Facultatea Transfrontalieră

Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați

Referat
Tema : Consiliul Europei

Elaborat : Marian Vitalie

Profesor : Galățeanu Oana

Cahul 2021
 CUPRINS

I. Introducere........................................................................................................pag.3

II. Istoria apariției Consiliului Europei...............................................................pag.3

II.1 Aspecte generale despre statele membre și instituțiile Consiliului Europei......pag 6

II.2 Structura și elementele distinctive ale Consiliului Europei……………...…….pag 9

II.3 Obiectivele și realizările Consiliului Europei……………………..….....……pag 11

III. Concluzii……………………………………………………...………….……pag 15

IV. Bibliografie.......................................................................................................pag.15

2
 Consiliul Europei
Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat
naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte
state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de
Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la
Strasbourg.

Consiliul Europei susține libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, libertatea de

întrunire, egalitatea și protecția minorităților. Acesta a lansat campanii pe teme precum protecția
copilului, discursuri online de instigare la ură și drepturile persoanelor de etnie romă care
reprezintă cea mai răspândită minoritate din Europa. Consiliul Europei ajută statele membre să
lupte împotriva corupției și a terorismului și întreprinde reformele judiciare necesare. Grupul său
de experți constituționali, cunoscut drept Comisia de la Veneția, oferă consiliere juridică țărilor
din întreaga lume.1
Consiliul Europei promovează drepturile omului prin convenții internaționale, cum ar fi
Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
și Convenția privind criminalitatea informatică. Acesta monitorizează evoluția statelor membre
în aceste domenii și emite recomandări prin organismele de monitorizare formate din experți
independenți. Statele membre ale Consiliului Europei nu mai aplică pedeapsa cu moartea.

II. Istoria apariției Consiliului Europei

Într-un discurs din 1929, ministrul francez de externe Aristide Briand a lansat ideea unei
organizații care să adune națiunile europene într-o „uniune federală” pentru a rezolva problemele
comune. Dar liderul Marii Britanii din timpul războiului, Sir Winston Churchill, a sugerat pentru
prima dată public crearea unui „Consiliu al Europei” într-o emisiune radiofonica BBC din 21
martie 1943, în timp ce cel de-al Doilea Război Mondial era încă declanșat. În propriile sale
cuvinte, a încercat să „privească prin negurile viitorului până la sfârșitul războiului” și să se
gândească la cum să reconstruiască și să mențină pacea pe un continent distrus. Având în vedere
că Europa a fost la originea a două războaie mondiale, crearea unui astfel de organism ar fi, a
sugerat el, „o afacere grozavă”. El a revenit la idee în timpul unui discurs binecunoscut la
Universitatea din Zurich, pe 19 septembrie 1946 aruncând în spate toată greutatea prestigiului
său considerabil de după război. Dar au existat mulți alți oameni de stat și politicieni de pe
continent, mulți dintre ei membri ai Mișcării Europene, care lucrau în liniște la crearea
consiliului. Unii au considerat-o ca pe o garanție că ororile războiului nu vor mai putea fi vizitate
niciodată pe continent, alții au ajuns să-l vadă ca pe un „club al democrațiilor”, construit în jurul
unui set de valori comune care ar putea sta ca un bastion împotriva statelor totalitare aparținând.
către Blocul de Est. Alții l-au văzut din nou ca pe o „Statele Unite ale Europei” în curs de
dezvoltare, fraza rezonantă la care ajunsese Churchill la Zurich în 1946. Ca părinți fondatori ai
consiliului europei ii avem pe: Winston Churchill (prim-ministru al Regatului Unit al Marii
Britanii), Robert Schuman (Ministrul afacerilor externe a Franței), Paul-Henri Spaak (prim-
ministru și ministru afacerilor externe a Belgiei în anii 1940, 1950), Alcide de Gasperi (prim-

1
https://en.wikipedia.org/wiki/Council_of_Europe

3
ministru al Italiei) și Ernest Bevin (secretarul de stat pentru afaceri externe al Regatului Unit al
Marii Britanii).
Viitoarea structură a Consiliului Europei a fost discutată la Congresul Europei care a reunit
câteva sute de politicieni de frunte, reprezentanți ai guvernului și membri ai societății civile la
Haga, Țările de Jos, în 1948. Au existat două școli de gândire concurente: unii au favorizat un
organizație internațională clasică cu reprezentanți ai guvernelor, în timp ce alții au preferat un
forum politic cu parlamentari. Ambele abordări au fost în cele din urmă combinate prin crearea
unui Comitet de Miniștri (în care erau reprezentate guvernele) și a unei Adunări Consultative (în
care erau reprezentate parlamentele), cele două organisme principale menționate în Statutul
Consiliului Europei. Această structură dublă interguvernamentală și interparlamentară a fost
copiată ulterior pentru Comunitățile Europene, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și
Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa.2
Consiliul Europei a fost semnat la 5 mai 1949 prin Tratatul de la Londra, statutul fondator al
organizației, care stabilește cele trei valori de bază care ar trebui să ghideze activitatea sa:
democrația, drepturile omului și statul de drept. A fost semnat la Londra în acea zi de zece state:
Belgia, Danemarca, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și
Regatul Unit, deși Turcia și Grecia s-au alăturat trei luni mai târziu. La 10 august 1949, 100 de
membri ai Adunării Consultative a consiliului, parlamentari provenind din cele douăsprezece
națiuni membre, s-au întâlnit la Strasbourg pentru prima sa sesiune plenară, au ținut peste 18
ședințe și au durat aproape o lună. Ei au dezbătut cum să reconcilieze și să reconstruiască un
continent încă zguduit de război, dar care se confruntă deja cu o nouă divizare Est-Vest, au lansat
conceptul unei instanțe transnaționale pentru a proteja drepturile fundamentale ale omului ale
fiecărui cetățean și au făcut primii pași într-un proces care ar duce în cele din urmă la crearea
Uniunii Europene.3
În august 1949, Paul-Henri Spaak a demisionat din funcția de ministru de externe al Belgiei
pentru a fi ales ca prim președinte al Adunării. În culise, și el a lucrat în liniște la crearea
consiliului și a jucat un rol cheie în direcționarea lucrărilor sale timpurii. Cu toate acestea, în
decembrie 1951, după aproape trei ani în acest rol, Spaak a demisionat dezamăgit după ce
Adunarea a respins propunerile pentru o „autoritate politică europeană”. Convins că Consiliul
Europei nu va fi niciodată în măsură să-și atingă obiectivul pe termen lung al unei Europe
unificate, el a încercat din nou în curând într-un format nou și mai promițător, bazat de data
aceasta pe integrarea economică, devenind unul a fondatorilor Uniunii Europene.

A existat un entuziasm imens pentru Consiliul Europei în primii săi ani, deoarece pionierii săi s-
au apucat să elaboreze ceea ce urma să devină Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o
carte a drepturilor individuale pe care - se spera - nici un guvern membru nu o va mai putea
încălca vreodată. Ei s-au bazat, parțial, pe principiile Declarației Universale a Drepturilor
Omului, semnată cu doar câteva luni mai devreme la Paris. Dar, în mod esențial, acolo unde
Declarația Universală a fost în esență aspirațională, Convenția Europeană a prezentat încă de la
început un mecanism de executare - o Curte internațională - care urma să se pronunțe asupra
presupuselor încălcări ale articolelor sale și să tragă guvernele la răspundere, un salt dramatic
înainte pentru justiția internațională. Astăzi, aceasta este Curtea Europeană a Drepturilor Omului,
2
https://www.coe.int/en/web/about-us/founding-fathers

3
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/30114

4
ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru 47 de națiuni europene, cel mai amplu sistem de justiție
internațională din întreaga lume.
Unul dintre primele acte ale consiliului a fost primirea Germaniei de Vest în valul său la 2 mai
1951, stabilind un model de reconciliere postbelică care urma să devină un semn distinctiv al
consiliului și demararea unui lung proces de „extindere” care a fost să vadă organizația crescând
de la cele zece state membre fondatoare inițiale la cele 47 de națiuni care alcătuiesc astăzi
Consiliul Europei. Islanda se alăturase deja în 1950, urmată în 1956 de Austria, Cipru în 1961,
Elveția în 1963 și Malta în 1965.
Construit la 5 mai 1949 de 8 state contractante( Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia), urmate de Grecia si Turcia in august
1949, Consiliul Europei, are astazi 47de state membre cu o populație aproximativ de 820 de
milioane de oameni și un buget annual aproximativ de 500 milioane de euro. Totodată 28 de
state din Consiliului Europei sunt și state membre ale Uniunii Europene. Toate statele membre
ale Consiliului Europei au aderat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un tratat
conceput pentru a proteja drepturile omului, democrația și statul de drept.
De la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei din data de 13 iulie 1995, Organizația a
susținut Moldova în îndeplinirea obligațiilor sale statutare și a angajamentelor specifice pentru
consolidarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept.

România a aderat la Consiliul Europei (CE) ca urmare a deciziei de la 4 octombrie 1993,

formulată prin rezoluţia nr. 37/1993 a Comitetului de Miniştri al CE, privind invitarea ţării
noastre de a deveni membru al Consiliului Europei. La data de 7 octombrie 1993, România a
semnat documente statutare şi Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale
ale Omului, cu ocazia primului Summit al CE (Viena).
Aderarea la CE, organizaţie fondată pe principiile respectului pentru drepturile şi libertăţile
fundamentale ale omului, pentru valorile democraţiei şi ale statului de drept, a constituit o etapă
obligatorie în promovarea demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană (UE) şi la
Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO).4
România dispune de un important capital politic şi instituţional la Consiliul Europei, reprezentat
de suma eforturilor factorilor politici şi a instituţiilor statului (guvern, parlament, justiţie,
autorităţi locale) de a promova aplicarea acquis-ului Consiliului Europei în societatea
românească.Consiliul Europei nu trebuie confundat cu Uniunea Europeana, intrucat desi ambele
recunosc ca valoare protectia drepturilor omului, raman doua organizatii distincte, care au fost
construite fiecare pentru scopuri distincte.Este necesara precizarea ca stateke membre ale Uniunii
Europene sunt toate membre ale Consiliului Europei, nu insa si Uniunea Europeana ca atare.
Conform Statutului Consiliului Europei orice stat European poate devein membru al
Consiliului Europei, cu singura conditie de acceptare a principiului suprematiei dreptului si
garantarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale pentru toate persoanele alfate sub
jurisdictia sa. Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de "Adunarea

4
https://www.mae.ro/taxonomy/term/356/1

5
Parlamentară", alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă,
interguvernamentală, întruchipată de "Comitetul Miniștrilor", alcătuit din miniștrii de externe ai
statelor membre. Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei.

2.1 Aspecte generale despre statele membre și instituțiile Consiliului Europei

Instituțiile Consiliului Europei sunt:

Secretarul general, care este ales pentru un mandat de cinci ani de către Adunarea Parlamentară
și conduce Secretariatul Consiliului Europei. Thorbjørn Jagland, fostul prim-ministru al
Norvegiei, a fost ales secretar general al Consiliului Europei la 29 septembrie 2009. În iunie
2014, el a devenit primul secretar general care a fost reales, începând cu al doilea mandat în
funcție la 1 octombrie 2014. Comitetul Miniștrilor, care cuprinde miniștrii afacerilor externe ai
tuturor celor 47 de state membre, care sunt reprezentați de reprezentanții permanenți și
ambasadorii lor acreditați la Consiliul Europei. Președințiile Comitetului Miniștrilor se
desfășoară în ordine alfabetică timp de șase luni după alfabetul englez.5

Adunarea Parlamentară (APCE), care cuprinde parlamentari naționali din toate statele membre[3.
Adoptând rezoluții și recomandări către guverne, Adunarea poartă un dialog cu omologul său
guvernamental, Comitetul de Miniștri, și este adesea considerată „motorul” organizației.
Delegațiile parlamentare naționale la Adunare trebuie să reflecte spectrul politic al parlamentului
lor național, adică să cuprindă partide guvernamentale și de opoziție. Adunarea numește membri
în calitate de raportori cu mandat de pregătire a rapoartelor parlamentare pe teme specifice.
Deputatul britanic Sir David Maxwell-Fyfe a fost raportor pentru elaborarea Convenției
Europene a Drepturilor Omului. Rapoartele lui Dick Marty despre detențiile secrete ale CIA și
zborurile de predare în Europa au devenit destul de celebre în 2006 și 2007. Alte rapoarte ale
Adunării au fost esențiale, de exemplu, în abolirea pedepsei cu moartea în Europa, evidențiind
situația politică și a drepturilor omului din Cecenia, identificând care a fost responsabil pentru
persoanele dispărute în Belarus, cronicind amenințările la adresa libertății de exprimare în mass-
media și multe alte subiecte.

Congresul Consiliului Europei (Congresul Autorităților Locale și Regionale ale Europei), care a
fost creat în 1994 și cuprinde reprezentanți politici ai autorităților locale și regionale din toate
statele membre. Cele mai influente instrumente ale Consiliului Europei în acest domeniu sunt
Carta europeană a autonomiei locale din 1985 și Convenția-cadru europeană privind cooperarea
transfrontalieră între comunitățile sau autoritățile teritoriale din 1980.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, creată în temeiul Convenției Europene a Drepturilor

Omului din 1950, este compusă dintr-un judecător din fiecare stat membru ales pentru un singur
mandat, nereînnoibil, de nouă ani de Adunarea Parlamentară și este condusă de Președintele ales.
al Curții. Actualul președinte al Curții este Guido Raimondi din Italia. Conform recentului
protocol nr. 14 la Convenția europeană a drepturilor omului, procesarea cauzei Curții a fost
5
https://en.wikipedia.org/wiki/Council_of_Europe

6
reformată și simplificată. Ratificarea Protocolului nr. 14 a fost amânată de Rusia cu câțiva ani,
dar a câștigat sprijin pentru a fi aprobat în ianuarie 2010.

Comisarul pentru drepturile omului este ales de Adunarea Parlamentară pentru un mandat
nereînnoit de șase ani de la crearea acestei poziții în 1999. Din aprilie 2018, această funcție este
ocupată de Dunja Mijatović din Bosnia și Herțegovina.

Conferința OING-urilor. ONG-urile pot participa la Conferința OING-urilor a Consiliului

Europei. De la [Rezoluția (2003)8] adoptată de Comitetul de Miniștri la 19 noiembrie 2003, li se
acordă un „statut participativ”.

Consiliul mixt pentru tineret al Consiliului Europei. Comitetul European de Coordonare (CDEJ)
pentru Tineret și Consiliul Consultativ pentru Tineret (CCJ) al Consiliului Europei formează
împreună Consiliul Comun pentru Tineret (CMJ). CDEJ reunește reprezentanți ai ministerelor
sau organismelor responsabile cu problemele tineretului din cele 50 de state părți la Convenția
Culturală Europeană. CDEJ încurajează cooperarea între guvernele din sectorul tineretului și
oferă un cadru pentru compararea politicilor naționale de tineret, schimbul de bune practici și
elaborarea textelor de stabilire a standardelor. Consiliul Consultativ pentru Tineret cuprinde 30
de reprezentanți ai organizațiilor și rețelelor neguvernamentale de tineret. Oferă opinii și
contribuții din partea ONG-urilor de tineret cu privire la toate activitățile din sectorul de tineret și
se asigură că tinerii sunt implicați în celelalte activități ale consiliului.

Birourile de informare ale Consiliului Europei în multe state membre.

Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg, Franța. Primele întâlniri au avut loc la Palatul
Universității din Strasbourg în 1949, dar Consiliul Europei sa mutat curând în propriile sale
clădiri. Cele opt clădiri principale ale Consiliului Europei sunt situate în Quartier européen, o
zonă din nord-estul Strasbourgului, răspândită în cele trei districte Le Wacken, La Robertsau și
Quartier de l'Orangerie, unde sunt situate și cele patru clădiri ale sediului Parlamentul European
de la Strasbourg, sediul Arte și sediul Institutului Internațional al Drepturilor Omului.

Clădirea în zonă a început în 1949 odată cu predecesorul Palais de l'Europe, Casa Europei
(demolată în 1977), și s-a încheiat provizoriu în 2007 odată cu deschiderea noii clădiri de birouri
generale, denumită ulterior „Agora”. ", în 2008. Palais de l'Europe (Palatul Europei) și Vila Art
Nouveau Schutzenberger (sediul Observatorului Audiovizual European) se află în districtul
Orangerie și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Direcția Europeană pentru Calitatea
Medicamentelor și Agora Clădirile sunt în districtul Robertsau. Clădirea Agora a fost votată „cel
mai bun proiect imobiliar internațional de centru de afaceri din 2007” la 13 martie 2008, la
MIPIM 2008. Centrul European de Tineret este situat în cartierul Wacken.

Pe lângă sediul său din Strasbourg, Consiliul Europei este prezent și în alte orașe și țări. Banca
de Dezvoltare a Consiliului Europei are sediul la Paris, Centrul Nord-Sud al Consiliului Europei
este înființat la Lisabona, Portugalia, iar Centrul pentru Limbi Moderne este în Graz, Austria.

7
Există centre europene pentru tineret la Budapesta, Ungaria și la Strasbourg. Centrul european
Wergeland, un nou Centru de resurse pentru educația pentru dialog intercultural, drepturile
omului și cetățenia democratică, a funcționat în cooperare cu guvernul norvegian, a fost deschis
la Oslo, Norvegia, în februarie 2009.

Consiliul Europei are birouri în Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia și Herțegovina, Georgia,
Moldova, Muntenegru, Serbia și Ucraina; birouri de informare în Albania, Armenia,
Azerbaidjan, Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Georgia, Ungaria, Letonia, Lituania, Moldova,
Macedonia de Nord, Polonia, România, Federația Rusă, Slovacia, Slovenia și Ucraina; și un
birou de proiecte în Turcia. Toate aceste birouri sunt instituții ale Consiliului Europei și
împărtășesc personalitatea juridică a acestuia cu privilegii și imunități.

Consiliul Europei funcționează în principal prin convenții. Prin elaborarea de convenții sau
tratate internaționale se stabilesc standarde juridice comune pentru statele sale membre. Cu toate
acestea, mai multe convenții au fost deschise spre semnare statelor nemembre. Exemple
importante sunt Convenția privind criminalitatea cibernetică (semnată, de exemplu, de Canada,
Japonia, Africa de Sud și Statele Unite), Convenția de recunoaștere de la Lisabona privind
recunoașterea perioadelor de studii și a diplomelor (semnată, de exemplu, de Australia, Belarus,
Canada, Sfântul Scaun, Israel, Kazahstan, Kârgâzstan, Noua Zeelandă și Statele Unite),
Convenția antidoping (semnată, de exemplu, de Australia, Belarus, Canada și Tunisia) și
Convenția privind conservarea vieții sălbatice europene și a habitatelor naturale ( semnat, de
exemplu, de Burkina Faso, Maroc, Tunisia și Senegal, precum și Comunitatea Europeană).
Statele nemembre participă, de asemenea, la mai multe acorduri parțiale, precum Comisia de la
Veneția, Grupul de state împotriva corupției (GRECO), Comisia Europeană de farmacopee și
Centrul Nord-Sud.

Invitațiile de a semna și ratifica convențiile relevante ale Consiliului Europei, de la caz la caz,
sunt trimise la trei grupuri de entități nemembre:

Statele non-europene: Algeria, Argentina, Australia, Bahamas, Bolivia, Brazilia, Burkina Faso,
Chile, China, Columbia, Costa Rica, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador, Honduras,
Coreea de Sud, Kârgâzstan, Liban, Malaezia, Mauritius, Maroc, Noua Zeelandă, Panama, Peru,
Filipine, Senegal, Africa de Sud, Siria, Tadjikistan, Tonga, Trinidad și Tobago, Tunisia,
Uruguay, Venezuela și observatorii Canada, Israel, Japonia, Mexic, Statele Unite.

Statele europene: Kosovo, Kazahstan, Belarus și observatorul orașului Vatican.

Comunitatea Europeană și mai târziu Uniunea Europeană după ce personalitatea sa juridică a fost
instituită prin ratificarea Tratatului de la Lisabona al UE.

2.2 Structura și elementele distinctive ale Consiliului Europei

8
Consiliul Europei este condus de către un secretar general și un secretar general adjunct.
Secretara generală este aleasă de Adunarea Parlamentară pentru un mandat de cinci ani în fruntea
Organizației. Ea răspunde de planificarea strategică și conducerea programului de lucru și a
bugetului Consiliului. Ea conduce și reprezintă Organizația. Secretarul general adjunct este de
asemenea ales pentru o perioadă de cinci ani de către Adunarea Parlamentară, într-un scrutin
separat de cel al alegerii Secretarului general. Totodată din Consiliul Europei m-ai fac parte:6

 Comitetul de Miniștri - acesta este organismul de decizie al Organizației și este compus

din miniștrii afacerilor externe ai fiecărui stat membru, ori din reprezentanții lor
diplomatici permanenți la Strasbourg. Comitetul de Miniștri hotărăște politica pe care o
urmează Consiliul Europei și aprobă bugetul și programul său de activități.
 Adunarea Parlamentară - este compusă din 324 parlamentari din cele 47 de state
membre; Adunarea alege Secretarul General, Comisarul pentru Drepturile Omului și
judecătorii Curții Europene pentru Drepturile Omului; ea oferă un forum democratic
pentru dezbateri și monitorizează alegerile; comitetele sale joacă un rol important în
examinarea problemelor actuale.
 Congresul Autorităților Locale și Regionale este o instituție a Consiliului Europei,
responsabilă cu întărirea democrației locale și regionale în cele 47 de state membre.
Format din două camere – Camera autorităților locale și Camera regiunilor – și trei
comitete, el adună laolaltă 648 de funcționari aleși, reprezentând mai mult de 150.000 de
autorități locale și regionale.
 Curtea Europeană a Drepturilor Omului - acesta este organismul judiciar permanent,
care garantează tuturor europenilor drepturile exprimate în Convenția europeană privind
drepturile omului. Curtea este deschisă statelor și indivizilor indiferent de naționalitate.
Cele 47 de state membre sunt părți la Convenție.
 Comisarul pentru Drepturile Omului se ocupă în mod independent de acestea și atrage
atenția asupra încălcării lor.
 Conferința ONG-urilor - Conferința include circa 400 de Organizații Non-
Guvernamentale Internaționale. (INGOs). Ea furnizează legături vitale între politicieni și
public și aduce vocea societății civile către Consiliul Europei. Activitatea Consiliului
beneficiază în mod substanțial de expertiza ONG-urilor și de contactul lor cu cetățenii
europeni.

Consiliul Europei conlucrează strâns cu Uniunea Europeană și cooperează cu Națiunile

Unite, cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și cu multe ţari partenere din
vecinătate şi din lumea întreagă.

Sediul și birourile Consiliului Europei

6
Prof. univ.dr.Marin Voicu, ”Introducere in Dreptul European’ , editura Universul Juridic
,Bucuresti,2007

9
Consiliul Europei își are sediul în Strasbourg, Franța. Are 2200 de angajați și deține birouri
externe și de legătură cu alte organizații internaționale. Centrele Europene pentru Tineret, de
la Strasbourg și Budapesta oferă instruire pentru tineri în probleme de democrație și
drepturile omului.

 Palatul Europei - Proiectat de arhitectul francez Henry Bernard și inaugurat în 1977,

Palatul Europei este clădirea principală a Consiliului Europei. Intrarea sa este flancată de
steagurile tuturor statelor membre ale Consiliului. Stratul exterior al Palatului este un
mozaic de culori contrastante, care se găsesc pe cimentul suporților, pe fațada îmbrăcată
în aluminiu și pe vastele ferestre ale sălilor de conferință. Pe peluza din fața Palatului se
găsea odată predecesorul Palatului Europei – Casa Europei.
 Agora - este cea mai nouă clădire a Consiliului Europei, primindu-și numele de la
vechiul cuvânt grec care denumește un spațiu deschis pentru adunare. A fost inaugurată
în aprilie 2008 și proiectată de firmele de arhitecți Art&Build (Bruxelles) și Denu et
Paradon (Strasbourg). Clădirea combină modernitatea, eficacitatea și respectul pentru
mediul înconjurător. În spatele vastei fațade glazurate se află două atrii, încercuite de săli
de conferință îmbrăcate în aramă prepatinată. Acoperișul protuberant al structurii este din
metal, pe el aflându-se coșuri solare, de o formă care să permită ventilarea naturală a
atriilor.
 Clădirea Drepturilor Omului - Inaugurată în 1995, Clădirea Drepturilor Omului, se
curbează de-a lungul râului Ill, care străbate Strasbourg-ul. Este una dintre realizările cele
mai uimitoare ale marelui arhitect britanic Lord Richard Rogers, care a mai proiectat și
Centrul Georges-Pompidou, Domul Millennium din Londra și sediul Adunării Naționale
Galeze. Clădirea abundă de simboluri (fațada evocă balanța justiției) și folosește
materiale contemporane (utilizarea din plin a sticlei este o metaforă pentru transparență).
Partea din față a Clădirii Drepturilor Omului este formată din cele două camere cilindrice
ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
 Directoratul European pentru calitatea medicamentelor și îngrijirea sănătății -
Noua clădire a EDQM se află în spatele Agorei. Proiectată de arhitecți de la firma
Art&Build din Bruxelles și Denu et Paradon din Strasbourg, ea a fost inaugurată în
martie 2007. Sticla curbată și structura din lemn combină o estetică modernă cu un
funcționalism contemporan și cuprinde laboratoare, birouri și săli de conferință care
servesc rolul organizației de monitorizare a calității medicamentelor în Europa și mai
departe.
 Centru tineretului European - Proiectat de arhitecții norvegieni Lund și Slaatto, această
clădire funcțională, contemporană a primit, începând cu 1972, zeci de mii de tineri din
toate mediile. Este situată în cartierul Wacken. Centrul Tineretului European, un
remarcabil exemplu de arhitectură scandinavă, îmbină structuri de beton și aluminiu,
creând un efect uimitor.

Ce ține de simbolurile distinctive ale Consiliurui Europei avem:

10
Steagul European - Pe fundalul unui cer albastru, stelele formează un cerc, simbolizând unirea.
Numărul stelelor este fix, doisprezece fiind simbolul perfecțiunii și întregului, aducând aminte de
apostoli, fiii lui Iacob, muncile lui Hercule, lunile anului, etc.
De la înființarea sa, în 1949, Consiliul Europei a simțit nevoia să ofere Europei un simbol cu care
locuitorii ei să se poată identifica. Pe 25 octombrie 1955, Adunarea Parlamentară a aprobat în
unanimitate emblema cu cercul de stele aurii pe fond albastru. Pe 9 decembrie 1955, Comitetul
de Miniștri al organizației a adoptat steagul cu stele, lansat oficial pe data de 13 decembrie a
aceluiași an, la Paris. În 1983, Parlamentul European a adoptat la rândul său steagul conceput de
Consiliul Europei și a recomandat ca acesta să devină emblema Comunității Europene. Consiliul
European și-a dat aprobarea în iunie 1985. Instituțiile Uniunii Europene au început să folosească
steagul în 1986. De atunci, steagul european a devenit sinonim cu un proiect politic comun care
îi unește pe toți europenii, trecând dincolo de diferențele dintre ei.
Imnul European - Începând cu 1972, imnul european este un fragment din preludiul la „Oda
bucuriei”, din simfonia a IX-a de Beethoven.
Consiliul Europei pune la dispoziția profesioniștilor și a publicului larg înregistrări ale diferitelor
interpretări ale imnului european. Aceste înregistrări sunt fragmente din "Rhapsodie sur l'Hymne
Européen" de compozitorul francez Christophe Guyard. Ele au fost comandate de Consiliul
Europei pentru a fi folosite în documentare, știri și alte programe despre Consiliul Europei.
"Rhapsodie sur l'Hymne Européen" este o operă protejată. Nu este liberă de copyright, fiind
înregistrată la Sacem (Franța). Compozitorul este Christophe Guyard
Logoul - Sigla este concepută pentru a identifica în mod unic Consiliul Europei. Forma, fontul și
culoarea logo-ului nu trebuie modificate. Logo-ul este bilingv, engleză și franceză, cele două
limbi oficiale ale Consiliului Europei. Nu poate fi tradus în alte limbi.

2.3 Obiectivele și realizările Consiliului Europei7

-Protejarea drepturilor omului, a democratiei pluraliste si a suprematiei dreptului

-Favorizarea constientizarii si incurajarea dezvoltarii identitatii si diversitatii culturale ale

Europei

-Cautarea solutiilor pentru problemele cu care se confrunta soceitatea europeana(discriminarea

minoritatilor,xenopfobia, intoleranta,clonarea umana, SIDA,drogurile, terorismul,crima
organizata).

-Dezvoltarea stabilitatii democratice in Europa, prin sustinerea reformelor politice, legislative si

contitutionale.

7
https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf

11
Principalele realizări ale Consiliul Europei sunt:
Abolirea pedepsei cu moartea
Consiliul Europei a jucat un rol de pionierat în lupta pentru abolirea pedepsei capitale, pe care o
consideră a nu avea loc într-o societate democratică. În aprilie 1983, el a adoptat Protocolul Nr 6
la Convenția Europeană privind Drepturile Omului, abolind pedeapsa cu moartea, urmat în mai
2002 de Protocolul Nr 13, privind abolirea în orice circumstanță.
Consiliul Europei a stabilit ca abolirea pedepsei cu moartea să fie o precondiție pentru aderare.
Începând cu 1997, nicio execuție nu a mai fost efectuată în niciunul dintre cele 47 de state
membre ale Organizației.

Întărirea drepturilor omului

Orice țară care intră în Consiliul Europei este de acord să fie obiectul mecanismelor de
monitorizare independentă, care evaluează respectarea drepturilor omului și a practicilor
democratice.
Un exemplu este Comitetul Consiliului Europei pentru Prevenirea Torturii, care efectuează
regulat vizite neanunțate în locurile de detenție din cele 47 de state membre (închisori, poliție,
centre de reținere pentru străini), cu scopul de a evalua modul în care sunt tratate persoanele
private de libertate.
În ce privește Comitetul European pentru Drepturile Sociale, acesta verifică dacă drepturile la
locuință, sănătate, educație, locurile de muncă și libertatea de mișcare, garantate de Carta Socială
Europeană, sunt implementate de către țările în cauză.
Un alt exemplu îl constituie Grupul de State împotriva Corupției (Greco), care identifică
deficiențele în politicile naționale anti-corupție și încurajează statele să ducă la îndeplinire
reformele legislative, instituționale sau administrative necesare. Evaluările sale se bazează pe
convențiile relevante ale Consiliului Europei.

Nediscriminarea și lupta împotriva rasismului

Convenția Europeană privind Drepturile Omului interzice orice formă de discriminare din partea
autorităților publice, indiferent de motiv. Consiliul Europei desfășoară diferite activități pentru
protecția minorităților, inclusiv a celei mai mari minorități din Europa, romii.
Alianța Europeană a Orașelor și Regiunilor pentru Includerea Romilor, de pildă, reprezintă o
inițiativă a Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei. Un rezultat
vizibil al Alianței este proiectul Romact, desfășurat în colaborare cu Uniunea Europeană.
În ce privește Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței, ea analizează acele
probleme specifice și face recomandări regulate celor 47 de state membre ale Consiliului
Europei.
Consiliul Europei joacă de asemenea un rol conducător în lupta împotriva discriminării pe motiv
de orientare sexuală sau identitate de gen.
În sfârșit, Convenția Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale prevede un mecanism de
monitorizare care evaluează și îmbunătățește protecția minorităților în țările respective.

12
Susținerea libertății de expresie
Nu poate exista democrație reală fără libertate de expresie și fără o mass-media liberă și
pluralistă. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului acordă presei o protecție extrem
de cuprinzătoare, în special atunci când este vorba de natura confidențială a surselor jurnaliștilor.
În opinia Curții, absența unei astfel de protecții ar putea împiedica sursele să ajute presa în a
informa publicul în legătură cu subiecte de interes public.
Dreptul la libertatea de expresie se aplică și noilor forme de comunicare în masă, inclusiv
Internetului. Consiliul Europei este activ în mod constant în apărarea acestui drept, luând în
considerare orice evoluții.
El ajută mai multe state membre să-și îmbunătățească legislația și politicile privind libertatea de
expresie și libertatea presei. Sunt organizate de asemenea cursuri de instruire și vizite de studiu
pentru profesioniștii din mass-media.8

Egalitatea de gen
În sfera justiției și democrației, egalitatea de gen este considerată acum importantă pentru
creșterea economică a țărilor. Scopul instrumentelor relevante ale Consiliului Europei este să
combată orice formă de discriminare împotriva femeilor și să promoveze rolul femeii în
societate.
Convenția Consiliului Europei privind Prevenirea și Combaterea Violenței Împotriva Femeilor,
care constituie un pas înainte semnificativ în acest domeniu, se bazează pe premisa că această
violență nu poate fi eradicată până nu se vor face eforturi să se realizeze o mai mare egalitate
între femei și bărbați.

Protecția drepturilor copiilor

Copiii sunt vulnerabili și depind de adulți pentru cea mai mare parte a nevoilor lor. Scopul
programului pentru copii al Consiliului Europei este să le protejeze drepturile, să prevină orice
fel de violență împotriva lor, să asigure urmărirea făptașilor și să promoveze participarea copiilor
la acele decizii care îi privesc.
Din acest motiv, Convenția pentru Protecția Copiilor împotriva Exploatării Sexuale și Abuzului
Sexual reprezintă primul instrument care încriminează abuzul sexual împotriva copiilor, inclusiv
acasă ori în cadrul familiei. Convenția a intrat în vigoare pe 1 iulie 2010.
În plus, Consiliul Europei a adoptat linii directoare pentru îmbunătățirea accesului copiilor la
justiție.

Apărarea diversității culturale

În urma adoptării în anul 2008 a „Foii Albe privind Dialogul Intercultural”, Consiliul Europei a
demarat câteva programe în legătură cu instruirea profesorilor, protecția minorităților și
coeziunea socială, inclusiv un dialog anual cu comunitățile religioase și reprezentanți ai
credințelor non-religioase. O rețea de Orașe Interculturale le ajută pe orașele sale membre să se
ocupe de diversitatea culturală și are grijă de amestecul și interacțiunea între grupurile eterogene
în locurile publice cu scopul de a promova coeziunea lor. Ea realizează instrumente pentru
rezolvarea conflictelor culturale.

8
https://www.ejn-crimjust.europa.eu/ejn/PartnersDetail/RO/9

13
În scopul de a promova înțelegerea interculturală, Consiliul Europei pregătește programe și
instrumente pentru îmbunătățirea predării limbilor străine.

Observarea alegerilor
Prin intermediul activităților lor de consultare și observare, Adunarea Parlamentară a Consiliului
Europei și alte câteva instituții europene, precum OSCE, ajută la garantarea unor alegeri
democratice, libere și corecte pe tot continentul.
Congresul Autorităților Locale și Regionale observă în mod periodic alegerile locale și regionale
din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. Misiunile sale de observare acoperă întregul
proces electoral și întregesc activitățile sale de monitorizare a Cartei Europene a Autoguvernării
Locale.
Mai mult, pentru o mai bună desfășurare a alegerilor, Consiliul Europei redactează programe de
asistență pentru o reformă fundamentală a legislației electorale, pentru redactarea listelor
electorale și pentru instruirea de observatori naționali și de oficiali electorali.

Educația în spiritul drepturilor omului și democrației

Democrația se extinde de asemenea către o participare publică activă în viața comunității, în
special în contextul activităților societății civile. Consiliul Europei dezvoltă strategii și
instrumente pentru promovarea învățării drepturilor omului și democrației. Carta privind
Educația pentru Cetățenie Democratică și Drepturile Omului, elaborată de Consiliul Europei, ne
arată cum să punem în practică acele valori.
Peste 5.000 de lideri de tineret sunt instruiți în fiecare an în Centrele Tineretului European ale
Consiliului Europei din Budapesta și Strasbourg. Cursurile oferite produc un efect de cascadă,
prin trecerea cunoștințelor dobândite de tinerii lideri către membrii asociaților lor. Mai mult de
15.000 de tineri beneficiază de asemenea de proiecte sprijinite de Fundația Tineretului European,
în scopul promovării înțelegerii, toleranței și solidarității.

Calitatea medicamentelor și îngrijirea sănătății

Misiunea Directoratului European pentru Calitatea Medicamentelor & Asistenței Medicale
(DECM) al Consiliului Europei este de a contribui la dreptul de bază al omului de a avea acces la
medicamente și asistență medicală de calitate, și de a promova și proteja sănătatea oamenilor și
animalelor.
Activitatea DECM cuprinde domenii specifice, precum medicamentele, transfuzia de sânge,
transplantul, precum și cosmeticele și materialele care iau contact cu mâncarea. În conformitate
cu misiunea sa, toate activitățile DECM vizează asigurarea standardelor optime pentru a proteja
sănătatea publică pe tot continentul.

III Concluzii
În urma elaborării prezentului referat pot concluziona faptul că formarea Consiliului Europei are
o importanță majoră pe continental European, anume această organizație a reușit să stabilizeze
situația tensionată pe continent după cele două războaie mondiale și să creeze o lume unde
democrația este pe prim plan. Totul a început de la ideea unei organizații care să adune națiunile

14
europene într-o „uniune federală” pentru a rezolva problemele comune. Ca ulterior aceasta
organizație să reconstruiască și să mențină pacea pe un continent distrus. Având în vedere că
Europa a fost la originea a două războaie mondiale. Anume datorită implicării a fiecărui stat din
cele 47, Consiliul Europei a putut realiza o mulțime de problem social-politice cum ar fi: abolirea
pedepsei cu moartea, întărirea respectării drepturilor omului având ca baza declarația universală
a drepturilor omului, și nu în ultimul rînd probleme referitoare la egalitatea de gen și
discriminare. Spre final putem menționa că o asemenea organizație a construit în jurul său set de
valori comune care au pus sfîrșit haosului și au dus la crearea unei democrații în europa.

IV Bibliografie

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Council_of_Europe

2. www.coe.int/en/web/cm

3. Prof. univ.dr.Marin Voicu, ”Introducere in Dreptul European’ , editura Universul

Juridic ,Bucuresti,2007

4. https://mfa.gov.md/ro/content/informatii-despre-consiliul-europei

5. https://www.ejn-crimjust.europa.eu/ejn/PartnersDetail/RO/9

6. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/30114

7. https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf

8. https://www.mae.ro/taxonomy/term/356/1

15