CURS 5

20.03.2007

3) Rate de mortalitate pe cauze de deces: numărul de decese la 1000 de persoane de o

anumită vârstă;

- populaţia totală
C1 - cauza 1

În clasificarea deceselor pe cauze de deces se foloseşte clasificarea internaţională a cauzelor

de deces, elaborată de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii).
Cele 3 cauze principale de deces în România:
1) maladiile aparatului circulator;
2) tumorile;
3) maladiile aparatului respirator.

4) Mortalitatea infantilă
Studiului mortalităţii infantile în primul an de viaţă i se acordă o atenţie particulară, având în
vedere intensitatea mortalităţii în primele zile, săptămâni şi luni de viaţă, precum şi semnificaţii
sociale ale mortalităţii din primul an de viaţă. Rata mortalităţii infantile se calculează ca raport între
numărul de decese infantile (în primul an de viaţă) şi numărul de născuţi din aceeaşi perioadă.

Rata mortalităţii infantile în România, în 2005:

N – numărul de născuţi;
D – numărul de decese;

Compararea mortalităţii în mai multe populaţii:

p(x) – elementul structural al populaţiei pe vârste;

Rata brută a mortalităţii este determinată atât de mortalitatea pe vârste, cât şi de structura
populaţiei pe vârste. În două populaţii având aceleaşi rate de mortalitate pe vârste, rata brută a
mortalităţii va fi mai mare în populaţia care are o pondere mai mare a persoanelor vârstnice (este mai
îmbătrânită demografic). Cu alte cuvinte, utilizarea ratei brute a mortalităţii în comparaţii trebuie
făcută cu foarte multă grijă, având în vedere rolul perturbator (parazit) al structurii pe vârste.
Rata brută a mortalităţii nu ne oferă întotdeauna o expresie fidelă a intensităţii mortalităţii
într-o populaţie , şi deci asupra stării de sănătate a populaţiei respective.
Pentru a elimina efectul perturbator al structurii şi a putea compara corect mortalitatea în mai
multe populaţii este nevoie de eliminarea efectului perturbator al structurii pe vârste. Pentru aceasta
putem recurge la rate comparative de mortalitate (rate standardizate de mortalitate). Metoda cea mai
uzuală este cea a populaţiei-tip (standardizare directă). Ea constă în recalcularea ratelor de mortalitate
în populaţiile pe care le comparăm, menţinând ratele de mortalitate pe vârste proprii fiecărei populaţii
şi înlocuind structura pe vârste cu o structură-tip a unei alte populaţii.

Populaţie RBM Populaţie-tip Rate comparative

P m = ∑ m(x) · p(x) m1 = ∑ m(x) · p”(x)
P’ m’ = ∑ m’(x) · p’(x)
[p”(x)] m2 = ∑ m’(x) · p”(x)

Tabela de mortalitate
Tabela de mortalitate este cel mai complet instrument de analiză a mortalităţii pe vârste.
Forma tabelului de mortalitate este una standardizată, ceea ce permite o foarte bună comparare în timp
şi spaţiu. Distingem astfel:
¤ tabele de mortalitate pe generaţii;
¤ tabele de mortalitate de moment.

Tabelele pe generaţii sintetizează mortalitatea pe vârste într-o generaţie reală şi se pot

elabora numai după dispariţia generaţiei.
Tabelele de moment se elaborează pornind de la mortalitatea pe vârste în unul sau câţiva ani
calendaristici.
Una din calităţile fundamentale ale tabelei de mortalitate este sintetizarea întregii mortalităţi
pe vârste într-un indicator de maximă relevanţă, care este durata medie a vieţii (speranţa de viaţă la
naştere). Acest indicator are o semnificaţie de excepţie atât pentru gradul general de dezvoltare
economică, socială şi culturală a unei populaţii, cât şi pentru calitatea asistenţei medicale. Este cel mai
complet indicator al stării de sănătate.
Tabelele de mortalitate pe generaţii descriu mortalitatea pe vârste într-o generaţie reală, iar
durata medie a vieţii indică numărul mediu de ani pe care i-a trăit un născut din generaţia respectivă.

4
3
2
1 d(0) l(1)
0 l(0)
1900 1901 1902

l(0) = speranţa de viaţă la naştere;

l(0) – d(0) = l(1)
l(1) – d(1) = l(2)
….
l(x) – d(x) = l(x+1)
d(x) = l(x) – l(x+1)

q(x) = probabilitatea de deces între vârsta exactă de x ani şi vârsta de x+1 ani;
q(x)

l(1) + l(2) + l(3) + …

0,5 d(0) + 0,5 d(1) + … → 0,5 l(0)
 e(0) = durata medie a vieţii;

Tabelele de mortalitate pe generaţii au o importanţă ştiinţifică deosebită, dar nu pot servi

astăzi, când elaborăm tabele pentru orientarea programelor care vizează sănătatea şi bunăstarea
populaţiei. De aceea, recurgem la tabelele de mortalitate de moment (transversale).

Tabelele de mortalitate de moment se elaborează pornind de la mortalitatea pe vârste în unul

sau câţiva ani calendaristici şi reflectă mortalitatea pe vârste şi starea de sănătate din anul / anii de
referinţă ai tabelei, având o importanţă directă în orientarea programelor sanitare şi de altă natură.
Metoda care stă la baza elaborării tabelei de moment este cea a generaţiei ipotetice (fictive). Metoda
generaţiei ipotetice constă în aplicarea mortalităţii pe vârste dintr-un an calendaristic unei generaţii
ipotetice, având un efectiv (la naştere) standardizat de 1000, 10.000 sau 100.000 de născuţi.