Cauzele profunde ale bolilor

„Orice actiune a gandirii, a imaginatiei, a vorbirii sau a corpului poarta in sine

fructe bune sau rele. Omul este, intr-o masura nebanuita, creatia gandirii sale; la
ce gandeste in aceasta viata, mai tarziu, el va deveni.“   Sri Ramakrishna

Ati auzit de multe ori cunoscuti care atunci cand erau intrebati de afectiunea de
care sufereau spuneau ca neplacerile au inceput si s-au amplificat pe un fond
nervos dezechilibrat. Stresul, agitatia, nelinistea reprezinta de multe ori cauzele
incipiente ale multor afectiuni. Dar daca analizam cauzele stresului si ale
anxietatii,  vom descoperi ca ele sunt mentinute de o gandire profund nefasta
caracterizata de agitatie haotica, dominata de ganduri negative, frica, dorinte
nesatisfacute, frustari, nefericire, etc. Vom prezenta in cele ce urmeaza cateva
idei cu caracter general menite sa conduca la o intelegere mai profunda a
cauzelor anumitor boli, precum si asupra relatiilor si legaturilor mai subtile care
exista intre minte si corp.

1. Destinul nostru de fericire si sanatate sau de boala si suferinta este

consecinta caracterului nostru; caracterul nostru este rezultatul obiceiurilor,
obisnuintelor, reflexelor si tendintelor noastre. Acestea la randul lor sunt create
prin repetarea si mentinerea in mintea noastra a acelorasi tipuri de ganduri si
idei.

2. Majoritatea gandurilor oamenilor obisnuiti apar datorita preluarii lor la

nivel subconstient din subconstietul colectiv. Altele (mai rare) sunt produse
in mod constient.

3. Multe din gandurile pe care le avem se datoreaza sugestiilor. Aceste

sugestii sunt produse de oameni, de circumstante, de mediu si ne influenteaza
mai mult sau mai putin in functie de gradul mai mare sau mai mic de receptivitate
subtil energetica specifica fiintei noastre, corespunzator nivelului nostru de
constiinta.

4. Dintre toate sugestiile, cea care opereaza direct in planul mental prin
intermediul gandurilor este cea mai importanta. In cazul sugestiilor rele,
negative pe care le mentinem inconstient sau spre care ne deschidem mintea,
acestea la randul lor au efecte distructive, perturbatoare, astenice si orienteaza
prin rezonanta negativa fiinta in cauza, in mod gradat, mai repede sau mai incet,
in functie de intensitatea si de predominanta lor, in sensul in care au fost emise.
Aceia care datorita receptivitatii accentuate la acest gen de sugestii rele se lasa
influentati si se complac in aceasta stare, vor suferi consecintele generatoare de
suferinta, mizerie si nefericire a acestor procese de rezonanta nefasta cu
energiile subtile ale raului, ale bolii, ale fricii, ale nefericirii, ale urii si ale suferintei
ce provin din sferele infernale din Macrocosmos.

5. In ceea ce priveste sugestiile mentale rele sau negative, noi trebuie sa fim
permanent extrem de atenti pentru a elimina orice sugestie negativa care
poate declansa efecte de rezonanta instantanee cu energii subtile malefice din
Macrocosmos, ce ii pot afecta atat pe ceilalti, cat si pe noi insine mai devreme
sau mai tarziu, in functie de puterea mai mare sau mai mica a gandurilor
negative.

6. Sugestiile, parerile, convingerile sau remarcile altora n-au nici un fel de

putere asupra noastra, in sensul de a ne putea influenta, atata timp cat nu
suntem la unison, pentru a rezona cu energiile pe care le evoca sau le manifesta.
Gandul nostru poate accepta, simpatizand, sau respinge prompt aceste sugestii.
Putem oricand alege sa nu luam in consideratie ceea ce nu vrem, refuzand sa
credem ceea ce consideram fals si rau, continuand sa afirmam mai departe
binele si armonia.

7. Corpul fizic este impreuna cu psihicul slujitorul mintii. El se supune, ca si

psihicul, comenzilor si proceselor mentale, indiferent daca ele sunt alese
intentionat sau sunt exprimate automat. La comanda gandurilor rele puternice,
predominante, corpul se scufunda rapid in boala, nefericire, tristete, egoism si
descompunere. La comanda gandurilor bune, intense, divine, iubitoare, vesele si
frumoase, intretinute in mod perseverent el devine plin de tinerete, fericire si
frumusete.

8. Boala si sanatatea, la fel ca si circumstantele care genereaza ecouri

profunde, bune sau rele in universul nostru launtric sunt de asemenea adanc
inradacinate in modul nostru caracteristic (optimist sau pesimist) de a gandi.
Gandurile predominant ipohondrice, bolnavicioase se vor exprima mai devreme
sau mai tarziu intr-un corp bolnavicios. Se cunosc cazuri in care ganduri de
teama au ucis un om la fel de repede ca un glonte si in multe situatii similare ele
continua sa ucida datorita rezonantei cu energiile subtile ale mortii mii de
oameni, la fel de sigur, desi mai putin rapid. Oamenii care traiesc cuprinsi de
teama de boala se imbolnavesc cel mai usor. Adevarul exprimat de
binecunoscutul proverb romanesc: „De ceea ce iti este cel mai mult frica, tocmai
de aceea nu scapi“ este confirmat inca o data.

9. Daca vrei sa-ti reinnoiesti permanent corpul fizic infrumuseteaza-ti

profund si autentic mintea. Gandurile de rautate, gelozie, ura, suspiciune
rautacioasa, descurajare jefuiesc corpul de sanatatea si gratia lui facandu-l sa
rezoneze cu energii subtile rele, stresante, chinuitoare, astenice, dezechilibrante.

10. O fata hidoasa, urata, acra nu apare niciodata din intamplare. Ea este
rezultatul gandurilor rele, urate. Ridurile care brazdeaza fata si o desfigureaza
sunt cel mai adesea urmele nesabuintei, patimei, mandriei. Uneori intalnim o
femeie in varsta de nouazeci de ani care poate avea fata luminoasa a unei fete
tinere, in timp ce o alta, care nu a ajuns inca la varsta medie are fata surprinzator
de imbatranita si consumata inainte de vreme. Una este rezultatul unei dispozitii
psihice placute si luminoase, iubitoare, elevate, fericite, evoluate. Cealalta este

2
rezultatul patimii, rautatii, egoismului, urii, abrutizarii, inchistarii, pervertirii si
nemultumirii.

11. Asa cum nu poti sa ai o locuinta placuta, luminoasa daca nu lasi aerul si
soarele sa intre liber in camere, la fel, un corp fizic, vital si puternic si o fata
luminoasa, fericita si senina nu pot sa fie decat rezultatul punerii in rezonanta
cu energiile subtile din Macrocosmos ale gandurilor de bucurie, voie buna, extaz
si seninatate. Nelinistea, frica, indoielile, pesimismul, suspiciunile aberante
demoralizeaza rapid intregul corp fizic si il fac vulnerabil la patrunderea bolii. In
acelasi timp gandurile impure, rele, distructive, chiar daca nu sunt materializate,
vor distruge mai repede sistemul nervos. Gandurile puternice, pure, divine,
sublime, elevate, inaltatoare, datatoare de dragoste, bucurie si fericire fortifica
trupul, umplandu-l de vigoare, farmec, tinerete, magnetism euforizant, armonie,
frumusete si gratie.

12. Corpul fizic este un instrument complex, delicat si plastic care raspunde
fidel la gandurile cu care este impregnat, iar obiceiurile inradacinate de gandire
vor produce in mod corespunzator si proportional cu intensitatea acestora
propriul lor efect, bun sau rau, asupra corpului fizic. Oamenii vor continua sa aiba
sange impur si otravit atat timp cat intretin si propaga ganduri intinate, rele,
infernale. Dintr-o inima curata, plina de dragoste, duiosie, abnegatie,
compasiune, fericire, bunatate rezulta totdeauna o viata curata, fericita, pura,
integrata in armonia divina si un corp fizic curat, sanatos si frumos. Dintr-o inima
intinata rezulta o viata intinata si un corp fizic nesanatos. Gandirea este izvorul
actiunii, al vietii si al manifestarii. Sa ne purificam izvorul si dupa aceea totul va
deveni pur, minunat si fericit.

13. Schimbarea regimului alimentar nu il va ajuta foarte mult pe omul care

nu-si schimba gandurile. Cand un om isi purifica gandurile el ajunge sa isi
purifice intreaga sa existenta, corpul sau fizic ajungand expresia fidela a acestei
armonii interioare.

14. Actionand inteligent la nivelul sferei gandurilor intretinute in planul

mental noi putem, gratie rezonantei benefice cu energiile subtile cosmice, sa
devenim stapanul destinului nostru, sau altfel spus, al karmei noastre.
Transformandu-ne gradat fiinta launtrica prin gandurile si actiunile noastre
inspirate, cunoscand corect care este de fapt situatia noastra, omul este liber sa
aleaga un alt mod de actiune pentru a-si modifica destinul. Dupa un anumit
interval de timp el va deveni constient ca rapiditatea cu care destinul sau este
modificat in bine este direct  proportionala cu intensitatea angrenarii intr-o
actiune adecvata. De exemplu: un pungas nu este un pungas in eternitate, in
toate imprejurarile. Punandu-l in compania unei fiinte evoluate spiritual, prin forta
influentei complexe pe care  o va primi, el se va schimba in bine, va incepe sa
gandeasca si sa actioneze diferit decat pana atunci, astfel destinul sau
schimbandu-se. In traditia orientala se stie ca asa s-a petrecut cu Dacot
Randacar care ulterior a devenit inteleptul Valmiki. Actionand astfel, el si-a

3
transformat radical destinul ajungand dintr-un pungas inveterat, un faimos
intelept.

15. Supravegheati intotdeauna atent ceea ce ganditi, ceea ce simtiti si ceea

ce faceti. In virtutea legii actiunii si reactiunii (karma), mai curand sau mai tarziu,
veti raspunde pentru tot ceea ce faceti atat cu voi insiva, cat si pentru modul in
care va comportati cu tot ceea ce va inconjoara. Acela care comite un rau sau o
nedreptate isi dauneaza tot atat de mult lui insusi, caci devine rau.

16. Cautati cat mai des sa ganditi de la inaltimea punctului de vedere al

adevarurilor eterne, universal valabile, in lumina legilor fundamentale ale vietii,
si nu situandu-va la nivelul gregar, imbacsit de prejudecati, superstitii, frica si
ignoranta. Nu permiteti nimanui sa gandeasca pentru voi supunandu-va unor
ganduri aberante ori neintelese inca, ce va sunt furnizate de altcineva. Indolenta
este o infirmitate, lenea o murdarie. Printr-un efort viguros smulgeti-va aceasta
sageata otravita care este indolenta. Totodata cautati sa alegeti cu grija propriile
voastre ganduri sau idei; atunci cand veti lua o hotarare chibzuiti bine si nu va
grabiti pentru a nu regreta dupa aceea.

17. Adoptati cu anticipatie chiar atitudinea invingatorului. Nu va temeti de a

merge cat mai inainte; trebuie sa stim sa indraznim. Pe cei indrazneti, plini de
intentii bune, sansa ii ajuta intotdeauna. In orice situatie ne-am afla, atunci cand
avem incredere in fortele launtrice este necesar sa ne bransam cat mai repede
mintea asupra curentului infinit de forta care emana de la sursa divina. Aceasta
este credinta necesara care face posibil orice miracol. Sa nu uitam cuvintele lui
Iisus :

„Cel care va avea credinta cat un bob de mustar, va muta si muntii din loc.“

18. A crede cu fermitate in puterile noastre launtrice, in rezonanta care

survine atunci cu energiile corespondente binefacatoare din Univers, ne ajuta
imens sa faurim cu anticipatie succesul.

19. Nu intrebuinta niciodata formulari interioare de forma: „nu am mijloace“

sau „imi este imposibil“ sau „niciodata n-am sa pot“ in care sa crezi,
complacandu-te sa-ti accentuezi aparenta fatalitate prin aceste afirmatii
paralizante. Subconstientul te va asculta si va crea prompt premisele pe care
doar tu le-ai gandit aducandu-le din domeniul posibilitatii la o realizare efectiva.
Astfel, la propria ta comanda, chiar subconstientul va face ca intr-adevar sa-ti
lipseasca posibilitatile sau mijloacele de a realiza sau obtine ceea ce urmaresti.
Cauta sa te convingi ca totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a
mentalului tau de a comanda subconstientului. Realizeaza insa ca, desi totul iti
este posibil, nu orice iti este permis (in sensul ca nu trebuie sa incalci niciodata
legile morale ale firii).

20. Un aport extraordinar de mare, in cazul vindecarii majoritatii bolilor si in

4
redobandirea starii de sanatate, o are credinta ferma in finalizarea cu succes
a procesului curativ. O imagine mentala adecvata, reluata mereu si mereu cu
incredere si entuziasm, accelereaza minunea grabnicei insanatosiri. Amplificarea
puterii curative sau regenerative este strans legata de ceea ce stim despre
aceasta, cat si de modul in care actionam. In caz de boala, cauta sa realizezi
starea de rezonanta cu energiile binefacatoare ale Naturii si actioneaza in
deplina armonie cu ele; astfel, Natura te va integra matern ca pe una dintre
creaturile sale si ti se va supune, sprijinindu-te din plin.

Citate

„Istoria lumii este aceea a catorva oameni extraordinari care au avut credinta
deplina in ei. Asemenea credinta face sa apara Divinul care este totdeauna in
spatele nostru. O fiinta umana care are o credinta mare poate orice, acesteia
totul ii este cu putinta. O asemenea fiinta va esua numai cand nu-si va mai da in
mod suficient osteneala sa manifeste puterea subtila infinita a Universului. Cel
ce va intelege aceasta va realiza cat de important este sa credem, inainte de
toate, in fortele noastre proprii“. Swami Vivekananda

„Fara indoiala, ne este usor si ne costa putin sa comitem raul; panta de cadere
ne este fara nici o dificultate accesibila, aflandu-se oricand la indemana. In fata
perfectiunii admirabile, a virtutii si a realizarilor extraordinar de inalte, zeii au
asezat, dimpotriva, efortul si sudoarea; calea care duce aici este abrupta, iar
accesul la ea este anevoios ori respingator pentru unii, plictisitor pentru ceilalti.
Insa, pe masura ce ne elevam spiritual, calea se netezeste si se indreapta sub
pasii nostri, conducandu-ne spre nemurire.“ Buddha

„Omule nebunule, tu faci minuni fara sa stii si nu cunosti aproape deloc puterea
formidabila a gandirii tale. Sa stii ca tot ce inchipuiesti este realizabil si se face
direct proportional cu increderea ta... ...de ce te feresti oare sa stai de vorba cu
tine insuti si sa te inchipuiesti, descoperindu-te un perfect zeu?“ Tudor Arghezi

„Omul seamana un gand si culege o actiune. El seamana o actiune si culege un

obicei. El seamana un obicei si culege un caracter. El seamana un caracter si
culege un destin.“ Swami Shivananda

„Nu exista intamplare sau noroc. Exista numai o inlantuire de cauze si efecte,
cuvantul intamplare nu exprima decat ignoranta noastra asupra anumitor cauze.
Totul in natura se supune legii; orice aspect rezulta la fel de necesar intocmai
precum revenirea ciclica a anotimpurilor. Curba descrisa de atomul usor, pe care
vanturile par sa-l poarte la intamplare, este reglata exact, intr-un mod tot atat de
precis ca si orbitele planetare.“ Laplace

„Nu asteptati niciodata ca altcineva sa vina si sa va implore sa iesiti din

mediocritatea penibila in care va mentineti; faceti voi insiva cu curaj un pas
inainte si lasati sa transpara o unica reflexie din aurul pe care il ascundeti in voi.

5
Procedand astfel, comoara ascunsa va da in sfarsit roade.“

„Nu va ascundeti niciodata darurile innascute, calitatile si inzestrarile specifice in

ascunzisul pivnitei propriei fiinte. Procedati totdeauna asa cum face un negustor
bun, expuneti-le cat mai bine la vedere in vitrina.“

„Puneti-va in valoare cu mult tact, aratati-va dar comportati-va in mod firesc chiar
si atunci cand dati dovada de spontaneitate.“     Elmer Wheeler - „Cum sa
reusim cat mai bine in viata“

„Optimismul, buna dispozitie debordanta, bucuria de a trai trebuie sa constituie

starea noastra permanenta. Procedand astfel vom fi mereu in contact cu
energiile minunate, benefice ale Universului. Este indispensabil necesar in epoca
in care traim, sa atragem in noi insine, cat mai multe dintre energiile subtile ale
optimismului si curajului pentru a deveni chiar si pentru ceilalti focare
exemplare“. Dr. Victor Pauchet - „Fiti Optimisti“

„Daca intr-o situatie noi nu avem deloc incredere in ceea ce urmeaza sa facem,
aproape ca nici nu mai este util sa incercam; indiferent care ar fi dorinta pe care
o vom formula, aceasta va fi sterilizata de lipsa credintei.“ Henri Durville

Cum sa ne vindecam repede si deplin

In traditia spirituala este stiut faptul ca orice afectiune a corpului fizic are si
anumite cauze subtile, profunde, mai precis porneste de la anumite greseli pe
care respectiva fiinta le-a facut de-a lungul timpului si care s-au concretizat sub
forma acelei boli.

Boala trupului este de fapt rezultatul a ceva nepotrivit si acumulat in profunzimile

fiintei. Ea porneste de la un mod de a gandi, vorbi sau actiona incorect, de la
atitudini sau tendinte gresite pe care le-am intretinut o perioada mai mare sau
mai mica de timp. Nimic nu se petrece in trup fara sa existe un motiv mai adanc
sau altfel spus o cauza subtila de boala.

Boala efectiva este de fapt o modalitate de a elimina din fiinta energiile negative
acumulate. Desi poate fi mai greu de acceptat si chiar si mai greu de simtit, mai
ales atunci cand esti bolnav, totusi orice afectiune poate fi privita chiar ca o forma
de gratie a lui Dumnezeu deoarece  prin intermediul ei ni se atrage atentia ce
avem de facut ca sa ne reintoarcem la starea naturala de echilibru si armonie. O
data ce ne vindecam de o boala fiinta noastra este curatata de impuritati si chiar
sufletul ne este vindecat. Cumva, intr-un mod poate mai neplacut, boala si
suferinta pe care ea o comporta ne face in sfarsit sa renuntam la ceea ne facea
rau.

6
De aceea e necesar ca atunci cand suntem bolnavi, sa cautam sa intelegem de
ce a fost nevoie sa ajungem in aceasta situatie si ce lectie avem de invatat din
ea, ce atitudine interioara trebuie sa adoptam pentru a ne vindeca mai usor.

In primul rand e foarte important sa intelegem ca prin intermediul bolii nu suntem

pedepsiti, ci doar pusi intr-o situatie in care e necesar sa ne ajutam singuri,
oferindu-ni-se in acelasi timp si o motivatie foarte convingatoare pentru a ne
transforma si a renunta la greseala. Dincolo de aspectele exterioare pe care o
anumita afectiune le cere de la noi de genul "fii atent ce si cat mananci", "nu te
enerva", "purificati organismul", exista si o stare mai profunda ce o putem simti
mai ales dupa ce vindecarea a inceput sa apara. Aceasta se concretizeaza prin
ceva nou, ceva profund si minunat ce renaste in noi, o noua atitudine fata de
viata, fata de oameni, o stare de puritate, de lumina interioara, de buna
dispozitie, de maturitate si chiar de credinta reintarita in Dumnezeu Tatal. Aceste
stari sunt intotdeauna in stransa legatura cu lectia tainica pe care boala ne-a
facut sa o invatam.

Pentru a grabi vindecarea este insa mult mai bine sa avem o stare de acceptare
si intelegere superioara a ceea ce ni se petrece ca fiind ceva necesar si chiar util,
decat sa ne plangem de mila si sa avem impresia ca o nedreptate s-a abatut
asupra noastra. Aceasta atitudine pozitiva, de incredere in noi si in Dumnezeu
Tatal precum si in puterea tainica a remediilor naturale, adecvate, pe care le
folosim, va face ca ceea ce e impur sa fie mult mai repede eliminat iar
vindecarea deplina, armonia si echilibrul sa reapara cat mai curand.

Astfel vindecarea unei boli ne va aduce nu doar tamaduirea trupului ci si a mintii

si chiar a sufletului.

Aceasta este de fapt adevarata vindecare a oricarei boli.

Gandirea schimba lupta trupului cu bolile

Medicina occidentala disocia, in Evul Mediu, mintea de trup, cand exista o

diferenta de opinii intre matematicianul si filosoful francez Rene Descartes, care
sustinea ca lumea materiala reprezinta baza a tot ce ne inconjoara, si Biserica
Catolica care insista asupra puterii morale ca fiind creatia sufletului.

Dar, Descartes ale carui scrieri au fost introduse in Anexa Cartilor Interzise ale
Bisericii in anul 1667, considera ca cele doua interactioneaza in creier.
Folosindu-se de o capacitate analitica extraordinara, Descartes a ajuns la
concluzia ca "mintea este intr-un mod atat de intim dependenta de conditiile si
relatiile dintre partile corpului uman, incat orice om care va reusi sa stapaneasca
aceste elemente va revolutiona medicina".

7
Desi a fost nevoie de cateva secole, doctorii si psihologii au descoperit recent ca
mintea poate imbunatati procesul de vindecare a corpului, intr-un mod in care
medicina traditionala nu va putea niciodata.

Spre deosebire de notiunile din trecut cu referire la conexiunea dintre minte si

trup, care se bazau in mare parte pe povesti de fictiune, oamenii de stiinta pot
astazi confirma ceea ce numai Descartes a putut cu cateva secole in urma:
gandurile noastre sunt capabile de a produce schimbari radicale de ordin chimic
si fizic ce ne afecteaza in mod direct sanatatea.

Psihologii sanatatii

Spitalele din ziua de azi angajeaza si promoveaza psihologi pentru a gasi

metode noi de a trata pacientii cu boli comune gen cancer, probleme cardiace si
probleme intestinale.

Astfel, doctorii au ajuns la o concluzie pe care multi o neaga sau refuza sa o

admita: gandurile unui pacient pot afecta procesul de vindecare, iar efectul
placebo nu este un exercitiu de bine dispunere, ci o reactie biologica a creierului
fata de boli.

"De-a lungul ultimelor decenii, dovezile empirice ale reactiei organismului la

efectul placebo s-au adunat, iar oamenii din ziua de azi sunt mult mai dispusi sa
imbratiseze aceasta metoda de vindecare" spune Kim Lebowitz, primul psiholog
angajat cu norma intreaga la un spital specializat pe boli de inima (Northwestern
Memorial, Chicago).

"Psihologii sanatatii" nu sunt ca psihiatrii care incearca sa gaseasca originea

problemelor emotionale in copilarie. Medicina complementara care o practica ei
se bazeaza pe studii care ne arata ca: stresul, anxietatea si depresiile, pentru
care 60% din pacienti merg la medici, pot dauna corpului in egala masura cu
microbii, dietele, lipsa exercitiului sau obezitatea.

Un rezervor intact de vindecare

Patricia Mumby, profesor asistent in departamentul de neurostiinte

complementare la centrul medical Loyola University, face parte din noua
generatie de psihologi ai sanatatii. Dupa ce a fost asistenta pentru o perioada
lunga de timp, a devenit sceptica ii privinta metodelor medicinii alopate si s-a
hotarat sa studieze psihologia. Ea considera ca mintea noastra este un rezervor
nefolosit de vindecare.

"Pacientii isi dau seama de legatura dintre minte si trup si isi doresc sa aiba mai
mult control asupra sanatatii lor. Deasemenea, centrele de asistenta medicala
accepta aceasta metoda neconventionala de vindecare..."

Puterea vindicativa a metodelor si exercitiilor folosite de psihologii sanatatii -

tehnici de relaxare, autohipnoza, yoga, acupunctura - se bazeaza pe doua

8
descoperiri revolutionare ale cercetatorilor in legatura cu modul de functionare al
creierului. Prima sustine ca o retea vasta de nervi impanzesc corpul in foarte
multe modalitati avand drept radacini terminatiile nervoase din creier. Cea de-a
doua afirma faptul ca creierul transmite in mod constant valuri de hormoni pentru
a regla sistemul digestiv si imunitar, valuri care apoi raspund mesajului chimic din
exterior.

Campul de cercetare, care poarta numele de psihoneuroimunologie, studiaza

modul in care factorii de stres si emotiile negative pe care le genereaza se
transmit drept deficiente de ordin fizic. Creierul, spre exemplu, comunica cu
sistemul imunitar, iar stresul poate genera hormoni gen cortizon si adrenalina,
crescand astfel riscul unei posibile boli si intarziind procesul de vindecare. Rasul
si jogging-ul pe de alta parte, pot stimula eliminarea unor hormoni care reduc
inflamatiile si combat integrarea microbilor in corp, ceea ce ar putea oferi o
protectie mai avansata impotriva aparitiei cancerului.

Descartes stia faptul ca creierul putea fi cu usurinta pacalit si ca entuziasmul unui

om atunci cand confunda o bucata de sticla cu un diamant este echivalent cu
entuziasmul unei noi descoperiri. Noile cercetari au aratat ca in creier au loc
reactii chimice care sustin aceste emotii. Deasemenea, s-a dovedit stiintific faptul
ca creierul persoanelor care sunt internate clinic si care iau ceea ce ei cred ca
sunt droguri tari, dar care de fapt sunt pilule de zahar sau placebo, produc
aproape aceleasi modificari neurochimice.

Intr-un studiu, in care starea bolnavilor de Parkinson se imbunatatea considerabil

in urma utilizarii unor medicamente "false", imaginile au aratat ca creierul lor
producea aceeasi cantitate de acetilcolina ca si creierul pacientilor care luau
medicamentele adevarate. Efectele placebo imbunatatesc capacitatea de
vindecare a organismului in 30-60% din cazuri spre deosebire de medicamente,
care adeseori nu fac nicio diferenta. Dar, asemenea medicamentelor, efectele
placebo pot avea efecte adverse.

Emotiile negative prelungesc bolile

De abia in secolul 21 am gasit dovezi pentru ce zicea filosoful Lucius Seneca in

urma cu 2000 de ani: "Sa vrei sa fii vindecat este inceputul vindecarii."

Doctorul Patrick McCarthy, co-director al spitalului Northwestern Memorial, ne

explica ce voia Seneca sa spuna de fapt: "Prin chirurgie putem vindeca
problemele de inima, si cam atat" spune el. "Pacientii ar putea in continuare
suferi de depresie si stres care le-ar face mai mult rau la inima decat o boala".

"In urma cu 20 de ani, daca ii sugerai cuiva sa se duca la o clinica de psihologie,

acela s-ar fi opus cu siguranta" spune McCarthy. "Astazi insa este mult mai
imbratisata aceasta metoda. Oamenii realizeaza ca depresia este o parte a bolii".

Dolores Rogalski, o femeie in varsta de 57 de ani din St. Joseph, Michigan, a

trecut printr-o operatie de transplant de cord pentru ca avea probleme grave de

9
stres; dupa 4 luni in care a trecut printr-un divort, o operatie la plamani,
internarea fiicei sale, moartea unui prieten apropiat si a mamei sale vitrege.

Tratamentul doamnei Rogalski s-a bazat pe sedinte terapeutice cu dr. Lebowitz,

directorul de medicina complementara, pentru a se vindeca de stres. "Oamenii
incearca sa prezica sau sa controleze mediul in care traiesc", spune Lebowitz,
"dar cand problemele se aduna, rezulta anxietatea: ei tind sa se concentreze la
toate lucrurile care nu sunt asa cum erau planuite".

Inainte de transplant, Lebowitz a invatat-o pe Rogalski exercitii de relaxare a

corpului si a mintii. A inceput cu respiratii lente si adanci si a continuat apoi cu
relaxarea fiecarui muschi din corp. Faptul ca a invatat aceste exercitii a ajutat-o
sa isi concentreze gandurile asupra unor elemente care o faceau sa se simta in
siguranta si capabila de vindecare.

"Nu mai sunt deloc ceea ce eram inainte" spune Rogalski. "Mi-am acceptat
divortul. Am acceptat toate lucrurile din viata mea fata de care nu puteam face
nimic. Mi-am aranjat lucrurile in functie de importanta lor si am privit problemele
din toate perspectivele. Acesta este elementul cheie..."

Stresul cronic

Cand oamenii de stiinta vorbesc despre stres, ei se refera la stresul cronic care
dureaza cel putin 2 saptamani, nu la numeroasele varietati de depresie sau
frustrare pe care le experimenteaza oricine zi de zi.

Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Universitatea Rockefeller, a descoperit

faptul ca acest tip de stres poate modifica configuratia nervoasa a creierului in
mod daunator. Cercetarile sale arata ca hormonii eliminati de stres pot activa un
raspuns daunator care se intoarce la creier si il afecteaza in zonele care
coordoneaza presiunea sangelui, ritmul cardiac, activitatea intestinala, memoria,
frica si anxietatea.

"Se pare ca circuitele in partea cognitiva a creierului sunt foarte sensibile la stres,
si de abia am inceput sa ne dam seama de consecintele grave pe care acest
lucru l-ar putea avea la o persoana" spune McEwen. Caracteristica principala a
stresului cronic si a depresiei se numeste "sindromul bolii".

"Te simti ca si cum ai avea gripa sau ai fi racit" spune McEwan. "Te simti total
lipsit de energie, vezi lucrurile in ceata si nu iti dai seama de ce se intampla in
jurul tau. Te simti bolnav din punct de vedere fizic si de fapt nu esti. Toate
acestea se datoreaza hormonilor eliminati de creier care trimit un raspuns
daunator organismului".

"Inima si celelalte organe sunt practic coordonate in totalitate de sistemul nervos

central" spune Dr. Michael Jones, director al sectiei de boli gastrointestinale si
neurologice ale spitalului Northwestern Memorial.

10
Ruptura s-a produs, spune el, inca din epoca iluminismului din secolul 18, cand
oamenii de stiinta au decis sa studieze anatomia corpului uman iar Descartes a
fost unul dintre promotorii acestui curent. "Asta s-a intamplat deasemenea si in
perioada Inchizitiei", spune Jones, si Biserica Catolica a subliniat: "Rene, este o
idee magnifica dar vreau sa tii minte faptul ca mintea si sufletul apartin lui
Dumnezeu si Bisericii Catolice."

Puterea de vindecare a creierului

Dualismul minte-corp a fost deasemenea o idee de afaceri eficienta: daca te

simti bolnav, eu am antidotul. Dar acest lucru neglija capacitatea de vindecare
naturala si potentiala putere distructiva a creierului, spune Jones.

Efectul gandului asupra corpului a fost intotdeauna vizibil in diferite ipostaze: O

situatie stresanta produce o senzatie de fluturi in stomac, acesta fiind unul din
organele cele mai predispuse la boli provocate de stresul cronic. Hrana pe care o
savurezi nu va fi la fel de bine digerata daca este intrerupta de un telefon de la
FISC care te anunta ca iti vor fi majorate taxele pe care trebuie sa le platesti.

Nu conteaza motivul stresului. Ceea ce conteaza este ca trebuie sa opresti acest

stres.

"Spitalul nostru detine ultimele versiuni de medicamente impotriva bolilor

neurologice si analgezice viscerale", spune Jones. "Detinem toata aparatura
necesara, dar nimic din ceea ce avem nu poate face mare lucru atunci cand
stresul cronic s-a instalat". Dar in momentul in care vorbesti cu oamenii si te
implici in viata lor privata si ii inveti sa priveasca problema in ansamblu, deja ei
se simt mai bine.

In urma cu 3 ani cand Seth Knocke avea 16 ani, tanarul suferea de greturi
puternice dupa ce manca. A consultat mai multi doctori insa in zadar, iar in final a
ajuns la Jones, care mai intai a incercat aparatura sa sofisticata. Medicamentele
impotriva greturilor n-au avut nici un efect. Apoi, Jones l-a tratat cu andidepresive
pentru a-i relaxa muschii netezi ai sistemului digestiv. Aceasta metoda a
functionat timp de 8 luni dupa care greturile au revenit cu aceeasi intensitate ca
si inainte.

Atunci Jones s-a hotarat sa apeleze la un psiholog, Laurie Keefer, acum membru
deplin al echipei de la Nortwestern. Jones si-a dat seama ca probleme lui
Knocke au inceput datorita unui virus stomacal care ii provoca greturi cand
manca. Chiar si dupa ce virusul a fost eliminat, mintea sa elibera substante
chimice care ii produceau greata oricand consuma alimente.

Pentru a stopa acest ciclu, Keefer a incercat sa-l trateze pe Knocke prin
autohipnoza, proces in care pacientul ramane constient dar relaxat ca si cum ar fi
gata sa adoarma, pregatind astfel creierul sa accepte informatii ce aveau sa
disocieze mancarea de greata.

11
Concentrandu-se asupra unei imagini luminate dintr-o camera intunecata,
Knocke il asculta pe Keefer care ii spunea sa-si imagineze ca se afunda intr-un
nor fin ca apoi sa cada intr-o barca ce plutea pe un lac linistit. Band apa
racoritoare din lac, Knocke isi imagina cum aceasta ii trece prin esofag si mai
apoi in stomac unde ii vindeca orice urma de greata.

Dupa 5 sedinte, senzatia de greata i-a disparut. De cate ori aceasta ameninta sa
revina, el apela la autohipnoza, racorindu-si stomacul cu o sorbitura de apa
racoroasa. Acum, "boboc" la Colegiul Beloit, el planuieste sa devina psiholog,
inspirat fiind de propria sa experienta in vindecarea bolilor prin autohipnoza. "Ei
spuneau despre creierul meu ca era ca hardul unui computer", spune Knocke.

"Ceea ce s-a stocat in memoria lui era senzatia de greata. Tot ceea ce trebuiau
ei sa faca era sa "formateze" aceasta senzatie si eu voi fi OK". Iritarile stomacului
sunt motivul principal pentru care oamenii apeleaza la gastroenterologi. De cand
terapia prin medicina alopata s-a dovedit a fi ineficienta pentru aceste boli, un
numar impresionant de fiziologi considera astazi ca mai intai trebuie tratat
creierul pentru ca mai apoi sa poata fi tratata boala in sine.

Un studiu recent al cercetatorilor Universitatii din Manchester, a descoperit ca la

sfarsitul unui an, atat psihoterapia cat si antidepresivele erau mai eficiente in
reducerea simptomelor bolii si imbunatatirea calitatii vietii decat metodele clasice.
Mai mult decat atat, psihoterapia s-a dovedit a fi cea mai ieftina metoda, costand
cu 22% mai putin decat antidepresivele si cu 41% mai putin decat terapia
standard.

Selma Holme a adoptat o dieta de reducere a stresului in timp ce se trata de

cancer uterin, in urma cu 2 ani. Dupa ce l-a ingrijit 14 ani pe sotul ei, Jack, care
sufera de Parkinson, ea avea imunitatea foarte scazuta.

Holme a folosit mai intai tehnica prin care isi ghida imaginatia catre relaxare si
mai apoi a folosit autohipnoza. Acum un an a inceput tratamentul cu acupunctura
ca si tehnica utilizata in programul de reducere a stresului utilizat de Loyola. Nu a
durat mult timp pana cand sotul ei si-a dat seama ca nu este la fel de tensionata
ca inainte, apoi fiica ei a remarcat cat de bine se inteleg parintii ei.

"Am mai multa energie. Sunt optimista", spune Holme, care acum s-a vindecat
de cancer dupa ce a folosit radioterapia.

Stresul, Anxietatea si Depresia necesita tratament

Evident, medicina complementara nu poate inlocui medicamentele, chirurgia sau

alte tehnici ale medicinei alopate si nimeni nu stie exact cat de eficienta este. Dar
se observa un acord general in comunitatea medicala, ca stresul, anxietatea si
depresia dauneaza sanatatii si trebuiesc tratate.

12
In 1995, cercetatorii Janice Kiecolt-Glaser si sotul ei Romanld Glaser de la Ohio
State University, au publicat un studiu inovator, care arata ca persoanelor care isi
ingrijesc rudele bolnave de Alzheimer, o sarcina de altfel foarte stresanta, le sunt
micsorate cu 24% sansele de vindecare a ranilor superficiale ale pielii, spre
deosebire de persoanele de aceeasi varsta si situatie economica similara care
insa nu au aceste obligatii.

Acest studiu a fost urmat de un altul care arata ca vindecarea ranilor la studentii
care urmeaza sa sustina un examen, dureaza cu 40% mai mult decat la studentii
care asteapta vacanta de vara.

Stresul face ravagii prin cortizonul eliberat, acesta fiind un hormon de stres, si
prin adrenalina eliminata, spune Glaser, directorul sectiei de Cercetare in
medicina complementara. Acesti hormoni cauzeaza pierderea echilibrului
hematiilor, schimbarea functiei lor si dereglarea sistemului imunitar.

Celulele imunitare incep sa elimine proteine inflamatorii care, daca sunt eliminate
in cantitati mici, pot grabi vindecarea dar, produse in exces distrug tesuturi in
intreg organismul crescand riscul aparitiei cancerului, a bolilor cardiovasculare,
osteoporozelor si diabetului.

"Cand Jan si eu am inceput sa lucram impreuna, nu credeam ca vom ajunge la

aceasta concluzie" spune Glaser, referindu-se la impactul stresului asupra bolilor
si asupra vindecarii. "Ei bine, o sa studiem problema si daca nu vom gasi
remediul ne vom opri. Iata-ne dupa 20 de ani de cercetari asidue, inca mai
muncim in acest domeniu, fiindca evident merita."

De fapt, schimbam principiile medicale, spune el. "Medicii vor incepe prin a
intreba pacientii ce se intampla in vietile lor atunci cand intampina probleme
legate de boli infectioase sau cancere, boli metabolice, diabet sau obezitate.
Pentru ca acum stim motivul care afecteaza vietile lor si motivul producerii
acestor boli."

Primul indiciu, descoperit inca din anii 1900, de catre Walter Cannon de la
Harvard, arata ca stresul nu este doar o mare neplacere, dar poate nimici
organele interne. El a descoperit ca in orice moment de timp, cand oamenii se
simt amenintati, corpul reactioneaza neplacut prin cresterea presiunii sangelui, a
batailor inimii, prin crearea de contracturi musculare si prin respiratie ingreunata.

60 de ani mai tarziu, in acelasi laborator, al lui Cannon, Dr. Herbert Benson a
descoperit antidotul stresului: "relaxarea".

Reactia de relaxare

In timpul cercetarilor sale, Benson a banuit dispretul colegilor sai de la Harvard,

asa ca, activitatea sa se desfasura noaptea, cand putea sa aduca pacienti care

13
practicau meditatia transcedentala. El a descoperit ca doar prin simpla gandire,
acestia pot transforma functiunile corpului. Respiratia scadea cu 25%, consumul
de oxigen scadea cu 17%, tensiunea arteriala scadea iar bataile inimii erau mai
reduse.

Si nu numai meditatia reduce stresul. Cercetarile ulterioare aratau ca respiratia

profunda, relaxarea progresiva a muschilor, hipnoza, imaginatia ghidata,
rugaciunea si alte tehnici pot imbunatati reactia de relaxare a corpului.

"Prin extinderea practicii de relaxare a organismului, care s-a dovedit a fi o

practica eficienta, orice boala care a fost cauzata sau s-a inrautatit datorita
stresului, a fost combatuta", spune Benson - profesor de medicina la Institutul
Medical Harvard. "Am descoperit ca aceasta practica este de mare ajutor in
hipertensiune, anxietate, depresii mici si mijlocii, furii sau nemultumiri profunde,
insomnii, printre multe altele."

Oamenii isi dau seama intuitiv, ca a face ceva pentru a-si calma sistemul nervos
ii ajuta, spune el. Un studiu din 2004 bazat pe fonduri federale a dovedit faptul ca
jumatate dintre americani practica o forma de relaxare, desi cei mai multi din
aceasta categorie nu impartasesc acest lucru cu psihologii lor.

"Noi privim sanatatea ca fiind o piramida triunghiulara", spune Benson. "Prima

fata este reprezentata de medicamente, cea de a 2-a de chirurgie. Trebuie sa
existe si o a 3-a fata, iar noi am ajuns la concluzia ca aceea este grija de sine,
care implica elemente asemenea relaxarii, nutritiei si exercitiului."

Investigatiile lui Benson in legatura cu efectul placebo, care este diferit de

relaxare, l-a adus la concluzia ca acesta functioneaza prin accesarea urmelor din
memorie care regleaza hormonii de stres - proces pe care el il numeste
"insanatosire prin memorie".

"Sunt 3 componente ale efectului placebo", spune el. "Credinta si asteptarile

pacientului, credinta si asteptarile fizioterapeutului si credintele si asteptarile care
reies din relatia celor doi.

Cand cei doi sunt pe acelasi plan, ies la iveala capacitati de vindecare
extraordinare. Daca te consideri in stadiul de vindecare, exista deseori
posibilitatea ca tu sa fii deja vindecat. Ar putea fi acesta raspunsul la toate bolile?
Desigur ca nu. Dar foarte multe medicamente isi fac probabil efectul, datorita
efectului placebo."

Interventiile psihologilor pot imbunatati vindecarea, dar oare pot ele prelungi
vietile pacientilor foarte bolnavi? Acest lucru ramane foarte controversat, in ciuda
faptului ca studiile facute pe acest domeniu arata un efect pozitiv al psihologiei in
medicina. Alastair J. Cunningham de la Institutul de Cancer din Ontario a
descoperit faptul ca pacientii bolnavi de cancer care inca mai sperau la vindecare
traiau mai mult decat cei care erau in acelasi stadiu al bolii dar care erau frustrati
de stres si depresie.

14
"Avem niste dovezi care ne arata faptul ca atunci cand oamenii se implica mai
mult in a se ajuta pe ei insisi, ei isi cresc de fapt rata de viata", spune
Cunningham. "Dar nu exista nici o garantie ca aceste lucruri se intampla cu
adevarat."

Poate fericirea sa ne ajute vindecarea?

Daca stresul produce schimbari chimice daunatoare corpului in creier, poate

fericirea produce schimbari benefice? Aceasta intrebare a fost scopul carierei lui
Lee Berk, profesor asociat de promovare a sanatatii si educatiei la Universitatea
Loma Linda din Los Angeles.

Determinat fiind de cercetarile sale de dinainte care sustineau ca rasul la comedii

il ajutau sa evite boli care afectau sistemul imunitar, Berk a descoperit ca rasul,
ca si exercitiul, muzica si meditatia, cresc nivelul de endorfina a corpului.
Endorfina, care este de fapt morfina produsa de corpul uman, este o substanta
care ne regleaza starea de zi cu zi si care reduce hormonii de stres.

"Face ca ritmul cardiac sa fie mai lent, scade presiunea sangelui si reduce ritmul
respirator astfel incat sa nu fii nevoit sa respiri cadentat", spune Berk. "Se
instaleaza in celulele sistemului imunitar si produce schimbari benefice."

Studiul lui Berk in legatura cu pacientii care au suferit primul lor atac de cord,
arata faptul ca cei care se uita la o comedie jumatate de ora pe zi sunt in mod
semnificativ mai putin predispusi la un al 2-lea atac de cord in comparatie cu cei
carora nu le-a fost recomandat tratamentul prin umor.

El spune deasemenea ca si daca am impregna pilulele cu bucurie, din cauza

efectelor pe care le-ar produce, tot ar trebui sa cerem aprobarea guvernului.
Boala este prietenul nostru

Boala este o atentionare - ne semnaleaza ca incalcam armonia universala.

Mai mult chiar, ne arata in ce mod si in ce privinta o facem. Nu este o pedeapsa
nemeritata, ci consecinta faptelor si a atitudinilor noastre. Ne oglindeste
defectele. Ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine.

Nu este un accident, nu este o intamplare, nu este ceva strain, ci ne reprezinta.

Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne ascultam imboldurile profunde
ale sufletului. Prin urmare, vindecarea nu este posibila decat in momentul in care
ne constientizam hibele si ne mobilizam pentru a le transforma in calitatile
corespondente (de exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o
distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului). Boala nu ne este un

15
dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in
fata ce, unde si cum gresim.

De aceea, atitudinea de a o respinge este contraproductiva. Eforturile de a o

nega si de a o suprima au ca rezultat cel mult mascarea simptomelor, si nu o
reala vindecare. Dimpotriva, camuflarea manifestarilor fizice exprima refuzul de a
ne privi cu luciditate, accentuandu-ne starea de inconstienta. Reprimandu-ne
boala, pe noi ne reprimam. Negand-o ori dusmanind-o, pe noi ne negam sau ne
dusmanim. Luptandu-ne cu boala, cu noi ne luptam - nu putem iesi decat invinsi,
scufundandu-ne si mai mult in tenebrele ignorantei.

Trebuie sa o acceptam si sa o intelegem, deoarece in acest mod pe noi ne

acceptam si ne intelegem. Boala ne semnaleaza instrainarea de propriul sine,
avand ca substrat ignoranta. Nu o putem vindeca decat daca revenim in maduva
fiintei noastre, daca ne reimprietenim cu noi insine. Boala este calea deschisa
catre esenta din noi. Nu este o inlantuire, ci fereastra deschisa catre libertate.
Ignoranta ne incatuseaza. Un om bolnav nu mai este el insusi, nu se mai
cunoaste pe sine, isi este siesi strain. Aceasta instrainare poate avea grade
variate si se poate referi la diferite aspecte ale fiintei umane. Cea mai severa
instrainare va genera si boala cea mai severa (si cea mai greu vindecabila).

Boala este rodul unor convingeri false, adanc inradacinate in fiinta celui
bolnav. Atat de adanc, incat ajung sa ia forme materiale si sa se manifeste la
nivelul corpului fizic. Esenta tratamentului consta in dobandirea claritatii mentale
care permite descatusarea de aceste convingeri gresite. Este ca si vindecat cel
care intelege ca boala sa este licarirea care-l poarta catre intimitatea
propriei fapturi si se accepta drept ceea ce este, se impaca cu sine insusi si
are curajul de a se cunoaste si de a se transforma - procesul vindecarii in sine nu
mai este decat o chestiune de timp; cu conditia, ce-i drept, ca modificarile din
planul fizic (leziunile morfologice) sa nu fie prea severe (si deci ireversibile).

Boala este consecinta unor rezonante joase pe care cel bolnav le intretine,
avand falsa convingere ca este una cu ele. Ele isi au sorgintea in subsolul
constiintei, inaccesibil in mod obisnuit fiintei umane, dar pot fi percepute de catre
oricine, in stadiul incipient de manifestare, sub forma gandurilor si a trairilor
degradante. Acolo, in hrubele mentalului, mocnesc reprimate tendintele noastre
ascunse, negate, condamnate, ostracizate, natura noastra primara pe care nu
vrem sa o recunoastem din cauza prejudecatilor si a inhibitiilor nascute din
constrangeri sociale, familiale, religioase, politice, materiale, profesionale etc.

Greseala esentiala pe care o comite cel susceptibil la boala este de a se

confunda cu aceste manifestari psihomentale, de a se lasa cuprins cu totul de
valtoarea, valvataia ori vijelia lor, de a-si lasa claritatea constiintei inecata in
mlastina, mistuita de magma ori spulberata de vifor. Ele tin de structura lui, dar
nu sunt decat involburari, vapai, vartejuri ale diferitelor straturi ale mentalului,
distincte de samburele fiintei sale. El spune "sunt trist", "sunt manios" ori "mi-e
teama" nereusind sa se disocieze (sa se detaseze) de aceste trairi, sa inteleaga

16
ca sunt doar o parte din el, diferita de esenta sa, sa le perceapa doar ca pe niste
fluxuri care ii parcurg structura tocmai din cauza frecventelor inferioare de
vibratie pe care le mentine in faptura sa. Un individ nu sufera atat pentru greselile
sale din trecut sau pentru ale altora, cat pentru greselile lui actuale, de fiecare
clipa. In acest sens, boala este un nepretuit indrumator. Localizarea si tipul ei nu
sunt niciodata intamplatoare, ci se coreleaza cu functia esentiala si/sau cu
semnificatia subtila a organului/tesutului/teritoriului afectat. Rostul bolii este de
a-i deschide ochii celui bolnav, de a-l scoate din ignoranta.

Boala este pragul, poarta intredeschisa spre lumina. Putem sa o negam, sa o

respingem, inchizand-o si zavorandu-ne in bezna prostiei, sau putem sa o
deschidem larg, sa avem curajul sa pasim peste prag in lumina constiintei, a
constientizarii - mintea ne devine clara, umbrele amagitoare ale ego-ului sunt
date la o parte. Odata ce am trecut pragul, poarta inceteaza sa mai existe pentru
noi - o lasam undeva in urma, nu ne mai intereseaza: boala nu-si mai are rostul,
este vindecata.

Feminitatea, ca termen generic, cuprinde mai multe aspecte distincte - o femeie

desavarsita este aceea care manifesta toate aceste aspecte in mod deplin.
Nemanifestarea lor va determina diverse suferinte, intai in plan emotional, ulterior
in plan energetic-functional si, in final, in plan fizic.

Fiecare dintre aceste aspecte are o zona a corpului predilecta la nivelul careia se
proiecteaza:

- feminitatea manifestata in aspectul de iubire ocrotitoare, hranitoare, de

daruire - are ca zona de proiectie sanii; nemanifestarea acestor trairi va genera
initial frustrare, ulterior senzatii diverse la nivelul sanilor si, in final, mastoza fibro-
chistica;

- feminitatea in aspectul de matrice originara, de maternitate generatoare,

creatoare, de forta sustinatoare - se manifesta mai ales la nivelul uterului;
reprimarea ei va duce in cele din urma, trecand prin etape similare, la aparitia
fibromului uterin;

- feminitatea in aspectul de interactiune bipolara, erotica mai ales, dar si la

nivel socio-familial - se reflecta preponderent in zona ovarelor; nemanifestarea
ei va genera, intr-un final, chisturile ovariene.

Mastoza fibro-chistica

Sanii sunt legati de unul dintre cele mai elevate aspecte ale feminitatii: iubirea
care se daruieste, ocroteste si hraneste. Nu este iubirea dominatoare (care isi
lasa amprenta mai ales asupra inimii) si nu vizeaza nici aspectele erotice (care
se proiecteaza mai ales in zona ovarelor). Pentru o femeie, iubirea materna este
cea mai implinitoare forma de iubire. Blocarea manifestarii acestui sentiment este

17
urmata de acumularea unor tensiuni in aceasta zona, cu aparitia de manifestari
in plan functional (dureri si diverse alte senzatii) si, in final, a patologiei organice -
cel mai frecvent, diverse forme de mastoza fibrochistica. Acest blocaj este, de
cele mai multe ori, o limitare, o distorsionare a capacitatii de a primi si a
transmite sentimente de afectiune.

Daca durerea provocata de frustrarea sentimentelor materne este foarte intensa

(o mama ranita sufleteste de atitudinea copiilor, de lipsa lor de recunostinta, de
nepasarea lor, de felul urat in care se poarta cu ea etc.), pacienta poate sangera
de la nivelul mamelonului, iar daca trauma afectiva este intensa si repetata, pot
sa apara modificari displazice sau chiar neoplazice (cancerul de san).

Fibromul uterin

Este o tumora benigna a tesutului muscular si conjunctiv al uterului, careia i se

atribuie, atunci cand sunt prezente, diverse senzatii dureroase pelviene si
sangerari intre menstruatii (metroragii) sau un flux sangvin mai abundent la
menstruatie (menoragii).

Cauzele fibromului uterin sunt: frustrarea, ruinarea, violarea dorintei sau a

sentimentului de protectie, de stabilitate, de intimitate. Lipsa de
recunoastere si de gratitudine din partea barbatului ii reprima femeii energia
latenta care-i asigura vitalitatea, capacitatea de a se manifesta, de a se exprima,
de a fi ea insasi. Consecinta in plan fizic este, adesea, tot fibromul uterin.

O alta cauza a aparitiei fibromului uterin o constituie chiar reprimarea dorintei de

a fi mama (de a avea un copil) din cauza conditiilor (neajunsurilor) materiale, a
ambitiilor sau a obligatiilor profesionale, a dorintei de a avea libertate (pentru a
calatori, a se distra etc.), a nesigurantei in casnicie, a instabilitatii (sau a
inexistentei) relatiei de cuplu s.a.m.d.

Chisturile ovariene

Cauza lor subtila o reprezinta reprimarea functiei erotice: daca nu este

lasata sa se manifeste ca expresie a afectiunii fata de barbatul iubit,
energia sexuala este blocata si, prin condensare, va determina aparitia de
chisturi; fiind frustrata, femeia respectiva devine mai retinuta, se retracteaza, se
"inchisteaza".

Orice fiinta umana are nevoie de o viata erotica implinitoare, ipostaza in care
aceasta isi va manifesta liber potentialitatea afectiva, daruind celuilalt din
preaplinul sau. In sens mai larg, orice om simte nevoia de a intra in relatii cu
semenii. Simbolic, femeia se ofera pentru comunicare si comuniune, se
deschide, urmand ca barbatul sa-i raspunda. Aceasta duce la o amplificare a
unor trairi launtrice, realizand o stare de tensiune afectiva, o efervescenta a
dorintei de a intra in relatie, de a fuziona, care, in cele din urma, debordeaza, se
manifesta in exterior, se exprima pe sine.

18
Reprimarea acestei aspiratii firesti va determina, in timp, aparitia initial a unor
senzatii (greutate, apasare, arsura, tensiune, intepaturi, junghiuri, dureri
nevralgice) si, in final, aparitia chisturilor ovariene (atunci cand in cele din urma
va prevala tendinta la conformism si inertie).

O femeie care are vreuna dintre aceste afectiuni trebuie sa o considere drept un
semnal ca perpetueaza o atitudine eronata prin care-si reprima energiile
feminine. Boala ii este nu un dusman care trebuie reprimat ori eliminat, ci un aliat
care o invata sa-si descopere natura proprie si sa o valorifice.

Intelegand unde greseste, femeia isi poate redirectiona energiile, mobilizandu-le

ascendent spre implinirea aspiratiilor ei nobile. Odata greseala corectata,
nemaiavand ce sa semnaleze, boala dispare.

Doctorul Dorin Dragos, medic primar medicina interna la Spitalul Clinic

Universitar, considera ca atunci cand un pacient acuza o senzatie de disconfort
(durere, jena, nod, constrictie, apasare sau chiar sufocare) in zona anterioara a
gatului, in dreptul tiroidei, de cele mai multe ori nu exista in realitate nici o
tulburare a acestei glande, ci doar "somatizari ale unor tulburari de tip anxios sau
depresiv care mimeaza simptomele unor afectiuni tiroidiene". Cel mai adesea,
modificarile de ordin organic, gusa sau noduli, nu explica simptomul clasic de
"nod in gat", acesta fiind, de cele mai multe ori, "manifestarea la nivel energetic a
unor tendinte emotionale reprimate si acumulate in zona gatului, nemanifestate,
neexprimate, neverbalizate". Dr. Dorin Dragos pune un accent deosebit pe
legatura psiho-emotionala care sta la baza manifestarii oricarei boli. Cauza
subtila a tulburarilor tiroidei, spune dr. Dorin Dragos, este "reprimarea dorintei de
a da glas" acestor porniri, de a spune, de a exterioriza. Daca omul ar da frau liber
pornirilor interioare si s-ar elibera de emotiile negative, acestea nu ar ajunge sa
se acumuleze in planul psiho-emotional, generand senzatiile de jena, nod in gat
si dificultate la inghitire. Reprimarea repetata a emotiilor duce in final la aparitia
leziunilor in planul fizic: chisturi, noduli, gusa. Atunci cand apar astfel de
modificari organice este necesara efectuarea unor investigatii endocrinologice.

FITOTERAPIE. Ca tratament fitoterapeutic in hipertiroidie, dr. Dorin Dragos

propune salvia, care este "o planta armonizatoare, favorizand exprimarea
emotiilor acumulate fie prin vorbe, fie prin activitati creatoare. Elimina
blocajul in exprimarea exact a ceea ce simtim, exercitand un efect de
purificare a emotiilor". Ideala este administrarea sub forma de pulbere (planta
macinata cu rasnita): cate o lingurita rasa de 3 ori pe zi; se mesteca timp de 5-10
minute, apoi se inghite cu putina apa. Sunt utile si alte plante cu un continut
ridicat de uleiuri eterice: chimen, coriandru, fenicul, anason, menta, lavanda,
busuioc, roinita, cimbru, maghiran, coada soricelului. Uleiul de porumb are si
el un efect moderator asupra tiroidei, fiind indicata cate o lingurita de doua ori pe
zi, inainte de micul dejun si de cina. In hipotiroidie sunt recomandate, pentru
continutul lor in iod, doua alge marine: laminaria si iarba de mare. Dr. Dorin
Dragos mai indica tratamentul cu ienupar si sanziene, "plante care pregatesc
fiinta pentru a pasi pe un nou drum", ajutandu-i pe cei comozi si rigizi sa iasa

19
din anumite scheme comportamentale.

HIPOTIROIDIA
Scaderea secretiei de tiroxina sau hipotiroidismul determina insuficienta
tiroidiana, iar secretia foarte mare duce la hipertiroidie. Caracteristice pentru
bolnavii de hipotiroidism sunt: fata umflata, pielea uscata si aspra, activitatea
psihica si fizica reduse, parul rar si subtire, circulatia sangelui proasta, senzatie
de frig. Interesant este ca boala se intalneste de cinci-sase ori mai frecvent la
femei decat la barbati.

HIPERTIROIDIA
Secretia prea mare a tiroxinei duce la hipertiroidie, manifestata ca boala
Basedow, adenomul tiroidian, gusa polinodulara si alte boli. Simptomele acestor
bolnavi sunt: aparitia gusei, ochii bulbucati, pulsul cardiac accelerat, oboseala
aproape permanenta, tremuraturi ale mainilor si picioarelor, transpiratie excesiva,
agitatie si tulburari de comportament, intoleranta la caldura, scadere in greutate.

Este regiunea dintre fese si talpi. Ea cuprinde, de asemenea, cele patru mici
vertebre ale coccisului.
Este zona care face legatura cu Pamantul, de la care primim hrana si pe care ne
sprijinim la propriu si la figurat.

Persoanele care au probleme in aceasta zona sunt cele care resimt sentimente
de frica, de neliniste, legate de viata materiala, de existenta fizica.
Lipsite de credinta, ele se simt izolate, abandonate intr-un univers ostil si au
sentimentul ca sunt singure in fata greutatilor vietii.
Devin adesea foarte dependente de alte persoane sau chiar de anumite lucruri,
de care isi imagineaza ca depinde fericirea si armonia lor sufleteasca.
Frica lor exprima lipsa de incredere in propriile forte, nesiguranta in fata drumului
pe care il au de parcurs in viata.
In general astfel de persoane nu au un scop bine definit in viata sau, in cazul in
care il au, le este frica sa treaca la realizarea lui, asteptand ca toate imprejurarile
sa le fie propice.
Ele au nevoie de lucruri exterioare, fiinte sau obiecte, care sa le aduca
securitatea de care duc lipsa.
Adesea lasa impresia ca sunt in lupta cu o persoana din anturajul lor, pe care o
percep ca pe o amenintare, sau ca se opun unor conditii ostile din mediul lor de
existenta.
MESAJUL pe care il trimite corpul este acela de a deveni constienti de
propriile frici si de a restabili contactul cu puterea noastra interioara.

REGIUNI SI ORGANE SPECIFICE ZONEI

Gamba piciorului
Problemele in aceasta regiune indica teama de a merge inainte, frica de viitor,
incertitudinea.
SOLUTIA: Intrucat situatia prezenta indica un blocaj, faptul ca batem pasul pe loc

20
nu este deloc benefic. Va trebui deci sa actionam, sa avansam in viata cu mai
multa incredere si cu convingerea ca mergem pe drumul cel bun.

Talpi
Problemele de sanatate care afecteaza aceasta regiune sunt legate de frica de
viitor precum si de teama permanenta de a nu putea face fata propriilor
responsabilitati.
Este posibil ca dorinta de a ajunge cat mai repede la telul propus sa fie in
contradictie cu capacitatea noastra de a planifica etapele drumului.
SOLUTIA: Sa ne bucuram de viata si sa acceptam tot ceea ce ea ne asterne in
cale.

Calcai
Daca manifestam dureri sau problemele legate de calcai inseamna ca ne simtim
adesea neintelesi sau ca traim o stare de incertitudine cu privire la o situatie
viitoare.
SOLUTIA: Sa incercam sa comunicam, sa verificam intotdeauna care este
mesajul pe care ceilalti vor sa ni-l transmita, inainte de a ne simti neintelesi. Vom
avea surpriza de a constata ca totul se petrece in lumea gandurilor noastre si ca
de fapt nici nu avem atat de mare nevoie de a fi intelesi pentru a avansa in viata.

BOLI SI TULBURARI SPECIFICE ZONEI

Celulita
Problemele de celulita pe coapse denota resentimente legate de perioada
tineretii. Anumite lucruri si evenimente care ne-au afectat copilaria ne impiedica
sa abordam viata in mod creativ.
MESAJUL CORPULUI: Nu te mai agata de traumatismele trecutului si paseste
cu dezinvoltura pe calea viitorului!

Varice
Varicele la picioare ne arata ca ne gasim intr-un loc unde facem ceea ce nu ne
place.
Sangele reprezinta energia vietii, bucuria. Cand venele pierd capacitatea de a
transporta sangele in picioare, inseamna ca traversam o perioada de pierdere a
vitalitatii, de lipsa de pofta de viata.
MESAJUL CORPULUI: Traiesti prea mult cu ideea ca ” n-ai de ales ” si ca”
trebuie sa faci asta”! E foarte important sa iubesti ceea ce faci, ceea ce lucrezi.
Daca nu iti place ceea ce faci ar fi mai bine sa-ti alegi o activitate care te atrage
cu adevarat.
De asemenea fa loc mai mult in viata ta placerilor si bucuriilor.

Unghii incarnate
Sunt un semn de ingrijorare si culpabilitate datorate faptului ca nu prea stim in ce
directie ar fi bine sa mergem. Avem in fata mai multe alegeri si ezitam.
MESAJUL CORPULUI: Linisteste-te! Nu trebuie sa te lasi tulburat de faptul ca ai
putea gresi! Viata insasi este o experienta si orice ai alege, daca o faci cu
cugetul curat, este o oportunitate de a experimenta si evolua.

21
Intelegerea substratului psihoemotional al diabetului are ca punct de plecare
semnificatia, pentru organism, a zaharului, a zaharurilor, adica a glucidelor
(propriu-zis, a glucozei), de fapt a gustului dulce. Este gustul hranirii, al iubirii
hranitoare, deci al iubirii materne, ocrotitoare, este gustul satisfactiei, al
deliciilor, al placerii, al vietii dulci, confortabile, care ne ofera bucuria micilor
noastre tabieturi, savoarea traiului tihnit, la adapost de zdruncinaturi.

Manifestarea cea mai directa in plan fizic a acestei dorinte de protectie, de

tihna, de savurare a micilor placeri de zi cu zi este tesutul adipos (de altfel,
pentru sinteza grasimilor depozitate la acest nivel aportul de glucide este decisiv
biochimic vorbind, mai important chiar decat acela de lipide). Este imaginea
persoanei dolofane care se refugiaza in mancare (mai ales dulciuri, fainoase
si alte alimente delicioase) atunci cand este supusa stresului, cand se confrunta
cu dificultati (asa-zisa bulimie de stres). Glucoza nu poate intra insa in celule (cu
exceptia creierului si hematiilor) in absenta insulinei (unul dintre hormonii
secretati de pancreas), ci trece pe langa ele, incapabila sa le mai ofere acea
hranire si satisfactie pe care si-o doresc. Absenta insulinei (in cazul diabetului
zaharat de tip I) sau absenta efectului ei asupra celulelor (in cazul celui de tip II)
reprezinta reflectarea in plan fizic a privarii fiintei de hranire, confort si satisfactie
nu numai la nivel grosier, cat mai ales (si originar) la nivel subtil, psihoemotional.
In acest moment, trebuie sa distingem intre cele doua tipuri de diabet zaharat.

Cel de tip I (zis si juvenil) este rezultatul absentei insulinei din cauza distrugerii
celulelor beta pancreatice printr-un proces inflamator (viral, autoimun sau
ambele, similar distrugerii celulelor hepatice in hepatitele virale)asadar, este
rezultatul unei agresiuni fierbinti, adica al unui exces de foc.

In cazul diabetului de tip II, insulina exista, cel mai adesea, chiar in cantitate mai
mare decat normal, dar ea nu mai poate actiona asupra celulelor, ca si cum
mecanismele de actiune nu ar mai functiona, ar fi inerte sau nu ar mai simti (nu
le-ar mai pasa de) prezenta hormonului. Subtil, el este consecinta unei existente
rutiniere, limitate la anumite tipare comportamentale si punctate de obisnuinte si
tabieturi. Acestea confera un soi de confort, de stabilitate, de bunastare, sursa de
satisfactii si placeri marunte, cotidiene, mereu aceleasi, din care persoana
respectiva nu ar iesi nici in ruptul capului. Simultan, se izoleaza de evenimentele
cu potential transformator, aceasta izolare se poate referi atat la refuzul de a le
trai, de a participa la ele, cat mai ales, in cazul ca ele se produc, la refuzul de a le
percepe si de a le accepta semnificatia.

Certurile, rupturile, neimplinirile, insatisfactiile, pierderile in cadrul unor relatii, in

viata familiala, sociala sau profesionala de cele mai multe ori neplacute, impun,
de regula, iesirea din confort, din obisnuintele placute cotidiene si asumarea unor
transformari radicale, adoptarea unor noi atitudini, in general, mai active, mai
energice, mai ofensive. Atitudinea vicioasa in confruntarea cu astfel de situatii
este de a le respinge semnificatia (ii blamam pe ceilalti, desi noi suntem

22
responsabili pentru tot ceea ce ni se petrece) si de a ne mentine in aceleasi
tipare comportamentale, dar mai ales de a ne alina necazul prin complacerea in
micile noastre satisfactii (in general sedentare): mancam o prajitura sau ceva
bun, ne asezam in fata televizorului, ne apucam sa citim ziarul etc., ca pentru a
uita, a ne sterge din memorie ceea ce s-a petrecut. Ramanem neatinsi, nu
raspundem, evenimentul trece pe langa noi fara sa ne influenteze, fara sa ne
patrunda (ca semnificatie) si fara sa declanseze in noi nici o reactie
(transformatoare). Aceasta insensibilitate fata de evenimentele (aparent)
exterioare si, in schimb, cautarea permanenta a satisfactiilor marunte se rasfrang
atat la nivel subtil, creand premisele aparitiei insensibilitatii la insulina, cat si la
nivel grosier, deoarece alimentatia excesiva (folosita drept surogat pentru starea
de fericire si implinire) este cauza directa a obezitatii, la randul ei premisa a
aparitiei diabetului de tip II.

Evenimentele neplacute ne sunt date pentru semnificatia lor transformatoare. Ele

ne ajuta sa sesizam care aspecte ale fiintei noastre ne coboara si, de aceea,
trebuie metamorfozate. Daca insa, in loc sa le accepte semnificatia si sa
actioneze in consecinta, unii prefera sa se mentina in aceleasi atitudini si isi
estompeaza suferinta, cufundandu-se in tabieturi (mai ales culinare si
sedentare), atunci singura solutie este aceea de a fi privati de posibilitatea de a
se mai bucura de aceste marunte bucurii. Aparitia diabetului zaharat (de tip II, cel
putin), poate fi insa prevenita daca cel predispus la a dezvolta boala isi asuma
viata drept o experienta transformatoare si, in loc sa se refugieze in comoditatea
rutinei si a tabieturilor isi da drumul, lucid si curajos, in fluxul evenimentelor.

Pentru ca o forţă ostilă să obţină controlul unei alte ţări sau asupra
populaţiei respectivei ţări, fără luptă fizică, o primă etapă constă în crearea
unui cadru social, economic şi politic capabil să producă în mod constant
emoţii negative populaţiei, în distrugerea din interior a valorilor morale,
etice şi spirituale ale respectivei comunităţi. Pe un astfel de fond, oamenii
sunt receptivi la anumite influenţe exterioare negative iar emoţiile şi
gândurile lor pot fi uşor modelate şi controlate.

Este foarte greu să controlezi oameni echilibraţi, fericiţi, mulţumiţi de viaţa

lor, care îşi trăiesc zilele cu calm şi optimism şi care, în plus, mai au timp şi
disponibilitate să se ocupe de aspectele spirituale ale vieţii, de cunoaşterea
de sine. În schimb, o masă de oameni frământaţi de grijile zilei de mâine, o
masă de oameni temători, nemulţumiţi, stresaţi şi care privesc viitorul în
culori cenuşii, fiind mai ales preocupaţi de probleme materiale, devin uşor
manipulabili.

Dacă privim la societatea în care trăim constatăm că principiile antice ale

lui Sun Tzu, din “Arta Războiului”, sunt aplicate cu punct şi virgulă
împotriva noastră şi a valorilor noastre. Prin urmare, e momentul să
devenim mai conştienţi şi să facem ceva pentru noi şi pentru cei apropiaţi
nouă. Aşadar, putem învăţa principiile protecţiei psihice şi anumite metode
de apărare.

23
Un nou tip de război este în plină desfăşurare: un război al controlului minţii, al
manipulării gândurilor şi emoţiilor, de la distanţă.

La prima vedere, un război bazat pe metode parapsihologice şi tehnologii

psihotronice pare să se ducă doar între agenţii secreţi, armatele şi liderii unor
naţiuni rivale... Şi dacă războiul parapsihologic ţinteşte mai mult decât atât? Ar
putea fi controlul maselor unul dintre obiectivele lui? Dacă da, te priveşte în mod
direct!

Medicina moderna a început să ia în serios străvechile precepte ale filosofiilor

orientale. A scădea tensiunea arterială sau a preveni cancerul prin concentrare
se consideră acum perfect normal şi posibil. Biologi şi neurofiziologi prestigioşi
(din SUA, Elveţia, Franţa, Germania, Anglia) au realizat numeroase cercetări şi
verificări ştiinţifice pentru a înţelege complex şi profund efectele binefăcătoare
ale meditaţiei yoghine.

Pentru a ajunge la performanţe surprinzătoare, antrenamentul în meditaţie este

destul de scurt: de la una la cinci luni, în timpul cărora se exersează două
şedinţe zilnice, între 15 şi 30 de minute. În timpul meditaţiei profunde, subiectul
se instalează confortabil într-o cameră cât mai bine izolată fonic, în
semiobscuritate, orientându-şi faţa către Nordul magnetic, profund relaxat, cu
ochii închişi. În prealabil, va învăţa de la un ghid competent o metodă interioară
specifică de evocare a unei imagini vizuale unice, a unui sunet lăuntric special
sau a unei idei universal valabile (de exemplu: iubire, fericire, bucurie, calm
profund). Această modalitate îi va permite punerea în rezonanţă şi acordul
telepatic cu anumite aspecte mentale benefice sau energii spirituale infinite din
Macrocosmos. Prin urmare, meditaţia este şi un fenomen telepatic de rezonanţă
sublimă, spirituală, elevată.

Exersarea mentalului

Punctul de plecare în meditaţia propriu-zisă nu este furnizat de aparenta

întâmplare a unei banale asociaţii de idei, de anumite sunete sau imagini. El este
întotdeauna în strânsă legătură cu tradiţia filosofică autentică orientală. Dar
practicantul occidental nu are neapărat nevoie să se preocupe de filozofie.
Totdeauna Ghidul spiritual competent va fi cel care posedă anumite chei, graţie
cărora ştie că o anumită imagine, un anumit sunet sau un anumit gând i se va
potrivi sau nu aspirantului, în funcţie de structura sa şi de continuitatea dezvoltării
procesului de meditaţie.
În prezent, mulţi oameni de ştiinţă fac cercetări de laborator şi urmăresc să
înţeleagă, servindu-se de modelele neurocibernetice, cum funcţionează celulele
cerebrale pentru a permite anumite manifestări ale minţii, cum ar fi: percepţia,
memoria, emoţia. Este evident pentru oricine că o aceeaşi imagine mentală
(pipa, de exemplu) va lăsa complet indiferent un tânăr care nu fumează decât
ţigări, emoţionând totuşi foarte mult o femeie care şi-a pierdut de curând soţul
iubit, fost fumător de pipă. Această evocare interioară, specifică de la caz la caz,

24
va antrena anumite repercusiuni sau rezonanţe lăuntrice. Prin urmare vor surveni
unele fenomene diferite de consonanţă subtilă inefabilă în sfera funcţionarii
intime a celulelor cerebrale ale unui subiect în comparaţie cu cele care vor
apărea la un altul. Nu este deloc întâmplător că înţelepţii Extremului Orient care
au acces la o tradiţie milenară secretă, cunoscând criteriile după care o anumită
imagine mentală, un anumit sunet, o anumită idee sau culoare evocată lăuntric
va mobiliza dominanta caracteristică a unei fiinţe umane, punându-i mentalul în
starea cea mai favorabilă exersării meditaţiei profunde. Odată ce a evocat
imaginea, sunetul, ideea sau culoarea, subiectul învaţă să experimenteze în mod
liber gândul primar de impulsionare. Practicantul îşi lasă mentalul să manipuleze
imaginea, sunetul sau, altfel spus gândul primar, fără eforturi sau sforţări
tensionate de concentrarea lăuntrică.

Concentrarea

Dezvoltarea punctului de plecare a meditaţiei devine precum o spirală din ce în

ce mai vastă, care se ridică într-o creativitate din ce în ce mai fină, din ce în ce
mai bogată, din ce în ce mai detaşată de orice ambianţă prezentă sau trecută. În
virtutea imuabilelor fenomene de rezonanţă mentală cu infinitul din afara sa
(Macrocosmosul), gândul se izolează de tot ceea ce nu este el însuşi în acel
moment. Este trăită o conştiinţă totală, eliberată de orice vigilenţă exterioară
experienţei sale (inclusiv atenţia automatică reprezentată de controlul involuntar
al activităţilor corporale). Trupul abandonat astfel lui însuşi este în totalitate
relaxat şi nu are nevoie decât să-şi menţină activităţile minime care permit
supravieţuirea vegetativă. Astfel, într-o oarecare măsură este atinsă starea de
YOGA, definită ca „o rezonanţă plenară cu nemărginirea divină, într-o conştiinţă
individualizată, mai elevată şi mai detaşată acum într-un corp în totalitate
relaxat”. Să nu uităm că YOGA înseamnă, de fapt, fuziunea plenară între
conştiinţa individuală şi conştiinţa divină universală, macrocosmică, fuziune pe
care nimic nu o mai poate distrage, nici chiar senzaţia inconştientă a luminii, a
temperaturii ambiante, a poziţiei corpului – ceea ce formează în mod obişnuit,
când suntem treji, „zgomotul de fond” al conştiinţei noastre.

Dinamizarea cerebrală maximă

Cea mai simplă stare de relaxare interioară pe care un om o obţine în mod

voluntar se traduce la electroencefalograf, atunci când are ochii închişi, prin
apariţia unor unde regulate (alpha) cu amplitudinea medie, într-un ritm de 9-12
unde pe secundă. Se ştie că este suficient ca subiectul să deschidă ochii, chiar
dacă rămâne în continuare destins psihic, pentru ca aceste unde să dispară şi să
fie înlocuite de un ritm mai rapid, mai neregulat: aşa-zisul „ritm de bază”. S-a
atribuit adeseori undelor alpha semnificaţia de „ritm de repaus”, iar ritmului de
bază „ritm de activitate”.

Este de ajuns deci ca retina să intre în contact cu lumina din ambianţă, pentru ca
aceasta să declanşeze în mod automat suficient de multă energie subtilă

25
vigilentă, pentru a activa cortexul cerebral. Invers, este suficient ca, deşi ţinem în
continuare ochii închişi, să ne gândim în mod sistematic şi activ la o problemă
oarecare, pentru ca undele alpha să dispară. Este semnificativ să menţionăm
însă că la subiecţii anxioşi sau foarte stresaţi, chiar dacă menţin ochii închişi, nu
se ajunge, adesea, la apariţia undelor alpha. În schimb s-a constatat că yoghinii
în meditaţie pot să deschidă ochii şi chiar să-i menţină deschişi, fără ca prin
aceasta undele alpha să dispară! Este un miracol? Trebuie să considerăm deci
ca perfect posibilă ipoteza conform căreia aceste unde nu corespund repausului
nostru privit în sensul său cel mai simplu, deoarece meditaţia yoghină nu este
nici pe departe o oprire a activităţi psihice, ci, din contră, o perioadă de maximă
creativitate superioară, în care fabulosul nostru potenţial cerebral este dinamizat
şi folosit într-o măsură mult mai mare.

Secretul undelor theta

În sprijinul acestei ipoteze (a undelor alpha de o altă natură) se pot cita

rezultatele doctorilor Das şi Gastaut care au înregistrat elecroencefalograma
yoghinilor în timpul progresiei lor lăuntrice în meditaţie, punând în evidenţă
câteva etape distincte. În primele minute, în care subiectul se află aşezat în
postură, cu ochii închişi, sunt remarcate unde alpha obişnuite în cazul
deconectării şi relaxării banale, care dispar odată cu deschiderea ochilor. Apoi,
undele alpha sunt înlocuite de o activitate mentală rapidă, dovadă a „activităţii
intelectuale”.
Această etapă corespunde căutării imaginii, sunetului, culorii sau ideii punct de
plecare şi începutului asociaţiilor mentale modulate pe care meditaţia le
antrenează. În timp ce meditaţia interioară se dezvoltă, apar undele alpha
specifice, care nu mai sunt blocate odată cu deschiderea ochilor. Sub influenţa
acestei activităţi mentale particulare din ce în ce mai ample şi euforice, se
petrece ceva nou şi misterios în cortexul cerebral. Apar undele theta, mai lente,
cu un ritm de 7-8 unde pe secundă, care gradat se vor extinde pe toată suprafaţa
scalpului. Surprinzător, căci aceste unde apar în condiţii biologice cu totul
diferite.

O stare biologică unicat

Condiţiile care par să se apropie cel mai mult de ceea ce ne interesează

corespund unor experienţe ale savantului englez Grey Walter. Acesta a
înregistrat în condiţii de laborator electroencefalogramele unor studenţi în timpul
unor anumite stimulări, mâinile şi faţa lor erau mângâiate de o femeie deosebit
de frumoasă (ceea ce, de fapt, Grey Walter numeşte „stimulare agreabilă”). Or,
în timpul stimulării agreabile, acest savant a constatat înregistrarea unui ritm
rapid martor al „activităţii” corticale în timp ce, imediat cu încetarea acestuia, el
vede apărând un ritm theta! El a atribuit acestui ritm semnificaţia unui „scanning”,
un fel de căutare aspiraţie în vid (a acelei plăceri brusc dispărute).

Se poate lansa deci ipoteza că apariţia undelor theta în cursul meditaţiei

26
corespunde momentului în care mentalul oarecum detaşat, se mişcă „în vid”,
liber acum de orice contact cu realitatea terestră. De altfel, absenţa blocajului
undelor alpha la deschiderea ochilor e cea mai bună dovadă a acestei detaşări
de lumea ambiantă, pentru a rezona amplu cu o lume nouă, spirituală, elevată,
sublimă, cu care se află în inefabilă rezonanţă (acord). Astfel,
electroencefalograma face dovada că meditaţia profundă este o stare biologică
particulară extraordinară, o veritabilă transformare şi o amplificare uriaşă a
funcţiilor cerebrale pe care nu o produc celelalte metode cum sunt hipnoza,
autosugestia, relaxarea simplă sau chiar experienţele de condiţionare datorate
sugestiei. Prin urmare, este evident că muşchii şi viscerele depind intim de
gradul de conştiinţă, însăşi viaţa vegetativă fiind rapid şi considerabil modificată
prin meditaţie.

Modificări spectaculoase

Acestea sunt în practică cele mai interesante şi au fost studiate în mai multe
laboratoare universitare mari, pe subiecţi voluntari, în timpul unor perioade
suficient de lungi pentru a permite studii comparative:

- 30 de minute de punere în stare, în timpul cărora subiectul ce meditează se

obişnuieşte cu fotoliul laboratorului, cu aparatele aşezate în anumite zone ale
corpului sau cu ustensilele necesare acestor înregistrări;
- de la 20 la 30 de minute de relaxare înainte de meditaţie;
- de la 20 la 30 de minute de meditaţie propriu-zisă;
- de la 20 la 30 de minute de repaus sau conştientizare ulterioară după meditaţie.

De îndată ce s-a obţinut starea de calm interior profund, apare o scădere a

presiunii arteriale, o uşoară încetinire a ritmului cardiac şi respirator. Se constată
însă că, odată cu intrarea în meditaţia propriu-zisă, apar anumite modificări
remarcabile: presiunea arterială rămâne neschimbată, dar ritmul cardiac scade
până la mai puţin de 30 de bătăi pe minut, iar respiraţia se diminuează în
amplitudine şi în frecvenţă până când devine abia perceptibilă. Aceasta este
dovada rezonanţei microcosmosului celui care meditează cu energii cosmice
extrem de elevate ce îi compensează spontan aproape toate necesităţile
interioare şi fac posibile „economii” surprinzătoare. Meditaţia profundă face ca
celulele să înceapă să „ardă” complet oxigenul, ceea ce este, după cum se vede,
excelent pentru inimă. Un aspect fundamental se remarcă prin transformarea
funcţionării biologice în însăşi intimitatea sa: consumul de oxigen scade rapid de
la 251 cm3 pe minut (în faza de relaxare) la 211 cm3 pe minut. Acelaşi consum
de oxigen va urca, în faza ulterioară meditaţiei, la 242 cm3 pe minut. La fel,
eliminarea de gaz carbonic va trece de la 219 cm3 pe minut în faza de relaxare,
la 187 cm3 pe minut în timpul meditaţiei profunde, pentru a reveni la 219 cm3 pe
minut după meditaţie. Astfel, raportul eliminare de gaz carbonic / absorbţie a
oxigenului rămâne neschimbat (excepţie: la sfârşitul meditaţiei, el înclină în
favoarea unei creşteri proporţionale uşoare a eliminării de gaz carbonic). Ritmul
intim al metabolismului este cel care s-a schimbat, prin diminuarea consumului

27
de oxigen la nivelul ţesutului.
Dat fiind că eliminarea de gaz carbonic este în mod proporţional menţinută,
aceasta declanşează, prin reflex involuntar, diminuarea ritmului respirator. Într-
adevăr, dacă se face contraexperienţa de a se diminua în mod involuntar propriul
ritm respirator, nevoia la nivelul ţesutului nu face decât să crească, căci gazul
carbonic nu mai este deloc eliminat în cantitate suficientă. Se poate ajunge
astfel, rapid, la o intoxicare şi experienţa nu poate fi menţinută fără tulburări
grave.

Relaxare profundă

Savanţii au urmărit să înţeleagă semnificaţia acestei diminuări a consumului de

oxigen la nivelul ţesutului. Se ştie că celulele dispun de două cicluri de
funcţionare diferită: ciclul anaerobic, în care schimburile metabolice se
efectuează în absenţa oxigenului liber, şi ciclul aerobic, în cursul căruia oxigenul
este în mod direct „ars” de celulă prin operaţiile sale metabolice. Ţesuturile nu
„aleg” în totalitate un ciclu mai mult decât celălalt. Ele funcţionează după un
raport variabil anaerobioză/aerobioză, determinat de un întreg ansamblu de
condiţii hormonale, nutritive etc. Concentraţia de acid lactic în sânge este un
indice utilizat în practică pentru a aprecia importanţa proporţională a funcţionării
anaerobe în raport cu aerobioza. Cu cât există mai mult acid lactic, cu atât mai
mult funcţionarea metabolică generală este anaerobă. Eliminarea de acid lactic
în timpul relaxării, înainte de meditaţie, este de 11,4 mg pe oră prin 100 cm3 de
sânge circulant. În timpul meditaţiei, eliminarea de acid lactic trece de la 8 mg pe
oră prin 100 cm3 de sânge circulant şi chiar la puţin timp după meditaţie el
coboară încă la 7,3 mg/h în 100 cm3 de sânge circulant!

Se ştie că acidul lactic este produsul deşeu al contracţiei musculare şi se poate

deci considera că diminuarea sa este datorată scăderii tonusului muscular. Este
evident deci că deja din timpul fazei de relaxare tonusul este considerabil
diminuat şi el nu se va schimba deloc în timpul meditaţiei. În timp ce procentajul
de eliminare a lactatului, care este de 11,4 mg în 100 cm3 de sânge circulant la
începutul relaxării, poate atinge 10, 25 mg în 100 cm3 de sânge circulant la
sfârşitul relaxării. Dacă se face o relaxare suficient de prelungită, ea scade, dar
nu cade într-un mod atât de brutal decât atunci când subiectul trece în „meditaţie
profundă”.

O cale de salvare

Iată deci că meditaţia face să basculeze metabolismul general către aerobioză şi

nu într-un mod simplu prin diminuarea tonusului muscular, ci printr-o acţiune mai
intimă asupra comenzii metabolice. În cazul de faţă această comandă este de
origine mentală şi merge la ţesuturi pe cale sistemului nervos autonom care
acţionează modificând diametrul vaselor, influenţând secreţiile hormonale şi
secretând el însuşi hormoni, dintre care noradrenalina este de o importanţă
considerabilă (atât în organism, cât şi pentru funcţionarea creierului). Se ştie

28
acum că o asemenea creştere proporţională a aerobiozei este în mod special
binefăcătoare şi în prezent nenumăraţi cercetători vor să găsească mijloace
medicamentoase pentru a o obţine: acesta ar fi un tratament de calitate şi cu
totul natural al muşchiului cardiac, permiţând chiar prevenirea infarctului şi
tratarea anginei pectorale. Pe de altă parte, se ştie că neoplasmul este însoţit de
viraj anaerobic al metabolismului. Este deci logic să gândim că aceste curbe de
aerobioză nu ar însemna neapărat tratamentul cancerului, ci un mijloc util de a-l
preveni. Aşadar este evident că meditaţia profundă obţine aerobioza prin
frânarea activităţii simpatice, diminuarea noradrenalinei etc. La această
diminuare a activităţii simpatice nu se poate ajunge doar prin voinţă: este o parte
a sistemului nervos autonom şi toate experienţele care s-au făcut în vederea
condiţionării şi frânării simpatice au arătat că acest reflex dificil de înscris se
şterge foarte repede.

Medicamentele care pe o altă cale (nenaturală) frânează simpaticul nu

antrenează deviaţia aerobică a metabolismului. Altfel spus, meditaţia profundă
realizată sistematic este o modalitate simplă şi absolut naturală ce declanşează
în organism modificări benefice concertate, acolo unde terapeuţii noştri au
adeseori doar efecte parţiale. Lăsând la o parte interesul pe care meditaţia poate
să-l aibă în confruntarea cu cardiopatiile sau pe terenul fenomenelor canceroase,
ea poate să joace un rol marcant chiar în existenţa noastră cotidiană. Mai mult
decât atât, importanţa proporţională a anaerobiozei – importanţa noradrenalinei
circulante – sunt indici ai procentului de anxietate şi agresivitate.

Antrenarea gradată şi practica perseverentă în întregime lipsită de pericole a

meditaţiei profunde ar putea să devină pentru omul înţelept spaţiile verzi în
universul viitor de poluare: o cale divină de salvare.

Este metoda inefabilă prin care ne putem transforma şi îndumnezei conştiinţa.

Cu siguranţă ne va oferi, în cele din urmă, iluminarea spirituală şi un puternic
sentiment de siguranţă şi încredere în sine, pe care nicio altă conjunctură
existenţială sau nu contează ce acumulare materială nu ni l-ar putea oferi.

"Cei slabi nu pot ierta niciodata. Iertarea este atributul celor puternici."
"Ura te face mai mic, in timp ce iertarea te forteaza sa cresti dincolo de
limitele tale".
"A gresi este omenesc; a ierta este divin". Alexander Pope
"Bucuria inefabila a iertarii si a fi iertat formeaza un extaz care ar putea sa
trezeasca invidia zeilor".
"Iertarea este cheia spre actiune si libertate!"
"Ierţi atît cît iubeşti."

"Iertînd te ridici mai presus decît cei ce te-au insultat."

"Învingătorul care iartă este de două ori învingător."
"Iubeşte adevărul, dar iartă greşeala."
Singura cale de a ne curăţa rănile emoţionale de otrava lor este iertarea.
Este necesar să iertăm pe cel ce ne-a rănit, oricît de gravă ni s-ar părea

29
greşeala în mintea noastră. Trebuie să iertăm chiar dacă nu merită să fie
iertat, dacă nu de dragul lui, măcar de dragul nostru, pentru a nu mai suferi
de fiecare dacă cînd ne gîndim la acea persoană sau la acele întîmplări care
ne-au creat supărarea. Şi nu sîntem noi în măsură să judecăm greşelile
altora. Cu toţii avem un unic Judecător, Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în imensa
Sa iubire cu care ne înconjoară, ne iartă greşelile noastre, dacă le recunoaştem
şi dacă implorăm smeriţi iertarea Sa.
Iertarea este remediul care ne poate vindeca mintea şi apoi şi sufletul. Iertarea
trebuie însă să fie totală, în profunzimea sufletului. Am iertat în întregime atunci
cînd, oricîte eforturi am face să ne reamintim, nu mai ştim care a fost cauza
supărării, pentru că ea a dispărut. Iertarea trebuie exersată, chiar dacă la început
ni se pare dificil. Cu timpul va deveni o obişnuinţă şi în cele din urmă ne vom
putea ierta şi pe noi înşine pentru toate rănile şi otrava pe care le-am creat.
Iertarea de sine duce la acceptarea de sine şi apoi la iubirea de sine.

Putem să cerem ajutorul şi Graţia îngerului devotamentului şi iertării

Îngerul iertării este reprezentat iconografic cu o crenguţă de liliac în mînă, simbol
al purităţii. El se roagă pentru ca fiecare dintre noi să dobândească puterea de a
ne dărui deplin şi necondiţionat lui Dumnezeu. Această modalitate de a ne dărui
este cunoscută şi ca devotament. Manifestarea deplină a devotamentului implică
şi iertarea tuturor acelora care ne-au pricinuit suferinţă şi lacrimi. Numai aşa vom
putea ajunge să trăim aici şi acum iubirea divină pe care îngerii o manifestă şi
exemplifică neîncetat.
Pentru a ierta corect, îngerul devotamentului şi al iertării ne ajută să vedem
rănile şi suferinţele noastre într-o altă lumină. Rugandu-l intens să ne ajute
să ne detaşăm de trecut şi de suferinţele noastre, vom accelera procesul de
vindecare spirituală. Numai renunţarea la resentimente ne oferă şansa de a
ne putea clarifica diferitele aspecte ale vieţii şi consecinţele acţiunilor
noastre manifestate în prezent. Vom înceta a mai crede că întotdeauna
ceilalţi sunt cauza manifestării necazurilor şi durerilor noastre.
Îngerii iertării ne ajută să înţelegem lecţia la care am fost supuşi, pentru a
putea, eliberaţi de trecut, să trăim plenar clipa prezentă.
Iertarea ne ajută să ne eliberăm de aceste trăiri negative şi să ne ridicăm pe
un alt nivel de conştiinţă.

Iertarea ne aduce în suflet Lumina Divină şi aspiraţia către Dumnezeu.

Este o artă prin care folosim talentul de a avea o viaţă bună. Este o cale pe
care trebuie să călătorim iarăşi şi iarăşi, pentru a ne menţine fericirea.
Deseori credem că iertarea este spre beneficiul persoanei care ne-a rănit.
Dar nu este aşa. Iertarea lucrează pentru binele celui care iartă. Iertarea
pare chiar mai dificilă atunci cînd cel care loveşte nici măcar nu îşi cere
iertare, sau atunci cînd nu-şi dă seama că te-a rănit. Iertarea pare
imposibilă atunci cînd distanţa fizică sau emoţională face ca reconcilierea
să apară de neatins. Atunci cînd rana este atît de adîncă încît să-ţi afecteze
în întregime viaţa, iertarea cere un curaj enorm.
A nu ierta însemnează a fi prizonierul trecutului, al unor vechi plangeri,
care nu permit vieţii să meargă înainte cu ceva nou. A nu ierta însemnează

30
a te supune controlului pe care îl exercită altul asupra ta... a te bloca într-o
secvenţă de acţiune/ reacţiune, de supărare/răzbunare, ochi pentru ochi,
într-o încleştare din ce în ce mai puternică, în care prezentul ar fi veşnic
depăşit şi devorat de trecut. Iertarea îl eliberează pe cel care iartă.
Iertarea nu este un eveniment brusc, rapid. Aşa cum o rană fizică nu se vindecă
doar dacă ai pus un bandaj pe ea, nici iertarea nu se petrece într-un moment de
regăsire plină de lacrimi. Iertarea este o călătorie, un proces. De aceea trebuie
să învăţăm să devenim răbdători şi persistenţi atunci cînd mergem pe drumul
iertării, avand ferm în minte capătul călătoriei, pacea interioară şi libertatea către
care tindem.

"Iubiţi-i pe duşmanii voştri!"  pare UNEORI aproape imposibil de realizat. Mai

întîi trebuie să ierţi, apoi iubirea vine de la sine şi-ţi umple inima. Să ierti şi să
iubesti fiecare fiinţă: aceasta ESTE CU ADEVARAT O FORŢA  tainică
DUMNEZEIASCA.Cel mai adesea noi spunem: nu pot să iert pentru că..., dar
dacă am fi să fim cinstiţi cu noi am spune: nu vreau să iert pentru că...!
Iertarea este măsura iubirii. În singura rugăciune pe care Iisus ne-a lăsat-o,
avem şi măsura iertarii: "...şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm
greşalele greşiţilor noştri...".
Iar dacă iertarea şi iubirea sunt nedespărţite, atunci ar trebui să căutăm iertarea
în inimă, nu în minte. Şi dacă devenim conştienţi că nu ştim totul, că nu putem
controla totul, că mai presus de noi este o Voinţă care a creat totul şi menţine
totul, atunci voinţa de a ierta devine de fapt voinţa de a te abandona în faţa
Voinţei Divine. Iar această Voinţă este Voinţa de a iubi, pentru că Dumnezeu
este iubire. Iertarea este în inima ta, este alegerea ta să poţi spune:
"Doamne, facă-se Voia Ta!".

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu

ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii
se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor
psihici care comisesera crime abominabile.
Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la
picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai
multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de
lucru cu acest gen de pacienti.
In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa
nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan
profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput
sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre
acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse.
Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat
in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de...
pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu
nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut!
Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se

31
oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati.
Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a
declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un
criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei
sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din
cadrul unor organizatii internationale prestigioase, precum UNESCO si Natiunile
Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa,
Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician,
practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o
femeie kahuna.

Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna
prin pastrator al tainei, cunoscator al secretului, expert, maestru. Daca
vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle
medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna.
Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului,
preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna,
capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa
mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili din
Hawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a
Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o organizatie
nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor
kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala invatata de dr. Len
de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu
numai, poarta denumirea de ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin a
indrepta lucrurile, a corecta o eroare.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra,

fascinata de complex si maiastra in a complica masiv si inutil lucrurile, are
impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda
are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei
crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii

kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce
suntem, tot ceea ce se petrece in viata noastra reprezinta o consecinta a
gandurilor noastre.
In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se
petrece in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa
cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o

oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat

32
proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il
ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine
gandim in sinea noastra despre noi.
Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o
casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand,
intr-o eroare de judecata.

Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te

pot omori, asta-i tot.

In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile
asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce
ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am
semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi
corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor
in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe
care le poti obtine singur, cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului

nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau
pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru
reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.
Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se
schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne
asumam responsabilitatea pentru tot ce se petrece in viata noastra, pentru
tot ce se petrece in jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce

inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se
petrece in viata noastra?
Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti si nimeni altcineva esti creatorul a
tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti,
afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar
revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne

gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata
noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee
este greu de acceptat si de catre persoanele considerate
supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor
actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale
unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura
pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras.

Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne

33
culpabilizeze in mod excesiv.

Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand
reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea
inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au
pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a
asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta,starea in
care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul
personal ,viata noastra se poate schimba radical.

Nu va faceti probleme. Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie

luat ad litteram, afirma dr. Len.

Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din
Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul ca acestia aparusera in
viata sa.
Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-
i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile
care le-au generat. Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca
descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi
concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate,
ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage
pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne
inseala, noi am atras asta.

Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri,

tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am
experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne
cunosteau foarte bine reactii in care parca nu eram noi insine, nu-i asa?
Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz, o suferinta,
intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce anume din ceea ce se
petrece in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa
stergi gandurile care au produs respectiva problema.

Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? Nu va faceti probleme, spune
dr. Len. O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o
faca."Cand judec o persoana, acea persoana devine un "prizonier al
gandurilor mele".

Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o
metafora. Este o realitate. In viziunea lor care este comuna cu cea a tuturor
religiilor Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem
acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se
interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri.

34
Lumea este ceea ce credem ca este, afirma Serge Kahili King, doctor in
psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna
tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu
reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra
evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze
perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui
copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i
se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai
grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu
gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un
prizonier al gandurilor mele. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze
perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel
incat sa-mi confirme perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane
sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum
responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura
atitudine corecta vizavi de o alta persoana.

Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta
erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui
sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii, lucrand doar
asupra lui insusi.
Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? Am repetat
incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma, a declarat senin dr. Len. Asta-i
tot.
De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda
printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastra mentala. El spune ca
oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in
rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim
noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca
Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu
poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o".

CERE-TI IERTARE
De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la
nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care
a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare.
Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele si fiindca, prin
negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv
comportamentul. Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta
si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se
caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este
armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem
evada folosindu-ne tocmai de minte temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi?

35
Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem
bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu
probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.
Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune trupului:
Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-
ma.
Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare.
Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental:
Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog,
iarta-ma.
Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe
deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len
si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a
inceput.

Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii,
povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv
tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca
psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase,
destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti.
Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand
reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea
inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au
pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a
asumarii responsabilitatii.
Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta starea in care nu judecam, nu
punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal viata noastra se
poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne
redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu
si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste
semnificativ.

IN LOC DE CONCLUZIE
Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu
bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti
devenite best-seller-uri.
Una dintre ele se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru
lucruri, care conteaza cel mai mult) si se refera la cele mai frecvente declaratii pe
care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt:

IARTA-MA

TE IERT

MULTUMESC

36
TE IUBESC

Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte, pentru a

folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca
relatiile si in a ne transforma profund viata.

Iertarea implică examinarea lucidă şi detaşată a suferinţei sau a rănii din toate
punctele de vedere, aceasta fiind apoi vindecată complet, prin intermediul
energiei subtile divine a iertării, care face să apară efecte simultane la nivelul
sufletului.

Ca să putem ierta, trebuie să atragem în universul nostru lăuntric, prin

invocare, energia subtilă divină a iertării. Aceasta se realizează prin
implorarea sinceră, umilă şi plină de iubire a ajutorului lui DUMNEZEU TATĂL.
Într-o asemenea situaţie, după ce am făcut consacrarea fructelor acelei acţiuni lui
DUMNEZEU TATĂL, Îi vom cere lui DUMNEZEU TATĂL să reverse în fiinţa
noastră energia subtilă divină a iertării. Stând în picioare, cel mai bine cu faţa
către răsărit, vom rosti atunci lăuntric următoarea rugă simplă şi eficientă:
„DOAMNE DUMNEZEULE, TATĂ CERESC, TE IMPLOR CU UMILINŢĂ SĂ
REVERŞI ÎN FIINŢA MEA ENERGIA TA DIVINĂ A IERTĂRII. TE IMPLOR SĂ
MĂ AJUŢI SĂ-I IERT ÎN MOD TOTAL ŞI NECONDIŢIONAT PE TOŢI CEI
CARE MI-AU GREŞIT, ATÂT CU VOIE, CÂT ŞI FĂRĂ VOIE. ÎŢI MULŢUMESC
PENTRU CĂ MI-AI ASCULTAT RUGA ŞI MĂ AJUŢI". AMIN."

Vom rosti apoi de minim şapte ori această rugă simplă şi de fiecare dată, în
finalul ei, vom simţi cum în fiinţa noastră se revarsă, de sus în jos, prin
creştet, inundându-ne întreaga fiinţă, energia subtilă divină a iertării. Atunci
când această revărsare a energiei subtile a iertării divine încetează, trecem
apoi la cea de-a doua rostire şi continuăm la fel, cu fiecare rostire în parte.

În finalul acestor rostiri, ne gândim apoi clar la fiinţa pe care dorim să o

iertăm şi la acţiunile sau situaţiile pentru care o iertăm. Apoi vom simţi cum
energia subtila divină a iertării exercită o acţiune inefabilă, în finalul căreia
apare o stare specifică de uşurare şi de purificare interioară, care indică
faptul că energia subtilă divină a iertării a exercitat această operaţie de
anihilare cu succes. În final, vom avea posibilitatea să verificăm eficienţa
iertării prin apariţia în fiinţa noastră a unei stări de detaşare completă faţă
de aspectele, acţiunile şi situaţiile care ne-au provocat suferinţă sau
durere, precum şi faţă de fiinţa care le-a declanşat.

În cazul în care constatăm că încă mai persistă anumite tendinţe stranii,

care ne arată că procesul de iertare nu a fost finalizat în totalitate, se reia
de mai multe ori procedeul descris anterior, până când se instalează în
fiinţa noastră acea stare specifică de detaşare completă despre care am
vorbit aici.

Oferim în cele ce urmează o a doua metodă eficientă care ne permite să

37
iertăm cu ajutorul energiei divine a iertării. Şi în cazul acestei metode, este
stringent necesar să rostim de minim şapte ori ruga pe care am expus-o în
acest capitol, înainte să o punem în practică. Apoi, după ce ne-am încărcat
foarte bine fiinţa cu energia subtilă divină a iertării, vom trece la
următoarea etapa şi vom urmări să punem în practică cea de-a doua
metodă, pe care o expunem acum.

Să vedem acum care va fi modul de acţiune pe care îl vom utiliza pentru a

ierta. Mai întâi de toate vom urmări să ne transpunem cât mai bine în
„pielea" celui care ne-a rănit sau care ne-a făcut să suferim, menţinându-ne
în fiinţa şi în pielea agresorului, a celui care ne-a făcut rău, vom urmări apoi
să ne gândim cu luciditate şi detaşare ce am fi făcut noi dacă am fi fost în
locul lui, în exact aceleaşi circumstanţe? Mai ales atunci, noi trebuie să ne
întrebăm, cu o maximă luciditate şi detaşare, cum anume am fi reacţionat?

Imediat după aceea, vom începe să examinăm persoana care ne-a provocat
acea suferinţă sau acea durere, în afara contextului în care ea ne-a ofensat,
plasând-o, cu. ajutorul imaginaţiei creatoare, într-un context şi într-un
cadru complet diferit. De pildă, vom urmări sa ne imaginam cum anume
arată persoana pe care vrem să o iertăm pe vremea când era copil sau, şi
mai bine, ne vom aduce aminte, cât mai exact cu putinţa, de o anumita
situaţie sau conjunctură în care, la un moment dat, ne-am întâlnit şi atunci
ne-am înţeles chiar foarte bine cu ea.

În finalul acestei operaţii de vizualizare, vom rămâne cu ochii închişi, într-o

stare de reculegere, şi apoi vom aspira să ne deschidem la maxim inima,
invocând totodată ajutorul lui DUMNEZEU TATĂL şi cerându-I să ne umple
inima şi fiinţa de energia subtilă a compasiunii Sale infinite.

În finalul acestei acţiuni trebuie să se instaleze starea de detaşare deplină

despre care am vorbit anterior în acest capitol. Atunci când este dusă la
bun sfârşit cu ajutorul energiei subtile divine a iertării, care este atrasă în
fiinţa noastră din Macrocosmos, iertarea reprezintă o graţie dublă. Ea o
eliberează de sentimentul vinovăţiei pe fiinţa umană căreia îi este acordată
şi totodată elimină amărăciunea, suferinţa, tensiunile şi încordarea care
sunt specifice şi se menţin fără încetare în universul lăuntric al fiinţei în
cauză, în lipsa iertării.

Ar mai trebui adăugat că, în plus, iertarea dusă la bun sfârşit cu ajutorul
energiei subtile divine a iertării îl prezintă pe cel iertat într-o lumină nouă,
care este lumina cea tainică a iubirii, şi nu cea a judecăţii. Starea de
detaşare care se instalează la scurt timp după aceea, atunci când iertarea a
fost dusă la bun sfârşit, arată că am reuşit, fără îndoială, să iertăm în
totalitate. În cazul în care această stare de detaşare deplină nu se
instalează, vom relua procesul de mai multe ori, până când vom reuşi. Am
mai putea adăuga aici că, atunci când începem să acţionăm cu energia

38
subtilă divină a iertării, la început va fi mai greu. Apoi, pe măsura ce vom
dobândi experienţa necesară, ne va fi din ce în ce mai uşor să iertăm,
folosindu-ne de fiecare dată pentru aceasta de energia subtilă divină a
iertării. Aşa cum am arătat la început, iertarea atrage întotdeauna după sine
iertarea. Procesul de rezonanţă ocultă care se declanşează atunci este
inevitabil.

În concluzie, este foarte important să înţelegem că, atunci când nu o iertăm

pe fiinţa umană care ne-a greşit, starea de chin şi de suferinţă rămâne
neîncetat în universul nostru lăuntric şi generează o rezonanţă ocultă, care
alimentează acea suferinţă până în momentul în care energia iertării
anihilează acele răni, acele suferinţe şi le face să dispară pentru totdeauna,
în timp ce judecata contractă sufletul şi îl expune la o suferinţă fără de
sfârşit, iertarea îl eliberează imediat de aceste răni şi suferinţe şi, liniştindu-
l, îi permite să înflorească.”
Printre calităţile absolut necesare pentru ca un om să treacă de o anumită etapă
a evoluţiei sale se află şi capacitatea de a ierta. Există o limită peste care nu mai
putem trece dacă nu vom avea o mare putere de a ierta. Cu alte cuvinte,
capacitatea de a ierta este un indicator obiectiv cu ajutorul căruia se poate
evalua nivelul de conştiinţă sau gradul de evoluţie spirituală.

Sunt rari oamenii care se nasc cu o asemenea capacitate puternic dezvoltată,

însă căile spirituale tradiţionale au prevăzut o serie de mijloace prin care
aspirantul să-şi dezvolte puterea de a ierta. Aici se ţine cont de o condiţionare
reciprocă dintre puterea de a ierta şi importanţa de sine sau orgoliul sau ceea ce
numim generic egoul unei fiinţe umane. Cu cît egoul este mai mare sau mai
puternic, cu atît capacitatea de a ierta este mai mică sau mai slabă. Această
corelaţie a fost transformată într-o tehnică directă de evoluţie spirituală prin
sugerarea faptului că trebuie să iertăm chiar şi atunci cînd în mod firesc nu
simţim nici pe departe acest lucru; să fim conştienţi de ceea ce se produce în
sufletul nostru atunci cînd iertăm şi să realizăm astfel miracolul transcendenţei.

În condiţii normale de viaţă, această metodă de evoluţie spirituală prin

exersarea iertării este inutilizabilă sau foarte puţin eficientă, deoarece,
bărbaţii, chiar dacă recurg uşor la iertare, ei o fac adeseori formal, fără
sentiment, fără emoţie, în timp ce femeile chiar dacă se implică emoţional
şi sentimental în actul iertării, nu recurg prea des la iertarea necondiţionată
şi totală; altfel spus, ele iartă mai greu. Exersînd totuşi în mod conştient
iertarea, miracolele devin din ce în ce mai palpabile. Toată viaţa ni se
transformă dacă vom ierta tot ceea ce la un moment dat ne-a cauzat
prejudicii emoţionale intense sau chiar mai puţin intense. În psihologie se
cunoaşte deja faptul că orice emoţie sau sentiment negativ care nu a fost
asimilat pînă la capăt rămîne în "corp" ca un fel de focar toxic, ca un fel de
greutate pe aripile sufletului. Acest lucru va conduce treptat la apariţia
bolilor. Iertarea este una dintre cele mai eficiente metode de purificare
psihică, de ardere a reziduurilor emoţionale. Cealaltă metodă constă în
înţelegerea cauzelor care au produs acele trăiri, însă este o metodă mai dificilă,

39
care presupune o mare putere de detaşare şi nu are aceeaşi eficienţă ca actul
iertării. Pe calea creştină, iertarea este măsura iubirii şi foarte des este
menţionată ca metodă eficientă de evoluţie spirituală. Ea este pomenită chiar şi
în rugăciunea fundamentală Tatăl Nostru.

Capacitatea de a ierta, în prezent, nu constituie o virtute, ci chiar o condiţie

de supravieţuire. Fără puterea de a ierta devenim nişte conglomerate de
resentimente şi ură supuse autodistrugerii. În sprijinul veridicităţii acestor
afirmaţii vine înţelegerea a ceea ce este omul şi a legăturilor sale cu
Universul sau, altfel spus, înţelegerea profundă a principiului
corespondenţei dintre microcosmos şi macrocosmos.

Serghei Nikolaevici Lazarev, în lucrarea sa «Armonia dintre fizic, psihic, spirit şi

destin» afirma: "Este timpul să renunţăm la reprezentarea materialistă
primitivă conform căreia omul începe şi se sfîrşeşte cu existenţa sa fizică.
Omul este un sistem informatic energetic foarte complex, din care doar
cîteva procente îl constituie corpul fizic, cea mai mare parte reprezentînd-o
straturile informativ-energetice ale subconştientului". De asemenea Walt
Whitman afirma: "Nu încap în întregime între pălărie şi ghete". Prin
intermediul straturilor sale informativ-energetice, omul se află într-o permanentă
legătură cu întreg Universul, fiind parte constituentă a acestuia, supus regulilor
sale. Ştim că orice celulă a organismului nostru, pentru existenţa ei deplină,
trebuie nu numai să funcţioneze neîncetat, dar şi să respecte regulile unităţii cu
întreg organismul. Cînd pentru o celulă disparată problema propriilor ei interese,
a propriei ei supravieţuiri este pusă mai presus decît interesele organismului,
cînd ea se dezvoltă după o lege proprie, diferită de cele după care trăieşte
organismul, acest lucru se poate transforma într-un proces oncologic. Omul,
aşadar, ca celulă a lumii, se află într-o permanentă interdependenţă cu aceasta.
Swami Shivananda ne face cunoscut că toate fiinţele umane comunică atît între
ele, cît şi cu întreaga natură prin intermediul misterioaselor energii ale gîndului.
Gîndurile sublime elevează mintea şi purifică sufletul, gîndurile rele excită
mintea şi umplu sufletul cu emoţii morbide şi întunecate. Trebuie să fim
întotdeauna atenţi la ceea ce gîndim, căci tot ceea ce iese din mintea
noastră se întoarce înapoi. Prin rezonanţă, o minte angrenată de gînduri
malefice acţionează ca un magnet, atrăgînd în jurul ei gînduri similare şi
amplificînd astfel răul iniţial. Gîndurile rele aruncate în atmosfera mentală
otrăvesc minţile receptive, contribuind astfel la degradarea acestei lumi şi
odată cu ea şi a noastră. Astăzi, suportarea răului nu este o condiţie
suficientă pentru păstrarea integrităţii sufletului şi a trupului. În situaţia
actuală, principala condiţie de supravieţuire o reprezintă eforturile
conştiente şi active pentru restabilirea spiritualităţii, a umanismului, a
înţelegerii armoniei lumii. Iată aşadar de ce am spus anterior că este atît de
necesar să manifestăm iertarea şi bunătatea faţă de semenii noştri.

Această atitudine este necesară în primul rînd pentru a ne asigura propria

sănătate. Orice sentiment al jignirii de care omul nu se poate debarasa timp

40
îndelungat reprezintă un mare pericol. Oamenii au încercat în mod intuitiv
să dezamorseze, să scape de sentimentul de supărare, să nu-i dea voie să
se acumuleze. Modalităţile pentru a face acest lucru l-au constituit bocetul,
spartul veselei, diverse alte izbucniri nervoase. Însă atunci cînd supărarea
este ţinută timp îndelungat, ea devine cu mult mai periculoasă, afectîndu-
ne chiar şi sănătatea corpului nu numai pe cea a sufletului. Oamenii
sănătoşi, de regulă, nu-şi permit să ţină prea mult timp supărarea. Ura,
sentimentul jignirii, gîndurile nearmonioase în general, cauzează, prin
procesele de rezonanţă declanşate, apariţia unor substanţe toxice în sînge,
care cel mai adesea se depun la încheieturi, producînd reumatism. Lipsa
iertării, ura înverşunată, sînt cele mai puternice cauze ale bolilor; ele
întăresc arterele sau ficatul, afectînd chiar vederea şi sănătatea ochilor.
Aşadar, în loc să-i punem cuiva întrebarea: "Ce ai?", mai bine îl întrebăm:
"Cu cine anume ai ceva ?"

Manifestînd iertare, bunătate, dorinţe de bine şi gînduri binefăcătoare

obţinem o impenetrabilă armură împotriva oricărui atac malefic. Iisus ne
învaţă: "Iubiţi-i pe duşmanii voştri, binecuvîntaţi-i pe cei ce vă blestemă,
faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă la Dumnezeu pentru cei ce vă
supără şi vă prigonesc". Iisus ne învaţă aceasta ştiind că dacă
binecuvîntăm cu adevărat un om, el nu mai are putere să ne facă nici un
rău.

Acum, cunoscînd acestea, avem toate motivele să dorim şi să urmărim să

stăpînim arta de a fi iertători şi buni. Atunci cînd totuşi ne confruntăm cu
dificultăţi în practicarea sa, este bine să ne gîndim că nimeni nu condamnă
un infirm, ci îl tratează cu compasiune şi bunăvoinţă. Cei care au mintea
infirmă, plină de prejudecăţi şi de dorinţe egoiste, au într-adevăr dreptul la
compasiunea noastră.

Pentru a verifica dacă într-adevăr am dobîndit puterea de a ierta, putem

face următorul test mental: trebuie să ne gîndim la cineva care ne-a înşelat
odată şi ne-a făcut mult rău. În continuare ne închipuim că cineva vine şi ne
spune că acelei persoane i s-a petrecut ceva minunat. Dacă nu simţim
bucurie, înseamnă că nu l-am iertat şi că ura mai mocneşte în noi. Mulţi
dintre noi am avut abces dentar în trecut. Desigur că acum nu ne mai
doare, pentru că l-am tratat atunci. Ne amintim de el, dar nu mai suferim.
Acesta este secretul iertării: să ne amintim de necazuri, dar să nu mai
suferim din cauza lor şi să nu mai purtăm veşnice resentimente celor care
le-au provocat. Dacă nu reuşim să trecem această probă, însemnă că ne
păcălim singuri şi că încă nu avem puterea de a ierta, ceea ce înseamnă că
bolile bat la uşă, iar evoluţia spirituală stagnează.

Arta de a ierta trebuie învăţată şi realizată cu înţelepciune. Nu trebuie să

exagerăm în nici o privinţă. Să iertăm jignirile, dar să fim atenţi să nu
cădem în extrema cealaltă, pentru că vom fi luaţi drept proşti şi vom

41
suporta fel de fel de accese de mînie, ţipete şi lacrimi, prin care mulţi ar
putea încerca să-şi impună voinţa. Să fim binevoitori dar fermi, dacă avem
dreptate. Să nu încurajăm răutatea sau egoismul. Putem să-i iertăm în
inima noastră pe cei care fac răul din plăcere şi să-i corectăm printr-o
acţiune exterioară fermă şi înţeleaptă. Să fim mereu în slujba binelui, nu a
intereselor meschine ale unora din jur. Fideli idealurilor noastre şi valorilor
spirituale înalte, să judecăm mereu prin prisma adevărurilor eterne, căci
numai Binele adevărat este bun pentru toţi.

Întrebat fiind ce este bunătatea, Alexandru Vlahuţă scria inspirat: "O frumuseţe
copleşitoare pe care o percepi direct cu sufletul". Să lăsăm aşadar şi noi
această frumuseţe să se manifeste în fiinţa noastră, să ne înnobileze sufletele şi
astfel vom pătrunde sensul cuvintelor lui Swami Vivekananda: "Lumea ne apare
bună şi pură doar dacă viaţa noastă este bună şi pură".

Dacă am ajuns să stăpînim suficient de bine arta de a ierta, vom putea să

îndrăznim să invocăm Graţia lui Dumnezeu pentru a ne ierta propriile
greşeli.

În această direcţie, Iisus a fost cît se poate de clar afirmînd că omul trebuie
să facă primul pas: Cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi, bate şi ţi se va
deschide. Cînd omul se adresează lui Dumnezeu şi îi cere iertare pentru
cele înfăptuite, în sufletul şi trupul său se produc schimbări uluitoare. În
acel moment omul îşi recunoaşte imperfecţiunea, se deschide în faţa celui
ce ne-a creat şi primeşte de la acesta puterea pentru a se transforma în
bine, pentru a intra în armonie cu Universul. În Iudaism şi Creştinism există
o sărbătoare numită Duminica Iertării, cînd omul cere iertare pentru toate
ofensele şi nedreptăţile pe care le-a săvîrşit cu sau fără voie. Dacă acest
lucru se face cu sinceritate, intră în funcţiune mecanismul căinţei şi are loc
autopurificarea în subconştient. Astăzi însă, sensul căinţei este înţeles într-
un mod confuz. Pentru unii oameni pocăinţa reprezintă un şir de remuşcări
inutile, o autoflagelare sau părere de rău asupra a ceea ce a fost în trecut.
Prin asemenea trăiri, omul nu poate decît să-şi facă rău şi nimic altceva.

A te pocăi înseamnă a-ţi îndrepta toate forţele asupra propriei tale schimbări şi
niciodată să nu-ţi mai repeţi greşelile. În timpul căinţei are loc ruperea lanţurilor
dintre cauze şi efecte. În creştinism tîlharul răstignit pe cruce, care s-a pocăit, s-a
ridicat mai sus decît un sfînt pentru că el a avut nevoie de eforturi de zeci de ori
mai mari pentru a se întoarce către Dumnezeu. Aspiraţia prin căinţă către divin
determină înălţarea spirituală a omului, indiferent de greutatea păcatelor care îl
împovărează.

Gîndirea omenească limitată, meschină şi egoistă este generatoare de dureri,

supărări şi moarte. Iisus a tăiat cu sabia discriminării sale divine absoluta lor
nerealitate şi a spus că grijile şi supărările trebuie să fie complet depăşite.
Iertarea este semnul distinctiv al omului superior cu un suflet sănătos şi o inimă

42
mare. Lipsa puterii de a ierta nu înseamnă doar lipsa calităţilor mai sus
menţionate, ci un blocaj enorm în calea evoluţiei spirituale. Puterea de a ierta nu
trebuie să cunoască limite, nu poţi să spui că ceva poate fi iertat, iar altceva este
de neiertat. Incapacitatea de a ierta este spaima egoului şi slăbiciunea lui,
percepţia predominant materialistă sau senzorială a vieţii. Atunci cînd cineva
spune că nu poate ierta, de fapt, el spune că nu vrea să ierte!

Exerciţii pentru dezvoltarea capacităţii de a ierta

În primul rînd trebuie să învăţăm să ne iertăm pe noi înşine. Cel puţin odată
pe săptămînă este necesar să realizăm următoarele lucruri:

1. aşezăm pe o masă curată o icoană a lui Iisus sau orice alt simbol al
divinităţii pe care o aveţi în conformitate cu opţiunile dumneavoastră
religioase;
2. aprindem o lumînare şi oferim lumina acesteia ca ofrandă divinităţii;
3. rostim o rugăciune, de exemplu Tatăl nostru, de trei ori;
4. rememorăm pe rînd toate păcatele pe care le-am făcut cu trupul, cu
mintea sau cu vorbirea în zilele care au trecut de la ultima realizare a
acestui procedeu;
5. manifestăm o căinţă reală şi intensă faţă de Dumnezeu implorîndu-l să ne
ierte toate aceste păcate;
6. manifestăm o hotărîre fermă şi ne luăm angajamentul de a nu mai repeta
păcatele pe care le-am făcut;
7. ne iertăm pe noi înşine pentru fiecare păcat în parte;
8. aducem mulţumire lui Dumnezeu.

O a doua tehnică foarte valoroasă bazată pe acţiunea de a ierta constă în a

rememora toate fiinţele cu care aţi interacţionat de-a lungul vieţii şi să le cereţi
iertare după ce în prealabil le veţi ierta dumneavoastră pe ele. Veţi rosti
următoarele cuvinte:
"... (Numele sau elementele de identificare ale persoanei în cazul în care nu
vă mai amintiţi sau nu cunoaşteţi numele ei, de exemplu "coleg al meu din
clasa primară" sau "şofer al maşinii care m-a stropit cu noroi") te iert din
tot sufletul pentru toate suferinţele ştiute şi neştiute pe care mi le-ai
provocat prin gîndurile, vorbele şi faptele tale."

Apoi ne cerem iertare de la persoana respectivă rostind cuvintele:

"... (Numele persoanei), iartă-mă pentru toate relele ştiute şi neştiute pe care
ţi le-am adus prin gîndurile, vorbele şi faptele mele."

Conştientizăm apoi destrămarea asemenea unui fum a tuturor legăturilor care

existau între sufletul nostru şi sufletul celui pe care l-am iertat şi de la care ne-am
cerut iertare. Rostim cuvintele:
"... (Numele persoanei), mă eliberez acum de toate condiţionările sufletului
ştiute sau neştiute care au provenit din ură, ranchiună sau alte

43
resentimente faţă de tine."

Pentru a avea eficienţă deplină este necesar să ne reamintim toate

persoanele cu care am interacţionat de-a lungul vieţii. Pentru aceasta este
necesar să vă întocmiţi o listă cu numele sau elementele de identificare ale
tuturor celor cu care aţi interacţionat vreodată, chiar şi ale acelor persoane
despre care ştiţi că nu v-au supărat niciodată. Veţi vedea că pe măsură ce
veţi întocmi aceste liste şi veţi pune în practică această metodă de
vindecare a sufletului, veţi trezi o grămadă de amintiri de care nu mai ştiaţi
nimic de mult timp.

Inca din timpuri stravechi oameni au suferit de diverse boli, asa cum aflam din
diferite documente ale vremii, precum si din Biblie. Diferenta intre trecut si
prezent consta doar in faptul ca acum bolile au primit denumiri stiintifice. Dar ne
intrebam, desigur, ce este necesar pentru a apare vindecarea.

Orice vindecare are loc in raport cu credinta individului. Subconstientul este

capacitatea creatoare din noi si acest lucru face vizibil ceea ce ii intipareste
constientul; gandirea constienta ii imprima gandurile sale; gandurile sunt
exteriorizari ale credintei; ceea ce ii este intiparit subconstientului devine activ in
viata, potrivit credintei noastre. Convingerea, larg raspandita, ca boala - stare
provenita dintr-o cauza secundara - ar fi o cauza primara este gresita.

Exista chiar cazuri in care anumite fiinte s-au imbolnavit, de exact acea boala de
care vorbeau mereu si mereu. In aceasta directie este elocvent cazul unei femei
care spunea mereu: "Eu cred ca ma voi imbolnavi candva de artrita si ma voi
pipernici la fel ca mama si bunica mea". Fiul ei nu a dat importanta acestor
afirmatii, pana cand a venit ziua cand mama lui s-a pipernicit intr-adevar datorita
artritei si fu internata in spital. El i-a dus un exemplar din cartea mea "Puterea
extraordinara a subconstientului tau" si a rugat-o: "Mama, citeste asta". Ea a
facut aceasta si l-a rugat: "As dori sa te rogi tu pentru mine". Medicul curent ii
dezvaluise tanarului ca mama sa avea sa ramana tot restul vietii in scaunul cu
rotile.

Dupa lecturarea cartii si sugestiile incurajatoare ale fiului sau, femeia a

recunoscut ce i-a provocat artrita - propriul subconstient. Deoarece acesta este
impersonal si tocmai de aceea realizeaza in mod autonom ceea ce i se
intipareste, subconstientul femeii acceptase afirmatiile negativiste repetate in
mod curent: "eu cred ca voi capata o artrita la fel ca mama si bunica mea". Intr-
adevar, asa dupa cum a recunoscut si ea, si-a autoindus boala, deoarece
subconstientul ne intelege ad-litteram.

Femeia a recunoscut: era necesar sa-si modifice complet modul de gandire; de

aceea repeta, de mai multe ori pe zi, anumite adevaruri pe care subconstientul
sau avea sa le accepte. A folosit urmatoarea rugaciune: "Spiritul cel viu din
interiorul meu constituie o infinita prezenta vindecatoare. Impregnez acum

44
subconstientul meu cu o reprezentare a integritatii, a vitalitatii si a unei
depline sanatati. Iubirea divina ma strabate si ea dizolva tot ceea ce nu o
egaleaza. Pacea divina umple sufletul meu. Energia cosmica din sursa
infinitei prezente vindecatoare ma cuprinde si coboara in profunzimile
subconstientului meu. Stiu ca, de fiecare data cand rostesc aceasta
rugaciune, intaresc subconstientul meu in aceasta credinta, pana cand voi
putea din nou sa umblu nestingherita si plina de bucurie". Fiul ei se ruga
pentru ea intr-un mod similar. A iesit din spital pe scaunul cu rotile, dar dupa o
luna s-a insanatosit deplin.

Acesta este doar unul dintre multiplele exemple referitoare la miracolele care
sunt posibile cu ajutorul credintei. Si aceasta deoarece tot ceea ce vom crede cu
toata fiinta noastra se va impregna in subconstientul nostru, care, la fel ca un
servitor credincios, fa face ca intr-o zi tot acestea sa devina realitate.î

45