credințe.

2) Contractul se interpretează după intenția comună a părților, fără a se limita la
sensul literal al termenilor utilizați.
1. Prin interpretarea contractului trebuie înțeleasă operația logică prin intermediul
căreia se determină conținutul contractului. Deci prin interpretarea contractului trebuie înțeleasă
nu numai determinarea conținutului clauzelor incluse de către părți în contract, ci și determinarea
efectelor pe care le-a produs contractual. Interpretarea contractului constă în determinarea voinței
părților și numai în lipsa acesteia se poate recurge la normele supletive sau la uzanțe.
2. Dacă se va stabili că una dintre părți a avut intenția ca contractual să aibă un
anumit conținut și, la momentul încheierii contractului, cealaltă parte nu putea să nu știe despre
intenția primei părți, contractual trebuie să fie interpretat în sensul pe care l-a avut în vedere
prima parte.

Articolul 726 Factorii care influențează interpretarea contractului

La interpretarea contractului se va ține cont de natura lui, de circumstanțele în care a fost

încheiat, de interpretarea care este dată acestuia de către părți sau care poate fi dedusă din
comportamentul lor de pînă la și de după încheierea contractului, precum și de uzanțe.
1. Comportamentul părților de pînă la încheierea contractului poate fi folosit pentru
determinarea intenției comune a părților chiar și în cazul în care părțile au semnat un înscris în
care au înserat o clauză de integralitate .
2. Uzanțele vor fi folosite pentru interpretarea voinței părților numai în cazul în care
uzanțele respective se vor aplica raporturile dintre părți.

Articolul 727. Efectele nestipulateale contractului.

Contractul produce nu numai efecte stipulate de către părți, dar și efecte care, conform
naturii contractului, rezultă din lege, din uzanțe sau din principiul echității.
 1. Această normă este însă o normă dispozitivă și părțile pot deroga de la ea. Adică
părțile pot însera în contract o clauză prin care să prevadă că unele sau toate efectele care rezultă
din lege, uzanțe sau din principiul echității nu vor surveni pentru contractul dintre ele. Nu trebuie
confundată excluderea efectelor care rezultă din lege, uzanțe sau din principiul echității cu
includerea clauzei de integritate. În ultimul caz nu vor putea fi considerate clauze ale contractului
orice înțelegeri anterioare dintre părți, dar contractul va produce totuși și alte efecte care rezultă,
în funcție de natura contractului, din lege, uzanțe sau principiul echității.
2. La încheierea contractului pentru părți este aproape de a prevedea soluții pentru
orice problemă ce ține de contractul pe care îl încheie. De aceia prin acest articol a fost prevăzut
în mod expres că contractul mai produce alte efecte decît cele pe care părțile le-au formulat în
mod expres. În primul rînd, aici este vorba de așa numitele clauze obișnuite ale contractului, care
se subînțeleg într-un contract fără a fi menționate în mod expres. Însă pe lîngă clauzele obișnuite
contractul va produce și alte efecte care rezultă, în funcție de natura contractului, din lege, din
uzanțe sau din principiul echității.