1.

Istoria activităţii şi politicii vamale

Activitatea vamala isi are inceputurile sale odata cu aparitia schimbului de marfuri si a celor mai
simple forme de impozitare. Este imposibil sa determinam perioada exact a aparitiei ei, dar este
bine cunoscut faptul ca déjà in secolul III i.e.n. in orasul Tarif (in present Andaluzia), provincial
Cadiz la sudul Spaniei a fost intocmit un tabel in care se introduceau denumirile marfurilor,
unitatile lor de masura si se indica marimea taxelor pentru trecerea lor prin golful Gilbraltar.
Acest tabel sistematiza ordinea si marimea taxelor. Ulterior pentru toate aceste date si taxe a fost
preluat denumirea orasului Tarif. In asa fel tarifele vamale au devenit pentru stat un important
instrument de completare a vistierei statului (caznaua statului). Tarifele vamale se mareau sau se
micsorau in dependenta de starea economica a tarii. Istoria activitatii vamale are o perioada de
existent destul de mare si poate fi urmarita de la incasarea taxelor banesti de pe merfurile si
obiectele vindute sau schimbate la punctele comerciale si la intersectia vechilor cai comerciale,
de la aparitia asa numitelor locuri de incasari comerciale, punctelor de schimb si punctelor de
depozitare industrial a marfurilor. Aparitia lor istoricirea o raporteaza la sec VIII. Schema
dezvoltarii activitatii vamale in multe tari este similara.scopul si orientarea ei principal au fost
totdeauna dictate de satisfacerea cerintelor vestierei de stat prin incasarea taxelor si stabilirea
relatiilor comerciale externe. Pe masura ce se stabilea notiunea de taxe vamale, se contrau si
traditiile, regulile si procedurile incasarii lor (adica se formau regulile vamale sau neormele
juridice vamale), se crea si se dezvolta serviciul vamal, se contrau vamile. Ulterior toate aceste
masuri au primit o consolidare ordiniului adetional, juridic si diplomatic.

2. Istoria sistemului vamal al Republicii Moldova

Istoria sistemului vamal al RM isi are inceputurile sale odata cu proclamarea independentei si
suveranitatii a RM la 4.09.1991. odata cu intrarea invigoare a decretului presedintelui nr. 189 din
03.09.91. cu privire la “subordonarea institutiilor vamale situate pe teritoriul RM”.

Actul normative dispunea trecerea tuturor structurilor vamale din teritoriu sub gestiunea
guvernului RM, compuse din vamul Ungheni, Leuseni si Chisinau. Sistemul vamal sa format in
regim de urgent in scurt timp fiind amenajate posture de control vamal, angajat efectivul de
inspector vamali, care aveau o inchipuire vada despre specificul acestui fenomen, dar pe
parcursul anilor au insusit alfabetul specialitatii si au devenit punct de sprijin al verticalitatii
organelor de control vamal. In 1982 birourile vamale Ungheni si Leuseni au fost reorganizate si
create 4 birouri vamale noi la frontier cu rominia:

 Sculeni;

 Costesti;

 Cahul;

 Djurdjulesti.

Tot in acest an au fost puse bazele a 2 puncte de control vamal cu Ucraina, activitea legalizata
prin semnarea la 23 marte 93 a acordului intre guvernul RM si cabinetul de ministry ai Ucrainei
sub denumirea de Rada, cu privire la “punctele de trecere a frontierei vamale”.
Primul cod vamal, actul legislative de baza, care reglementeaza principiile organizatorice si de
activitate ale sistemului vamal a fos adoptat la 9 martie 93. Noua redactie a codului vamal a fost
adoptat la 20 iulie 2000. Din luna octombrie 1994 RM devine membra a organizatiei mondiale al
europei. Pe parcursul ultimilor ani organelle vamale au inregistrat o dezvoltare continua si stabile
perfectionindusi formele de activitate insusind tehnologii modern, aplicatii. In punctele de
trecere a frontierei de stat au fost identificate noi sedii a birourilor vamale cu o infrastructura
continua, au fost create conditii optime care permit organizarea muncii la nivel calitativ.
Respective sa imbunatatit baza materiala a sistemului vamal iar subdiviziunile teritoriale au fost
dotate cu tehnica si utilaj special.

3. Noţiunea, scopul, conţinutul şi structura activităţii vamale a Republicii

Moldova
In acceptiunea contemporara termenul de activitate vamala cuprinde o retea complicata de relatii
legate nemijlocit de politica interna si politica externa a statului. In cadrul politicii de stat
activitatea vamala are un character multiaspectual si contribuie la realizarea diferitor interese si
cerinte. Conform al. 1 art. II CV RM activitatea vamala se constituie din:

 promovarea politicii vamale;

 asigurarea respectarii reglementarilor vamale la trecerea marfurilor si mijloacelor de

transport este frontier vamala a RM;

 perceperea dreprutilor de import si export (taxe vamale);

 vamuirea, control si supravegherea vamala etc.

Structura activitatii politicii vamale contemporane poate fi prezentata prin urmatoarele blocuri:

 Principiile circularii peste frontier vamala a marfurile si mijloacelor de transport;

 Destinatia vamala sau regimurile va,ale;

 Reglarea vamal tarifara si incasarea drepturilor de export si import;

 Vamuirea;

 Acordarea inlesnirilor vamale;

 Controlul vamal;

 Reglementarea juridical a raspunderii pentru incalcarea regulilor sau normelor juriidce

vamale;

 Intent statisticii vamale etc.

In general structura prezentata reflecta deplin continutul activitatii vamale contemporane in RM.
Examinarea fiecarui bloc (parti) a activitatii vamale din cele notate mai sus trebuie efectuata prin
prizma unitatii si reciprocitatii vamale. Diferite dupa caracterul sau in ansamblu ele toate sunt
orientate spre realizarea scopurilor economice, scopurilor de reglare si scopurilor de ocrotire a
normelor de drept. Scopurile economice ale activitatii vamale se realizeaza prin completarea
bugetului de stat prin intermediul incasarii taxelor sau platilor vamale la circularea marfurilor si
mijloacelor de transport este frontier vamala.

Scopurile de reglare a activitatii vamale se ating prin fixarea marimii taxelor de export, import
precum si prin stabilirea restrictiilor la introducerea si la scoaterea marfurilor si mijloacelor de
transport, eliberarea permisului pentru asemenea operatii, impozitarea si pentru un sir de alte
masuri. Scopurile de ocrotire a normelor de drept ale activitatii vamale constau in apararea
securitatii de stat a ordinii publice, a vietii si sanatatii oamenilor, a pricipiilor morale si valorilor
culturale, protectia mediului ambiant (flora si fauna), asigurarea intereselor consumatorului al
RM prin marfurile introduce si in lupta cu trecerea ilegala peste frontier vamala a marfurilor,
mijloacelor de transport, substantelor chimice, toxice etc.

4. Legislaţia vamală
Pe teritoriul RM functioneaza o legislatie vamala unica. Art. 6(1) CV stipuleaza: legislatia
vamala este constituita din CV, legea cu privire la tariful vamal, din alte acte normativesi
acorduri international in domeniul vamal la care RM este parte. Completind aceasta definitie
punctul 30 art. 1 CV stipuleaza ca: legislatia vamala este o totalitate a actelor normative din
domeniul importului, exportului, tranzitului de marfuri si plasarii lor sub orice alta destinatie
vamala sau regim vamal, inclusive masurile de prohibitive, restrictie si control precum si alte
acte normative emise de serviciul vamal in limitele competentei sale.

Activitatea vamala este strins legata de relatii internationale. Armonizarea si unificarea cu

normele international, curente si cu practice este orientarea de baza a dezvoltarii activitatii
vamale in RM. Cu toate acestea, conform art. 6 CV a RM se aplica principiul prioritatii normelor
internationale asupra legislatiei noastre interne a RM.

In legislatia vamala se utilizeaza un sir de termini speciale cum ar fi: teritoriul vamal, frontier
vamala, taxa vamala etc. chiar si unele notiuni preluate din dreptul civil foarte cunoscute, ca de
ex: marfuri, mijloace de transport. In legislatia vamala deseori au o semnificatie aparte: teritoriul
RM reprezinta un teritoriu vamal unic ce include in sine teritoriu terestru, acvatic, aerian si
subteran, precum si subsolurile la adincimi ethnic admisibile. Frontier de stat a RM constituie
frontier vamala a RM, care reprezinta o linie conditionala ce limiteaza teritoriul vamal (art. 4
CVRM). Prin marfuri se intelege orice bun mobil, obiecte si alte valori inclusive valori valutare
(valuta straina si moneda nationala, documente de plata si valori mobiliare exprimate in valuat
straina si moneda nationala), gaze natural, energie termica, energie electrica, alte tipuri de
energii, precum si mijloacele de transport cu exceptia celui folosit pentru transportul
international de pasageri si marfuri inclusiv contabilii si alte instalatii de transport. Marfurile la
rindul lor se impart in: autohtone si straine.

- Cele autohtone sunt obtinute cu respectarea conditiilor de origine prevazute de legislatia

RM, precum si marfuri importate din alte tari plasate sub regiunea vamala. De aici reiese
ca marfurile autohtone sunt marfurile provenite din RM sau puse in libera circulatie de pe
teritoriul acesteea, dispunerea de care nu necesita permisiunea organelor vamale.
 - Celelalte sunt considerate marfuri straine.

Mijloc de transport se considera orice mijloc de transport folosit pentru transportul international
de pasageri si marfuri inclusiv containere si alte instalatii de transport. Prin trecerea frontierei
vamale a RM se intelege introducerea si scoaterea pe sau de pe teritoriul RM a marfurilor si
mijloacelor de transport, inclusive prin expedieri postale international, prin conducte si prin linii
de transport electric, trecerea peste frontier vamala poate fi legala sau ilegala.

5. Politica vamală: scopurile, metodele şi principiile promovării acesteia

Intreprinderea cu masuri strategice cum ar fi protectia suveranitatii si a securitatii statului a pietei
interne si a industriei intotdeauna a fost indisolubila legat de politica vamala promovata in tara,
ultima fiind o parte integrala a politicii atit interne, cit si externe a statului (art.3 (1) CVRM).

Necatind la faptul ca CVRM nu propune o definitie a politicii vamale, ea poate fi prezentata in

general ca un system de masuri economice in stat si masuri vamale, destinate reglarii comertului
extern, protectiei economiei nationale si solutionarii problemelor fiscale. Conform hotaririi
plenului curtii supreme de justitie a RM nr. 4 cu privire la practica examinarii contenciosului
administrative a litigiilor legale de aplicare a legislatiei vamale din 24 decembrie 2010. Politica
vamala cuprinde ansamblul normelor adoptate de stat ca atrbut al suveranitatii sale pentru
reglementarea comportamentului persoanelor, autorizarea in raporturile lor comerciale,
internationale. Scopul principal al politicii vamale externe a oricarei tari este asigurarea
intereselor sale economice si RM din aceatsa privinta nu este exceptie. Scopurile politicii vamale
a RM formulate in art. 3 CVRM sunt:

 Asigurarea eficientei operatiunilor vamale, reglementari schimbului de marfuri de pe

teritoriului vamal al RM;

 Contribuirea la rezolvarea problemelor politice si comerciale privind protectia pietei

interne, stimularea reglementerii economiei nationale si alte obiective stabilite de
legislatie.

Oriectarea scopurilor politicii vamale spre protectie pietii de marfuri a RM sis pre stimularea
devoltarii economiei nationale conditioneaza legatura ei cu politica interna a statului. In ciliate
de parte integranta a politicii externe a statului, politica vamala a RM are menire sa realizeze
interesele economice externe ale statului in asa mod incit sa nu protejeze doar economia aflata in
criza de distrugerea ulterioara, dar si sa contribuie la restructurarea ei cu scopul revigurarii si
cresterii ulterioare. Formarea politicii vamale a majoritatii statelor presupune 2 abordari sau 2
interpretari ale definirii orientarii ei:

 Protectionismul – politica orienatata spre protejarea propriei industrii si gospodarii agrare

de concurenta strain ape piata interna;

Pentru politica vamala protectionista sunt caracteristice tarife vamale marite si restrictii la
import.
  Comertul liber – dimpotriva inlatura toate barierele in relatiile economice externe si
consta in minimizarea tuturor limitarilor, fapt ce aduce la cresterea schimbului de marfuri
si satisfacerea necesitatilor pietii.

Din pacate politica vamala a RM in conditiile instabilitatii economice relative si a unei

deendente puternice de credite organizatiilor financiare international, in conditiile predominarii
pe piata a marfurilor industrial si alimentarea de import nu este capabila sa-si realizeze functiile
sale de protective prin mijloace economice.

Principiile de baza ale politicii vamale sunt urmatoarele:

 Unitatea politicii comertului extern ca parte component a politicii externe a RM;

 Unitatea sistemului reglementarii de stat a activitatii comerciale externe si a control al

execuatarii ei;

 Unitatea politicii controlului de export;

 Prioritatea masurilor economice de reglementare a activitatii comertului extern;

 Egalitatea participantilor la activitatea comertului extern;

 Protectia de catre stat a drepturilor si intereselor legale ale participantilor la activitatea

comerciala externa.

6. Noţiunea, obiectul şi metoda dreptului vamal

Notiune de drept vamal. Deşi în problema definirii dreptului vamal nu se atestă mari divergenţe
conceptuale, totuşi deocamdată în literatura de specialitate din diferite ţări, inclusiv din România şi
Rusia, nu este este expusă o definiţie care ar avea un caracrer general şi ar fi acceptată de către toţi
specialiştii, cel puţin la nivel de ţară. Cât priveşte Republica Moldova, constatăm, că nu este nici un
manual care ar fi consacrat dreptului vamal şi în care ar fi abordată şi problema definirii.

Aceste deficienţe însă nu sunt un temei pentru a considera că în domeniul dreptului vamal nu s-au
făcut elaborări teoretico-ştiinţifice care ne-ar permite să facem anumite concluzii. Dimpotrivă, acestea
sunt prezente şi la unele dintre ele ne vom opri mai jos.

Recurgînd la o privire de ansamblu asupta definiţiilor date dreptului vamal, constatăm că

problema expunerii unui concept sau noţiuni care ar include totalitatea de caractere specifice şi ar
exprima cu exactitate trăsăturile esentiale prin care se delimitează concludent de altele, este soluţionată
în mod diferit. Dar, din totalitatea formulăriloe existente pot fi evidenţiate 2 direcţii: unii încearcă să dee
o definiţie cât mai amplă, incluzînd în ea un spectru cât mai vast de aspecte, pe când alţii încearcă să
formuleze o definiţie cît mai concisă, dar care ar avea o încărcătură semantică cât mai exactă.

Astfel, unul dintre adepţii tratării extinse a noţiunii de drept vamal este cercetătorul ruc L.
Nozdraciov, care defineşte dreptul vamal ca pe o ramură complexă de drept ce reprezintă un ansamblu
de norme juridice, cu apartenenţă ramurală diversă, care au drept scop reglementarea relaţiilor sociale
legate de trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală, perceperea plăţilor
vamale, vămuirea, controlul vamal, precum şi alte modalităţi de realizare a politicii vamale, care este o
parte componentă a politicii externe şi interne a statului. (Ноздрачев Л.Ф. Таможенное право.
Москва, 1998)

Unul din marii specialişti în domeniul dreptului vamal, profesorul rus Gabricidze B., propune o
variantă mai laconică a definiţiei şi consideră că dreptul vamal este o ramură complexă de drept ce
reprezintă un ansamblu de norme juridice, care reglementează relaţiile sociale din domeniul activităţii
vamale. Iar în continuarea ideei sale, el explică că sub noţiunea de „domeniu al activităţii vamale”
trebuie de înţeles: politica vamală, trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală, regimurile vamale, reglamentarea tarifară şi netarifară, plăţile vamale, perfectarea vamală,
controlul vamal, statistica vamală, combaterea infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale,
răspunderea pentru comiterea infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, procedura în cazul
săvîrşirii infracţiunilot şi a încălcărilor de reguli vamale, etc,. ( Габричидзе Б.Н. Российское
таможенное право. Москва, 1999)
Variante ale definiţiei dreptului vamal comunitar (european) sunt prezentate de autorul
moldovean Radu Gh., dintre care cea mai concisă se pare a fi cea care îl defineşte ca „un ansamblu de
norme juridice ce fixează drepturile şi obligaţiile subiecţilor raporturilor juridice vamale precum şi
stabileşte mecanismul de percepere a plăţilor vamale”. (Radu Gh. Drept vamal comunitar: Curs de
lecţii.Chişinău, 2001, p.6).

Conchidem că Dreptul vamal poate fi definit ca o ramură complexă (înglobează aspecte ale altor
ramuri) de drept formată din instituţii şi norme juridice care au drept scop reglementarea relaţiilor
sociale ce se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu trecerea persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor
de transport peste frontiera vamală a statului.

2. Obiectul de studiu al dreptului vamal.

Prin obiect de studiu înţelegem - realitatea obiectivă (istorică) asupra căreia este
îndreptată activitatea de cercetare, adica ceea ce studiază disciplina dată, iar domeniul de studiu
cuprinde - problematica (aria de răspîndire a intereselor gnoseologice) şi instrumentarul ştiinţific
(metodele, procedeele şi principiile de cercetare) aplicate la studierea obiectului. Sigur că aceasta
este o delimitare convenţională deoarece în practica investigaţiilor ştiinţifice obiectul şi domeniul
de studiu formează un corp integru al procesului gnoseologic.

Este cunoscut că fiecare ramură de drept are obiectul şi metodele sale de reglamentare juridica,
iar fiecare disciplină ştiinţifică are obiectul şi domeniul său de studii. Deoarece dreptul vamal este o
ramură relativ tînără, care nu se bucură de elaborări conceptuale ample şi profinde, determinarea
particularităţilor obiectului şi metodelor sale de reglamentare reprezintă o problemă destul de
importantă, dar şi complicată.

Deocamdată, între jurişti nu există unanimitate în ideea de a considera dreptul vamal ca o pamură
de drept independentă, ori afiliată sau parte componentă a altei ramuri. Unii susţin că putem vorbi doar
de existenţa legislaţiei vamale în cadrul altei ramuri, sau cel puţin o ramură a dreptului administrativ (şt.
rusă) sau a dreptului financiar (şt. română), pe cînd alţi specialişti sunt de părere că dreptul vamal
reprezintă o ramură de sine stătătoare,

În ştiinţa juridică, tradiţional, în calitate de criteriu definitoriu pentru delimitarea ramurilor de

drept serveşte obiectul şi metoda specifica de reglementare juridica. Fiind o ştiinţă socioumană,
preocupată de studiul aspectelor normative ale activităţii umane, obiectul ei de cercetare este format de
anumite relaţii sociale. Fiecare ramură este alcatuită dintr-un grup de norme juridice, organic legate, ce
reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale pe baza aceleiaşi metode şi în temeiul unor principii
comune. De aceea, fiecare ramură de drept are obiectul si metoda (său metodele) specifice.

Obiectul de reglementare juridica al dreptului vamal il constituie relatiile sociale din domeniul
activităţii vamale. Aceste relaţii poartă un caracter complex şi sunt condiţionate de însăşi structura şi
conţinutul activităţii vamale. În literatura de specialitate sunt evidenţiate următoarele categorii de
relatiile sociale vamale:

1. sfera politicii vamale;

2. relaţii şi principii axate pe trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală;
3. ce vizează statutul regimuriljr vamale;
4. ce ţin de reglamentarea tarifară şi perceperea plăţilor vamale;
5. vămuirea şi întocmirea documentaţiei vamale;
6. organizarea şi efectuarea controlului vamal;
7. legate de infracţiuni şi încălcările legislaţiei vamale şi răspunderea pentru comiterea lor;
Trăsătura caracteristică a relatiilor sociale enumerate mai sus constă în faptul că ele se nasc, se modifică
şi se sting doar în legătură cu trecerea persoanelor, mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală a statului.

Metodele dreptului vamal.

Metodă (din gr. methodos - cale de cercetare sau cunoaştere, teorie, învăţătură) – totalitatea de
modalităţi şi procedee de cunoaştere a realităţii, care sunt subordonate soluţionării unei probleme
concrete. Are deasemenea accepţiunea de:

1) mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii.

2) ansamblu de procedee folosite în vederea atingerii unui anumit scop.

3) procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodică.

4) mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate; procedeu; mijloc.

Cînd vorbim de metodele dreptului vamal, urmează să facem distincţia dintre cele de cercetare -
specifice aspectului ştiinţific, şi cele de reglementare juridică.

Din categoria metodelor de cercetare fac parte metodele cu aplicaţie ştiinţifică generală,
cunoscute în mare parte din cadrul altor discipline: logică, istorică(evolutivă), comparativă, tipologică,
sistemică, funcţională, etc. Dar ne interesează în primul rănd cele care sunt aplicate în reglementarea
juridică a relatiilor sociale.

Metodele administrative – permisivă, interdictivă şi obligatoare-

7. Scopurile şi principiile dreptului vamal

Principiile dreptului vamal.
Principii ale dreptului sunt acele idei, concepte primordiale care intr-o formă concisă exprimă esenţa şi
conţinutul lui şi servesc drept călăuză în procesul de elaborare şi aplicare a normelor de drept. Între
principiile dreptului sunt: legalitatea, libertatea şi egalitatea, responsabilitatea, democratismul,
umanismul, echitatea justiţiei, etc. Toate acestea au aplicaţie directă şi în dreptul vamal.

8. Raportul dreptului vamal cu alte ramuri ale dreptului

Fiind o ramură de drept complex dreptul vamal are o legătură strînsă cu o mare parte din ramurile de
drept: drept vamal cu dr constituțional- stabilește principiile generale pentru dr vamal. Dr vamal și dr
administrative- stabilește organizarea activității vamale, răspunderea administrativă pentru încălcarea
regulilor vamale dr vamal- dr penal- definește noțiunea de contraband și alte infracțiuni în domeniul
vamal.Drept vamal cu drept procesual penal- prevede procedura examinarii cazurilor de contrabanda si
eschivarea de la plata vamala. Drept vamal cu drept civil- prevede incheierea contractelor de amînare și
eșalonare a drepturilor de import de înființare a depozitelor. Drept vamal cu procesual civil- prevede
procedura în cazul aparițiilor litigiilor dintre părți. Drept vamal cu drept financiar- prin stabilirea taxelor
si impozitelor. Drept vamal cu drept fiscal- modul perceperii taxelor si impozitelor vamale. Drept vamal-
dreptul muncii- angajarea colaboratorilor vamali. Deasemenea dreptul vamal are legătură cu unele
discipline științifice: criminologia, criminalistica, statistica, protecția socială.

9. Sistemul dreptului vamal: principiile şi criteriile constituirii lui

Sistemul dreptului vamal include separarea normelor juridice în părți principale instituții și norme
speciale. Sistemul dreptului vamal este compus din: partea generală- definiția și conținutul activității
vamale, politica vamală și scopurile ei, teritoriul și frontiera vamală. Parte3a specială- include trecerea
mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală, tariful vamal, plățile vamale, perfectarea
vamală. Prin izvor de drept vamal înțelegem forma de exprimare a normelor juridice. Izvoarele dreptului
vamal sînt: legile, constituția, codul vamal, legea cu privire la tariful vamal. Hotărîrea guvernului,
decretele președintelui, actele serviciului vamal care pot fi ordine ,instrucțiuni regulamente și dispoziții.
Actele internaționale- convențiile, acordurile și tratatele din domeniul vamal la care RM este parte.

10.Izvoarele dreptului vamal: noţiunea, tipurile şi caracteristica lor

Codul Vamal al Republicii Moldova din 20.07.2000;

- Codul Fiscal al Republicii Moldova din 24.04.1997;

- Legea cu privire la tariful vamal, nr.1380-XIII din 20.11.1997;

- Legea cu privire la zonele economice libere. Nr.440-XV din 27.07.2001 // Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.108-109/834 din 06.09.2001

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea regulamentelor cu privire la aplicarea

regimurilor vamale, nr.207 din 26.02.2003;
- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Nomenclatorului mărfurilor al
Republicii Moldova, nr.54 din 26.01.2004;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la reglementarea activităţii serviciilor în punctele

de trecere şi control la frontieră, nr. 1052 din 08.11.1999;

- Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la interacţiunea serviciilor, reglementarea

perceperii plăţilor şi automatizarea sistemului de evidenţă la efectuarea controlului în punctele de
trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova, nr. 808 din 09.08.2000;

- Normele privind completarea, circulaţia şi folosirea formularelor declaraţiei vamale în detaliu,

aprobate prin Ordinul Directorului General al Departamentului Controlului Vamal nr.11 din 12.01.1999.

11.Subiecţii dreptului vamal al Republicii Moldova şi tipurile lor

Subiecţi ai dreptului vamal sunt, pe de o parte, toate persoanele fizice sau juridice care în procesul
activităţii sunt antrenate în trecerea proprie sau a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală a statului.

Colaboratorii vamali

(1) Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de 18 ani, apţi
după calităţile profesionale şi morale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să exercite
funcţiile organului vamal.

(2) La angajarea iniţială în organul vamal, poate fi stabilit un termen de încercare de 6 luni.

(5) Angajarea în serviciu în organele vamale se face în bază de contract individual de muncă.

(6) Colaboratorilor vamali li se conferă grade speciale în conformitate cu Legea serviciului în

organele vamale.

(7) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit. Modelul uniformei este aprobat de
Guvern. Regulile de port-uniformă sînt aprobate de directorul general al Serviciului Vamal.

(8) Prevederile alin.(5)-(7) se extind şi asupra conducătorilor şi specialiştilor din laboratoarele

vamale, instituţiile de cercetări ştiinţifice, instituţiile de învăţămînt din cadrul Serviciului Vamal.

Exercitarea atribuţiilor de serviciu ale colaboratorilor vamali

(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, colaboratorii vamali:

a) sînt reprezentanţi ai puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului;

b) se conduc de legislaţia Republicii Moldova, de acordurile internaţionale la care aceasta este

parte;
c) sînt subordonaţi numai colaboratorilor superiori, împuterniciţi direct.

(2) Este interzisă imixtiunea în activitatea organelor vamale şi a colaboratorilor vamali sau
exercitarea de influenţă asupra lor în luarea de decizii sau efectuarea de operaţiuni vamale.
Încălcarea acestor interdicţii atrage sancţiunile prevăzute de prezentul cod.

(3) Nici o persoană nu este în drept să oblige colaboratorul vamal să efectueze acţiuni pe care
legislaţia nu le-a dat în sarcina organelor vamale.

(4) În activitatea sa, inclusiv în emiterea de ordine şi decizii, colaboratorul vamal trebuie să se
conducă de legislaţie.

(5) În organele vamale este inadmisibilă crearea şi activitatea structurilor de partide, asociaţii
obşteşti, inclusiv religioase, cu excepţia sindicatelor. Colaboratorii vamali nu au dreptul să se
conducă în activitatea lor de hotărîrile partidelor sau ale asociaţiilor obşteşti.

(6) Colaboratorul vamal nu are dreptul:

a) să desfăşoare activitate de întreprinzător, inclusiv prin intermediari;

b) să reprezinte persoane terţe în activitatea vamală;

c) să exercite concomitent alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice;

d) să îndeplinească contracte civile care se referă la activitatea vamală;

e) să acorde în orice mod sprijin ilegal persoanelor în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fiind
recompensat pentru acordarea acestui sprijin sau primind alte servicii ori facilităţi într-un anumit
domeniu;

f) să participe la conducerea de întreprinderi comerciale direct sau prin intermediari.

(7) Insultarea şi ameninţarea colaboratorului vamal, opunerea de rezistenţă sau aplicarea

violenţei faţă de acesta, sau atentarea la viaţa, sănătatea şi la bunurile lui sînt sancţionate în
conformitate cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative.

(8) Legislaţia garantează apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor membrilor de
familie ai colaboratorului vamal de atentatele întreprinse în legătură cu exercitarea atribuţiilor lui
de serviciu.

Caracterul executoriu al dispoziţiilor şi cerinţelor legale ale colaboratorului vamal

(1) Dispoziţiile şi cerinţele legale ale colaboratorului vamal sînt executorii pentru toate
persoanele fizice şi juridice.

(2) Nesupunerea dispoziţiilor sau cerinţelor legale ale colaboratorului vamal, alte acţiuni care
împiedică îndeplinirea atribuţiilor lui de serviciu sînt sancţionate în conformitate cu prevederile
Codului cu privire la contravenţiile administrative.
(3) Colaboratorul vamal nu este răspunzător de prejudiciile morale, fizice şi patrimoniale cauzate
contravenientului, prin aplicarea, în condiţiile prezentului cod, a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a
armei de foc, dacă prejudiciul este direct proporţional puterii de rezistenţă opusă de contravenient.

12.Noţiunea, structura şi tipurile de norme juridice vamale

Raportul juridic de drept vamal este relatia social reglementata de o norma juridica vamala. Raportul
juridic vamal au urmatoarea trasatura: 1) subiectii 2)participantii la raporturile juridice vamale 3)
obiectul 4) marfa sau bunul 5) care este motivul raportului 6) continutul. Raportul juridic vamal este un
raport complex si poate fi calificat in mai multe categorii. Dupa caracterul juridic avem: 1) raporturi
juridice vamale de coordonare sunt raporturile in care subiectii se afla pe pozitii de egalitate 2) raporturi
de subordonare- apar intre subiectii cu o pozitie juridica diferita 3) dupa modul de reglementare-
permissive si imperative 4) dupa continut –materiale care sunt reglementate de normele juridice
material. Dupa momentul aparitiei. 1) raporturi juridice primare sunt relatii legate de trecerea marfurilor
si mijloacelor de transport 2) raporturi juridice secundare care reese din cele primare.

13.Acţiunea normelor juridice vamale în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor

Elaborarea normelor juridice nu are, evident, un scop in sine, ele fiind destinate sa actioneze efectiv
asupra raporturilor sociale pe care le reglementeaza. Expresia „actiune a normei” are in acest context
intelesul juridic de „a produce efecte de drept” sau acela de „a fi aplicabila”. Problema actiunii, adica a
aplicabilitatii lor concrete este legata de cateva conditii si anume: de determinarea momentului de la
care incepe sa-si produca efectele acea norma; de determinarea duratei in timp a acestor efecte; de
determinarea limitelor teritorial-administrative (adica „spatiul”) in care isi produc efectele si, respectiv,
determinarea categoriilor de persoane care intra sub incidenta lor sau, dupa caz, sunt exceptate de la
efectele acestora.

            De aceea, norma juridica elaborata trebuie evaluata si din perspectiva celor trei situatii sau
ipostaze ale actiunii sale: in timp, in spatiu si asupra persoanelor.

1. Actiunea normei juridice in timp1)

            Prin actiunea normei juridice in timp se intelege perioada (durata) in timp in care norma
respectiva produce efecte de drept, adica este aplicabila.

            Unul din principiile fundamentale ale dreptului stabileste ca norma juridica produce efecte de
drept atata timp cat este in vigoare. De aici concluzia ca, in principiu, normele juridice nu sunt
nici retroactive — adica nu se aplica unor fapte savarsite inainte de intrarea lor in vigoare, si, nu sunt
nici ultraactive — adica nu se aplica faptelor savarsite dupa iesirea lor din vigoare. Deci, normele juridice
produc efecte nu pentru trecut ci pentru viitor.

            Pentru actiunea normei juridice in timp sunt importante trei momente ale existentei sale :
intrarea in vigoare ; perioada de aplicare ; iesirea din vigoare sau abrogarea.

Durata de valabilitate, de aplicare a normei

            Aceasta perioada, de regula, nu este prestabilita, de la momentul intrarii in vigoare. Cele mai
multe acte normative intra in vigoare pentru o durata nedeterminata.

            Cu toate acestea, exista si asa-numitele „legi cu termen” al caror actiune in timp este expres
determinata inca de la momentul intrarii lor in vigoare — cateva saptamani, luni, ani etc., precum si
legile temporare sau exceptionale care sunt adoptate pentru situatii deosebite cum ar fi: stare de
necesitate, calamitati naturale, epidemii, invazii militare etc. si al caror actiune in timp se extinde pentru
durata acelei perioade exceptionale.

2. Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor

            Actiunea normelor juridice in spatiu si asupra persoanelor7) decurge din

principiul suveranitatii puterii de stat manifestata, in special, sub aspectul suveranitatii
teritoriale si al legaturii dintre stat si persoane prin cetatenie, sau a legaturii dintre stat si
strainii aflati pe teritoriul sau.

            Normele juridice au o aplicabilitate in spatiu, in intelesul de intreg teritoriu al

statului respectiv, aplicandu-se tuturor persoanelor aflate pe teritoriul tarii, indiferent
daca sunt cetatenii acelui stat sau straini. Aceasta este expresia principiului teritorialitatii
care presupune ca pe teritoriul unui stat actioneaza numai jurisdictia acelui stat,
reglementand conduita tuturor persoanelor aflate pe acel teritoriu, fiind exclusa actiunea
legilor altor state, straine, asupra teritoriului in cauza si asupra persoanelor aflate pe
acel teritoriu.

            Notiunea de teritoriu din punct de vedere juridic are o semnificatie mai larga
decat notiunea geografica de teritoriu. Astfel, in sens juridic prin teritoriu se inteleg
intinderile de uscat (solul si subsolul), apele interioare (statatoare si curgatoare), marea
teritoriala si spatiul aerian corespunzator acestora, asupra carora statul respectiv isi
extinde suveranitatea si deci, jurisdictia. Limitele teritoriului sunt cele stabilite prin
frontierele de stat.

            (In ceea ce privesc navele si aeronavele romanesti, doctrina juridica romana nu

le considera ca facand parte din notiunea juridica de teritoriu. Totusi, faptele savarsite
pe o nava sau aeronava romana sunt considerate ca fiind fapte savarsite pe teritoriul
Romaniei (vezi art. 142 si 143 Cod penal) ca urmare a conceptiei extinderii efectuluilegii
romane de apartenenta asupra lor. Alte state insa, cum sunt Ungaria sau Grecia,
Taiwan etc. considera ca faptele savarsite pe navele sau aeronavele lor sunt savarsite
pe „teritoriul” lor, ca urmare a fictiunii juridice prin care se extinde notiunea de „teritoriu”
si asupra navelor si aeronavelor acelui stat. Aceasta inseamna ca statele respective
includ in notiunea de teritoriu navele si aeronavele aflate sub pavilionul lor).

            Delimitarea riguroasa a frontierelor8) este importanta pentru determinarea

limitelor in spatiu a aplicarii legislatiei statului respectiv.

            Frontierele terestre sunt delimitate prin borne sau diverse semne naturale care
despart uscatul dintre doua tari. In cazul in care frontiera este o apa curgatoare, statele
stabilesc prin conventii bilaterale, modul in care isi vor exercita suveranitatea pe
suprafata de apa respectiva. In lipsa unor conventii care sa reglementeze aceasta
problema, frontiera se determina dupa cum urmeaza : in cazul apelor curgatoare,
frontiera se stabileste dupa linia celei mai mari adancimi ; in cazul apelor statatoare -
dupa o linie mediana ; in cazul in care doua tari sunt legate prin poduri, frontiera se
stabileste la mijlocul podului ; in cazul marii teritoriale, frontiera o constituie limita
exterioara a platformei continentale sau al  spatiului stabilit intre coasta si largul marii
sau oceanului adica, limita exterioara a apei teritoriale s.a.

            Frontierele aeriene sunt stabilite cu ajutorul unor linii imaginare perpendiculare

ce pornesc de pe frontierele terestre sau acvatice in sus, pana la limita inferioara a
spatiului cosmic.

            Frontierele, ca si teritoriul, sunt inviolabile, iar regimul lor juridic se stabileste

prin acte interne sau prin conventii internationale incheiate intre tarile limitrofe.

            In legatura cu actiunea normelor juridice in spatiu trebuie facuta totusi nuantarea
si sublinierea ca nu orice categorie a actelor normative actioneaza in mod efectiv pe
intreg teritoriul statului. Au o asemenea incidenta actele normative ale organelor
centrale cu deosebire legea sau actele normative guvernamentale, in timp ce actele
normative ale organelor locale vor actiona doar in limitele lor administrativ teritoriale
(judet, municipiu, oras, comuna).

            Asadar, in problema actiunii normei juridice in spatiu si asupra persoanelor

functioneaza principiul teritorialitatii — derivat din cel al suveranitatii — denumit frecvent
si „principiu al suprematiei teritoriale”. In virtutea lui, toate persoanele (cetateni sau
straini), nave, aeronave, vehicule de orice fel se supun jurisdictiei statului pe teritoriul
caruia se afla.

            Aplicarea acestui principiu insa nu este absoluta, stricta, deoarece nevoile

practicii relatiilor internationale au impus o serie de exceptari sau derogari care sunt
cunoscute sub denumirea generica de „exceptiile extrateritorialitatii”. Aceste exceptii de
extrateritorialitate se stabilesc de regula prin tratate sau conventii dintre state (bilaterale
sau multilaterale) pe baze de reciprocitate sau pur si simplu se acorda in mod unilateral.
Aceste categorii sau forme de exceptari sunt diverse dar cele mai relevante si mai
uzuale sunt :

            a) Imunitatea diplomatica — consta in exceptarea personalului corpului

diplomatic si a persoanelor asimilate acestora de la jurisdictia statului in care au fost
trimisi in misiune.  Imunitatea diplomatica inseamna, printre altele, imunitate de
jurisdictie, inviolabilitatea personala, inviolabilitatea cladirilor reprezentantei diplomatice
si a mijloacelor de transport etc. In virtutea acestei exceptari reprezentantul diplomatic
care incalca jurisdictia tarii de resedinta, nu va fi supus legislatiei statului de resedinta ci
va putea fi declarat persona non grata, ceea ce va atrage dupa sine rechemarea sau
expulzarea sa, urmand sa raspunda pentru faptele sale ilicite in fata instantelor statului
sau. Pe langa imunitatea de jurisdictie si inviolabilitatea persoanei, personalul
diplomatic mai beneficiaza de scutiri de impozite si taxe personale, de taxe vamale, de
prestatii personale s.a. toate ca exceptari de la prevederile normelor statului gazda.

            In afara de reprezentantul diplomatic, in cadrul unei misiuni diplomatice mai

exista si personal tehnic si administrativ — care beneficiaza, in general, de imunitatile
de care se bucura agentii diplomatici, cu exceptia imunitatii de jurisdictie si numai
pentru actele savarsite in cadrul exercitarii functiilor lor oficiale.

            Pe langa personalul misiunii diplomatice si sediul acesteia, respectiv resedinta

particulara a agentilor diplomatici beneficiaza de anumite imunitati si privilegii intre care
cea mai importanta este inviolabilitatea. Potrivit acesteia, agentii ordinii publice ai
statului acreditar (gazda) nu pot patrunde in aceste sedii sau locuinte decat cu
consimtamantul sefului misiunii sau a agentului diplomatic, cand este vorba de
resedinta sa.

            Ansamblul exceptarilor de la legislatia statului pe teritoriul caruia isi desfasoara

activitatea agentii diplomatici poarta denumirea de „statut diplomatic”.

            b) Statutul juridic al consulilor — include, ca si in cazul „statutului diplomatic”,

inlesniri, privilegii si imunitati, in beneficiul consulilor si ale oficiilor consulare stabilite pe
baza de reciprocitate cum sunt : folosirea drapelelor si stemelor nationale,
inviolabilitatea localurilor si a personalului consular, scutirea fiscala a acestora de
anumite impozite si taxe, inviolabilitatea personala si a sediului, a arhivelor si
documentelor, inviolabilitatea corespondentei s.a. Toate aceste exceptari sunt denumite
prin expresia generica de „statut consular”.

            c) In ceea ce priveste regimul juridic al unor categorii de straini 9), trebuie

precizata, in primul rand, notiunea de strain : strainul este acea persoana care se afla
pe teritoriul unui stat si are cetatenia altui stat sau este apatrid (nu are cetatenie). In
relatiile internationale sunt cunoscute trei regimuri juridice ale strainilor :

            - regimul national - in care statul recunoaste pentru straini aceleasi drepturi de
care se bucura propriii sai cetateni : drepturi sociale, culturale, economice, civile etc.,
mai putin drepturile politice ;

            - regimul special - in care cetatenilor straini le sunt acordate numai acele
drepturi prevazute in mod expres in legi interne sau tratate internationale ;

            - regimul clauzei natiunii celei mai favorizate - consacrat, de regula, in acorduri
bilaterale. In acest regim statul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau drepturile
conferite cetatenilor unui stat tert, considerat favorizat. Domeniile care pot face obiectul
clauzei sunt : tarife vamale, tranzit, importuri si exporturi, regimul persoanelor fizice si
juridice, drepturi de creatie intelectuala, regimul misiunilor diplomatice si consulare etc.

            De mentionat ca statele acorda sau stabilesc unul sau altul din aceste categorii
de regimuri pentru straini in functie de propria lor vointa si interese, fiecare din acestea
avand un continut diferit de la un stat la altul. Romania, de exemplu, a adoptat pentru
straini „regimul national” consacrat si in Constitutie, art. 54 conform caruia „pe timpul
sederii lor in Romania strainii sunt datori sa respecte legile romane'. Totodata, statul
acorda statutul diplomatic si consular misiunilor si agentilor diplomatici si consulari aflati
pe teritoriul Romaniei.

            Trebuie retinut faptul ca problema aplicarii legii in spatiu si asupra persoanelor

tine in exclusivitate de vointa statului care-si exercita suveranitatea pe un anumit
teritoriu, chiar daca in dreptul international exista sau se tinde sa se instituie norme cu
caracter unitar si pentru acest domeniu.

            Exceptiile de extrateritorialitate sunt mai numeroase si mai complexe fiind

prevazute si reglementate de normele diferitelor ramuri ale dreptului cum sunt, de
exemplu : in dreptul penal international, dreptul comercial international, dreptul civil,
dreptul international privat s.a.
14.Noţiunea şi tipurile raportului juridic vamal
 15.Noţiunea şi statutul juridic al organelor vamale ale Republicii Moldova

16.Competenţa organelor vamale şi formele realizării acesteea

Organele vamale

(1) Activitatea vamală este desfăşurată de organele vamale.

(2) Organele vamale sînt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul
Vamal, birouri vamale şi posturi vamale.

(3) Statutul, funcţiile şi competenţa Serviciului Vamal sînt determinate de prezentul cod şi de
Guvern.

(4) Unităţile subordonate (birourile vamale şi posturile vamale) sînt create, reorganizate şi
lichidate de către Serviciul Vamal.

(5) Nici o autoritate publică, cu excepţia Parlamentului şi a Guvernului, nu este în drept să emită
decizii cu privire la competenţa organelor vamale, să le modifice atribuţiile, să le impună alte
funcţii sau să intervină în activitatea lor.

Laboratoarele vamale, instituţiile de învăţămînt, întreprinderile subordonate Serviciului Vamal

(1) Laboratoarele vamale sînt create de Serviciul Vamal pentru expertiza şi examinarea în
scopuri vamale a mărfurilor.

(2) În sistemul Serviciului Vamal sînt create instituţii de învăţămînt pentru pregătirea cadrelor
vamale şi perfecţionarea profesionalistă a efectivului vamal.

(3) Serviciul Vamal înfiinţează centre de calcul, întreprinderi de poligrafie, de construcţii şi

exploatare, a căror activitate contribuie la îndeplinirea funcţiilor organelor vamale.

(4) Bunurile organelor vamale, ale laboratoarelor vamale, ale instituţiilor de învăţămînt, ale
întreprinderilor subordonate Serviciului Vamal sînt proprietate de stat şi nu pot fi privatizate.
Serviciul Vamal are dreptul să administreze aceste bunuri.

17.Funcţiile de bază ale organelor vamale

Organul vamal are următoarele atribuţii de bază:

a) participă la elaborarea politicii vamale a statului şi promovează această politică;

b) asigură respectarea legislaţiei vamale; apără drepturile şi interesele legitime ale persoanei în
cadrul activităţii vamale;

c) contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii economice a statului;

d) apără interesele economice ale statului;

e) aplică procedeele vamale de reglementare a relaţiilor economice şi comerciale;

f) încasează drepturile de import şi drepturile de export;

g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor peste

frontiera vamală şi aplică aceste măsuri;
h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale şi legislaţiei fiscale care se
referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera vamală
a substanţelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică şi
arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale şi plante (derivate şi părţi
ale lor) pe cale de dispariţie, altor mărfuri;

i) contribuie la combaterea terorismului internaţional;

j) exercită şi perfecţionează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiţii pentru

accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală;

k) contribuie şi participă la elaborarea statisticii vamale a comerţului exterior şi a statisticii

vamale speciale;

l) contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii statului, de asigurare a ordinii publice

şi morale, de apărare a vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a întregului
mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne;

m) exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenţei;

n) asigură îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului în domeniul vamal; participă la

elaborarea acordurilor internaţionale în domeniul vamal, la colaborarea cu organele vamale, cu
alte autorităţi publice din străinătate, cu organizaţiile internaţionale în domeniul vamal;

o) efectuează cercetări ştiinţifice, oferă consultaţii, asigură pregătirea şi reciclarea specialiştilor

în domeniul vamal;

p) promovează o politică financiară şi economică unică, dezvoltă baza tehnico-materială şi

socială a organelor vamale, creează condiţii pentru activitatea colaboratorilor vamali;

r) gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de Guvern, inclusiv certifică

originea mărfurilor şi eliberează contra plată certificate de origine la exportul mărfurilor;

s) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

18.Caracteristica sistemului unic al organelor vamale

Elementul optimal de organizare a activităţii vamale îl reprezintă alegerea structurii serviciului vamal, precum şi
posibilitatea creării sistemului unic de organe vamale.

Organele vamale ale RM - organele de stat care reglementează raporturile legate de apariţia, modificarea şi
întreruperea relaţiilor din sfera activităţii vamale.

Activitatea organelor vamale este universală şi specifică, neavînd careva analogii, particularitatea sa exprimîndu-se
în varietatea funcţiilor sociale, economice, financiare, fiscale îndeplinite.
Sistemul organelor vamale – totalitatea organelor vamale bazată pe următoarele principii:

1. principiul unicităţii – asigură legătura şi interdependenţa organelor vamale unul de altul prin realizarea
funcţiilor de bază.
2. principiul structural – asigură formarea structurii organizaţionale a sistemului organelor vamale, legătura lor
în formarea procesului tehnologic unic în scopul înfăptuirii activităţii vamale.
3. principiul ierarhiei – evidenţiază relaţiile de subordonare pe verticală şi coordonarea acţiunilor pe orizontală
care se bazează pe evidenţierea componenţei şi funcţiilor organelor vamale la înfăptuirea activităţii vamale.
4. principiul interdependenţei – conlucrarea organelor vamale cu alte structuri de stat (serviciul veterinar,
fitosanitar, ecologic, AITA) în scopul rezolvării problemelor ce ţin de activitatea economică externă.

Serviciul vamal al RM ca organe de drept este format din:

1. Serviciul Vamal – ca autoritate centrală de specialitate care exercită conducerea activităţii vamale în RM
2. Birourile vamale (interne şi de frontieră)
3. Posturile vamale
4. Echipe vamale mobile

Activitatea vamală este desfăşurată nemijlocit de birourile vamale şi posturile vamale.

Crearea, reorganizarea şi lichidarea birourilor vamale, posturilor vamale şi a echipelor vamale mobile ţine de
competenţa Serviciului Vamal. Statutul şi funcţiile Serviciului Vamal, ca autoritate centrală, sunt stabilite de
Guvernul RM.

19.Statutul juridic al Serviciului Vamal al Republicii Moldova: sarcinile,

funcţiile şi drepturile fundamentale

1. Domeniul de aplicare

Prezentul Regulament stabileşte:

statutul juridic al Serviciului Vamal şi locul lui în structura administraţiei publice centrale;

funcţiile de bază, atribuţiile şi drepturile;

organizarea activităţii.

2. Statutul juridic al Serviciului Vamal

Serviciul Vamal al Republicii Moldova este organul administraţiei publice, subordonat

Ministerului Finanţelor, care asigură securitatea economică a statului, implementează politica
vamală şi conduce nemijlocit activitatea vamală în Republica Moldova.

Serviciul Vamal este un organ de drept, cu statut de persoană juridică, dispune de ştampilă cu
Stema de Stat a Republicii Moldova, activează conform principiului de instituţie bugetară,
finanţată de la buget, dispune de mijloace (fonduri) speciale, precum şi de resurse obţinute de la
activitatea unităţilor din subordine aflate la autogestiune.

[Pct.2 modificat prin Hot.Guv. nr.661 din 10.11.2009, în vigoare 13.11.2009]

 

3. Cadrul legislativ şi normativ de activitate a Serviciului Vamal

În activitatea sa Serviciul Vamal se conduce de prevederile Constituţiei Republicii Moldova, Codului

vamal, Legii serviciului în organele vamale, altor acte legislative şi normative care reglementează
activitatea vamală.

4. Misiunea

Serviciul Vamal are misiunea de a implementa politica vamală, asigură respectarea

reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, mijloacelor de transport şi persoanelor peste
frontiera vamală a Republicii Moldova, percepe drepturile de import şi drepturile de export,
efectuează vămuirea, controlul şi supravegherea vamală. Activitatea vamală se desfăşoară în
conformitate cu normele şi cu practica internaţională.

[Pct.4 modificat prin Hot.Guv. nr.661 din 10.11.2009, în vigoare 13.11.2009]

5. Funcţiile de bază

Funcţiile de bază ale Serviciului Vamal constau în asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale,
facilitarea comerţului şi transportului internaţional, reglementarea schimbului de mărfuri pe
teritoriul vamal al Republicii Moldova, contribuirea la rezolvarea problemelor politice şi
comerciale privind protecţia pieţei interne şi stimularea dezvoltării economiei naţionale, precum
şi în realizarea altor obiective stabilite de Guvern.

6. Atribuţiile

Serviciul Vamal are următoarele atribuţii de bază:

asigură, în limitele competenţei sale, securitatea economică a Republicii Moldova;

asigură respectarea şi executarea legislaţiei vamale;

elaborează şi întreprinde măsuri de combatere a fraudelor vamale şi a altor încălcări a regulilor

activităţii vamale;

asigură controlul mărfurilor, mijloacelor de transport şi altor bunuri deplasate peste frontiera
vamală a Republicii Moldova;

administrează statistica vamală;

participă la elaborarea proiectelor de acorduri internaţionale, acte legislative, ordonanţe şi

hotărîri ale Guvernului, precum şi a altor acte normative ce reglementează activitatea vamală;

creează condiţii pentru accelerarea traficului de mărfuri şi de călători peste frontiera vamală;

contribuie la dezvoltarea relaţiilor economice externe;

colaborează cu organele vamale ale ţărilor străine;

organizează activitatea de combatere a corupţiei şi protecţionismului;

instituie zone de control vamal pe tot teritoriul vamal al Republicii Moldova;

coordonează activitatea tuturor serviciilor de stat amplasate în zona de control la frontieră;

asigură supravegherea activităţii unităţilor din subordine;

apără interesele legitime ale persoanelor juridice şi fizice în domeniul activităţii vamale;

asigură îndeplinirea prevederilor tratatelor internaţionale în domeniul vamal la care Republica

Moldova este parte;

administrează patrimoniul organelor vamale;

stabileşte originea mărfurilor, eliberînd actele vamale respective;

exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

7. Drepturile

Serviciul Vamal este în drept:

să exercite controlul asupra legalităţii introducerii/scoaterii mărfurilor şi a mijloacelor de

transport în/din teritoriul vamal al ţării;

să emită, în limitele competenţei sale, acte normative executorii pentru toate persoanele juridice
şi fizice;

să solicite şi să primească de la persoanele juridice şi fizice informaţia şi documentele necesare

în scopuri vamale;

să prezinte propuneri privind perfecţionarea legislaţiei în vigoare ce ţine de activitatea vamală;

să înainteze propuneri referitor la crearea, în modul stabilit, a laboratoarelor vamale, instituţiilor

de învăţămînt, centrelor de calcul, întreprinderilor poligrafice, de construcţii şi exploatare, altor
subdiviziuni cu statut de întreprindere de stat, ce vor activa conform principiului de autogestiune,
contribuind la îndeplinirea funcţiilor organelor vamale;

să efectueze, în modul stabilit, auditul activităţii economice externe a agenţilor economici după
efectuarea vămuirii mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe.

20.Structura organizaţională a Serviciului Vamal al Republicii Moldova

Conducerea

Serviciul Vamal este condus de un director general.

Directorul general:
asigură executarea actelor legislative, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţelor,
hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului;

asigură realizarea sarcinilor şi funcţiilor ce derivă din prezentul Regulament şi poartă răspundere
personală pentru îndeplinirea funcţiilor ce revin Serviciului Vamal;

include în structura aprobată a aparatului central şi ale organelor vamale teritoriale, în limitele
fondului de retribuire a muncii şi ale schemei de încadrare, schimbările impuse de necesitatea
implementării unor noi forme organizatorice, metode şi tehnici moderne de conducere;

aprobă statele de personal ale aparatului central al Serviciului Vamal şi ale organelor vamale
teritoriale, regulamentele, structura birourilor şi posturilor vamale, efectuează remanieri şi
reduceri de personal;

angajează, aplică sancţiuni disciplinare, stimulează şi soluţionează problemele ce ţin de mişcarea

de personal în cadrul Serviciului Vamal şi unităţilor din subordine;

soluţionează problemele activităţii operative, organizatorice, economico-financiare şi asigurării

materiale şi sociale;

semnează actele normative, în limitele competenţei Serviciului Vamal;

conferă, în modul stabilit, grade speciale colaboratorilor vamali;

emite, pentru executarea atribuţiilor sale, ordine şi dispoziţii;

exercită alte funcţii stabilite de legislaţie.

[Pct.8 modificat prin Hot.Guv. nr.20 din 19.01.2010, în vigoare 22.01.2010]

[Pct.8 modificat prin Hot.Guv. nr.661 din 10.11.2009, în vigoare 13.11.2009]

[Pct.9 exclus prin Hot.Guv. nr.20 din 19.01.2010, în vigoare 22.01.2010]

 
[Pct.10 exclus prin Hot.Guv. nr.661 din 10.11.2009, în vigoare 13.11.2009]

11. Structura

Structura şi efectivul-limită în ansamblu pentru sistemul Serviciul Vamal se aprobă de Guvern.

Structura organizatorică şi schema de încadrare pentru aparatul central al Serviciului Vamal se aprobă
de către Ministerul Finanţelor, iar pentru organele vamale teritoriale – de către Serviciul Vamal.

21.Aparatul directorului general

Conducerea

Serviciul Vamal este condus de un director general.

Directorul general:

asigură executarea actelor legislative, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţelor,

hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului;

asigură realizarea sarcinilor şi funcţiilor ce derivă din prezentul Regulament şi poartă răspundere
personală pentru îndeplinirea funcţiilor ce revin Serviciului Vamal;

include în structura aprobată a aparatului central şi ale organelor vamale teritoriale, în limitele
fondului de retribuire a muncii şi ale schemei de încadrare, schimbările impuse de necesitatea
implementării unor noi forme organizatorice, metode şi tehnici moderne de conducere;

aprobă statele de personal ale aparatului central al Serviciului Vamal şi ale organelor vamale
teritoriale, regulamentele, structura birourilor şi posturilor vamale, efectuează remanieri şi
reduceri de personal;

angajează, aplică sancţiuni disciplinare, stimulează şi soluţionează problemele ce ţin de mişcarea

de personal în cadrul Serviciului Vamal şi unităţilor din subordine;

soluţionează problemele activităţii operative, organizatorice, economico-financiare şi asigurării

materiale şi sociale;

semnează actele normative, în limitele competenţei Serviciului Vamal;

conferă, în modul stabilit, grade speciale colaboratorilor vamali;

emite, pentru executarea atribuţiilor sale, ordine şi dispoziţii;

exercită alte funcţii stabilite de legislaţie.

22.Direcţia audit intern

Direcţia audit intern acorda consultanţă şi asigurări obiective privind eficacitatea sistemului de management
financiar şi control, contribuind la obţinerea plusvalorii şi oferind recomandări pentru îmbunătăţirea acestuia.

Structura

 Date de contact –
  Nr.  Nume/Prenume  Funcţia  Telefon  E-mail
 1.  Livia Jandîc  Şef direcţie  022 26 25 55  livia.jandic@mf.gov.md
 2.  Ludmila Popa  Şef adjunct direcţie  022 26 27 95  ludmila.popa@mf.gov.md
 3. Maxim Bucatari  Auditor intern 022 26 29 10 maxim.bucatari@mf.gov.md
 4.  Gheorghi Şova  Auditor intern  022 26 27 84  gheorghi.sova@mf.gov.md
 5.    Auditor intern    

Regulamente şi alte acte normative relevante activităţii subdiviziunii:

Regulamentul intern:  Carta de audit intern a Direcţiei audit intern

Legea privind controlul financiar public intern nr.229 din 23.09.2010;

 Standardele Naţionale de Audit Intern, aprobate prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr.82 din
29.11.2007 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr.98 din 27.11.2007;
 Codul etic al auditorului intern, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.139 din
20.10.2010;

 Carta de audit intern (Regulament-model de funcţionare a unităţii de audit intern), aprobat prin
Ordinul Ministerului Finanţelor nr.139 din 20.10.2010;

 Normele metodologice pentru implementarea auditului intern în sectorul public, aprobate prin
Ordinul Ministerului Finanţelor nr.118 din 29.12.2008;

 Regulamentul privind raportarea activităţii de audit intern în sectorul public, aprobat prin Ordinul
Ministerului Finanţelor nr.113 din 15.09.2011;

  Regulamentul privind certificarea auditorilor interni din sectorul public, aprobat prin Ordinul
Ministerului Finanţelor nr.100 din 29.08.2012.

23.Direcţia resurse umane şi perfecţionare

Eforturile SV în domeniul eficientizării sistemului de management al resurselor umane sînt orientate la
soluţionarea problemelor de gestionare a efectivului (recrutarea, selectarea, angajarea, promovarea
etc.), reorganizarea structurală a organelor vamale şi dezvoltarea profesională continuă a
colaboratorilor vamali şi promovarea eticii în exercitarea atribuţiilor funcţionale la un nivel profesional
înalt în conformitate cu standardele stabilite.

În vederea formării unui corp profesionist de colaboratori vamali, au fost implementate standardele noi
de selectare şi angajare în cadrul SV în baza unui concurs obiectiv şi transparent.

Ca măsură anticorupţie au fost implementat sistemul de rotaţie a personalului, prin redistribuirea

periodică a colaboratorilor, ce activează în cadrul posturilor vamale. În acest sens a fost elaborat
programul electronic de rotaţie a personalului.
Sistemul de instruire stabileşte următoarele cicluri de instruire: stagierea; autoinstruirea; perfecţionarea
continuă-perfecţionarea centralizată; instruirea (E-LEARNING); învăţămîntul post-universitar specializat,
studiile şi instruirea în exterior la instituţiile de profil.

Evaluarea activităţilor de pregătire profesională se efectuează în cîteva niveluri, după cum urmează:

- Nivelul 1 – la expirarea termenului de probă a stagiarului (efectuată de către Comisia de

atestare a SV).
- Nivelul 2 - la încheierea acţiunii de pregătire profesională la sfîrşitul anului de studii, sub formă
de colocvii diferenţiate, (efectuată de către conducătorul instituţiei).
- Nivelul 3 – în procesul de studii la Centrul de instruire.
- Nivelul 4 – după un interval de 2 ani, la corespunderea funcţiei deţinute (efectuată de către
Comisia de atestare a SV).

În funcţie de rezultatele acestor evaluări, pot fi luate unele măsuri organizatorice de îmbunătăţire a
activităţii de instruire. De asemenea rezultatele acestor evaluări sînt luate în considerare la formularea
propunerilor de promovarea personalului, la includerea lor în alte programe de formare.

În vederea asigurării integrităţii şi consolidării efectivului în scopul realizării misiunii SV, se

implementează politica de promovare a normelor de conduită etică a colaboratorilor vamali.

În acest sens în cadrul birourilor vamale au fost create comisiile de conduită etică avînd ca misiune
monitorizare, examinare, evidenţă şi după caz verificarea corectitudinii efectuării investigaţiilor asupra
colaboratorilor care au comis fapte de abateri de la normele Codului privind conduita etică a
colaboratorului vamal.

Codul privind conduita etică a colaboratorului vamal este adus la cunoştinţa publicului prin afişare la loc
vizibil şi accesibil în birourile vamale, precum şi prin mediatizare în presă şi editare în forma unei broşuri.
Este pus la dispoziţia publicului şi formularul plîngerii pentru ne respectarea Codului.

Tematica ce vizează conduita şi etica colaboratorului vamal este inclusă în programele de instruire de
serviciu şi în lista subiectelor pentru atestare a colaboratorilor vamali.

24.Direcţia securitate internă

Direcţia securitate internă este o subdiviziune structurală a Aparatului Central al Serviciului Vamal,

constituită pentru realizarea măsurilor publice şi secrete, orientate spre asigurarea protecţiei juridice a
colaboratorilor Serviciului Vamal şi a persoanelor care acordă sprijin subdiviziunilor care exercită
activitatea operativă de investigaţii şi asigură securitate internă a autorităţilor vamale.

Direcţia are următoarele atribuţii de bază:

• elaborarea, organizarea şi realizarea, în limitele competenţei sale, a unui sistem de măsuri publice sau
secrete, orientate spre asigurarea protecţiei autorităţilor vamale, factorilor de decizie din cadrul acestora
şi persoanelor care acordă sprijin la exercitarea activităţii operative de investigaţii;
• relevarea, prevenirea şi contracararea infracţiunilor, contravenţiilor administrative şi abaterilor
disciplinare, în care sînt implicaţi factorii de decizie din cadrul autorităţilor vamale, precum şi stabilirea
persoanelor, care instigă colaboratorii vamali la săvîrşirea faptelor ilicite;
• exercitarea activităţii operative de investigaţii în mod public şi secret în limitele competenţei sale în
corespundere cu legislaţia şi actele normative ale Serviciului Vamal; 
• asigurarea regimului şi pazei clădirii autorităţii centrale, infrastructurii, parcării auto, terenului aferent şi
curmarea acţiunilor ilegale, îndreptate asupra acestora şi altele.

Direcţia este constituită din 3 secţii: 

• Secţia operativă, 
• Secţia investigaţii interne 
• Secţia serviciu şi regim.

25.Direcţia finanţe
Direcţia finanţe şi evidenţă contabilă a Ministerului Economiei constituie o subdiviziune structurală, ce
asigură condiţiile necesare pentru activitatea ministerului în ansamblu, efectuînd administrarea financiară
şi evidenţa contabilă.

Direcţia se conduce în activitatea sa de Constituţia şi Legile Republicii Moldova, în special de Legea

contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, instrucţiunea nr. 93 din 19 iulie 2010 a Ministerului Finanţe şi
actele normative ale Republicii Moldova, care reglementează modul ţinerii contabilităţii şi rapoartelor
financiare.

Direcţia îşi desfăşoară activitatea în strînsă colaborare cu celelalte subdiviziuni structurale şi organizaţii
subordonate ministerului.

Sarcinile principale ale Direcţiei sunt:

1.Asigurarea organizării corecte a evidenţei contabile în conformitate cu actele normative în vigoare;

2.Organizarea evidenţei contabile şi a sistemului de dări de seamă, exercitînd controlul asupra executării
devizelor de cheltuieli de către instituţiile din subordine;

3.Asigurarea integrităţii valorilor materiale şi eficienţa utilizării mijloacelor financiare alocate.

26.Direcţia generală reglementări tarifar-vamale

Prin ordinul nr. 1637-p/o din 30 decembrie 2009 intimatul Vladislav Zara, inspector superior Direcţia
supraveghere a valorii în vamă a Direcţiei generale reglementări tarifar vamale a fost deplasat în cadrul
biroului vamal Cahul în funcţie de inspector post vamal Etulia-Fricăţei, la ieşirea din concediu medical,
pe un termen de două luni. Ordinul dat a fost adus la cunoştinţă intimatului Vladislav Zara contra
semnătura la 31 decembrie 2009.
 31.Statutul juridic al biroului vamal şi postului vamal: sarcinile şi funcţiile lor
de bază
 birou vamal; post vamal - unităţi ale organului vamal în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte,
formalităţile prevăzute de reglementările vamale;

Organul vamal are următoarele atribuţii de bază:

    a) participă la elaborarea politicii vamale a statului şi implementează această politică;
    [Art.11 lit.a) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
    b) asigură respectarea legislaţiei vamale şi fiscale; apără drepturile şi interesele legitime ale
persoanei în cadrul activităţii vamale;
    [Art.11 lit.b) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
    c) contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii economice a statului;
    d) apără interesele economice ale statului;
    e) aplică procedeele vamale de reglementare a relaţiilor economice şi comerciale;
    f) încasează drepturile de import şi drepturile de export;
    g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor peste
frontiera vamală şi aplică aceste măsuri;
    h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale şi legislaţiei fiscale care
se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera
vamală a substanţelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică
şi arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale şi plante (derivate şi părţi
ale lor) pe cale de dispariţie, altor mărfuri;
     i) contribuie la prevenirea şi combaterea spălării banilor, precum şi a terorismului
internaţional;
    [Art.11 lit.i) în redacţia LP243-XVI din 16.11.07, MO194-197/14.12.07 art.747]
    j) exercită şi perfecţionează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiţii pentru
accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală;
    k) contribuie şi participă la elaborarea statisticii vamale a comerţului exterior şi a statisticii
vamale speciale;
    l) contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii statului, de asigurare a ordinii
publice şi morale, de apărare a vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a
întregului mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne;
    m) exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenţei;
   n) asigură îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale statului în domeniul vamal; participă la
elaborarea acordurilor internaţionale în domeniul vamal, la colaborarea cu organele vamale, cu
alte autorităţi publice din străinătate, cu organizaţiile internaţionale în domeniul vamal;
    o) efectuează cercetări ştiinţifice, oferă consultaţii în domeniu;
    [Art.11 lit.o) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
    p) dezvoltă baza tehnico-materială şi socială a organelor vamale, creează condiţii pentru
activitatea colaboratorilor vamali;
    [Art.11 lit.p) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12]
    r) gestionează sistemul de certificare a originii, în cazurile stabilite de Guvern, inclusiv
certifică originea mărfurilor şi eliberează contra plată certificate de origine la exportul
mărfurilor;
    s) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie.

32.Noţiunea şi principiile angajării în serviciu în organele vamale

Articolul 5. Condiţiile de angajare
    (1) Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de18 ani,
apţi după calităţile individuale şi profesionale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să
exercite funcţiile organelor vamale.
    (2) Angajarea în serviciu în organele vamale este benevolă şi se face în bază de contract
individual de muncă.
1
    (2 ) Informaţia privind funcţiile vacante şi condiţiile de ocupare a lor este dată publicităţii.
Publicitatea se asigură prin intermediul mijloacelor de informare în masă, al plasării informaţiei
pe pagina web a Serviciului Vamal şi al afişării acesteia pe panoul informaţional la sediul
aparatului central al Serviciului Vamal.
1
    [Art.5 al.(2 ) introdus prin LP175-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.545] 
    (3) La angajare în organul vamal, se prezintă:
    a) cererea;
    b) buletinul de identitate;
    c) carnetul de muncă;
    d) diploma de studii;
    e) certificatul medical;
    f) cazierul judiciar;
    g) dosarul personal.
    (4) La angajare în organul vamal, actele indicate la alin.(3) sînt verificate în modul stabilit de
legislaţie.
    (5) La angajare în organul vamal, colaboratorii sînt supuşi înregistrării dactiloscopice de stat
obligatorii, în conformitate cu legislaţia.

33.Conferirea gradelor speciale

Articolul 10. Condiţiile generale de conferire a gradelor
                         speciale
    (1) Gradul special se conferă în conformitate cu funcţia deţinută.
    (2) Gradele speciale conferite colaboratorului vamal se clasifică în grade speciale iniţiale şi
grade speciale ulterioare.
    (3) Gradele speciale de pînă la gradul de colonel al serviciului vamal inclusiv se conferă de
către directorul general.
    (4) Gradele speciale de la gradul de general-maior al serviciului vamal în sus se conferă de
către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea prim-ministrului.
    [Art.10 al.(4) modificat  prin LP178 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12 art.644; în vigoare
14.09.12]
    (5) Gradele speciale ulterioare de pînă la gradul de colonel al serviciului vamal inclusiv pot fi
conferite şi în perioada de studii în instituţiile de învăţămînt de profil (cu îndreptarea Serviciului
Vamal), în conformitate cu funcţia deţinută pînă la începutul studiilor. După absolvirea instituţiei
de învăţămînt sau a doctoranturii, gradul special ulterior se conferă în conformitate cu funcţia în
care este numit colaboratorul vamal.
    (6) La numirea în funcţia care prevede conferirea de grade speciale de la gradul de maior al
serviciului vamal în sus, iniţial se poate conferi un grad special nu mai înalt de gradul de maior
în cazul în care persoana nu a deţinut un grad de calificare de funcţionar public, un grad special
sau un grad militar mai înalte.
    [Art.10 al.(6) modificat prin LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696]
    (7) Gradele speciale ulterioare se conferă succesiv în concordanţă cu funcţia deţinută, şi la
expirarea termenului de deţinere a gradului precedent, cu excepţiile prevăzute la alin.(8).
    (8) Gradul special ulterior se poate conferi:
    a) ca menţiune pentru atitudine conştiincioasă faţă de îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu
pînă la expirarea termenului de deţinere a gradului precedent, dar nu mai înalt de gradul special
corespunzător funcţiei deţinute;
    b) la expirarea termenului de deţinere a gradului special, pentru merite deosebite, cu o treaptă
superioară gradului special corespunzător funcţiei deţinute.
    (9) În cazul deţinerii unui grad de calificare de funcţionar public, unui grad special, unui grad
militar sau unui grad ştiinţific, gradul ulterior se conferă cu o treaptă superioară gradului special
corespunzător funcţiei deţinute, pînă la gradul de colonel al serviciului vamal inclusiv.
    [Art.10 al.(9) modificat prin LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696]
    (10) Înainte de termen sau cu o treaptă superioară gradului special corespunzător funcţiei
deţinute, se conferă, de către directorul general, grad special pînă la gradul de colonel al
serviciului vamal inclusiv.
    (11) Gradul special ulterior poate fi conferit înainte de expirarea termenului de deţinere a
gradului precedent sau cu o treaptă superioară gradului special corespunzător funcţiei deţinute nu
mai mult de două ori pe parcursul serviciului în organele vamale.
    (12) Se interzice stabilirea unei alte ordini de conferire a gradelor speciale decît cea prevăzută
în prezenta lege.

34.Drepturile si obligaţiile colaboratorilor organelor vamale şi exercitarea

serviciului în organele vamale
  Articolul 14. Drepturile colaboratorului vamal
    (1) Colaboratorul vamal are dreptul:
    a) să ia cunoştinţă de documentele care stabilesc drepturile şi obligaţiile sale, de criteriile de
apreciere a calităţii exercitării serviciului în organele vamale ce contribuie la avansare în
serviciu;
    b) să primească în modul stabilit informaţia şi materialele necesare îndeplinirii obligaţiilor de
serviciu;
    c) să inspecteze agenţi economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare;
    d) să ia decizii şi să participe la elaborarea de proiecte de hotărîri în corespundere cu
obligaţiile sale de serviciu;
    e) să participe la concurs pentru a ocupa funcţie vacantă în organul vamal;
    f) să fie avansat în funcţie conform rezultatelor obţinute şi nivelului de calificare;
    g) să ia cunoştinţă de materialele din dosarul personal, de avizele referitoare la activitatea sa şi
de alte documente pînă la îndosarierea lor şi să prezinte lămuriri spre a fi anexate la dosarul
personal;
    h) să se recicleze şi să-şi ridice nivelul de profesionalitate din mijloacele de la bugetul de stat
prevăzute pentru Serviciul Vamal;
    i) să fie asigurat cu pensie în conformitate cu legislaţia în vigoare;
    j) să ceară efectuarea unei anchete de serviciu pentru contestarea informaţiilor care îi
denigrează demnitatea şi-i lezează drepturile;
    k) să se întrunească în sindicat;
    l) să participe la adunări în cadrul organului vamal;
    m) să aplice forţa fizică, mijloacele speciale, arma de foc şi arma albă, în modul şi în cazurile
prevăzute de legislaţie;
    n) să i se acorde protecţie faţă de pericolele la care este expus ca urmare a îndeplinirii
obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea acestora.
    [Art.14 lit.n) introdusă prin LP175-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.545]
    (2) Colaboratorul vamal are şi alte drepturi prevăzute de legislaţie.
    Articolul 15. Obligaţiile colaboratorului vamal
    (1) Colaboratorul vamal este obligat:
    a) să asigure respectarea Constituţiei, legilor şi a altor acte normative;
    b) să asigure respectarea şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor;
    c) să execute ordinele şi dispoziţiile şefilor organului vamal;
    d) să respecte regulamentul de ordine interioară al organului vamal, modul de utilizare a
informaţiei de serviciu, să îndeplinească instrucţiunile de serviciu, să respecte regulamentele şi
alte acte normative;
    e) să-şi ridice nivelul de calificare;
    f) să păstreze secretul de stat, alte secrete apărate de lege şi să nu divulge informaţia care i-a
parvenit în exerciţiul funcţiunii, inclusiv informaţia referitoare la viaţa personală, la cinstea şi la
demnitatea cetăţeanului.
    g) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate.
    h) să respecte prevederile Codului de conduită al colaboratorului vamal;
    [Art.15 al.(1), lit.h) în redacţia LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696]
    i) să acţioneze în scopul combaterii fraudei, a corupţiei, a traficului ilicit de mărfuri şi de
bunuri şi a altor acţiuni ilicite;
    j) să nu se lase intimidat de presiuni sau influenţe exercitate asupra lui de către persoane sau
structuri din interiorul sau din afara instituţiei privind îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
    k) să semnalizeze faptele de comportament corupţional şi cele care încalcă grav etica
profesională.
    [Art.15 al.(1), lit.h-k) introduse prin LP175-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.545]
    (2) Obligaţiile colaboratorului vamal conforme funcţiei deţinute sînt specificate în
instrucţiunea de serviciu. Modul de elaborare şi de aprobare a instrucţiunilor de serviciu îl
stabileşte directorul general.
    (3) Executare a atribuţiilor de serviciu sînt recunoscute şi următoarele acţiuni:
    a) participarea la întruniri, instrucţiuni, competiţii şi la alte activităţi de serviciu conform unui
plan aprobat de şeful organului vamal;
    b) aflarea în calitatea de ostatic în legătură cu executarea atribuţiilor de serviciu;
    c) deplasarea spre şi de la locul de serviciu, aflarea în deplasare de serviciu;
    d) aflarea în concediu medical, deplasarea spre şi de la locul de tratament.
    [Art.15 al.(1), lit.g) introdusă prin LP136-XV din 06.05.04, MO91-95/11.06.04 art.482]

35.Condiţiile serviciului în organele vamale

Articolul 5. Condiţiile de angajare
    (1) Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vîrsta de18 ani,
apţi după calităţile individuale şi profesionale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să
exercite funcţiile organelor vamale.
    (2) Angajarea în serviciu în organele vamale este benevolă şi se face în bază de contract
individual de muncă.
    (21) Informaţia privind funcţiile vacante şi condiţiile de ocupare a lor este dată publicităţii.
Publicitatea se asigură prin intermediul mijloacelor de informare în masă, al plasării informaţiei
pe pagina web a Serviciului Vamal şi al afişării acesteia pe panoul informaţional la sediul
aparatului central al Serviciului Vamal.
    [Art.5 al.(21) introdus prin LP175-XVI din 10.07.08, MO134-137/25.07.08 art.545] 
    (3) La angajare în organul vamal, se prezintă:
    a) cererea;
    b) buletinul de identitate;
    c) carnetul de muncă;
    d) diploma de studii;
    e) certificatul medical;
    f) cazierul judiciar;
    g) dosarul personal.
    (4) La angajare în organul vamal, actele indicate la alin.(3) sînt verificate în modul stabilit de
legislaţie.
    (5) La angajare în organul vamal, colaboratorii sînt supuşi înregistrării dactiloscopice de stat
obligatorii, în conformitate cu legislaţia.
    [Art.5 al.(5) introdus prin LP12-XV din 06.02.04, MO35-38/27.02.04 art.190]

36. Încetarea serviciului în organele vamale şi restabilirea în serviciu în

organele vamale
Articolul 43. Temeiurile încetării serviciului
    (1) Serviciul în organul vamal încetează în caz de eliberare din serviciu sau de moarte.
    (2) Eliberarea din serviciu poate avea loc:
    a) la cerere;
    [Art.43 al.(2), lit.b)-c) excluse prin LP453 din 14.11.03, MO244/12.12.03 art.978]
     [Art.43 al.(2), lit.b)-c) excluse prin LP453 din 14.11.03, MO244/12.12.03 art.978;  lit.d)-n)
devin b)-l)]
    b) la expirarea termenului de serviciu indicat în contract;
    c) în caz de transfer în o altă autoritate publică;
    d) în cazul alegerii într-o funcţie electivă în o autoritate publică;
    e) în cazul lichidării organului vamal sau reducerii statelor de funcţii;
    f) în caz de imposibilitate de îndeplinire a atribuţiilor constatată prin examen medical de
specialitate;
    g) din cauza necorespunderii funcţiei deţinute constatate de comisia de atestare, în cazul lipsei
de post inferior vacant sau al respingerii funcţiei propuse;
    h) pentru o încălcare gravă sau încălcare sistematică a disciplinei de serviciu specificate la
art.46;
    h1) în cazul rămînerii definitive a actului de constatare prin care s-a stabilit emiterea/adoptarea
de către colaboratorul vamal a unui act administrativ sau încheierea unui act juridic cu încălcarea
dispoziţiilor legale privind conflictul de interese;
     [Art.43 al.(2),  lit.h1) introdusă prin  LP181 din 19.12.11, MO1-6/06.01.12 art.4; în vigoare
01.03.12]
    i) pentru comitere a unei infracţiuni şi pentru condamnare în bază de sentinţă judecătorească
definitivă;
    j) în cazul limitării, prin hotărîre judecătorească definitivă, a dreptului de a îndeplini atribuţiile
sau în cazul existenţei de antecedente penale;
    k) în cazul retragerii cetăţeniei Republicii Moldova;
    [Art.43 al.(2), lit.k) modificată prin LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în
vigoare 13.01.12]
    [Art.43 al.(2), lit.k) modificată prin LP229 din 25.11.11, MO7-12/13.01.12 art.24]
    l) în alte cazuri, prevăzute de legislaţie.
    (3) Eliberarea din serviciu în temeiul alin.(2) lit.e)-l) se efectuează de către directorul general.
Nu se admite eliberarea din serviciu în timpul aflării colaboratorului vamal în concediu anual sau
medical, cu excepţia cazului menţionat la alin.(2) lit.g).
    [Art.43 al.(3) modificat prin LP453 din 14.11.03, MO244/12.12.03 art.978] 
     [Art.43 al.(4) exclus prin LP453 din 14.11.03, MO244/12.12.03 art.978; al.(5) devine al.(4)]
      (4) Colaboratorii vamali au dreptul la port-uniformă după pensionare.
Articolul 48. Restabilirea în serviciu
    (1) Colaboratorul vamal recunoscut ca fiind eliberat sau transferat nelegitim din funcţie este
restabilit în acea funcţie.
    (2) Hotărîrea instanţei de judecată privind restabilirea în serviciu este executorie la data
rămînerii definitive.
    (3) Perioada cuprinsă între data eliberării şi data restabilirii în serviciu se include în vechimea
în muncă pentru conferirea de grad special ulterior şi se ia în calculul suplimentului pentru
vechime în muncă.
   (4) Colaboratorului vamal restabilit în serviciu i se achită drepturile băneşti, stabilite de
legislaţie, pentru perioada cuprinsă între data eliberării şi data restabilirii în serviciu.

37.Principii generale de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală a

Republicii Moldova

(1) Toate persoanele beneficiază de drepturi egale pentru a introduce şi a scoate din Republica
Moldova mărfuri şi mijloace de transport.

(2) Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a introduce şi de a scoate din Republica Moldova mărfuri şi
mijloace de transport sau nu poate fi limitat în acest drept, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul
cod şi de alte acte normative.

38.Trecerea mijloacelor băneşti peste frontiera vamală a Republicii Moldova

1) Persoanele fizice au dreptul:

a) de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi  cecuri în moneda naţională a

Republicii Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în  valută străină, nelimitat fără a
prezenta organelor vamale documentele confirmative menţionate la lit.c);

b) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională a

Republicii Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, în sumă de pînă
la 10000 euro (sau echivalentul lor) de persoană fără a prezenta organelor vamale documentele
confirmative menţionate la lit.c);

c) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională a

Republicii Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină, în sumă de pînă
la 50000 euro (sau echivalentul lor) de persoană cu condiţia prezentării organelor vamale a
documentelor confirmative:

- actele vamale ce confirmă introducerea valutei respective pe teritoriul Republicii Moldova; şi/sau

- permisiunea de a scoate valută străină de pe teritoriul Republicii Moldova, eliberată, în conformitate

cu actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei, de o bancă autorizată sau de Banca Naţională a
Moldovei;

d) de a declara bancnotele, monedele şi cecurile în moneda naţională a Republicii Moldova, precum şi

bancnotele, monedele şi cecurile de călătorie în valută străină introduse în Republica Moldova şi scoase
de pe teritoriul ei, a căror sumă nu depăşeşte 10000 euro (sau echivalentul lor) de persoană.

(2) Persoanele fizice sînt obligate să declare în scris bancnotele, monedele şi cecurile în moneda
naţională a Republicii Moldova, precum şi bancnotele, monedele şi cecurile de călătorie în valută
străină, în următoarele cazuri:
a) la introducerea acestora pe teritoriul Republicii Moldova, dacă suma lor depăşeşte 10000 euro (sau
echivalentul lor) de persoană;

b) la scoaterea acestora de pe teritoriul Republicii Moldova, dacă suma lor depăşeşte 10000 euro (sau
echivalentul lor) de persoană.

39.Introducerea şi scoaterea bijuteriilor şi valorilor culturale şi mijloacelor de

transport auto
Introducerea şi scoaterea obiectelor şi bijuteriilor din metale şi pietre preţioase

Persoanele fizice au dreptul:

1) de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:

a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de pînă la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), fără
achitarea drepturilor de import, cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sînt omogene;

b) obiecte din metale şi pietre preţioase care nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu
condiţia achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit;

2) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova:

a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de pînă la 5 unităţi (indiferent de valoarea lor), fără
achitarea drepturilor de export, cu condiţia că bijuteriile indicate nu sînt omogene;

b) obiecte din metale şi pietre preţioase produse de agenţii economici autorizaţi (cu excepţia celor
indicate la lit.a) a prezentului punct) a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 10000 euro şi care
nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export şi
declarării în modul stabilit;

c) obiecte din metale şi pietre preţioase a căror valoare în vamă depăşeşte suma de 10000 euro şi care
nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării drepturilor de export,
declarării în modul stabilit şi prezentării organului vamal a autorizaţiei eliberate de Ministerul Finanţelor
şi Ministerul Culturii şi Turismului, prin care se confirmă costul lor şi faptul că obiectele respective nu
prezintă valoare culturală;

d) obiecte din metale şi pietre preţioase (inclusiv şi cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale
internaţionale sau bagajelor neînsoţite), produse de agenţii economici autorizaţi şi destinate activităţii
comerciale sau de producţie, a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 100000 euro, cu condiţia
respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit.

Introducerea şi scoaterea valorilor culturale

(1) Persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale cu
condiţia prezentării organului vamal a autorizaţiei eliberate de autoritatea competentă a statului de
expediere, respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de import şi declarării în
modul stabilit. Alte valori din domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi introduse pe
teritoriul ţării cu condiţia respectării prevederilor art.4, 5, 7 şi 8.
(2) În cazul apariţiei suspiciunilor referitoare la obiectul deplasat precum că acesta prezintă valoare
culturală, dar persoana fizică nu dispune de autorizaţia respectivă eliberată de autoritatea competentă a
statului de expediere, organul vamal va permite trecerea bunului menţionat cu condiţia prezentării
autorizaţiei eliberate de Ministerul Culturii şi Turismului al Republicii Moldova, prin care se va confirma
costul lui şi faptul că obiectul respectiv nu prezintă valoare culturală.

(3) Persoanele fizice nu au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova valori culturale. Alte
valori din domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi scoase de pe teritoriul ţării cu
condiţia respectării prevederilor art.4, 6, 7 şi 8 şi prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul Culturii
şi Turismului al Republicii Moldova, în care se specifică costul obiectului şi faptul că acesta nu prezintă
valoare culturală.

Introducerea şi scoaterea mijloacelor de transport auto

(1) Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:

a) mijloace de transport auto cu termen de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani, iar mijloacele de

transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 şi autovehiculele concepute pentru transportul de
maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani,
procurate (obţinute prin donaţie) în străinătate, cu condiţia declarării şi achitării drepturilor de import la
organul vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat. Mijloacele de transport menţionate
trebuie să fie scoase de la evidenţă de la autoritatea competentă a statului de expediere;

b) mijloace de transport auto, obţinute în folosinţă (fapt confirmat prin actele respective), cu termen de
exploatare ce nu depăşeşte 10 ani, iar mijloacele de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 şi
autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia 8702 - cu
termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani, cu condiţia că ele se vor afla la evidenţă permanentă în
alt stat şi vor fi declarate la intrare în ţară conform modului stabilit, fără achitarea drepturilor de import.
Aceste mijloace de transport nu se plasează în nici un regim vamal.

(2) Persoanele fizice rezidente nu au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de
transport auto cu termen de exploatare de peste 10 ani, tractoare cu termenul de exploatare de peste
12 ani clasificate la poziţia tarifară 8701, iar mijloacele de transport auto clasificate la poziţia tarifară
8703 şi autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia
8702 - cu termenul de exploatare de peste 7 ani, inclusiv cele obţinute prin moştenire şi în legătură cu
stabilirea la un loc de trai permanent în Republica Moldova indiferent de regimul vamal ales.

(3) Prin derogare de la prevederile alin.(2), persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce pe
teritoriul Republicii Moldova mijloace de transport auto cu termen de exploatare de peste 10 ani, iar
mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 şi autovehicule concepute pentru
transportul de maximum 20 de persoane clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare de peste
7 ani, doar în cazul în care vor fi declarate prin acţiune şi plasate, pe un termen de pînă la 180 de zile,  în
regimul vamal de admitere temporară, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) mijloacele de transport auto trebuie să se afle la evidenţă permanentă în alte state;

b) la contul bancar al Serviciului Vamal, deschis în banca autorizată de Serviciul Vamal, la momentul
traversării frontierei Republicii Moldova trebuie să fie depusă o sumă de garanţie (în valută naţională
şi/sau străină) în cuantum egal cu drepturile de import prevăzute în cazul plasării mijlocului de transport
auto în regimul vamal de import sau mijlocul de transport auto trebuie să fie introdus pe teritoriul
Republicii Moldova în conformitate cu prevederile Convenţiei privind admiterea temporară, adoptate la
Istanbul la 26 iunie 1990;

c) pînă la expirarea termenului acordat conform regimului vamal de admitere temporară, mijloacele de
transport auto trebuie să fie scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, cu restituirea integrală a sumei
de garanţie la momentul scoaterii de pe teritoriul vamal. În caz de nerespectare a termenului indicat,
sumele de garanţie depuse la intrare se transferă integral la bugetul de stat.

(4) Baza de calcul a sumei de garanţie o constituie drepturile de import în volum maxim, care trebuie să
fie plătite pentru mijloacele de transport de categoria respectivă, plasate în regim vamal de import, a
căror introducere pe teritoriul Republicii Moldova este permisă de prezenta lege. Nerespectarea
prevederilor alin.(3) lit.c) se sancţionează conform legislaţiei în vigoare.

(5) Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de
transport auto, indiferent de termenul de exploatare a acestora, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) mijloacele de transport auto trebuie să se afle la evidenţă permanentă în alte state;

b) mijloacele de transport auto să nu fie folosite pentru transportul de pasageri şi de mărfuri în folos
public;

c) mijloacele de transport auto să fie declarate prin acţiune, fiind plasate în regimul vamal de admitere
temporară, cu scutire de achitarea tuturor drepturilor de import, fără completarea şi, respectiv,
eliberarea de acte vamale;

d) regimul vamal de admitere temporară să fie acordat în funcţie de termenul de aflare a mijloacelor de
transport auto pe teritoriul Republicii Moldova.

(6) Persoanele fizice nerezidente sînt obligate să scoată de pe teritoriul Republicii Moldova mijloacele de
transport auto introduse conform prevederilor alin.(5). În cazul în care persoana fizică nerezidentă
părăseşte teritoriul Republicii Moldova fără  mijlocul de transport auto care a fost introdus cu condiţia
scoaterii acestuia de pe teritoriul Republicii Moldova, ea este obligată să plaseze acest mijloc de
transport auto sub supraveghere vamală în regimurile vamale antrepozit vamal sau depozit provizoriu
ori  să depună gaj, pe un termen de 180 de zile, în cuantum egal cu drepturile de import prevăzute
pentru plasarea acestui mijloc de transport  în regimul vamal de import. În cazul în care mijlocul de
transport auto nu este scos de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul indicat, sumele de garanţie
depuse la intrare se transferă integral la bugetul de stat.

(7) Mijloacele de transport auto cu termenul de exploatare de peste 10 ani, iar mijloacele de transport
auto clasificate la poziţia tarifară 8703 şi autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20
persoane clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare de peste 7 ani, ce aparţin persoanelor
fizice nerezidente, introduse pe teritoriul Republicii Moldova, pot fi înstrăinate numai în scopul scoaterii
lor ulterioare de pe teritoriul ţării.

(8) Persoanelor fizice li se interzice introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a motoarelor şi

caroseriilor cu termen de exploatare de peste 10 ani, iar pentru mijloacele de transport auto clasificate
la poziţia tarifară 8703 şi pentru autovehiculele concepute pentru transportul de maximum 20 persoane
clasificate la poziţia 8702 - cu termenul de exploatare de peste 7 ani, cu excepţia motoarelor şi
caroseriilor introduse pe teritoriul ţării de persoane fizice nerezidente în conformitate cu regimul vamal
de tranzit, cu condiţia escortării obligatorii a acestora de către serviciul de supraveghere şi escortare.
(9) Persoanele fizice nerezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova mijloace de
transport auto (indiferent de termenul de exploatare) în conformitate cu regimul vamal de admitere
temporară cu condiţia că sînt proprietari asupra mijloacelor de transport şi locuiesc temporar în ţară,
fapt confirmat prin actele respective. Mijloacele de transport menţionate trebuie să se afle la evidenţă
permanentă în alte state.

(10) Se interzice organelor vamale vămuirea mijloacelor de transport auto, motoarelor şi caroseriilor cu
termen de exploatare de peste 10 ani, iar a mijloacelor de transport auto clasificate la poziţia tarifară
8703 şi a autovehiculelor concepute pentru transportul de maximum 20 persoane clasificate la poziţia
8702, precum şi a motoarelor şi a caroseriilor acestora cu termenul de exploatare de peste 7 ani, ce
aparţin persoanelor fizice rezidente.

(11) Drept bază la calcularea termenului de exploatare a mijlocului de transport auto, motorului şi
caroseriei se ia anul de producţie.Anul de producţie  se stabileşte în baza datelor ce se conţin în
certificatul de înmatriculare (paşaportul tehnic) şi în codul VIN, indicat în numărul de identificare al
vehiculului de modelul respectiv. În cazul necorespunderii  datelor ce se conţin în documentele de
înmatriculare cu datele ce se conţin în codul VIN, drept bază se iau datele uzinei producătoare a
vehiculului. În cazul în care o persoană prezintă copii ale actelor de înmatriculare, anterior eliberate de
ţara exportatoare a vehiculului, şi dacă există careva suspiciuni privind anul de producţie indicat în
copiile acestor acte, anul de producţie se stabileşte în baza datelor uzinei producătoare. Dacă, prin
aceste metode, nu se stabileşte anul de producţie al vehiculelor supuse evidenţei în Registrul de stat al
transporturilor, în rubrica respectivă a adeverinţei vamale se aplică înscrierea "Nu este stabilit.

(12) Persoanele fizice care au obţinut titlu de proprietate asupra mijloacelor de transport auto
introduse în Republica Moldova răspund solidar cu persoanele care le-au introdus pentru achitarea
drepturilor de import dacă aceste mijloace de transport auto nu au fost vămuite de organele vamale.

(13) În cazul nerespectării prevederilor alin.(3), sumele de garanţie urmează a fi virate la bugetul de stat.

(14) La introducerea mijloacelor de transport auto pe teritoriul Republicii Moldova, organele vamale
eliberează actele respective contra plată.

(15) Persoanele fizice, în cazul scoaterii de pe teritoriul Republicii Moldova a mijloacelor de transport
auto ce deţin statutul de mărfuri autohtone, sînt obligate să le declare prin acţiune, aceste mijloace  de
transport auto fiind plasate pe un termen nelimitat sub regimul  vamal export temporar. În cazul
înstrăinării în alte state a mijlocului de transport auto, acesta urmează a fi scos de la evidenţa
subdiviziunilor Ministerului Dezvoltării Informaţionale, cu condiţia perfectării actelor vamale
corespunzătoare.

40.Noţiunea de regim vamal (destinaţie vamală) şi clasificarea regimurilor

(destinaţiilor) vamale
Regimul vamal reprezintă un ansamblu de norme de drept şi procedee vamale aplicarea şi efectuarea
cărora au drept scop determinarea statutului juridic al mărfurilor şi unităţilor de transport implicate
direct în trecerea peste frontiera vamală a ţării.
 Regimurile vamale

(1) Sînt stabilite următoarele regimuri vamale:

1) regimuri vamale definitive:

a) import;

b) export;

2) regimuri vamale suspensive:

a) tranzit;

b) antrepozit vamal;

c) perfecţionare activă (cu suspendare);

d) transformare sub control vamal;

e) admitere temporară;

f) perfecţionare pasivă.

(2) În cadrul regimurilor specificate la alin.(1) se definesc regimurile vamale cu impact

economic:

a) antrepozit vamal;

b) perfecţionare activă;

c) transformare sub control vamal;

d) admitere temporară;

e) perfecţionare pasivă.

41.Importul / exportul mărfurilor

Importul

  (1) Importul este regimul vamal în care mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc statutul
de mărfuri puse în liberă circulaţie numai după ce sînt plătite drepturile de import şi sînt aplicate
măsurile de politică economică.

(2) Statutul mărfurilor străine puse în liberă circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova se
echivalează cu statutul mărfurilor autohtone după acordarea liberului de vamă. Certificatul de
origine, în acest caz, nu se eliberează.

Constatarea originii mărfurilor

(1) Organul vamal constată originea mărfurilor pe baza următoarelor criterii:

a) mărfuri obţinute în totalitate într-o ţară;

b) mărfuri obţinute printr-o prelucrare sau transformare suficientă într-o ţară.

(2) Aplicarea criteriilor se face pe baza regulilor de origine prevăzute de legislaţia naţională sau
de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(3) În cazul în care, la data importului, nu s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial din cauza
neprezentării certificatului de origine sau din imposibilitatea de a constata respectarea celorlalte
dispoziţii cuprinse în acordul internaţional care prevede acel tratament tarifar preferenţial,
titularul operaţiunii de import poate cere ulterior restituirea sumelor încasate în plus prin
prezentarea de dovezi, pe baza legislaţiei naţionale şi a acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte.

  Tratamentul tarifar favorabil

(1) Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o scutire de drepturi de import, care
poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent valoric sau cantitativ.

(2) Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil în funcţie de tipul
mărfii sau de destinaţia ei finală, în conformitate cu legislaţia naţională sau cu acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte.

  Punerea în circulaţie a mărfurilor la drepturi de import reduse sau zero

În cazul cînd mărfurile sînt puse în liberă circulaţie la drepturi de import reduse sau zero pe
motivul destinaţiei lor finale, acestea rămîn sub supraveghere vamală. Supravegherea vamală se
încheie cînd condiţiile prevăzute pentru acordarea unor drepturi de import reduse sau zero
încetează a mai fi aplicate sau în cazul cînd mărfurile sînt exportate sau distruse. Utilizarea
mărfurilor în alte scopuri decît cele prevăzute pentru aplicarea drepturilor de import reduse sau
zero este permisă cu condiţia achitării drepturilor de import.

  Importul mărfurilor la cea mai mare taxă vamală

În cazul cînd lotul de mărfuri este compus din mărfuri cu încadrări tarifare diferite şi operaţiunile
cu fiecare dintre acele mărfuri, în conformitate cu clasificarea lor tarifară, în scopul completării
declaraţiei, ar presupune un surplus de muncă şi cheltuieli disproporţionate faţă de drepturile de
import ce se percep, organele vamale pot consimţi, la cererea declarantului, ca drepturile de
import să fie achitate pentru întregul lot, pe baza clasificării tarifare a mărfurilor pentru care se
percepe cea mai înaltă taxă vamală.

Exportul

(1) Exportul este un regim vamal în care mărfurile sînt scoase de pe teritoriul vamal fără
obligaţia reintroducerii lor pe acest teritoriu.
(2) Sînt admise la export mărfurile produse în ţară, precum şi cele importate şi puse în liberă
circulaţie anterior, cu excepţia mărfurilor care sînt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de
restricţie în cadrul politicii economice.

Condiţiile plasării mărfurilor sub regimul vamal de export

Exportul se efectuează cu condiţia onorării drepturilor de export, respectării măsurilor de politică

economică şi îndeplinirii altor condiţii prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative.

Punerea în circulaţie a mărfurilor plasate sub regimul vamal de export

Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să fie scoase de pe

teritoriul vamal în aceeaşi stare în care acestea se aflau la data înregistrării declaraţiei vamale de
export, cu excepţia pierderilor naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune.

Exportul temporar de mărfuri

(1) Mărfurile autohtone pot fi exportate temporar în cazul în care urmează a fi reintroduse în ţară
fără a suferi vreo modificare, cu excepţia uzurii lor normale sau a pierderilor naturale.

(2) Organul vamal fixează termenul în care mărfurile trebuie să fie reintroduse sau să fie plasate
sub o altă destinaţie vamală. Termenul aprobat trebuie să permită realizarea scopului utilizării,
dar să nu depăşească 3 ani.

(3) Guvernul, la solicitarea titularului operaţiunii, în cazuri excepţionale, temeinic justificate, poate
prelungi termenul iniţial de reintroducere a mărfurilor.

42.Tranzitul vamal
Tranzitul

(1) Tranzitul este regimul vamal în care mărfurile sînt transportate pe teritoriul vamal sub
supraveghere vamală de la un organ vamal la altul, fără perceperea drepturilor de import şi de
export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, dacă legislaţia nu prevede altfel.

(2) Timpul tranzitului se stabileşte de organul vamal, dar nu poate depăşi 8 zile de la data trecerii
frontierei vamale.

(3) Titularul regimului vamal de tranzit este persoana sub responsabilitatea căreia are loc
operaţiunea de tranzit. El este obligat să depună la organul vamal de plecare o declaraţie vamală
de tranzit.
(4) Nu pot fi plasate sub regimul vamal de tranzit mărfurile prohibite de a fi introduse în
Republica Moldova sau mărfurile restricţionate dacă nu a fost respectată legislaţia naţională ce
reglementează tranzitul acestor tipuri de mărfuri.

(5) Mărfurile vămuite pentru export la un organ vamal intern se plasează sub regimul vamal de
tranzit pînă la organul vamal de frontieră.

Condiţiile plasării mărfurilor sub regimul vamal de tranzit

(1) La plasarea sub regimul vamal de tranzit, mărfurile trebuie să întrunească următoarele
condiţii:

a) să nu fie folosite în alte scopuri decît cel de tranzit;

b) să fie transportate la organul vamal de destinaţie în termenul stabilit de organul vamal de

plecare, în funcţie de tipul mijlocului de transport, de distanţă, de condiţiile atmosferice etc.

(2) În cazul în care titularul operaţiunii de tranzit efectuate cu mijlocul său de transport nu poate
garanta respectarea legislaţiei vamale, organul vamal este în drept să-i acorde regimul vamal de
tranzit cu condiţia respectării unor anumite cerinţe: înzestrarea corespunzătoare a mijlocului de
transport, efectuarea transportului de mărfuri de către alt transportator sau cu însoţire vamală.
Cheltuielile aferente acestor acţiuni sînt suportate de transportator.

Autorizaţia de plasare a mărfurilor sub regimul vamal de tranzit

Mărfurile pot fi plasate sub regimul vamal de tranzit numai cu autorizaţia organului vamal şi cu
respectarea prevederilor art.43, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

Încheierea regimului vamal de tranzit

Regimul vamal de tranzit se încheie atunci cînd mărfurile sînt prezentate, împreună cu
documentele însoţitoare, la organul vamal de destinaţie în stare intactă, cu excepţia pierderilor
naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune.

Documentele însoţitoare

(1) Documentele însoţitoare se prezintă organului vamal de destinaţie în ordinea prezentării

mărfurilor.

(2) În cazul cînd biroul vamal de destinaţie este un organ intern, la cererea declarantului,
mărfurile sînt plasate sub o altă destinaţie vamală.

 
Avarierea mărfurilor sau forţa majoră

(1) În caz de avariere a mărfurilor sau de intervenţie a unei forţe majore, ele pot fi descărcate,
posesorul (transportatorul) fiind obligat:

a) să asigure integritatea mărfurilor, neutilizarea lor;

b) să informeze imediat organul vamal proxim despre avarierea mărfurilor sau despre intervenţia
unei forţe majore, despre locul aflării lor şi a mijloacelor de transport;

c) să asigure transportarea mărfurilor şi deplasarea mijloacelor de transport la organul vamal

proxim ori deplasarea colaboratorului vamal la locul aflării mărfurilor şi a mijloacelor de
transport.

(2) Cheltuielile aferente acţiunilor specificate la alin.(1) sînt suportate de transportator.

Responsabilitatea titularului operaţiunii de tranzit

(1) Titularul operaţiunii de tranzit este responsabil de tranzitul mărfurilor. El este obligat să
prezinte, în termenul stabilit, organului vamal de destinaţie mărfurile cu mijloacele de
identificare intacte, aplicate de organul vamal de plecare.

(2) Dacă mărfurile sînt puse în liberă circulaţie fără permisiunea organului vamal, dacă sînt
pierdute sau nu sînt prezentate organului vamal de destinaţie ori dacă sînt prezentate cu lipsuri
sau substituiri, titularul operaţiunii de tranzit este obligat să plătească drepturile de import, cu
excepţia cazului distrugerii sau pierderii mărfurilor din cauză de forţă majoră.

Respectarea legislaţiei internaţionale

În cazul utilizării procedurilor de tranzit în conformitate cu acordurile internaţionale la care Republica

Moldova este parte, organul vamal le acceptă fără a emite documente interne.

43.Antrepozitul vamal

(1) Antrepozit vamal este locul aprobat de organul vamal şi aflat sub supravegherea acestuia,
unde pot fi depozitate mărfurile specificate la alin.(2).

(2) Regimul de antrepozit vamal permite depozitarea într-un antrepozit:

a) a mărfurilor străine, fără aplicarea drepturilor de import şi măsurilor de politică economică;

b) a mărfurilor autohtone destinate exportului.

(3) Deţinătorul de antrepozit vamal, denumit în continuare antrepozitar, este persoana juridică
care administrează şi gestionează antrepozitul vamal.
(4) Depozitar este titularul declaraţiei vamale de antrepozitare, în temeiul căreia mărfurile sînt
plasate sub regimul de antrepozit vamal.

Condiţiile plasării mărfurilor sub regimul de antrepozit vamal

(1) Sub regimul de antrepozit vamal pot fi plasate orice mărfuri, cu excepţia celor prohibite de a
fi introduse sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi a altor mărfuri prevăzute de legislaţie.

(2) Mărfurile susceptibile de a altera alte mărfuri sau cele care necesită condiţii speciale de
păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale.

Tipurile de antrepozite vamale

(1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.

(2) Antrepozitul vamal public este disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor.

(3) Antrepozitul vamal privat este destinat exclusiv depozitării mărfurilor de către antrepozitar.

Antrepozitarul

(1) Antrepozitarul are următoarele obligaţii faţă de organul vamal:

a) să îndeplinească condiţiile de organizare şi funcţionare a antrepozitului vamal stabilite în

autorizaţie;

b) să asigure supravegherea mărfurilor astfel încît sa nu fie posibilă sustragerea acestora de sub
controlul vamal;

c) să asigure integritatea mărfurilor depozitate.

(2) Administrarea şi gestionarea unui antrepozit sînt condiţionate de emiterea unei autorizaţii de
către Serviciul Vamal, cu excepţia cazului în care organul vamal administrează şi gestionează el
însuşi antrepozitul vamal.

Autorizaţia de antrepozitare

(1) În vederea obţinerii autorizaţiei de antrepozitare, solicitantul trebuie să depună, în scris, o

cerere, care să conţină informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei, în special să
demonstreze că există o raţiune economică pentru antrepozitare.

(2) Autorizaţia de antrepozitare se eliberează numai persoanelor juridice din Republica Moldova.

 
Condiţii de garantare

(1) Organul vamal solicită depozitarului constituirea unei garanţii care să asigure plata obligaţiei
vamale ce ar putea apărea pe timpul derulării regimului corespunzător mărfurilor aflate în
antrepozit.

(2) Organul vamal solicită, pentru mărfurile aflate în antrepozitele administrate şi gestionate de
acesta, ca garanţia să fie constituită de titularul regimului de antrepozitare în scopul asigurării
încheierii operaţiunii în termenul stabilit. În cazul cînd operaţiunea de antrepozitare nu se încheie
în termenul stabilit, organul vamal procedează, din oficiu, la încheierea operaţiunii şi încasează
drepturile de import aferente, după care operaţiunea este scoasă din evidenţă.

Operaţiunile efectuate cu mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal

(1) Mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal pot fi supuse următoarelor operaţiuni:

a) de asigurare a integrităţii lor;

b) de pregătire, cu acordul organului vamal, spre vînzare şi transportare (ambalare, marcare,

încărcare, descărcare etc.).

(2) Operaţiunile efectuate cu mărfurile plasate sub regimul de antrepozit vamal nu pot modifica
parametrii lor tehnici, de calitate şi de cantitate.

44.Perfecţionarea activă

Regimul vamal de perfecţionare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe

teritoriul Republicii Moldova în una sau mai multe operaţiuni de prelucrare:

a) mărfurile străine destinate scoaterii de pe teritoriul vamal sub formă de produse

compensatoare - fără încasarea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică
economică, dacă legislaţia nu prevede altfel;

b) mărfurile importate şi puse în liberă circulaţie - dacă sînt scoase de pe teritoriul vamal sub
formă de produse compensatoare. În acest caz, regimul vamal de perfecţionare activă se
efectuează cu încasarea drepturilor de import şi restituirea acestora la realizarea exportului.

Autorizaţia de perfecţionare activă

(1) Autorizaţia de perfecţionare activă se eliberează la solicitarea persoanei care efectuează

perfecţionarea activă sau care este responsabilă de efectuarea acesteia.

(2) Autorizaţia de perfecţionare activă se eliberează numai persoanelor juridice din Republica
Moldova, conform legislaţiei.
(3) Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele compensatoare trebuie să
fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La stabilirea
acestui termen se va ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de perfecţionare şi de
export al produselor compensatoare.

(4) Termenul menţionat la alin.(3) începe să curgă la data cînd mărfurile sînt plasate sub regimul
vamal de perfecţionare activă. Organele vamale pot prelungi acest termen în baza unei cereri
argumentate a titularului autorizaţiei.

Importul de mărfuri în cazul sistemului compensării prin echivalenţă

În cazul cînd se aplică sistemul compensării prin echivalenţă şi export anticipat, organele vamale
specifică termenul în care mărfurile străine trebuie importate. Acest termen începe să curgă la data
acceptării declaraţiei de export pentru produsele compensatoare obţinute din mărfurile echivalente
corespunzătoare.

45.Transformarea sub control vamal

(1) Regimul de transformare sub control vamal permite ca mărfurile străine să fie utilizate pe
teritoriul Republicii Moldova în operaţiuni ce le modifică natura sau starea, fără încasarea
drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, şi ca produsele rezultate
din astfel de operaţiuni să fie puse în liberă circulaţie cu plata drepturilor de import aferente
acestor mărfuri.

(2) Lista cazurilor în care poate fi utilizat regimul de transformare sub control vamal se stabileşte
în conformitate cu legislaţia.

Autorizaţia de transformare sub control vamal

(1) Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează la solicitarea persoanei care
efectuează transformarea sau care este responsabilă de efectuarea acesteia.

(2) Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează numai persoanelor juridice din
Republica Moldova în cazul cînd:

a) mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;

b) mărfurile, după transformare, nu pot fi readuse la forma sau la starea în care s-au aflat pînă la
plasarea lor sub regim vamal;

c) utilizarea regimului vamal nu poate duce la evitarea efectului reglementărilor privind originea
şi restricţiile cantitative aplicabile mărfurilor importate;

d) sînt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul vamal să contribuie la crearea şi menţinerea

activităţii de transformare a mărfurilor în Republica Moldova fără a aduce atingere în mod
nedorit intereselor producătorilor autohtoni de mărfuri similare (condiţii economice).
(3) Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele transformate trebuie să
fie exportate sau să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La stabilirea acestui termen
se va ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de transformare şi de plasare sub
altă destinaţie vamală a produselor transformate.

(4) Termenul specificat la alin.(3) începe să curgă la data cînd mărfurile sînt plasate sub regimul
vamal de transformare sub control vamal. Organele vamale pot prelungi acest termen în baza
unei cereri argumentate a titularului autorizaţiei.

Obligaţia vamală

În cazul cînd apare o obligaţie vamală pentru mărfurile aflate în aceeaşi stare sau pentru
produsele aflate în stadii intermediare de transformare comparativ cu ceea ce s-a prevăzut în
autorizaţie, valoarea acestei obligaţii se stabileşte pe baza elementelor de taxare corespunzătoare
mărfurilor de import la data acceptării declaraţiei vamale privind plasarea mărfurilor sub regimul
de transformare sub control vamal.

Tratamentul tarifar preferenţial

(1) În cazul cînd, la data plasării sub regimul vamal de transformare sub control vamal, mărfurile
de import îndeplineau condiţiile unui tratament tarifar preferenţial şi cînd acest tratament este
aplicabil şi produselor identice cu produsele transformate la momentul punerii în liberă
circulaţie, drepturile de import aferente produselor transformate se calculează pe baza taxei
aplicabile tratamentului respectiv.

(2) Dacă, la data plasării sub regimul vamal de transformare sub control vamal, mărfurile de import
îndeplineau condiţiile unui tratament tarifar preferenţial, dar în limita unor contingente tarifare sau
plafoane tarifare, aplicarea taxei specificate la alin.(1) cu privire la produsele transformate este, în plus,
supusă condiţiei ca respectivul tratament tarifar preferenţial să fie aplicabil mărfurilor de import şi la
data acceptării declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie a produselor transformate. În acest caz,
compararea se va face cu contingentele prevăzute pentru mărfurile de import, existente la data
acceptării declaraţiei vamale de punere în liberă circulaţie a produselor transformate, şi nu cu
contingentele stabilite pentru mărfuri identice cu cele transformate.

46.Admiterea temporară

(1) Regimul vamal de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul Republicii Moldova, cu
suspendare parţială sau totală de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică
economică, a mărfurilor străine destinate reexportului în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii lor
normale.

(2) Pe toată durata regimului vamal de admitere temporară, mărfurile trebuie să rămînă în
proprietatea persoanei străine. Ele nu pot fi vîndute, închiriate, subînchiriate, date în comodat,
gajate, transferate sau puse la dispoziţia unei alte persoane pe teritoriul Republicii Moldova decît
cu acordul organului vamal, după plata drepturilor de import şi efectuarea procedurilor vamale
de punere în liberă circulaţie, cu excepţia derogărilor prevăzute de prezenta secţiune.
(3) Mărfurile introduse în baza unui contract de leasing internaţional se plasează sub regimul
vamal de admitere temporară, cu suspendarea totală de plata dreptului de import şi cu exonerarea
de datoria garantării obligaţiei vamale.

Autorizarea admiterii temporare a mărfurilor

Organul vamal autorizează admiterea temporară numai a mărfurilor care pot fi identificate şi nu
sînt prohibite de a fi introduse în Republica Moldova.

Termenul de aflare a mărfurilor sub regimul vamal de admitere temporară

(1) Organele vamale stabilesc termenul în care mărfurile de import trebuie să fie reexportate sau
să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. Acest termen nu poate depăşi 3 ani de la data
plasării mărfurilor sub regimul de admitere temporară.

(2) În împrejurări excepţionale, Serviciul Vamal, la cererea argumentată a solicitantului, poate să

prelungească termenul specificat la alin.(1) pentru a permite utilizarea autorizată a mărfurilor.

(3) Termenul de aflare sub regimul vamal de admitere temporară a mărfurilor plasate în baza
unui contract de leasing financiar sau operaţional se va stabili în funcţie de durata contractului de
leasing, dar nu va depăşi 7 ani.

Utilizarea sistemului de suspendare totală

Cazurile şi condiţiile în care regimul vamal de admitere temporară poate fi utilizat cu suspendare
totală de drepturile de import se stabilesc în conformitate cu legislaţia naţională şi cu acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Utilizarea sistemului de suspendare parţială

(1) Mărfurile aflate în proprietatea unei persoane străine ce nu corespund prevederilor art.70 pot
fi plasate, în vederea admiterii temporare, numai sub regimul de admitere temporară cu
suspendare parţială de drepturile de import.

(2) Cuantumul taxei vamale aferente mărfurilor plasate sub regimul vamal de admitere
temporară cu suspendare parţială de drepturile de import se stabileşte la 5%, pentru fiecare lună
calendaristică sau fracţie de lună în care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal de admitere
temporară cu suspendare parţială de drepturile de import, din valoarea taxei vamale care ar fi
trebuit să fie plătită pentru mărfurile menţionate dacă ar fi fost puse în liberă circulaţie la data la
care au fost plasate sub regimul de admitere temporară. Încasarea taxei vamale stabilite se va
face la încheierea regimului, ţinîndu-se seama de cursul de schimb al monedei naţionale la
această dată, pentru toată perioada de admitere temporară cu suspendare parţială de drepturile de
import, fără a putea depăşi cuantumul datorat în cazul în care ar fi importate aceleaşi mărfuri.
 

Cesionarea regimului vamal de admitere temporară

În cazul în care titularul regimului vamal de admitere temporară cesionează regimul vamal,
fiecare titular achită drepturile de import aferente perioadei de utilizare a mărfii. Cînd, în cadrul
aceleiaşi luni, utilizarea s-a făcut de către ambii titulari, drepturile de import se achită de către
cedent.

 Punerea în liberă circulaţie a mărfurilor

(1) Mărfurile aflate în regim vamal de admitere temporară pot fi puse în liberă circulaţie numai
după achitarea drepturilor de import. În acest caz, cuantumul drepturilor de import se determină
pe baza elementelor de taxare şi a altor plăţi în vigoare la data plasării bunurilor sub regimul
vamal de admitere temporară. Cursul de schimb utilizat pentru moneda naţională va fi cel de la
data efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie.

(2) În cazul punerii în liberă circulaţie a unui obiect al leasingului, ca urmare a realizării de către locator a
opţiunii de procurare a acestui bun la expirarea contractului de leasing şi achitării integrale a plăţilor de
leasing, baza de calcul al drepturilor de import o va constitui valoarea lui reziduală, în cazul leasingului
financiar, şi, respectiv, valoarea de transfer a proprietăţii, în cazul leasingului operaţional, convenite de
părţi.

47.Perfecţionarea pasivă

(1) Perfecţionarea pasivă este un regim vamal în care mărfurile aflate în liberă circulaţie sînt
scoase pentru prelucrare sau transformare în afara teritoriului Republicii Moldova, iar produsele
compensatoare sînt introduse cu exonerarea, totală sau parţială, de drepturile de import.

(2) Exportul temporar de mărfuri în vederea perfecţionării pasive atrage aplicarea măsurilor de
politică economică prevăzute pentru exportul definitiv de mărfuri.

Operaţiunile de perfecţionare pasivă

(1) Cu mărfurile plasate sub regimul vamal de perfecţionare pasivă se pot efectua operaţiunile
prevăzute pentru regimul vamal de perfecţionare activă.

(2) La unele operaţiuni de perfecţionare pasivă a mărfurilor pot fi stabilite restricţii de către
Guvern.

Condiţiile ce exclud plasarea mărfurilor sub regimul vamal de perfecţionare pasivă

Nu pot fi plasate sub regimul vamal de perfecţionare pasivă:

a) mărfurile care, prin scoaterea lor de pe teritoriul vamal, creează temei pentru exonerarea de
drepturile de import sau pentru restituirea drepturilor de import încasate;
b) mărfurile care, înainte de a fi scoase de pe teritoriul vamal, au fost importate cu exonerarea
totală de drepturile de import - pînă la expirarea termenelor de exonerare;

c) alte mărfuri, în unele cazuri prevăzute de legislaţie.

Autorizaţia de perfecţionare pasivă

(1) Perfecţionarea pasivă a mărfurilor se efectuează în baza autorizaţiei eliberate de organul

vamal, conform legislaţiei.

(2) Autorizaţia de perfecţionare pasivă se eliberează persoanelor juridice din Republica Moldova
sub următoarele condiţii:

a) organul vamal poate determina că produsele compensatoare au fost obţinute din mărfurile
exportate pentru a fi prelucrate;

b) perfecţionarea pasivă a mărfurilor nu aduce prejudicii economiei naţionale.

Termenul de perfecţionare pasivă

Organul vamal fixează termenul în care produsele compensatoare vor fi reintroduse pe teritoriul
vamal. La stabilirea lui se ţine cont de durata procesului de perfecţionare pasivă justificată din
punct de vedere economic. La cererea titularului regimului vamal, organul vamal, în cazuri
temeinic justificate, poate prelungi termenul iniţial.

Drepturile de export

Mărfurile plasate sub regimul de perfecţionare pasivă sînt supuse drepturilor de export cu
restituirea ulterioară a acestor drepturi, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale, dacă
produsele compensatoare sînt introduse pe teritoriul vamal şi dacă se respectă prevederile
prezentului cod şi ale altor acte normative.

Exonerarea produselor compensatoare de drepturile de import

(1) Produsele compensatoare pot fi exonerate, total sau parţial, de drepturile de import, cu
excepţia taxei pentru proceduri vamale, dacă sînt importate de titularul autorizaţiei de
perfecţionare pasivă.

(2) În cazul în care scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor importate
anterior, acestea, la încheierea operaţiunii, sînt puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de
drepturile de import dacă organele vamale stabilesc că mărfurile au fost reparate gratis, în baza
unei obligaţii contractuale sau legale ce decurge dintr-o garanţie sau din cauza existenţei unui
defect de fabricaţie.
(3) Prevederile alin.(2) nu se aplică în cazul în care s-a ştiut de existenţa defectului la data cînd
mărfurile în cauză au fost puse în liberă circulaţie pentru prima oară.

(4) În cazul în care scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor de export
temporar şi o asemenea reparare se efectuează cu titlu oneros, reintroducerea mărfurilor se face
cu exonerare parţială de drepturile de import. Exonerarea se acordă prin determinarea valorii
drepturilor aplicabile pe baza elementelor de taxare aferente produselor compensatoare la data
acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a produselor respective, valoarea în vamă
considerîndu-se egală cu costurile de reparare.

Produse de înlocuire de acelaşi standard

(1) Regimul de perfecţionare pasivă se poate realiza şi prin înlocuirea unei mărfi importate şi
aflate în liberă circulaţie, în cazul cînd în locul produsului compensator se importă un produs de
înlocuire de acelaşi standard.

(2) Prin produs de înlocuire de acelaşi standard se înţelege că produsele de înlocuire trebuie să se
încadreze la acelaşi cod tarifar şi să posede aceleaşi caracteristici comerciale şi tehnice ca şi
produsul compensator.

Importul anticipat

(1) Organul vamal poate permite ca produsele de înlocuire, specificate la art.82, să fie, în
condiţiile fixate în autorizaţie, importate înainte de exportul temporar al mărfurilor. Importul
anticipat se realizează numai cu constituirea unei garanţii care să acopere integral cuantumul
drepturilor de import.

(2) Dacă mărfurile de export temporar au fost folosite înaintea acestui export, produsele de
înlocuire trebuie să nu fie produse noi. Organul vamal poate acorda derogări de la această normă
dacă se dovedeşte că produsele de înlocuire, deşi noi, au fost livrate gratuit.

(3) În cazul în care operaţiunea de perfecţionare pasivă cu import anticipat implică exonerarea
parţială de drepturile de import, elementele de taxare folosite pentru determinarea acestora sînt
cele în vigoare la data înregistrării declaraţiei vamale de export temporar.

(4) În cazul importului anticipat al produselor de înlocuire, exportul temporar al mărfurilor

trebuie efectuat în termen de cel mult 2 luni de la data înregistrării declaraţiei vamale de import
al acestor produse.

(5) În cazuri temeinic justificate, la cererea titularului autorizaţiei, organul vamal poate aproba
prelungirea termenului specificat la alin.(4).

Nereturnarea mărfurilor exportate pentru prelucrare sau a produselor compensatoare din cauza
distrugerii sau pierderii lor
Titularul autorizaţiei de perfecţionare pasivă a mărfurilor care nu a returnat mărfurile sau nu a importat,
în termenul stabilit, produsele rezultate din perfecţionare pasivă nu poartă răspundere în faţa organului
vamal dacă distrugerea sau pierderea mărfurilor sau a produselor compensatoare a fost cauzată de
avarierea lor sau de o forţă majoră, fapt confirmat de organul de resort al ţării respective.

48.Zona liberă

Zona liberă este o parte a teritoriului vamal în care mărfurile străine sînt introduse şi utilizate
fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, potrivit
procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative, în cazul cînd legislaţia nu prevede
altfel, iar mărfurile autohtone sînt introduse şi utilizate cu respectarea condiţiilor stabilite pentru
regimul vamal de export.

Înfiinţarea zonei libere

Zona liberă se înfiinţează în conformitate cu L E G EA cu privire la zonele economice libere

 Nr.440-XV din 27.07.2001 //Monitorul Oficial al R.Moldova nr.108-109/834 din 06.09.2001

. Zona liberă este creată, la propunerea Guvernului, printr-o lege, adoptată de Parlament în
corespundere cu prezenta lege, care va delimita în acest scop o parte sau cîteva părţi ale
teritoriului Republicii Moldova. În lege vor fi strict determinate hotarele şi configuraţia zonei
respective.

(2) Guvernul va elabora concepţia generală de creare şi dezvoltare a zonei libere.

(3) Iniţiatori ai creării zonelor libere pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale,
agenţii economici şi diverse organizaţii care vor prezenta propunerile corespunzătoare.

(4) Propunerile privind crearea zonelor libere vor cuprinde:

a) scopurile creării, genurile activităţii de întreprinzător şi orientarea funcţională a zonei libere;

b) studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere;

c) proiectul planului de amplasare a zonei libere, coordonat cu autorităţile corespunzătoare ale

administraţiei publice centrale şi locale.

(5) Studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere va conţine:

a) delimitarea hotarelor zonei;

b) caracteristica complexă a potenţialului social-economic al teritoriului, inclusiv al

infrastructurilor de producţie, comercială şi socială, precum şi a relaţiilor economice cu pieţele
internaţionale;

c) argumentarea posibilităţii de realizare a genurilor de activitate permise;

d) indicarea gradului de asigurare cu specialişti;

e) proiectul mecanismului economic de funcţionare;

f) fundamentarea etapelor şi termenelor de creare a zonei libere;

g) volumul investiţiilor necesare, evaluarea surselor şi a eficienţei acestora;

h) calculul fluxului preconizat de încasări valutare în zona liberă.

(6) Zonele libere pot fi create pe teritoriile neocupate de imobile, precum şi pe baza unor
întreprinderi, instituţii, organizaţii.

(7) Zonele libere nu pot fi create pe baza întreprinderilor de importanţă strategică sau care
desfăşoară sau pot desfăşura o activitate economică eficientă şi fără crearea de asemenea zone.

(8) Pînă la adoptarea deciziei asupra propunerii de creare a zonei libere se efectuează expertiza
oportunităţii creării unei asemenea zone care este asigurată de Ministerul Economiei în comun cu
Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei.

(9) La efectuarea expertizei se iau în considerare următorii factori:

a) costul aproximativ al creării şi întreţinerii zonei libere;

b) avantajul pentru economia naţională de pe urma funcţionării unei asemenea zone;

c) situaţia social-economică şi gradul de utilizare a forţei de muncă în regiunea unde se

preconizează crearea zonei libere;

d) apropierea zonei în cauză de alte zone libere;

e) numărul zonelor libere deja existente în ţară.

(10) Propunerea privind crearea zonei libere poate fi aprobată numai în cazul în care expertiza va
stabili că crearea acesteia va îmbunătăţi substanţial situaţia în economia naţională şi că
ameliorarea respectivă poate fi obţinută numai pe această cale.

(11) În cazul în care propunerea privind crearea zonei libere va fi acceptată, Ministerul
Economiei va prezenta spre aprobare Guvernului proiectul legii corespunzătoare.

(12) Zona liberă se consideră creată după intrarea în vigoare a legii corespunzătoare.

Regimul vamal al zonei libere

(1) Pe teritoriul zonelor libere regimul vamal este asigurat de către serviciul vamal al
Departamentului Vamal a cărui activitate este coordonată sub aspect organizatoric cu
Administraţia.

(2) În termen de o lună de la data intrării în vigoare a legii cu privire la crearea unei zone libere
Departamentul Vamal va elabora regulamentul serviciului vamal din zona respectivă,
mecanismul şi modul de asigurare tehnică a funcţionării acestuia, va înainta propuneri
Guvernului privind numărul de personal şi finanţarea activităţii serviciului în cauză.

(3) Pe teritoriul zonelor libere se stabileşte regimul de declarare obligatorie în vamă a mărfurilor
(serviciilor) introduse pe şi scoase de pe acest teritoriu.

(4) Pe teritoriul zonelor libere nu se aplică regimul de contingentare şi licenţiere la importul şi

exportul mărfurilor (serviciilor).

(6) Se consideră originare din zona liberă mărfurile, produse integral sau prelucrate integral în
această zonă, dacă:

a) intervine schimbarea poziţiei mărfii (a codului de clasificare a mărfii) în nomenclatorul

mărfurilor la nivelul unuia din primele patru semne; sau b) costul mărfurilor declarate ce se
exportă depăşeşte costul mărfurilor introduse în zona liberă din cauza creşterii cu peste 35 la sută
a ponderii cheltuielilor proprii.

(7) Asupra mărfurilor (serviciilor) care n-au fost prelucrate suficient în zona liberă, la scoaterea
lor din zonă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova se extind prevederile legislaţiei
vamale, în partea ce se referă la conţinutul componenţei importului.

(8) Autoturismele importate pe teritoriul zonei libere pentru necesităţile Administraţiei şi

rezidenţilor se impun conform legislaţiei.

(9) Se interzice introducerea pe teritoriul zonelor libere a mărfurilor şi altor obiecte în cazul în
care comercializarea lor este interzisă de legislaţia Republicii Moldova sau de acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi în cazul în care acestea:

a) prezintă pericol pentru alte mărfuri şi obiecte din zona liberă;

b) pun în pericol morala şi securitatea publică;

c) nu corespund normelor şi regulilor ecologice şi sanitaro-igienice prevăzute de legislaţie;

d) nu corespund cerinţelor de calitate stabilite de legislaţie.

(10) Livrările de mărfuri (servicii) în zonele libere de pe restul teritoriului vamal al Republicii
Moldova sînt asimilate exportului, iar livrarea mărfurilor (serviciilor) din zona liberă pe restul
teritoriului vamal al Republicii Moldova sînt asimilate importului şi se reglementează în
conformitate cu legislaţia.

(11) Mărfurile (serviciile) aflate în zona liberă pînă la momentul traversării frontierelor ei au
regim de circulaţie liberă şi se transmit de la un rezident la altul fără perfectarea declaraţiei
vamale.

Operaţiunile efectuate cu mărfurile plasate în zona liberă

(1) Mărfurile plasate în zona liberă pot fi supuse operaţiunilor de producţie, de comerţ şi altor
operaţiuni, cu excepţia vînzării cu amănuntul, cu respectarea prevederilor prezentului cod şi ale
altor acte normative.

(2) Restricţiile şi prohibiţiile la efectuarea operaţiunilor cu mărfurile introduse în zona liberă sînt
stabilite de legislaţie.

Termenul de aflare a mărfurilor în zona liberă

Aflarea mărfurilor în zona liberă nu este limitată în timp.

Evidenţa mărfurilor plasate în zona liberă

Persoana care efectuează operaţiuni cu mărfurile plasate în zona liberă este obligată să ţină
evidenţa mărfurilor care se introduc, se află sau se scot din zona liberă, precum şi a mărfurilor
confecţionate, prelucrate, transformate, cumpărate sau vîndute, şi să prezinte organului vamal o
dare de seamă referitoare la ele în conformitate cu procedura stabilită de Serviciul Vamal. Toate
modificările suportate de aceste mărfuri trebuie să fie reflectate în evidenţă.

Perceperea drepturilor de import sau de export, aplicarea măsurilor de politică economică

(1) În cazul plasării de mărfuri străine şi autohtone în zona liberă, nu se percep drepturi de
import şi nu se aplică măsuri de politică economică dacă legislaţia nu prevede altfel.

(2) În cazul în care mărfurile sînt scoase din zona liberă şi sînt introduse pe cealaltă parte a teritoriului
vamal, se percep drepturi de import şi se aplică măsuri de politică economică. Dacă mărfurile sînt scoase
din zona liberă în afara Republicii Moldova, precum şi pe teritoriul altor zone libere, nu se percep
drepturi de export şi nu se aplică măsuri de politică economică.

49.Comercializarea mărfurilor în regim duty-free

(1) Magazinul duty-free constă în comercializarea mărfurilor sub supraveghere vamală, fără
aplicarea măsurilor de politică economică, dacă legislaţia nu prevede altfel, în locuri special
amenajate, amplasate în aeroporturile internaţionale sau la bordul aeronavelor, precum şi în
locurile specificate la art.97 alin.(1).

(2) Plasarea mărfurilor în magazinul duty-free se efectuează fără perceperea drepturilor de

import, dacă legislaţia nu prevede altfel.

(3) În magazinele duty-free, mărfurile se comercializează contra lei moldoveneşti şi contra valută
străină (în numerar şi în cecuri de călătorie), precum şi cu utilizarea cardurilor bancare, exclusiv
persoanelor care pleacă în străinătate şi au trecut controlul vamal, controlul actelor de identitate
şi al biletelor de călătorie.
 

Condiţiile plasării mărfurilor în magazinul duty-free

(1) În magazinul duty-free pot fi plasate orice mărfuri, cu excepţia celor prohibite de a fi
introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, de a fi comercializate în Republica Moldova, precum
şi a altor mărfuri stabilite de legislaţie. Mărfurile a căror comercializare în Republica Moldova
este limitată pot fi vîndute în magazinul duty-free, cu respectarea legislaţiei.

(2) Mărfurile se comercializează în magazinele duty-free amplasate în aeroporturile

internaţionale, precum şi la bordul navelor aeriene antrenate în curse internaţionale, exclusiv
pasagerilor care au fost supuşi controlului vamal în conformitate cu art.93.

(3) Mărfurile autohtone livrate la magazinele duty-free pentru comercializare sînt plasate sub
regimul vamal de export.

Autorizaţia de activitate a magazinului duty-free

(1) Magazinul duty-free poate fi înfiinţat de persoana juridică care deţine autorizaţia eliberată de
Ministerul Economiei şi Comerţului cu acordul Serviciului Vamal, precum şi autorizaţia Băncii
Naţionale a Moldovei pentru comercializarea mărfurilor contra valută străină.

(2) Termenul de valabilitate al autorizaţiei de activitate a magazinului duty-free amplasat în

aeroportul internaţional sau la bordul navei aeriene este de 5 ani.

(3) Autorizaţia de activitate poate fi anulată, retrasă sau suspendată de Ministerul Economiei şi
Comerţului în baza materialelor referitoare la încălcarea prevederilor prezentului cod, prezentate
de către organul vamal, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.

(4) Costul autorizaţiei de activitate se stabileşte în conformitate cu legislaţia.

Responsabilitatea pentru plata drepturilor de import şi de export

Responsabilitatea pentru plata drepturilor de import şi de export o poartă titularul autorizaţiei de

activitate a magazinului duty-free.

Magazinul duty-free pentru deservirea corpului diplomatic

(1) În scopul deservirii unor categorii de persoane străine, specificate la cap.VI din prezentul
cod, poate fi înfiinţat, în municipiul Chişinău, un magazin duty-free pentru deservirea corpului
diplomatic. Comercializarea mărfurilor în acest magazin se va face pe baza carnetelor de
identitate CD (corp diplomatic) eliberate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene,
în cantităţi obişnuite pentru comerţul cu amănuntul, destinate uzului personal şi familial, fără a fi
utilizate în scopul vînzării. Reprezentanţele străine pot cumpăra mărfuri şi în cantităţi solicitate,
pe bază de comenzi întocmite prealabil, cu avizul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării
Europene. Modul de înfiinţare şi funcţionare a magazinului duty-free şi modul de comercializare
în el a mărfurilor sînt stabilite de Guvern.

(2) Autorizaţia de înfiinţare a magazinului duty-free pentru deservirea corpului diplomatic este eliberată
de Ministerul Economiei şi Comerţului cu acordul Serviciului Vamal şi cu avizul Ministerului Afacerilor
Externe şi Integrării Europene privind necesitatea şi locul de amplasare a magazinului.

50.Reexportul, distrugerea şi abandon în favoarea statului a mărfurilor

(1) Reexportul este destinaţia vamală care constă în scoaterea mărfurilor străine de pe teritoriul
vamal fără perceperea drepturilor de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, în
conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative.

(2) Pot fi reexportate şi mărfurile nevămuite, introduse pe teritoriul vamal.

Particularităţile reexportului

Legislaţia naţională, precum şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte pot
introduce condiţii suplimentare privind reexportul mărfurilor.

Distrugerea

(1) Distrugerea este destinaţia vamală care constă în distrugerea mărfurilor străine sub
supraveghere vamală, fără perceperea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică
economică.

(2) Distrugerea mărfurilor se face cu autorizaţia organului vamal, conform procedurii stabilite de
Serviciul Vamal. Nu se acordă autorizaţie în cazul în care distrugerea mărfurilor ar putea aduce
daune mediului, precum şi în alte cazuri stabilite de legislaţie.

Abandon în favoarea statului

(1) Abandonul în favoarea statului este destinaţia vamală care constă în renunţarea la mărfuri în
folosul statului fără onorarea drepturilor de import sau de export şi fără aplicarea măsurilor de
politică economică.

(2) Abandonul în favoarea statului se efectuează cu acordul organului vamal, conform procedurii
stabilite de Serviciul Vamal.

  Suportarea cheltuielilor

Abandonul în favoarea statului nu presupune suportarea de cheltuieli de către persoana care

abandonează mărfurile în favoarea statului.

51.Tariful vamal: noţiunea şi natura juridică a taxei vamale

Noţiuni de bază
Tarif vamal - catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe
teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri;

Nomenclator de mărfuri - listă care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor

corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională;

Valoarea în vamă a mărfii - valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal,
stabilită în scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite;

Taxă vamală - plată obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau scoaterea
mărfurilor de pe teritoriul vamal;

Declarant - persoană fizică sau juridică care îşi declară mărfurile autorităţii vamale;

Mărfuri identice - mărfuri care se aseamănă sub toate aspectele cu marfa de evaluat, inclusiv sub
aspectul caracteristicilor fizice, calităţii şi reputaţiei ei pe piaţă. Deosebirile neesenţiale de aspect
exterior nu pot constitui o piedică pentru a considera identice mărfurile care corespund celorlalte
caracteristici ale definiţiei;

Mărfuri similare - mărfuri care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici
asemănătoare şi sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească
aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor,
reputaţia lor şi existenţa unei mărci de producţie sau de comerţ sînt factori care urmează a fi luaţi
în considerare la determinarea similitudinii mărfii;

Mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip - mărfuri încadrate, conform Nomenclatorului de
mărfuri al Republicii Moldova, aprobat de către Guvern, într-o grupă sau într-o categorie de
mărfuri produse de o anumită ramură de producţie sau de un anumit sector de producţie,
cuprinzînd mărfuri identice sau similare;

Redevenţe - plăţi efectuate pentru brevete, mărci de fabrică sau de comerţ şi drepturi de autor.

În cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, se
percep, ca drepturi de import şi, respectiv, drepturi de export, următoarele:

a) taxa vamală;

Mărfurile care trec frontiera vamală se supun taxei vamale conform Legii cu privire la
tariful vamal.

b) taxa pe valoarea adăugată;

Aplicarea taxei pe valoarea adăugată mărfurilor introduse pe teritoriul vamal se

efectuează în conformitate cu legislaţia.

c) accizele;

Aplicarea accizelor la mărfurile supuse accizelor se efectuează în conformitate cu

legislaţia.
 d) taxa pentru proceduri vamale;

(1) Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera
activităţii vamale. Nomenclatorul acestor servicii şi taxele pentru ele sînt aprobate în
conformitate cu legislaţia.

(2) Taxa pentru proceduri vamale se achită la utilizarea oricărei destinaţii vamale, cu excepţia
abandonului în favoarea statului, dacă legislaţia nu prevede altfel.

(3) Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru proceduri vamale se varsă la bugetul de
stat şi se utilizează în volum deplin la finanţarea activităţii vamale.

e) taxa pentru eliberarea autorizaţiei şi taxa pentru actualizarea valabilităţii autorizaţiei;

f) taxa pentru participare la licitaţie vamală;

g) alte sume prevăzute de legislaţie.

52.Modul de stabilire şi aplicare a taxei vamale şi tipurile ei

Tipurile de taxe vamale

Se aplică următoarele tipuri de taxe vamale:

1) ad valorem, calculată în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii;

2) specifică, calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;

3) combinată, care îmbină tipurile de taxe vamale specificate la punctele 1) şi 2);

4) excepţională, care, la rîndul ei, se divizează în:

a) taxă specială, aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la introducerea pe

teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot
cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni;

b) taxă antidumping, percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la preţuri
mai mici decît valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sînt lezate
interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri
identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de
mărfuri identice sau similare;

c) taxă compensatorie, aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor, la

producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sînt lezate
interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri
identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de
mărfuri identice sau similare.

 
Modul de stabilire şi de aplicare a taxei vamale

(1) Cotele taxei vamale şi lista mărfurilor supuse acesteia se stabilesc de către Parlament.

(2) Cotele taxei vamale se aplică în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la

care Republica Moldova este parte.

(3) Cotele taxei vamale sînt unice şi nu pot fi modificate, cu excepţia cazurilor prevăzute de
legislaţie şi de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Taxele vamale se aplică conform anexei nr. 1, care face parte integrantă din prezenta lege.
Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru mostrele şi exponatele aduse de
către agenţii economici autohtoni pentru tîrgurile şi expoziţiile internaţionale, organizate în
teritoriul zonelor economice libere.

(5) Taxele pentru efectuarea procedurilor vamale se percep conform anexei nr.2, care face parte
integrantă din prezenta lege.

(6) Taxa pentru efectuarea controlului electronic al mărfurilor (încărcăturilor) plasate în regim vamal de
tranzit şi transportate cu mijloace de transport auto, cu excepţia celor transportate sub acoperirea
Carnetului TIR, se stabileşte conform anexei nr.3, care face parte integrantă din prezenta lege.

53.Taxa pe valoare adăugată

 este un impozit general de stat care reprezintă o

Taxă pe valoarea adăugată –

formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate,

serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii
Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor
impozabile importate în Republica Moldova.
Subiecţi impozabili se consideră:
 persoanele juridice şi fizice înregistrate, sau care rebuie să fie înregistrate în conformitate cu
prevederile art.112;
 persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri
de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;
 persoanele juridice şi fizice care importă servicii considerate ca livrări impozabile.

Obiecte impozabile sunt:
 livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentând rezultatul activităţii lor de
întreprinzător în Republica Moldova;
 importul mărfurilor, serviciilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum
personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în
vigoare, importate de către persoanele fizice.

54.Valoarea în vamă: metodele de determinare şi modul de aplicare a lor

Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor

(1) Sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile
introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal.

(2) Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se stabileşte de

către Guvern în baza prevederilor prezentei legi şi ale acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte.

Declararea valorii în vamă a mărfii

(1) La trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia
autorităţii vamale.

(2) Modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe şi scoase de pe

teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu
legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Drepturile şi obligaţiile declarantului

(1) Valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea

trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

(2) În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la
cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală
pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în
vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

(3) În cazul în care apare necesitatea de a preciza valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul
este în drept să ceară autorităţii vamale să i se elibereze marfa declarată, cu gajarea anumitor
bunuri ori cu garanţia unei bănci, sau să plătească taxa vamală stabilită de către autoritatea
vamală.

(4) În cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la valoarea în vamă a
mărfii, declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit de legislaţie atît în faţa autorităţii
vamale, cît şi în faţa instanţei de judecată, fără penalizare.

(5) Cheltuielile suplimentare aferente precizării valorii în vamă a mărfii sau prezentării unor
informaţii suplimentare referitoare la ea sînt acoperite de declarant, în cazul cînd autorităţile
vamale depistează neautenticitatea datelor anunţate în declaraţie. Cheltuielile ce ţin de
efectuarea, la insistenţa autorităţii vamale, a controlului suplimentar, în cazul cînd rezultatele
acestuia confirmă informaţia iniţială prezentată de declarant, sînt acoperite de către autoritatea
vamală.

Drepturile şi obligaţiile autorităţii vamale

(1) Autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a
mărfii.
(2) Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii
valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

(3) În cazul în care nu sînt date ce ar proba corectitudinea valorii în vamă a mărfii anunţate sau
există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice şi/sau suficiente,
autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd
consecutiv metodele prevăzute de prezenta lege.

(4) Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii constituie secret
comercial, poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în scopuri vamale şi nu poate fi
transmisă terţelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce
constituie secret comercial, autoritatea vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

(5) În cazul în care persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii vamale adoptă decizia privind
imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală,
la cererea declarantului, îl înştiinţează în scris despre motivele neacceptării valorii date,
oferindu-i acestuia sau oricărei alte persoane responsabile de plata taxelor vamale şi altor
impozite posibilitatea de a declara recurs fără penalizare.

(6) După adoptarea deciziei definitive privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a
mărfii anunţate de declarant, autoritatea vamală, la cererea în scris a declarantului, este obligată,
în termen de o lună, să-i expună în scris motivele neacceptării valorii în vamă a mărfii anunţate
de el drept bază la calcularea taxei vamale.

(7) În sensul articolelor 7 şi 8 din prezenta lege, expresia "fără penalizare" înseamnă că
declarantul nu va fi pasibil de amendă sau de o altă formă de penalitate pentru acţiunile de
contestaţie.

Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii

(1) Valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele
metode:

a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit;

b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;

c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;

d) în baza costului unitar al mărfii;

e) în baza valorii calculate a mărfii;

f) prin metoda de rezervă.

(2) Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a
mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate
fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care
valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la
lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.
 

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în
baza preţului efectiv plătit sau de plătit

(1) La determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în
baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ următoarele componente
în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:

a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe
teritoriul vamal:

- cheltuielile aferente asigurării;

- costul transportului;

- costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii;

b) cheltuielile suportate de cumpărător:

- comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea mărfii;

- costul containerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere cu

Nomenclatorul de mărfuri, acestea sînt considerate un tot întreg cu marfa;

- costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare;

c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct sau
indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea ori
exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv
plătit sau de plătit:

- materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;

- instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;

- materiale cheltuite la producerea mărfii;

- lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în afara
ţării şi necesare pentru producerea mărfii;

d) redevenţele şi taxele pentru licenţe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct sau
indirect, drept condiţie a vînzării mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevenţe şi taxe
pentru licenţe nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit, cu excepţia redevenţelor şi
taxelor pentru licenţe plătite de către cumpărător pentru dreptul de reproducere şi distribuire a
producţiei cinematografice;

e) partea din venitul de la orice revînzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar
reveni, direct sau indirect, vînzătorului.

(2) Orice adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit se efectuează în conformitate cu prevederile
prezentului articol, doar pe bază de date obiective şi cuantificabile.
 (3) La determinarea valorii în vamă a mărfii nu se admite nici un adaos la preţul efectiv plătit
sau de plătit, cu excepţia celor prevăzute în prezentul articol.

(4) Metoda respectivă nu poate fi aplicată dacă:

a) există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia

restricţiilor:

- stabilite de legislaţie;

- în privinţa regiunii geografice în care marfa poate fi revîndută;

- care nu influenţează esenţial preţul mărfii;

b) vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a căror acţiune nu
poate fi luată în considerare;

c) informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu
este confirmată prin acte;

d) participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor cînd

interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este acceptată în scopuri
vamale conform prevederilor alin.(5).

(5) a) La determinarea acceptabilităţii valorii tranzacţiei în scopul aplicării prevederilor alin.(4),

interdependenţa cumpărătorului şi vînzătorului, conform alin.(6), nu va constitui un motiv
suficient pentru a considera valoarea tranzacţiei inacceptabilă. În acest caz, se examinează
circumstanţele vînzării şi valoarea tranzacţiei se acceptă cu condiţia ca interdependenţa să nu
influenţeze preţul. Dacă, ţinînd cont de informaţiile furnizate de declarant sau obţinute din alte
surse, autoritatea vamală are motive să considere că interdependenţa a influenţat preţul, ea
comunică motivele sale declarantului, dîndu-i acestuia posibilitatea de a argumenta valoarea
tranzacţiei. La solicitarea declarantului, motivele se comunică în scris.

b) În cazul cînd participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, valoarea tranzacţiei se

acceptă şi marfa se evaluează conform prevederilor alin.(4), dacă declarantul demonstrează că o
atare valoare este foarte asemănătoare cu una dintre valorile înregistrate aproape în acelaşi
moment sau în acelaşi moment, cum ar fi:

- valoarea tranzacţiei cu mărfuri identice sau similare din aceeaşi ţară de export între persoane
care nu sînt interdependente;

- valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.15;

- valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare determinată conform prevederilor art.16.

c) La aplicarea criteriilor menţionate se va ţine cont de diferenţa la nivel de comerţ, de cantitate,

de componenţii enumeraţi în prezentul articol, de diferenţa de cheltuieli în tranzacţiile identice
dintre persoane care nu sînt interdependente şi cele dintre persoane interdependente.

d) Criteriile specificate la lit.b) se aplică la iniţiativa declarantului şi numai în scop comparativ.

(6) În sensul prezentei legi, persoanele se consideră interdependente dacă:

- una dintre ele face parte din consiliul directorilor sau din consiliul observatorilor celeilalte şi
viceversa;

- sînt recunoscute legal ca asociaţi;

- una dintre ele este patron, iar cealaltă - salariat;

- o persoană oarecare posedă, exercită controlul sau deţine, direct sau indirect, cel puţin 5% din
acţiunile cu drept de vot emise de ele;

- una dintre ele exercită controlul, direct sau indirect, asupra celeilalte;

- ambele sînt supuse controlului, direct sau indirect, de o terţă persoană;

- împreună exercită controlul, direct sau indirect, asupra unei terţe persoane;

- ambele sînt membri ai aceleiaşi familii.

(7) Persoanele asociate în afaceri, în cazul în care una este agentul, distribuitorul sau
concesionarul exclusiv (indiferent de denumirea folosită) al celeilalte, sînt considerate
interdependente, în sensul prezentei legi, în cazul în care cad sub incidenţa prevederilor alin.(6).

(8) Cheltuielile suportate de cumpărător pentru serviciile de inspecţie înainte de expediţie a

mărfurilor de import nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor importate.

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică

(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă identică. Se
consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce
priveşte:

a) caracteristicile fizice;

b) calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă;

c) ţara de origine;

d) producătorul.

(2) Deosebirile neesenţiale de exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în
categoria celor neidentice dacă în celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor prevăzute
la alin.(1).

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară

(1) La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacţiei cu marfă similară. Se
consideră similare mărfurile care, deşi nu sînt identice, au caracteristici asemănătoare şi se
constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi
marfa evaluată şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial.

(2) La determinarea similitudinii mărfurilor, se iau în considerare următoarele caracteristici:

a) calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă;

b) ţara de origine;

c) producătorul.

Principii suplimentare privind determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu
marfă identică sau similară

(1) Marfa nu se consideră identică sau similară cu cea evaluată dacă:

a) nu a fost produsă în aceeaşi ţară cu marfa evaluată;

b) lucrările de proiectare, lucrările experimentale de construcţie, de amenajare estetică, designul,

schiţele şi desenele tehnice ale ei au fost executate pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Marfa fabricată de o altă persoană decît producătorul mărfii evaluate se consideră identică ori
similară cu cea evaluată numai în cazul în care nu există mărfuri identice sau similare fabricate
de producătorul mărfii evaluate.

(3) Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau
similară se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:

a) este vîndută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;

b) este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care
urmează a fi evaluată;

c) este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale. Dacă
marfa identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate şi/sau în alte condiţii comerciale,
declarantul trebuie să rectifice corespunzător valoarea în vamă a mărfii anunţate de el, ţinînd
cont de aceste deosebiri, şi să confirme prin acte datele prezentate.

(4) În cazul în care cheltuielile specificate la art.11 alin.(1) lit.a) sînt cuprinse în valoarea
tranzacţiei, această valoare se ajustează luînd în calcul diferenţa semnificativă, care poate exista
între atare cheltuieli aferente mărfurilor evaluate şi mărfurilor identice sau similare, determinată
de diferenţele de distanţă şi de mijloacele de transport.

(5) În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea
uneia din cîteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a
tranzacţiei.

Determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar

(1) Dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vîndută în ţara de import în
starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, conform prevederilor
prezentului articol, se va baza pe preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi ori vînzării
mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape
concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sînt în relaţii de
interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia deducerii:

a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit, beneficiilor
şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;

b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate pe

teritoriul Republicii Moldova;

c) cheltuielilor prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a);

d) impozitelor şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.

(2) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau
similară nu este vîndută la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat,
valoarea în vamă se va baza, în cazul în care alin.(1) nu prevede altfel, pe preţul unitar la care
aceste mărfuri se vînd în starea în care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea
mai apropiată momentului introducerii mărfii de evaluat, însă nu mai tîrziu de 90 de zile de la
această dată.

(3) Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau
similară nu este vîndută în starea în care au fost importate, la solicitarea declarantului, valoarea
în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare partidă de mărfuri introduse, după
prelucrarea ulterioară, a fost vîndută către persoane care nu sînt în relaţii de interdependenţă cu
vînzătorul, făcîndu-se, totodată, ajustările datorate valorii adăugate aferente prelucrării şi
deducerile prevăzute la alin.(1).

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate

(1) Valoarea în vamă a mărfii, conform prevederilor prezentului articol, se va baza pe valoarea
calculată a acesteia, incluzînd:

a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru
producerea mărfii;

b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în cuantumul

vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de
producători, cu destinaţia ţării de import;

c) orice cheltuieli prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a).

(2) Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte
spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina
valoarea calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul
determinării valorii în vamă a acesteia, conform prevederilor prezentului articol, poate fi
verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării
guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor.

Metoda de rezervă

(1) În cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin
aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea
vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se
determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei
legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi
pe baza datelor disponibile.

(2) La cererea sa, declarantul va fi informat în scris asupra valorii în vamă a mărfii, determinate
conform prevederilor prezentului articol, şi asupra metodei utilizate la determinare.

(3) La determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu pot fi luate:

a) preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova;

b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţarii exportatoare;

c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;

d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două
posibile;

e) costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare,
determinat conform prevederilor art.16 lit.a);

f) valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decît ţara importatoare;

g) valoarea în vamă a mărfii minimală.

55.Determinarea ţării de origine a mărfii şi facilităţi tarifare

Scopul şi modul de determinare a ţării de origine a mărfii

(1) Ţara de origine a mărfii se determină în scopul efectuării unor măsuri tarifare şi netarifare
orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal şi scoaterii acestora de pe
acest teritoriu.

(2) Modul de determinare a ţării de origine a mărfii se stabileşte de către Guvern în baza
prevederilor prezentei legi şi a acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Ţara de origine a mărfii

(1) Drept ţară de origine a mărfii se consideră ţara în care ea a fost fabricată integral sau a fost
supusă unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de prezenta lege şi de acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Drept ţară de origine a mărfii pot fi considerate şi un grup de ţări, o uniune vamală de ţări, o
parte a ţării, în cazul în care este necesar de a le evidenţia în scopul determinării originii mărfii.

(3) La stabilirea criteriilor de determinare a ţării de origine a mărfii, preferinţă se acordă

criteriilor stipulate în acordurile de comerţ liber ratificate de Republica Moldova. În celelalte
cazuri se aplică prevederile legislaţiei naţionale.

Marfa fabricată integral în ţara respectivă

Drept mărfuri fabricate integral în ţara respectivă se consideră:

a) zăcămintele minerale extrase pe teritoriul ei sau în apele ei teritoriale;

b) producţia vegetală, cultivată sau colectată pe teritoriul ei;

c) animalele vii ce s-au născut şi au fost crescute în ţară;

d) producţia obţinută de la animalele crescute în ţara dată;

e) producţia vînatului şi pescuitului obţinută în ţară;

f) producţia pescuitului maritim, extrasă sau fabricată în oceanul mondial de navele ţării
respective sau de navele închiriate (afretate) de ea;

g) producţia obţinută prin aplicarea tehnologiilor avansate pe navele cosmice ce aparţin ţării
respective sau sînt închiriate de ea;

h) materia primă secundară şi deşeurile formate în procesul operaţiilor de producţie şi altor

operaţii efectuate în ţară;

i) mărfurile fabricate în ţară exclusiv din producţia specificată la lit. a)-h).

Criteriile prelucrării suficiente a mărfii

(1) Dacă la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe ţări, originea ei se determină în
baza criteriilor prelucrării suficiente a mărfii.

(2) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii se stabilesc şi se aplică în conformitate cu prezenta

lege şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, în modul stabilit de
Guvern.

(3) Criteriile prelucrării suficiente a mărfii în ţara respectivă sînt:

a) modificarea, în Nomenclatorul de mărfuri, la nivelul oricăruia din primele patru semne, a
poziţiei mărfii (codului de clasificare) în urma prelucrării acesteia;

b) executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a considera drept ţară
de origine ţara unde au fost efectuate aceste operaţii;

c) modificarea valorii mărfii în cazul în care cota procentuală a valorii materialelor utilizate la
fabricarea ei constituie nu mai puţin de 45 la sută (regula cotei ad valorem).

(4) Se consideră că nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii:

a) operaţiile de asigurare a integrităţii ei în timpul păstrării sau transportului;

b) operaţiile de pregătire a mărfii pentru vînzare şi transport (divizarea loturilor, formarea

loturilor pentru expediere, sortarea, reambalarea);

c) operaţiile simple de asamblare;

d) reunirea mărfurilor (componentelor) fără a atribui producţiei obţinute caracteristici ce ar

deosebi-o esenţial de mărfurile (componentele) iniţiale.

(5) În cazul în care în actele corespunzătoare nu se stipulează expres datele referitoare la marfa
concretă sau la ţara ei de origine, se aplică criteriul prelucrării suficiente a mărfii, specificat la
alin. (3) lit. a).

Determinarea ţării de origine a mărfii la livrarea acesteia în loturi

(1) La cererea declarantului, trebuie să fie considerată o singură marfă, marfa în stare demontată
sau incompletă, livrată în mai multe loturi, în cazul în care, din motive de producţie sau de
transportare, este imposibil de a o expedia într-un singur lot, precum şi marfa divizată în loturi
din greşeală.

(2) Condiţiile de aplicare a prevederilor alin.(1) sînt:

a) înştiinţarea prealabilă a autorităţii vamale despre divizarea mărfii în loturi, indicîndu-se

cauzele acestei divizări şi specificîndu-se fiecare lot prin indicarea codului de clasificare a mărfii
conform Nomenclatorului de mărfuri şi a datelor despre valoarea ei şi ţara de origine;

b) confirmarea prin acte a incorectitudinii divizării mărfii în cîteva partide;

c) livrarea tuturor loturilor de mărfuri dintr-o ţară de către un singur exportator;

d) introducerea tuturor loturilor de mărfuri prin unul şi acelaşi punct vamal;

e) livrarea tuturor loturilor de mărfuri în termen de cel mult şase luni de la data acceptării de
către autoritatea vamală a declaraţiei vamale sau de la data expirării termenului de prezentare a
acesteia referitor la primul lot.

 
Confirmarea originii mărfii

(1) Pentru confirmarea originii mărfii, autoritatea vamală este în drept să-i solicite declarantului
certificatul de origine a mărfii.

(2) La introducerea mărfii pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei se prezintă în mod

obligatoriu dacă:

a) ţara de origine a mărfii beneficiază din partea Republicii Moldova de un regim preferenţial la
tariful vamal;

b) importul mărfurilor din ţara respectivă se reglementează prin restricţii cantitative sau alte
măsuri de reglementare a activităţii comerciale externe;

c) acest lucru este prevăzut de legislaţia în domeniul protecţiei mediului înconjurător, ocrotirii
sănătăţii, protecţiei drepturilor consumatorilor, asigurării ordinii publice, securităţii statului şi în
alte domenii de importanţă vitală, precum şi de acordurile internaţionale la care Republica
Moldova este parte;

d) documentele prezentate pentru perfectare vamală nu conţin date cu privire la originea mărfii
sau autoritatea vamală are temei să presupună că datele declarate cu privire la originea mărfurilor
sînt neautentice.

(3) La scoaterea mărfii de pe teritoriul vamal, certificatul de origine a ei, în cazurile în care
acesta este necesar conform contractelor respective, conform regulilor ţării importatoare sau
acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte, se eliberează de organele
abilitate.

(4) La certificarea originii mărfii exportate, organul vamal este în drept să solicite de la agentul
economic documentele necesare, inclusiv privind expertiza, care justifică şi demonstrează
originea mărfii şi să efectueze, după caz, expertiza originii mărfii. Agentul economic poartă
responsabilitate deplină pentru informaţia prezentată.

Certificatul de origine a mărfii

(1) Certificatul de origine a mărfii trebuie să confirme univoc originea acesteia din ţara
respectivă şi să conţină:

a) declaraţia exportatorului care confirmă că marfa corespunde cerinţelor specificate la art.20;

b) adeverinţa din partea organului competent din ţara exportatoare ce a eliberat certificatul care
confirmă autenticitatea datelor din certificat.

(2) Certificatul de origine a mărfii se prezintă împreună cu declaraţia vamală şi cu alte

documente care urmează să fie perfectate de către autoritatea vamală. În caz de pierdere a
certificatului, se prezintă duplicatul autentificat oficial al acestuia.

(3) În cazul în care se pune la îndoială autenticitatea certificatului de origine a mărfii sau a
datelor ce se conţin în el, autoritatea vamală este în drept să se adreseze organelor care au
eliberat certificatul sau organizaţiilor specializate ale ţării menţionate ca ţară de origine a mărfii
pentru a obţine date suplimentare sau precizări.

(4) În cazurile prevăzute de prezenta lege, originea mărfii se consideră stabilită numai în cazul în
care se prezintă certificatul de origine a mărfii, perfectat în modul cuvenit, sau date suplimentare
ori precizări.

Dispoziţii suplimentare privind determinarea ţării de origine a mărfii

(1) La mărfurile provenite din ţările cu care Republica Moldova a încheiat acorduri privind
acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, poate fi aplicat (restabilit) regimul preferenţial la
tariful vamal în cazul prezentării certificatului de origine a lor cel tîrziu la expirarea unui an de la
data perfectării actelor vamale.

(2) La determinarea ţării de origine a mărfii, nu se ia în considerare originea resurselor

energetice, a maşinilor, utilajului şi instrumentelor folosite la fabricarea ei.

(3) Particularităţile determinării ţării de origine a mărfurilor introduse pe teritoriul vamal din
terţe ţări, precum şi din zonele vamale libere şi depozitele vamale libere situate pe teritoriul
Republicii Moldova, se stabilesc de către Guvern.

(4) La cererea declarantului sau a oricărei persoane interesate, informaţia privind ţara de origine sau
originea preferenţială a mărfii se va furniza cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu decît peste 150 de zile
de la data solicitării evaluării, cu condiţia că autorităţilor corespunzătoare le-au fost comunicate toate
informaţiile necesare. Solicitările menţionate pot fi acceptate pînă la şi după punerea în vînzare a mărfii
respective. Datele stabilite privind ţara de origine sînt valabile în decurs de 3 ani, sub rezerva ca faptele
pe care se bazează şi condiţiile în care au fost obţinute să rămînă comparabile.

56.Principii generale privind perfectarea actelor vamale. Operaţiuni

prealabile.

Vămuirea se efectuează în conformitate cu actele normative, inclusiv cu cele emise de Serviciul

Vamal.

Locul şi timpul efectuării operaţiunilor de vămuire

(1) Operaţiunile de vămuire a mărfurilor se efectuează în locurile stabilite din zonele de

activitate ale organului vamal în care se găseşte expeditorul sau destinatarul mărfurilor sau
subdiviziunile lor şi în orele de program ale organului vamal, conform procedurii stabilite de
Serviciul Vamal.

(2) La solicitarea persoanei, vămuirea poate fi efectuată, cu acordul organului vamal, în alte
locuri şi în ore extraprogram, din contul persoanei.

 
Asistarea titularilor de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport şi a reprezentanţilor
lor la operaţiunile de vămuire

(1) Titularii de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport şi reprezentanţii lor sînt în
drept să asiste la operaţiunile de vămuire.

(2) La cererea organului vamal, persoanele indicate la alin.(1) sînt obligate să asiste la vămuire şi
să acorde asistenţă colaboratorului vamal.

Limba în care sînt perfectate actele vamale

Actele vamale se perfectează în limba de stat, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

Organele care efectuează vămuirea

Vămuirea se efectuează de organele vamale interne şi de cele de frontieră şi nu poate fi efectuată

de alte organe. Serviciul Vamal are dreptul să stabilească organele vamale la care să aibă loc
vămuirea unor categorii de mărfuri şi mijloace de transport.

Utilizarea şi dispunerea de mărfurile şi mijloacelor de transport care nu au fost vămuite pe deplin

(1) Nimeni nu este în drept să utilizeze sau să dispună de mărfurile şi mijloacele de transport care
nu au fost vămuite pe deplin, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod şi de actele
normative ale Serviciului Vamal.

(2) Serviciul Vamal este în drept să stabilească condiţii şi restricţii cu privire la utilizarea şi
dispunerea de mărfurile şi mijloacele de transport care nu au fost vămuite pe deplin.

Începutul vămuirii

Vămuirea începe în momentul în care colaboratorul vamal se declară disponibil să perfecteze

actele vamale asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, respectînd procedura efectuării
operaţiunilor prealabile, prevăzute de prezentul cod.

Vămuirea simplificată

(1) La introducerea sau scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor necesare în caz de
calamitate naturală, catastrofă şi accident, precum şi a animalelor vii, mărfurilor uşor alterabile,
substanţelor radioactive, materialelor de informare în masă, se efectuează vămuirea simplificată.

(2) Cazurile şi condiţiile în care se efectuează vămuirea simplificată sînt stabilite de Serviciul
Vamal.
 

Efectuarea operaţiunilor cu mărfurile şi mijloacele de transport supuse vămuirii

(1) La cererea organului vamal, persoana care trece mărfuri peste frontiera vamală,
transportatorul, deţinătorul depozitului, alţi titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de
transport sînt obligate să efectueze transportul, cîntărirea, alte operaţiuni de determinare a
cantităţii mărfurilor, încărcarea, descărcarea, transbordarea, reparaţia ambalajului deteriorat,
ambalarea, reambalarea, deschiderea ambalajului sau altor spaţii unde se pot afla mărfuri şi
mijloace de transport supuse vămuirii.

(2) În alte cazuri, dacă vămuirea mărfurilor şi mijloacelor de transport nu a fost încheiată,
operaţiunile indicate la alin.(1) pot fi efectuate numai cu autorizaţia organului vamal.

(3) Operaţiunile de încărcare-descărcare şi alte operaţiuni efectuate cu mărfuri şi mijloace de

transport nu trebuie să implice cheltuieli suplimentare pentru organul vamal.

Probele şi mostrele de mărfuri necesare vămuirii

(1) În scopul vămuirii, organul vamal este în drept să preleve probe şi mostre de mărfuri,
supunîndu-le cercetării (expertizei).

(2) Pot fi prelevate, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre de mărfuri aflate sub
supraveghere vamală şi de către titularii de drepturi asupra mărfurilor şi de reprezentanţii lor,
precum şi de organele de control de stat.

(3) Probele şi mostrele vor fi prelevate în cantităţi minime, suficiente cercetării.

(4) La prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri aflate sub supraveghere vamală se întocmeşte
un act, de o formă stabilită de Serviciul Vamal.

(5) Titularii de drepturi asupra mărfurilor şi reprezentanţii lor sînt în drept să asiste la prelevarea
de probe şi mostre de către colaboratorii vamali şi de alte organe de control de stat. Colaboratorii
vamali asistă la prelevarea probelor şi mostrelor de mărfuri de către alte organe de control de
stat, precum şi de către titularii de drepturi asupra mărfurilor şi de reprezentanţii lor. Aceste
persoane sînt obligate să acorde asistenţă colaboratorilor vamali la prelevarea de probe şi mostre
şi să efectueze din contul lor operaţiuni de încărcare-descărcare, alte operaţiuni necesare luării de
probe şi mostre.

(6) În lipsa titularului de drepturi asupra mărfurilor şi a reprezentantului lui, probele şi mostrele
de mărfuri pot fi prelevate de organele vamale în cazul în care aceste persoane nu vin timp de 10
zile după prezentarea mărfurilor, precum şi în împrejurări care nu suferă amînare. În astfel de
cazuri, la prelevarea de probe şi mostre asistă persoane fizice care nu sînt interesate în rezultatul
cercetării (expertizei).

(7) Titularul de drepturi asupra mărfurilor şi reprezentantul lui sînt în drept să ia cunoştinţă de
rezultatele expertizei. Organul vamal trebuie să fie informat despre rezultatele expertizei
probelor şi mostrelor de mărfuri prelevate de un alt organ de control de stat.
(8) Organul vamal nu restituie cheltuielile aferente prelevării de probe şi mostre de mărfuri.
Cheltuielile aferente cercetării (expertizei) probelor şi mostrelor de mărfuri, suportate de organul
vamal şi de laboratorul lui, nu se restituie de către titularul de drepturi asupra mărfurilor, cu
excepţia cazurilor cînd cercetările sînt efectuate la rugămintea acestuia.

(9) Procedura şi termenul de prelevare a probelor şi mostrelor, de cercetare a lor, precum şi

condiţiile de dispunere de ele se stabilesc de către Serviciul Vamal.

Asigurarea respectării legislaţiei vamale la transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare

(1) În cazul în care există temeiuri de a se presupune că transportatorul cu mijlocul său de

transport nu poate garanta respectarea prevederilor din prezentul cod, organul vamal este în drept
să permită transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare cu condiţia înzestrării necesare a
mijlocului de transport sau transportul acestora de către transportatorul vamal, conform
prevederilor prezentului cod şi actelor normative ale Serviciului Vamal.

(2) Cheltuielile suportate de transportator în legătură cu înzestrarea mijlocului de transport sau cu

transportarea mărfurilor cu documentele însoţitoare de către transportatorul vamal nu se restituie
de către organele de stat.

(3) În cazurile neprevăzute la alin.(1), transportul de mărfuri cu documentele însoţitoare se

efectuează după ce sînt plătite drepturile de import sau de export.

 
Operaţiunile prealabile  

Prin operaţiuni prealabile se înţeleg acţiunile vamale precedente vămuirii şi plasării mărfurilor şi
mijloacelor de transport sub o anumită destinaţie vamală.

(1) Operaţiunile prealabile sînt menite să faciliteze şi să urgenteze vămuirea mărfurilor şi

mijloacelor de transport, plasarea lor sub o anumită destinaţie vamală.

(2) Prin operaţiunile prealabile nu este admisă introducerea sau scoaterea din Republica Moldova
a mărfurilor şi mijloacelor de transport prohibite.

Informarea organului vamal despre trecerea de mărfuri peste frontiera vamală

(1) La introducerea de mărfuri şi mijloace de transport pe teritoriul vamal, inclusiv din zonele
libere, transportatorul înştiinţează organul vamal despre trecerea frontierei vamale. Organul
vamal înregistrează această înştiinţare şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de
transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.

(2) Despre scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport din Republica Moldova, persoana care
le trece informează în prealabil organul vamal. Acesta înregistrează înştiinţarea şi stabileşte
timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.
Dacă persoana care trece mărfurile şi mijloacele de transport peste frontiera vamală nu
înştiinţează organul vamal, această obligaţie îi revine transportatorului.
(3) Prevederile prezentului articol nu se aplică transporturilor maritime, fluviale şi aeriene care
traversează teritoriul vamal fără escală în porturile sau aeroporturile de pe teritoriul Republicii
Moldova.

Prezentarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare la locul stabilit de

organul vamal

(1) După înştiinţarea consemnată la art.144, transportatorul este obligat să prezinte mărfurile,
mijloacele de transport şi documentele însoţitoare la locul stabilit de organul vamal fără
schimbări, cu excepţia uzurii lor normale şi a pierderilor naturale aferente transportării şi
păstrării în condiţii bune, fără a le utiliza în alte scopuri.

(2) Mărfurile, mijloacele de transport şi documentele însoţitoare se prezintă în timpul stabilit de

organul vamal, în funcţie de posibilităţile mijloacelor de transport, de rută şi de alte condiţii.

Măsurile care trebuie luate în caz de avarie sau de forţă majoră

(1) Dacă, în caz de avarie sau de forţă majoră, transportatorul nu poate prezenta mărfurile,
mijloacele de transport şi documentele însoţitoare în condiţiile art.145, el este obligat să
întreprindă măsuri pentru a asigura păstrarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a
documentelor însoţitoare şi să informeze imediat organul vamal proxim despre condiţiile care au
survenit şi despre locul aflării mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare.
Organul vamal stabileşte măsurile care trebuie să fie întreprinse pentru asigurarea controlului
vamal.

(2) Organul vamal nu restituie transportatorului cheltuielile aferente acţiunilor prevăzute la alin.
(1).

(3) Prevederile prezentului articol se aplică şi transporturilor maritime, fluviale şi aeriene

prevăzute la art.144 alin.(3) dacă ele sînt nevoite să facă escală pe teritoriul Republicii Moldova.

Prezentarea mărfurilor şi mijloacelor de transport la destinaţie

(1) Mărfurile şi mijloacele de transport sînt aduse la destinaţie, iar documentele însoţitoare sînt
prezentate organului vamal. Despre sosirea mărfurilor şi mijloacelor de transport, organul vamal
este înştiinţat în cel mult 30 de minute după sosire, iar în cazul aducerii mărfurilor şi mijloacelor
de transport în orele extraprogram - în cel mult 30 de minute după începerea programului
organului vamal.

(2) La cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport sînt prezentate organului
vamal de facto.

(3) După prezentarea mărfurilor, titularul de drepturi asupra mărfurilor sau reprezentantul lui
poate preleva, cu permisiunea organului vamal, probe şi mostre pentru a plasa mărfurile în
regimul vamal respectiv.
(4) Mărfurile şi mijloacele de transport sosite la destinaţie în orele extraprogram ale organului
vamal trebuie să fie plasate în zona de control vamal.

(5) Lăsarea mărfurilor şi mijloacelor de transport fără supraveghere, schimbarea locului de

staţionare, descărcarea şi transbordarea mărfurilor, schimbarea locului iniţial de plasare a
mărfurilor, debarcarea pasagerilor, deschiderea ambalajului şi alte operaţiuni pot fi efectuate
numai cu permisiunea organului vamal.

(6) Încălcarea prevederilor alin.(5) nu atrage răspundere dacă transportatorul demonstrează că a

existat un pericol real pentru viaţa şi sănătatea pasagerilor şi a echipajului, pericolul distrugerii,
pierderii sau deteriorării mărfurilor şi mijlocului de transport, condiţii pe care acesta trebuie să le
aducă imediat la cunoştinţa organului vamal.

(7) Organul vamal este în drept să ceară efectuarea imediată sau în anumite termene, stabilite de
el, a operaţiunilor prevăzute la alin.(5).

(8) Organul vamal nu restituie cheltuielile suplimentare suportate de transportator din cauza
operaţiunilor şi condiţiilor consemnate în prezentul articol.

Răspunderea în timpul operaţiunilor prealabile

Pînă la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală, persoana responsabilă de ele, precum şi de
plata drepturilor de import sau de export, este titularul regimului vamal de tranzit sau titularul
declaraţiei sumare, după caz.

57.Principii generale de perfectare a actelor vamale sub acoperirea

Carnetului TIR
Carnetul  TIR  (prevăzut  de Convenţia  cu  privire  la  transportul  internaţional  de încărcături  sub 
acoperirea  carnetului  TIR  (Geneva,  14.11.75)  este  document  cu valoare  care garantează plata 
taxelor vamale  a mărfurilor  transportare  în  regim TIR până  la  suma  de  50 mii USD. Utilizarea 
carnetului  TIR  permite  facilitarea  trecerii frontierelor de stat ale Exportatorului şi Importatorului, iar
după caz – şi al trecerii pe teritoriul statelor tranzitate. Pentru transportul auto ce deţine carnet TIR
plata taxelor vamale şi controlul riguros al mărfii se face la vămuirea în oficiul vamal intern şi nu la
vama de frontieră a ţării Importatorului, micşorând, astfel, cheltuielile financiare şi de timp necesare
pentru intrarea pe teritoriul ţării Importatorului.
 1. Convenţia TIR se referă la transportul mărfurilor efectuat cu vehicule rutiere, ansambluri de vehicule
şi în containere, fără transbordare intermediară, peste una sau mai multe frontiere de la biroul vamal de
plecare al unei Părţi contractante pînă la biroul vamal de destinaţie al altei Părţi contractante, cu condiţia
că o parte anumită din operaţiunea TIR dintre începutul şi sfîrşitul ei se efectuează cu vehicule rutiere.
    2. Mărfurile transportate cu respectarea procedurii TIR se scutesc de plata sau depozitarea taxelor de
intrare sau ieşire şi a impozitelor la birourile vamale intermediare. La aceste birouri vamale nu se percep
taxe pentru perfectarea vamală a carnetelor TIR.
    3. Mărfurile transportate în cadrul procedurii TIR în vehicule rutiere sigilate, în ansambluri de vehicule
sigilate sau în containere sigilate,de regulă, nu vor fi supuse controlului vamal la birourile vamale
intermediare.
    Controlul vamal la aceste vămi poate fi efectuat doar în cazuri excepţionale, dacă există destule motive
de a presupune că în secţiile sigilate ale vehiculelor sau în containerele sigilate se află obiecte care nu sînt
indicate în manifestul carnetului TIR.
Prevederile Convenţiei TIR nu împiedică aplicarea restricţiilor impuse de considerente de ordin moral şi
social, de ocrotire a sănătăţii sau de igienă, precum şi efectuarea controlului veterinar şi fitosanitar.
    4. În prezentul Regulament sînt utilizaţi termeni definiţi în Convenţia TIR. Suplimentar în prezentul
Regulament se utilizează următorii termeni:
    birou vamal de intrare - vama intermediară a Republicii Moldova situată în punctul de trecere a
frontierei, prin care mărfurile se introduc în Republica Moldova;
    birou vamal de ieşire - vama intermediară a Republicii Moldova situată în punctul de trecere a
frontierei, prin care mărfurile se scot din Republica Moldova;
    mărfuri - bunuri transportate în conformitate cu Convenţia TIR.

58.Condiţiile aplicării procedurii TIR

 1. Procedura TIR se aplică în condiţia, cînd mărfurile:
    sînt insoţite de carnetul TIR, completat şi perfectat în conformitate cu Convenţia TIR şi prezentul
Regulament;
    sînt asigurate de garanţia asociaţiei garante;
    sînt transportate în vehicule rutiere, ansambluri de vehicule şi în containere agreate în prealabil pentru
transportare sub sigilii vamale (cu excepţia transportului mărfurilor grele sau a celor voluminoase), totuşi,
vehiculele se vor considera ele însele marfă la mînarea lor cu mers propriu, dacă sînt indicate în
manifestul carnetului TIR.
    2. Pe vehicule trebuie să fie fixate plăci dreptunghiulare cu inscripţia "TIR". Una din ele se fixează în
faţa, iar alta - în spatele vehiculului rutier sau al ansamblului de vehicule, astfel, încît ele să fie vizibile.
Aceste plăci trebuie să fie detaşabile sau construite şi instalate în aşa mod, încît să poată fi întoarse,
acoperite, îndoite etc., ceea ce ar putea demonstra că acest transport nu are atribuţie la procedura TIR.
    3. Operaţiunea TIR se poate efectua prin cîteva birouri vamale de plecare în una sau cîteva ţări cu
condiţia, ca numărul birourilor vamale de plecare şi de destinaţie să nu fie mai mare de patru. În cazul
existenţei a cîtorva birouri vamale de plecare, carnetul TIR trebuie completat aşa, încît mărfurile încărcate
ulterior la diferite vămi să fie introduse suplimentar în manifest şi ca birourile vamale de plecare să indice
la rubrica a 16-a datele referitoare la noile ştampile aplicate şi să facă însemnări de confirmare a
mărfurilor, încărcate ulterior.
    4. Birourile vamale de intrare şi birourile vamale de ieşire ale Republicii Moldova pot stabili termenul
de sosire a mărfurilor la birourile vamale de destinaţie sau de ieşire, care se află pe teritoriul Republicii
Moldova, şi să stabilească itinerarul deplasării vehiculelor.
    5. Dacă suma taxelor şi impozitelor vamale achitate pentru mărfurile transportate este mai mare decît
suma garanţiei sau dacă există motive de a presupune că transportatorul nu poate garanta respectarea
prevederilor legislaţiei vamale a Republicii Moldova, atunci poate fi aplicată însoţirea mărfurilor de către
funcţionarii organelor vamale. Modul de însoţire este stabilit prin Regulamentul cu privire la însoţirea
vamală.
    6. Dacă transportul efectuat sub acoperirea carnetului TIR traversează pe o porţiune de traseu pe
teritoriul unei ţări care nu este Parte contractantă a Convenţiei TIR sau dacă procedura TIR se întrerupe în
legătură cu aplicarea altor sisteme de tranzit mai avantajoase, atunci operaţiunea TIR este sistată pe
această porţiune de drum. Transportul conform procedurii TIR se poate relua cu condiţia ca sigiliile
vamale sau alte mijloace de identificare vamală să nu fie deteriorate.

59.Brokerul vamal

(1) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care deţine
autorizaţie pentru activitate de broker vamal, eliberată de Serviciul Vamal, şi care, în numele şi
pentru terţe persoane, declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează şi alte operaţiuni
vamale.

(2) Brokerul vamal îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte
normative.

(3) Raporturile dintre brokerul vamal şi persoana reprezentată se stabilesc în contract.

Autorizaţie pentru activitatea de broker vamal

(1) Pentru a primi autorizaţie pentru activitatea de broker vamal, persoana juridică trebuie:

a) să deţină în statele de funcţii cel puţin un specialist cu atestat de calificare în domeniul

vămuirii;

b) să dispună de o bază tehnico-materială care să permită desfăşurarea activităţii de broker

vamal;

c) să corespundă altor cerinţe prevăzute de legislaţie.

(2) Procedura eliberării autorizaţiei şi termenul ei de valabilitate sînt stabilite de Serviciul

Vamal, în conformitate cu legislaţia.

Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal

(1) Brokerul vamal este în drept să efectueze, în numele şi pentru terţe persoane, orice operaţiuni
de mediere în domeniul vamal.

(2) În cazul efectuării vămuirii, brokerul vamal îndeplineşte toate cerinţele şi condiţiile legale
impuse de organele vamale.

(3) Drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea brokerului vamal faţă de organul vamal nu pot fi
limitate de contractul încheiat între broker şi persoana pe care o reprezintă.

Registrul de stat al brokerilor vamali

Serviciul Vamal ţine Registrul de stat al brokerilor vamali şi asigură publicarea lui periodică.

60.Noţiunea esenţa si conţinutul controlului vamal

Articolul 28. Controlul vamal al bunurilor
    Pentru asigurarea   legalităţii  trecerii peste frontiera  vamală  a mărfurilor  şi  obiectelor,
pentru evidenţa, perceperea  taxelor  vamale vama  are  dreptul să controleze mijloacele de
transport,  mărfurile  şi obiectele.
    La efectuarea    controlului   vamal   este   obligatorie   prezenţa reprezentantului  persoanei
juridice care trece mărfuri şi obiecte peste frontiera vamală sau care le păstrează.
    Efectuînd controlul, vama are dreptul să desfacă bagajul de mîină şi bagajul persoanelor fizice.
Pot fi supuse controlului vamal lucrurile de uz  personal ale persoanelor fizice în tranzit prin
teritoriul vamal  şi care se află în zona de tranzit a aeroportului internaţional.
    Controlul  vamal  al lucrurilor de uz personal ale persoanei  fizice se efectuează numai în
prezenţa acesteia sau a împuternicitului ei.
    În  lipsa persoanei fizice sau a împuternicitului ei controlul vamal se efectuează în cazul:
    a) existenţei  temeiului de a presupune că bagajul neînsoţit conţine obiecte  care  prezintă  un
pericol pentru viaţa  şi  sănătatea  omului, pentru  animale  sau  plante, ori care
pot  aduce  prejudicii  materiale persoanelor fizice şi juridice;
    b) neprezentării  persoanei fizice sau a împuternicitului ei timp de o lună de la sosirea
bagajului neînsoţit;
    c) în cazul transportării    obiectelor   prin   expedieri   poştale internaţionale.
    Controlul  vamal   al  obiectelor  în  lipsa  persoanei  fizice  sau împuternicitului  ei  se  face
în  prezenţa  reprezentanţilor  persoanei juridice care a efectuat transportarea, expedierea sau
păstrarea acestor obiecte.
    În  cazurile menţionate  se  întocmeşte un act, a cărui  formă  este stabilită de Departamentul
Controlului Vamal.

61.Direcţiile şi principiile de organizare a controlului vamal

Articolul 186. Zonele de control vamal

(1) La frontiera vamală, în locul unde se efectuează operaţiunile de vămuire, în locul amplasării organului vamal,
precum şi în alte locuri stabilite de Serviciul Vamal, sînt create zone de control vamal.
(2) Procedura creării şi delimitării zonelor de control vamal este stabilită de Serviciul Vamal.
(3) Desfăşurarea activităţii de producţie, activităţii comerciale şi de altă natură, trecerea mărfurilor, mijloacelor de
transport, persoanelor, inclusiv a factorilor de decizie din autorităţile publice, peste frontiera acestor zone şi în
perimetrul lor sînt posibile numai cu autorizaţia organului vamal şi se vor efectua sub supraveghere vamală, cu
excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Accesul în zona de control vamal este permis numai cu înştiinţarea
prealabilă a organului vamal.
[Art.186 modificat prin Legea nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 01.01.2010]

62. Particularităţi esenţiale ale controlului vamal

63.Formele controlului vamal

Articolul 185. Controlul vamal şi formele lui

(1) Controlul vamal este efectuat de colaboratorul vamal şi constă în:
a) verificarea documentelor şi informaţiilor prezentate în scopuri vamale;
b) controlul vamal (controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, controlul corporal ca o formă excepţională de
control vamal);
c) evidenţa mărfurilor şi mijloacelor de transport;
d) interogarea verbală a persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere;
e) verificarea sistemului de evidenţă şi a dărilor de seamă;
e1) controlul ulterior al declaraţiei vamale;
f) controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere, magazinelor duty-free, altor teritorii şi spaţii
unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal sau unde se pot desfăşura activităţi supuse
supravegherii vamale;
f1) auditul postvămuire;
g) efectuarea altor operaţiuni prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative.
(2) La efectuarea controlului vamal, pot fi aplicate mijloace tehnice de control care nu prezintă nici un pericol pentru
sănătatea şi viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor şi care nu cauzează prejudicii mărfurilor şi mijloacelor de
transport.
(3) Regulile de efectuare a controlului vamal sînt stabilite de Serviciul Vamal.

64.Noţiunea declaraţiei vamale şi formele declarării

1. Declaraţia sumară este o declaraţie vamală care se completează şi se depune organului vamal
la plasarea mărfurilor în depozit provizoriu şi prin care se garantează plata drepturilor de import
sau altor plăţi legale de către declarant (sau brokerul vamal care depune declaraţia în numele
acestuia).

2. Declaraţia sumară trebuie să fie întocmită în scris în limba de stat cu respectarea formei
stabilite de anexa nr.1 la prezentele Norme.

3. La momentul depunerii, declaraţia sumară nu trebuie sa comporte nici o adăugire sau

ştersătură. Existenţa acestora conduce la respingerea documentului şi la necesitatea depunerii
unei noi declaraţii sumare.

4. Autenticitatea declaraţiei este conferită de semnătura şi ştampila declarantului sau a brokerului

vamal.

Formele declarării

(1) Declararea se face în scris, verbal sau prin acţiune, prin mijloace electronice sau prin alte
modalităţi prevăzute de legislaţie.

(2) Forma şi procedura de declarare, precum şi informaţiile necesare vămuirii sînt stabilite de Serviciul
Vamal.

65.Declarantul: drepturile şi obligaţiile

(1) Se numeşte declarant persoana care declară şi prezintă mărfurile şi mijloacele de transport,
care întocmeşte şi depune declaraţie vamală în nume propriu sau persoana în al cărei nume este
întocmită declaraţia vamală de către brokerul vamal sau intermediar.

(2) Declarantul, indiferent de faptul dacă este persoana care trece mărfurile peste frontiera
vamală sau este brokerul vamal, execută toate obligaţiile şi este răspunzător de faptele sale,
conform legislaţiei.

Obligaţiile şi drepturile declarantului

(1) Declarantul este obligat:

a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi

de alte acte normative;

b) să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le declară;

c) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii;

d) să plătească drepturile de import sau de export;

e) să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv prin

efectuarea operaţiunilor de încărcare- descărcare şi a altor operaţiuni.

(2) În afară de alte drepturi prevăzute de prezentul cod, declarantul poate, pînă la prezentarea
declaraţiei vamale, să efectueze, sub supraveghere vamală, examinarea, măsurarea, cîntărirea
mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi să preleve, cu permisiunea organului vamal,
probe şi mostre. Pentru acestea din urmă nu se întocmeşte declaraţie vamală aparte, cu condiţia
consemnării lor în declaraţia vamală a mărfurilor.

Documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii

(1) Declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate
documentele necesare vămuirii.

(2) Organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare pentru a verifica datele din
declaraţia vamală sau din alte documente prezentate.

(3) Lista de documente şi informaţii suplimentare care trebuie prezentate o stabileşte Serviciul
Vamal.

(4) Organul vamal este în drept să stabilească termenele de prezentare a documentelor lipsă şi a
informaţiilor suplimentare.

(5) Cu permisiunea organului vamal, documentele pot fi prezentate în limbile străine vorbite de
colaboratorii vamali.

66.Completarea şi înregistrarea declaraţiei vamale

Declaraţia sumară este acceptată de organul vamal dacă sînt respectate condiţiile de completare
şi de depunere a declaraţiei sumare, descrise la capitolul 2 al Normelor, precum şi cu anexarea
copiilor documentelor de identificare a mărfurilor şi actelor de garanţie, în conformitate cu
legislaţia în vigoare.

9. Declaraţia sumară acceptată se înregistrează în “Registrul de evidenţă a declaraţiilor sumare”

stabilit de anexa nr.2 la prezentele Norme.
Registrul de evidenţă a declaraţiilor sumare se numerotează, se coase şi se sigilează în modul
stabilit.

10. În cazul acceptării declaraţiei sumare, organul vamal completează rubrica “Menţiunile
organului vamal”, indicînd numărul de înregistrare şi data acceptării, precum şi aplicînd ştampila
individuală.

11. Declaraţia sumară acceptată se păstrează de către organul vamal timp de 1 an de la data
validării ei.

67.Rectificarea, anularea şi evidenţa declaraţiilor vamale

Efectuarea rectificărilor în declaraţia vamală  se admite numai în procesul perfectării actelor
vamale.
Rectificările se efectuează de declarant prin tăierea  informaţiei greşite şi înscrierea manuală a
informaţiei corecte.
Rectificarea va fi confirmată prin semnătura şi ştampila declarantului.
Rectificările se vor efectua în toate exemplarele declaraţiei vamale, cît şi în copia electronică a
acesteia.
Colaboratorul vamal este obligat să informeze toate serviciile vamale antrenate în procesul
perfectării declaraţiilor vamale  despre  rectificările efectuate.
După validarea declarţiei vamale rectificări în aceasta nu se mai admit.
Declaraţia vamală poate fi anulată numai în cazurile cînd tranzacţia nu a avut loc.
Exemplu: A fost declarat export de mărfuri la un birou vamal intern, însă marfa  nu a părăsit
teritoriul Republicii Moldova.
Declaraţia vamală anulată se păstrează în arhiva biroului vamal, unde a fost depusă şi
înregistrată. Se interzice atribuirea numărului de înregistrare al declaraţiei anulate altei declaraţii.
Anularea declaraţiei poate fi efectuată în decurs de o lună de la momentul depunerii declaraţiei
vamale.
În cazurile, cînd mărfurile din diferite motive (reclamaţii, livrări greşite) se reîntorc în ţară,
declaraţiile de export nu se anulează, ci în mod obligatoriu se întocmeşte declaraţia de reimport
cu indicarea în rubrica 40 "Declaraţia sumară/document precedent" a numărului declaraţiei
conform căreia a fost exportată marfa.
În cazul anulării  declaraţiei vamale, pe aceasta se trasează două diagonale şi cu culoare roşie se
înscrie ANULAT.
VIII. Evidenţa declaraţiilor vamale
Instituţiile vamale duc evidenţa strictă a declaraţiilor vamale asigurînd păstrarea arhivelor
declaraţiilor vamale în ordinea creşterii succesive a numerelor declaraţiilor vamale.
Arhivele se formează în termen de 10 zile a lunii următoare. Arhivele  trebuie să fie cusute,
sigilate, să conţină numărul  de declaraţii   înregistrate, repartizate pe fiecare punct vamal aparte.
Fiecare  mapă din arhivă  va  conţine nu mai  mult  de 200  declaraţii   vamale şi obligatoriu
va conţine informaţia necesară (numărul de declaraţii vamale, numărul primei şi ultimei
declaraţii vamale, informaţii privind persoana ce a format arhiva).

68.Noţiunea de contravenţie vamală şi clasificarea contravenţiilor vamale

Contravenţie vamală înseamnă încălcarea reglementărilor vamale săvîrşită prin acţiuni sau
inacţiune care atrag răspunderi stabilite în Codul cu privire la contravenţiile administrative şi în
prezentul cod.
  Articolul 72. Tipurile de încălcare a regulilor vamale

    Este considerată încălcare a regulilor vamale:

    a) neoprirea  mijlocului  de  transport  (inclusiv al  celui  de  uz
individual)  în  locul  de  amplasare a  organului  vamal  sau  plecarea mijlocului  de  transport  şi
admiterea plecării  lui  fără  autorizarea organului vamal;
    b) acostarea la nava aflată sub supraveghere vamală;
    c) împiedicarea  accesului  factorului de decizie al organului vamal la mărfurile şi obiectele
aflate sub supraveghere vamală;
    d) neprezentarea    organului  vamal  a  actelor  şi,  după caz,  a
sertificatului  de  calitate,  necesare controlului vamal;
[Pct. d) în redacţia Legii nr.44-XIII din 12.04.94]
    e) încălcarea  termenului de transportare a mărfurilor şi obiectelor la organul vamal şi de
prezentare a actelor;
    f) efectuarea, fără  autorizarea organului vamal, a operaţiunilor de încărcare-descărcare  şi de
altă natură a mărfurilor şi obiectelor  care se află sub control vamal;
    g) eliberarea,  fără  autorizarea   organului vamal, de  mărfuri  şi obiecte  care  se află sub
control vamal sau pierderea lor;
[Pct.f), g) în redacţia Legii nr.44-XIII din 12.04.94]
    h) încălcarea    obligaţiei   de  reintroducere  sau  înapoiere   în străinătate a mărfurilor şi
obiectelor;
    i) încălcarea obligaţiei privitoare la tranzit;
    j) trecerea  de  mărfuri, obiecte şi de alte valori peste  frontiera vamală,  eludîndu-se controlul
vamal, adică prin alte locuri decît  cele de  aflare a organelor vamale sau în afara orelor de
control vamal,  sau tăinuindu-le  de  el,  adică folosindu-se ascunzişurile  sau  prin  alte
metode  care  împiedică  descoperirea mărfurilor,  obiectelor  şi  altor valori, în lipsa elementelor
de contrabandă sau altei infracţiuni;
[Lit.j) în redacţia Legii nr.99-XIV din 22.07.98]
    k) păstrarea,    achiziţionarea   şi  transportarea  mărfurilor   şi
obiectelor  introduse  pe  teritoriul  vamal,  eludînd  controlul  vamal tăinuindu-le de el;
    l) nedeclararea  mărfurilor, obiectelor şi altor valori transportate peste  frontiera  vamală,
inclusiv tranzitarea acestora prin  teritoriul ţării,  adică  neprezentarea  în modul stabilit
a  informaţiilor  exacte despre  aceste  mărfuri, obiecte şi alte valori, sau declararea lor  sub altă
denumire;
[Lit.l) în redacţia Legii nr.99-XIV din 22.07.98]
[Pct.l) în redacţia Legii nr.44-XIII din 12.04.94]
    m) utilizarea   mărfurilor  şi obiectelor în alte scopuri decît  cel pentru care au fost acordate
înlesniri vamale;
    n) încălcarea regulilor de scoatere a mărfurilor şi serviciilor;
    o) neachitarea taxei vamale în termenul stabilit;
    p) nesupunerea  dispoziţiei  sau  cererii  legale  a  factorului  de decizie  din  organul  vamal,
insultarea şi ameninţarea  lui,  aplicarea violenţei faţă de el.
    Articolul 73. Contrabanda
   Trecerea peste  frontiera  vamală  de mărfuri, obiecte  şi  de  alte valori, eludîndu-se controlul
vamal sau tăinuindu-le de el, săvîrşită în proporţii  mari  sau deosebit de mari, în mod repetat sau
de un grup  de persoane  care s-au organizat pentru activitate de contrabandă, fie de o persoană
cu funcţii de răspundere făcîndu-se uz de situaţia de serviciu, fie prin folosirea frauduloasă de
documente vamale şi de alte documente, precum  şi  o astfel de trecere de substanţe
narcotice,  psihotrope,  cu efecte  puternice,  toxice,  otrăvitoare, radioactive şi  explozive,  de
deşeuri nocive, de armament, de dispozitive de explodare, de arme de foc şi  de  muniţii,  cu
excepţia armelor de vînătoare cu ţeava  lisă  şi   a cartuşelor  la  ele,  de  valori culturale,
precum  şi  nereturnarea  pe teritoriul  vamal a valorilor culturale scoase din ţară în cazul în care
întoarcerea   lor  este  obligatorie  se  consideră  contrabandă  şi  se pedepsesc în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
[Art.73 în redacţia Legii nr.99-XIV din 22.07.98]
[Art.73 în redacţia Legii nr.44-XIII din 12.04.94]

69.Noţiunea şi tipurile răspunderii în dreptul vamal

Articolul 71. Răspunderea pentru încălcarea regulilor vamale
    Persoanele care   au    încălcat  regulile  vamale  sînt  trase   la
răspundere  administrativă,  penală sau patrimonială în conformitate  cu legislaţia în vigoare.
[Alin. modificat prin Legea nr. 44-XII din 12.04.94]
    Cetăţenii  sînt  pasibili de răspundere pentru încălcarea  regulilor vamale, dacă la data
comiterii contravenţiei au vîrsta de 16 ani.
    Factorii  de decizie  sînt pasibili de răspundere pentru  încălcarea regulilor  vamale, dacă în
atribuţiile lor intră asigurarea îndeplinirii cerinţelor din prezentul cod.
    Persoanelor juridice    vinovate  de  încălcarea  regulilor   vamale prevăzute în:
    - art. 72 la   lit. e), f), g), m) şi n) li se aplică amendă de la 3 pînă  la  10  procente  din valoarea
mărfurilor şi  obiectelor  care  au constituit obiectul încălcării regulilor vamale;

 Răspunderea pentru contravenţia vamală

(1) Contravenţia vamală atrage răspundere administrativă sau materială în conformitate cu

prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative şi cu cele ale prezentului cod. În
cazul comiterii unor contravenţii vamale, se poate aplica sancţiunea complementară de retragere
sau suspendare a autorizaţiei.

(2) Cetăţenii sînt pasibili de răspundere pentru contravenţii vamale dacă la data comiterii lor au
împliniţi 16 ani.

(3) Persoanele juridice vinovate de săvîrşirea contravenţiilor vamale poartă răspundere

administrativă sau materială.

Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere administrativă

(1) Sînt considerate încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere administrativă

următoarele contravenţii vamale:

1) nerespectarea regimului de zonă a controlului vamal;

2) neinformarea organului vamal intern despre trecerea frontierei vamale în cazul introducerii de
mărfuri şi mijloace de transport;

3) neinformarea sau informarea falsă a organului vamal despre intenţia de a scoate mărfuri şi
mijloace de transport de pe teritoriul vamal;
4) neîndeplinirea cerinţelor în caz de avarie sau de forţă majoră;

5) neprezentarea mărfurilor şi mijloacelor de transport sau nepredarea documentelor necesare

efectuării controlului vamal la locul de destinaţie;

6) punerea în circulaţie a mărfurilor şi mijloacelor de transport fără autorizaţia organului vamal,

pierderea sau neprezentarea către organul vamal a mărfurilor şi mijloacelor de transport, a
documentelor însoţitoare;

7) neoprirea mijlocului de transport în locurile stabilite de organul vamal;

8) plecarea mijlocului de transport fără autorizaţia organului vamal;

9) abordarea navelor sau a altor mijloace plutitoare care se află sub supraveghere vamală;

10) nerespectarea procedurii de vămuire;

11) efectuarea de operaţiuni ilegale cu mărfurile şi mijloacele de transport care nu au fost

vămuite pe deplin, modificarea stării lor, utilizarea şi dispunerea de ele;

12) efectuarea fără autorizaţia organului vamal a operaţiunilor de încărcare-descărcare şi a altor

operaţiuni;

13) modificarea, nimicirea, deteriorarea sau pierderea mijloacelor de identificare;

14) nerespectarea procedurii de declarare a mărfurilor şi mijloacelor de transport;

15) nerespectarea termenelor de prezentare către organul vamal a declaraţiei vamale, a altor
documente şi informaţii;

16) împiedicarea accesului colaboratorului vamal în încăperi sau teritorii pentru a efectua
controlul vamal;

17) neprezentarea către organul vamal a dărilor de seamă, nerespectarea modalităţii de ţinere a
evidenţei;

18) nerespectarea regimului de depozit provizoriu;

19) nerespectarea procedurii de plasare a mărfurilor în depozit, a regulilor de depozitare, precum

şi a regulilor de efectuare a operaţiunilor cu aceste mărfuri;

20) nerespectarea regimurilor vamale de perfecţionare activă, de perfecţionare pasivă sau de

transformare sub supraveghere vamală;

21) nerespectarea regulilor de desfăşurare a activităţii de producţie şi a activităţii comerciale în

zonele libere;

22) nerespectarea regulilor de efectuare a construcţiilor în zonele libere;

23) nerespectarea obligaţiei de a scoate de pe teritoriul vamal sau de a returna pe teritoriul vamal
mărfuri şi mijloace de transport;
24) nerespectarea procedurii de nimicire a mărfurilor;

25) efectuarea de operaţiuni ilegale cu mărfurile şi mijloacele de transport plasate sub un anumit
regim vamal, modificarea stării lor, utilizarea şi dispunerea de ele;

26) nerespectarea regulilor de aplicare a măsurilor de politică economică şi altor restricţii

stabilite în cazul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală;

27) trecerea peste frontiera vamală de mărfuri destinate comerţului sau producţiei sub categoria
de bunuri nedestinate comerţului sau producţiei;

28) trecerea peste frontiera vamală de mărfuri şi mijloace de transport cu eludarea controlului
vamal;

29) trecerea de mărfuri peste frontiera vamală tăinuite de controlul vamal;

30) trecerea peste frontiera vamală de mărfuri şi mijloace de transport cu folosirea frauduloasă a
documentelor sau mijloacelor de identificare;

31) nedeclararea sau declararea neautentică a mărfurilor şi mijloacelor de transport;

32) transportarea, depozitarea, procurarea de mărfuri şi mijloace de transport introduse pe

teritoriul vamal cu încălcarea reglementărilor vamale, utilizarea sau dispunerea de ele;

33) nerespectarea regulilor de utilizare şi de dispunere de mărfurile şi mijloacele de transport

puse condiţionat în circulaţie, faţă de care au fost stabilite facilităţi la perceperea drepturilor de
import şi de export;

34) acţiunile care au ca scop exonerarea ilegală de drepturile de import şi de export sau
micşorarea cuantumului acestor drepturi;

35) acţiunile care au ca scop restituirea drepturilor de import şi de export încasate, primirea unor
sume şi compensaţii sau nerestituirea lor fără just temei;

36) nerespectarea termenului de plată a drepturilor de import şi de export;

37) neexecutarea de către bănci şi alte instituţii financiare a deciziilor organelor vamale;

38) desfăşurarea ilegală a activităţii de broker vamal sau nerespectarea condiţiilor de desfăşurare
a acestei activităţi;

40) încălcarea de către persoanele cu funcţii de răspundere şi de către cetăţeni, inclusiv străini, a
reglementărilor vamale;

41) nesupunerea dispoziţiei sau cererii legale a colaboratorului vamal;

42) insultarea colaboratorului vamal, persoanelor care participă la controlul vamal, la vămuire, la
efectuarea actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui, precum şi
martorilor asistenţi;
43) ameninţarea colaboratorului vamal, persoanelor care participă la controlul vamal, la vămuire,
la efectuarea actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui, precum şi
martorilor asistenţi, cu aplicarea violenţei;

44) refuzul contravenientului de a preda sau prezenta mărfurile, documentele, alte bunuri,
precum şi informaţiile necesare efectuării actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală şi
cercetării lui;

45) refuzul altor persoane de a preda sau prezenta mărfurile, documentele, alte bunuri, precum şi
informaţiile necesare efectuării actelor de procedură în cazul de contravenţie vamală şi cercetării
lui;

46) refuzul sau eschivarea martorului de a face depoziţii;

47) împiedicarea efectuării reviziei, controlului, inventarierii sau refuzul de a le efectua;

48) refuzul sau eschivarea expertului de a face raportul de expertiză, translatorului sau
specialistului de a participa la efectuarea actelor de procedură în cazurile de contravenţie vamală
şi la cercetarea lor, a specialistului de a participa la efectuarea controlului vamal sau la vămuire;

49) refuzul sau eschivarea persoanelor cu funcţii de răspundere din unităţi economice de la
executarea hotărîrii sau dispoziţiei privind efectuarea expertizei sau de la chemarea specialistului
sau translatorului;

50) împiedicarea colaboratorului vamal de a efectua cercetare vamală şi alte acte de procedură;

51) utilizarea fără autorizaţia organului vamal a bunurilor sechestrate, sau nerespectarea
condiţiilor şi restricţiilor unei astfel de utilizări;

52) exercitarea de influenţă sau intervenţia ilegală în emiterea de decizii sau în efectuarea unor
alte acţiuni.

(2) Contravenţiile enumerate la alin.(1) se sancţionează în conformitate cu prevederile Codului cu privire

la contravenţiile administrative.

Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere materială

Sînt considerate încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială următoarele

contravenţii vamale:

1) trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor cu eludarea controlului vamal (trecerea prin alte
locuri decît cel de amplasare al organului vamal sau în afara orelor de program ale acestuia) sau
tăinuindu-le de el (cu folosirea ascunzişurilor sau prin alte metode care împiedică descoperirea
mărfurilor), în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă sau ale altor
infracţiuni;

2) trecerea de mărfuri peste frontiera vamală cu documente falsificate, nevalabile sau dobîndite
pe căi ilegale, în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă sau ale altor
infracţiuni;

3) nedeclararea, în termenele stabilite, a mărfurilor la import;

4) transportul, depozitarea, procurarea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal cu eludarea
controlului vamal ori tăinuite de el, ori cu utilizarea de documente sau mijloace de identificare
false, nedeclarate sau declarate neautentic, precum şi transportul, depozitarea, procurarea
mărfurilor pentru care sînt prevăzute facilităţi la plata drepturilor de import sau de export, la
utilizarea sau înstrăinarea lor în alte scopuri decît cele pentru care au fost acordate facilităţile şi
fără autorizaţia organului vamal;

5) nerespectarea de către titularul regimului vamal suspensiv a termenelor, obligaţiilor şi

condiţiilor stabilite pentru derularea şi încheierea acestui regim;

6) depunerea declaraţiei vamale sau a documentelor însoţitoare, ce conţin date eronate despre
regimul vamal, valoarea facturală, valoarea în vamă, tipul, cantitatea sau originea mărfurilor
transportate;

7) prezentarea către organul vamal a documentelor care conţin date neautentice despre
recunoaşterea dreptului la restituirea drepturilor de import sau de export încasate, primirea unor
sume şi compensaţii, nerestituirea sau restituirea lor parţială nemotivată, în lipsa elementelor
constitutive ale infracţiunii;

8) neachitarea drepturilor de import sau de export în termenele stabilite, în lipsa elementelor

constitutive ale infracţiunii;

9) punerea în circulaţie a mărfurilor fără permisiunea organului vamal, pierderea mărfurilor şi

mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală sau netransportarea lor la locul indicat
de organul vamal;

10) pierderea sau nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub
supraveghere vamală;

11) neîndeplinirea obligaţiei de a declara organului vamal modificarea destinaţiei mărfurilor faţă
de scopul declarat la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală;

12) nerespectarea cerinţelor şi condiţiilor de distrugere a mărfurilor şi/sau a deşeurilor;

13) efectuarea de operaţiuni cu mărfurile, transformarea, utilizarea lor şi dispunerea de ele cu

încălcarea regimului vamal în care au fost plasate, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul
cod;

14) nerespectarea măsurilor de politică economică şi altor restricţii prevăzute la trecerea

mărfurilor peste frontiera vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod, în lipsa
elementelor constitutive ale infracţiunii;

15) trecerea peste frontiera vamală de mărfuri destinate comerţului sau producţiei sub categoria
de mărfuri nedestinate comerţului sau producţiei, în lipsa elementelor constitutive ale
infracţiunii;

16) neasigurarea integrităţii mărfurilor şi mijloacelor de transport în caz de avarie sau de forţă
majoră, neinformarea imediată despre condiţiile survenite, neasigurarea transportării mărfurilor
la postul vamal proxim ori neasigurarea deplasării colaboratorului vamal la locul de aflare a
mărfurilor şi mijloacelor de transport;

17) nerespectarea obligaţiei:

a) de a scoate de pe teritoriul vamal mărfurile şi mijloacele de transport introduse anterior pe
teritoriul vamal, dacă scoaterea lor este obligatorie;

b) de a returna pe teritoriul vamal mărfurile şi mijloacele de transport scoase anterior de pe

teritoriul vamal, dacă returnarea lor este obligatorie;

18) prezentarea către organul vamal, în calitate de confirmare a scoaterii sau introducerii
mărfurilor şi mijloacelor de transport pe teritoriul vamal, a unor acte neautentice privind
scoaterea sau introducerea lor, privind imposibilitatea efectuării acestor operaţiuni din cauza
nimicirii sau pierderii mărfurilor şi mijloacelor de transport în urma unei avarii sau forţe majore,
din cauza uzurii sau pierderilor suportate ca urmare a transportului sau păstrării lor, în lipsa
elementelor constitutive ale infracţiunii;

19) înstrăinarea sub orice formă a bunurilor aflate sub regimul vamal de tranzit;

20) neasigurarea condiţiilor de eliberare sau de recepţie, în conformitate cu regimul vamal, a

mărfurilor şi mijloacelor de transport al căror termen de păstrare în depozit a expirat;

21) comercializarea cu ridicata şi mica ridicată a mărfurilor, inclusiv din încăperile auxiliare şi depozitele
magazinelor duty free, sau comercializarea cu amănuntul în magazinele duty free a mărfurilor interzise
pentru a fi introduse pe sau scoase pentru vînzare de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, precum
şi a altor mărfuri a căror listă se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    - art.  72 la lit. h), i), j), k) şi l) li se aplică amendă de la 10 pînă  la  100  procente din valoarea
mărfurilor şi  obiectelor  care  au constituit  obiectul încălcării regulilor vamale sau confiscarea
lor.
[Alin. introdus prin Legea nr.44-XIII din 12.04.94]

70.Actele de procedură

Însărcinarea privind efectuarea actelor de procedură în cazurile de contravenţie vamală

Organul vamal care efectuează actele de procedură în cazul unei contravenţii vamale este în
drept, după caz, să dispună unui alt organ vamal efectuarea unor anumite acte de procedură.
Această însărcinare urmează a fi executată în decursul a 10 zile din ziua primirii.

Audierea în cazul contravenţiei vamale

(1) Colaboratorul vamal care efectuează actele de procedură sau cercetează cazul de contravenţie
vamală este în drept să audieze persoanele fizice, persoanele cu funcţii de răspundere,
conducătorii persoanelor juridice, precum şi persoanele care desfăşoară activitate de
întreprinzător fără a se constitui persoană juridică.

(2) Persoanele care urmează a fi audiate sînt obligate să se prezinte la citaţie şi să dea explicaţii
în esenţa cazului.

(3) Referitor la audierea persoanelor consemnate la alin.(1) se întocmeşte proces-verbal.

 
Citarea în cazul contravenţiei vamale

(1) Persoana care urmează să fie audiată în cazul contravenţiei vamale este citată în modul
prevăzut de legislaţie.

(2) În cazul absenţei temporare a persoanei consemnate la alin.(1), citaţia este înmînată
membrilor de familie sau colaboratorilor de la locul de lucru ai persoanei, care vor semna dovada
de primire.

(3) Persoana care urmează să fie audiată poate fi citată prin telefonogramă sau prin alte mijloace
de comunicare.

Solicitarea documentelor necesare efectuării actelor de procedură în cazul contravenţiei vamale

sau cercetării lui

(1) Organul vamal care efectuează actele de procedură în cazul contravenţiei vamale sau îl
cercetează este în drept să solicite persoanei juridice, persoanei cu funcţie de răspundere sau
persoanei fizice documentele necesare investigării cazului.

(2) În termen de 5 zile de la solicitare, persoanele enumerate la alin.(1) sînt obligate să prezinte
în original documentele solicitate de organul vamal care efectuează actele de procedură în cazul
contravenţiei vamale sau îl cercetează. Cu acordul colaboratorului vamal, pot fi prezentate
copiile de pe documentele solicitate, autentificate în modul stabilit.

(3) După expirarea termenului de atac al deciziei asupra cazului de contravenţie vamală,
documentele în original se restituie. În acest caz, la dosar se anexează copiile acestora legalizate
de colaboratorul vamal.

(4) Neîndeplinirea cererii colaboratorului vamal privind prezentarea documentelor necesare

efectuării actelor de procedură în cazul contravenţiei vamale se sancţionează în conformitate cu
prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative, iar documentele se ridică în
modul stabilit la art.244 al prezentului cod şi în prevederile Codului cu privire la contravenţiile
administrative.

Temeiurile ridicării mărfurilor, mijloacelor de transport, documentelor şi altor bunuri

(1) Mărfurile şi mijloacele de transport care constituie obiectul contravenţiei vamale, mărfurile şi
mijloacele de transport cu ascunzişuri speciale, folosite pentru trecerea peste frontiera vamală a
bunurilor ce constituie obiectul contravenţiei vamale, tăinuite de controlul vamal, mijloacele de
transport care transportă bunuri ce constituie obiectul contravenţiei vamale, documentele,
mijloacele de identificare sînt calificate drept probe şi se ridică.

(2) În cazul tragerii la răspundere pentru contravenţie vamală a persoanei fizice sau a persoanei
cu funcţie de răspundere care nu este stabilită în Republica Moldova, a persoanei juridice care nu
dispune de filială, reprezentanţă, secţie ori de o altă structură pe teritoriul Republicii Moldova,
precum şi a persoanei care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană
juridică, al căror capital social şi (sau) valoare a patrimoniului nu acoperă suma amenzii
aplicabile sau costul mărfurilor şi al mijloacelor de transport a căror valoare ar putea fi
percepută, se permite ridicarea mărfurilor, valorilor valutare, inclusiv valutei naţionale, precum
şi a mijloacelor de transport ale acestora pentru a se asigura perceperea amenzii sau contravalorii
bunurilor indicate.

(3) Prezentarea de probe privind domicilierea, existenţa de filiale, reprezentanţe, secţii sau de
alte structuri, privind mărimea capitalului social sau a unui alt patrimoniu se pune în sarcina
contravenientului.

Estimarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi altor bunuri

(1) Organul vamal estimează valoarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a altor bunuri,
ridicate în conformitate cu prevederile Codului cu privire la contravenţiile administrative şi ale
prezentului cod, în bază de preţuri libere. Dacă estimarea în acest mod este imposibilă, se solicită
avizul expertului.

(2) În procesul estimării menţionate la alin.(1), determinarea echivalentului în lei moldoveneşti

al sumelor exprimate în valută străină se face la cursul oficial al Băncii Naţionale a Moldovei în
vigoare la momentul estimării.

. Sechestrarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi altor bunuri

(1) În cazul imposibilităţii ridicării mărfurilor, mijloacelor de transport, documentelor şi altor

bunuri, indicate la art.244, dacă contravenientul a săvîrşit în repetate rînduri contravenţii vamale
sau dacă este tras concomitent la răspundere pentru comiterea mai multor contravenţii vamale,
sau dacă contravenţia vamală cauzează prejudiciu intereselor statului, şeful organului vamal sau
adjunctul lui sînt în drept să sechestreze mărfurile, mijloacele de transport şi alte bunuri ale
contravenientului.

(2) Şeful organului vamal sau adjunctul lui emit o decizie motivată privind sechestrarea
bunurilor.

(3) Sechestrarea bunurilor şi procesul-verbal privind acest fapt se efectuează conform art.243.

(4) Nu pot fi sechestrate bunurile necesare persoanei fizice şi persoanelor întreţinute de ea. Lista
unor astfel de bunuri este stabilită de legislaţie.

(5) Şeful organului vamal sau adjunctul său care a emis decizia privind sechestrarea bunurilor
stabileşte locul păstrării lor.

(6) Delapidarea, înstrăinarea sau tăinuirea bunurilor sechestrate se pedepsesc conform legislaţiei
penale.

(7) În cazul sechestrării de mijloace băneşti ale contravenientului aflate în conturile băncilor sau
ale altor instituţii financiare, se interzice, prin decizie a şefului organului vamal, orice operaţiune
în acele conturi.

(8) Decizia de sechestrare a bunurilor poate fi anulată de persoana care a emis-o dacă nu mai
există necesitatea aplicării acestei măsuri.
 

Inspectarea vamală

(1) Dacă are motive suficiente pentru a presupune că pe teritoriul sau în localul persoanelor, sau
în mijloacele lor de transport se află mărfuri şi mijloace de transport ce constituie obiectul
contravenţiei vamale, sau mărfuri şi mijloace de transport cu ascunzişuri speciale, folosite pentru
trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor ce constituie obiectul contravenţiei vamale, tăinuite
de controlul vamal, obiecte ce posedă indicii de corpuri delicte, precum şi documentele necesare
efectuării actelor de procedură în cazul contravenţiei vamale sau cercetării lui, colaboratorul
vamal este în drept să efectueze inspectarea vamală a acestor teritorii, localuri sau mijloace de
transport.

(2) Referitor la inspectarea vamală, colaboratorul vamal care efectuează actele de procedură sau
cercetează cazul de contravenţie vamală emite o ordonanţă motivată.

(3) Inspectarea vamală se efectuează în prezenţa unor martori asistenţi.

(4) La inspectarea vamală asistă şi persoana al cărei teritoriu, local sau unitate de transport sînt
inspectate. În cazul absenţei temporare a persoanei fizice, a persoanei cu funcţie de răspundere
sau a persoanei care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică,
inspectarea vamală se efectuează în prezenţa membrilor lor de familie maturi, a angajatului
serviciului exploatare a locuinţelor de la domiciliu, a reprezentantului administraţiei locului de
muncă, de studii, de odihnă al persoanei în cauză sau a reprezentantului autorităţii administraţiei
publice locale respective. În cazul absenţei temporare a conducătorului persoanei juridice sau a
adjunctului acestuia, inspectarea vamală se efectuează în prezenţa unor alţi angajaţi ai persoanei
juridice în cauză sau în prezenţa reprezentanţilor autorităţii care a făcut înregistrarea de stat a
acestuia.

(5) La efectuarea inspectării vamale este invitat un specialist, după caz.

(6) Persoanelor care participă sau asistă la efectuarea inspectării vamale li se lămuresc drepturile
şi obligaţiile.

(7) Nu se admite efectuarea inspectării vamale în timp de noapte, cu excepţia cazurilor cînd
inspectarea se face în cadrul controlului vamal sau vămuirii şi a cazurilor care nu suferă amînare.

(8) Înaintea inspectării vamale, colaboratorul vamal este obligat să prezinte, contra semnătură,
persoanei al cărei teritoriu, local sau unitate de transport urmează să fie inspectate ordonanţa
privind efectuarea inspectării vamale. În cazul absenţei persoanei, ordonanţa este prezentată
uneia dintre persoanele indicate la alin.(4).

(9) Colaboratorul vamal propune persoanei al cărei teritoriu, local sau unitate de transport
urmează să fie inspectate sau uneia dintre persoanele indicate la alin.(4) să permită accesul pe
teritoriul, în localul sau în unitatea de transport în care se află bunurile enumerate la alin.(1), să
predea bunurile sau să deschidă localurile, recipientele şi alte locuri unde se pot afla astfel de
bunuri. În cazul refuzului de a deschide localurile, recipientele şi alte locuri unde se pot afla
bunurile indicate la alin.(1), colaboratorul vamal este în drept să le deschidă, evitînd deteriorarea
nejustificată a lăcăţilor, uşilor etc.
(10) Mărfurile, mijloacele de transport, documentele şi alte bunuri care au atribuţie la cazul
contravenţiei vamale constatate în timpul inspectării vamale sînt ridicate în temeiul şi în modul
prevăzut la art.243 şi 244.

(11) În cadrul inspectării vamale, pot fi efectuate măsurări, fotografieri, filmări, înregistrări video
şi alte lucrări tehnice.

(12) Referitor la inspectarea vamală se întocmeşte proces-verbal.

 Examinarea

(1) Pentru a constata indiciile, a descoperi probele materiale, a elucida circumstanţele

contravenţiei vamale, colaboratorul vamal care efectuează actele de procedură sau cercetează
cazul de contravenţie vamală este în drept să examineze teritoriile, localurile, mărfurile,
mijloacele de transport, documentele, alte bunuri care aparţin sau care sînt destinate persoanei
juridice, persoanei cu funcţie de răspundere sau persoanei fizice, să ridice corespondenţa lor
poştală şi telegrafică, să întreprindă alte măsuri prevăzute de Codul cu privire la contravenţiile
administrative şi de prezentul cod.

(2) Examinarea poate fi efectuată în cadrul întocmirii procesului-verbal privind încălcarea

reglementărilor vamale, inspectării vamale, ridicării mărfurilor, mijloacelor de transport,
documentelor şi altor bunuri sau ca un act de procedură independent.

(3) Se permite examinarea mărfurilor, mijloacelor de transport, documentelor şi altor bunuri ca

un act de procedură independent:

a) dacă mărfurile, mijloacele de transport, documentele şi alte bunuri au fost prezentate

colaboratorului vamal în timpul controlului vamal sau al vămuirii ori în timpul efectuării actelor
de procedură anterioare;

b) în alte cazuri, cu acordul posesorilor de mărfuri, de mijloace de transport, de documente şi de

alte bunuri.

(4) Examinarea ca un act de procedură independent se efectuează în prezenţa unor martori

asistenţi. La examinare au dreptul să participe contravenientul, specialistul şi martorii.

(5) În cadrul examinării pot fi efectuate măsurări, fotografieri, filmări, înregistrări video, pot fi
schiţate planuri, efectuate desene, scheme, prelevate probe şi mostre, făcute mulaje şi tipare de
pe urme, copii de pe documente.

(6) Referitor la efectuarea examinării ca un act de procedură independent se întocmeşte proces-

verbal.

 . Prezentarea mărfurilor, mijloacelor de transport, documentelor şi altor bunuri pentru a fi

identificate

(1) În temeiul deciziei colaboratorului vamal care efectuează actele de procedură în cazul de
contravenţie vamală sau care îl cercetează, contravenientului persoană fizică, persoană cu funcţie
de răspundere, conducător al persoanei juridice sau adjunct al acestuia, persoană care desfăşoară
activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică, precum şi martorului, li se
prezintă, după caz, mărfurile, mijloacele de transport, documentele şi alte bunuri spre a fi
identificate.
(2) Persoanele chemate să identifice bunurile indicate la alin.(1) sînt întrebate în prealabil despre
împrejurările în care le-au văzut, despre semnele lor distinctive.

(3) Bunurile sînt prezentate spre a fi identificate împreună cu alte obiecte similare. Prezentarea
pentru identificare se efectuează în prezenţa unor martori asistenţi.

(4) Referitor la prezentarea bunurilor pentru identificare, se întocmeşte proces-verbal.

Solicitarea de la autorităţile publice şi de la persoane a informaţiei necesare efectuării actelor de

procedură în cazul de contravenţie vamală sau cercetării lui

(1) Colaboratorul vamal care efectuează actele de procedură în cazul de contravenţie vamală sau
îl cercetează este în drept să primească gratuit, la cerere scrisă, de la autorităţi publice sau de la
persoane informaţiile necesare soluţionării cazului, inclusiv informaţii pentru uz de serviciu sau
informaţii care prezintă secret comercial sau un alt secret ocrotit de lege.

(2) În cazul refuzului neîntemeiat de a i se prezenta informaţia solicitată, colaboratorul vamal

este în drept să ridice documentele care conţin informaţia necesară soluţionării cazului, în modul
prevăzut de prezentul cod.

(3) Colaboratorul vamal este obligat să asigure nedivulgarea informaţiei primite, folosind-o
exclusiv la soluţionarea cazului de contravenţie vamală. Colaboratorul vamal nu poate folosi o
astfel de informaţie în scopuri personale, nu o poate transmite unor terţi şi nici altor autorităţi
publice, excepţie făcînd cazurile prevăzute de legislaţie.

Revizia, controlul, inventarierea în cazul de contravenţie vamală

(1) În cazul de contravenţie vamală în care actele de procedură sînt efectuate de organul vamal
sau care este cercetat de el, după epuizarea altor măsuri de constatare a faptelor şi
circumstanţelor, esenţiale pentru dosar, se pot face revizia şi controlul activităţii economice şi
financiare a contravenientului, precum şi inventarierea mărfurilor şi mijloacelor lui de transport.

(2) Colaboratorul vamal care desemnează revizia, controlul şi inventarierea stabileşte sau aprobă
autoritatea publică, persoana juridică, grupul de revizori şi specialişti care le vor efectua.

(3) Revizia, controlul şi inventarierea se efectuează în baza unei decizii, emise de şeful organului
vamal, de adjunctul acestuia sau de către Serviciul Vamal.

(4) Rezultatele reviziei, controlului, inventarierii se comunică, în termen de 5 zile după

încheierea lor, persoanei controlate.

(5) Procedura efectuării reviziei, controlului şi inventarierii, perfectării actelor pe marginea lor este
stabilită de legislaţie.

71.Atacarea deciziei organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală

Atacarea altor decizii ale organului vamal în cazul de contravenţie vamală

(1) Decizia organului vamal privind clasarea dosarului de contravenţie vamală sau privind
remiterea lui în procedură suplimentară poate fi atacată în Serviciul Vamal de către persoana
vizată în decizie, precum şi de avocatul sau reprezentantul ei, în termen de 10 zile de la data
emiterii. Decizia Serviciului Vamal este definitivă.

(2) Decizia organului vamal privind pornirea urmăririi penale în cazul de infracţiune de
contrabandă sau de alte infracţiuni a căror urmărire penală ţine de competenţa organului vamal
sau privind remiterea dosarului către alte organe de drept pentru a se pronunţa asupra pornirii
urmăririi penale poate fi atacată în conformitate cu legislaţia de procedură penală.

Examinarea de către Serviciulul Vamal a deciziei asupra cazului de contravenţie vamală

(1) După examinarea plîngerii persoanei vizate în decizie, a avocatului sau a reprezentantului ei,
precum şi la recursul procurorului sau ca o măsură de control asupra respectării legalităţii în
cadrul efectuării actelor de procedură sau al cercetării cazurilor de contravenţie vamală, Serviciul
Vamal examinează decizia organului vamal asupra cazului de contravenţie vamală şi emite una
din următoarele hotărîri:

a) decizia nu se modifică, iar plîngerea sau recursul nu sînt satisfăcute;

b) decizia este anulată, iar dosarul remis pentru o nouă cercetare sau în procedură suplimentară;

c) decizia este anulată, iar dosarul clasat;

d) sancţiunea aplicată pentru contravenţie vamală este modificată fără a fi agravată;

e) decizia privind aplicarea de sancţiune pentru contravenţie vamală este anulată şi este emisă
una din deciziile prevăzute la art.268 alin.(1) lit.c) şi d).

(2) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.b)-e), Serviciul Vamal emite o decizie. Despre decizia
emisă este încunoştinţat în scris procurorul care a înaintat recursul, precum şi reclamantul, iar
despre decizia emisă cu privire la controlul asupra respectării legalităţii în cadrul efectuării
actelor de procedură sau cercetării cazurilor de contravenţie vamală se încunoştinţează persoana
vizată în decizia asupra cazului de contravenţie vamală.

Temeiurile pentru anularea sau modificarea deciziei privind aplicarea de sancţiune ori privind
clasarea dosarului

Temei pentru anularea sau modificarea deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiune
ori privind clasarea dosarului de contravenţie vamală sînt:

a) procedura sau cercetarea unilaterală sau incompletă a cazului;

b) necorespunderea concluziilor, expuse în decizie, circumstanţelor cazului;

c) încălcarea serioasă a cerinţelor procedurale din prezentul cod, iar în partea nereglementată de
acesta, încălcarea legislaţiei cu privire la contravenţiile administrative prin emitere a deciziei de
către un colaborator vamal neîmputernicit sau prin crearea de piedici, în pofida voinţei
contravenientului, participării la cercetarea cazului a avocatului sau a reprezentantului
contravenientului, precum şi alte cazuri de violare a drepturilor legale ale participanţilor la
procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui, dacă această violare a împiedicat
examinarea multilaterală a cazului şi a influenţat sau ar fi putut influenţa emiterea unei decizii
juste;

d) calificarea incorectă a faptei, neaplicarea sau aplicarea incorectă a sancţiunilor prevăzute de

prezentul cod.

Termenele de examinare a plîngerii sau a recursului procurorului

(1) Plîngerea împotriva deciziei organului vamal în cazul de contravenţie vamală se examinează
în termen de o lună de la data parvenirii ei la Serviciul Vamal. Termenul de examinare a
plîngerii poate fi prelungit cu titlu de excepţie de către conducerea Serviciului Vamal, dar nu
poate depăşi 3 luni, fapt despre care este încunoştinţat reclamantul.

(2) Recursul procurorului este examinat în termen de 10 zile de la data parvenirii lui la Serviciul
Vamal.

Temeiurile şi termenele suspendării examinării plîngerii

(1) Serviciul Vamal suspendă examinarea plîngerii dacă:

a) materialele cazului de contravenţie vamală, decizia asupra căruia a fost atacată, au fost
solicitate de organul de urmărire penală în legătură cu pornirea procedurii penale sau cu
efectuarea urmăririi penale;

b) materialele cazului de contravenţie vamală sînt examinate de procuror în ordine de

supraveghere.

(2) În cazul uneia din circumstanţele indicate la alin.(1), factorul de decizie din Serviciul Vamal
care examinează plîngerea emite o decizie privind suspendarea examinării plîngerii, despre care
fapt se încunoştinţează reclamantul.

(3) Examinarea plîngerii este reluată de către factorul de decizie din Serviciul Vamal care examinează
plîngerea, după ce temeiurile suspendării au dispărut.

72.Executarea deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiuni pentru

contravenţie vamală

Atacarea deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiune persoanei fizice, persoanei
juridice sau persoanei care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană
juridică
(1) Decizia organului vamal privind aplicarea de sancţiune poate fi atacată de persoana fizică,
persoana juridică sau de persoana care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui
persoană juridică, vizate în decizie, ori de avocatul sau reprezentantul lor în decursul a 10 zile de
la data emiterii deciziei.

(2) Plîngerea împotriva deciziei organului vamal privind aplicarea de sancţiune poate fi depusă la
Serviciul Vamal sau la instanţa de judecată din localitatea unde se află organul vamal care a
aplicat sancţiunea.

(3) Decizia Serviciului Vamal asupra plîngerii împotriva deciziei organului vamal privind
aplicarea de sancţiune poate fi atacată în termen de 10 zile de la emitere, în instanţa de judecată a
localităţii unde se află Serviciul Vamal. Hotărîrea instanţei de judecată este definitivă.

(4) În cazul tardivităţii întemeiate a plîngerii, termenul prevăzut pentru prezentarea ei poate fi reînnoit
de Serviciul Vamal în baza demersului persoanei vizate în decizie, precum şi a avocatului sau a
reprezentantului ei.