Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PERSOANA FIZICĂ
(Referat - Drept Civil. Persoanele)
Îndrumător Științific,
Student,
Numele
Domiciliul
Starea civilă
Personalitatea unei persoane fizice trebuie să apară distinct în relațiile inter-umane, față
de personalitatea unei alte persoane. Prin urmare, legiuitorul consfințește pentru oricare
persoană fizică dreptul la nume stabilit sau dobândit conform prevederilor legii.
Numele. În literatura juridică numele este definit ca fiind acel mijloc de identificare a
persoanei fizice, care constă în cuvintele prin care aceasta se individualizează în familie și în
societate, cuvinte stabilite, în condițiile legii, cu această semnificație.
Numele persoanei fizice este un drept subiectiv nepatrimonial. Conținutul acestui drept
cuprinde prerogativele titularului de a purta, de a folosi numele dobândit, posibilitatea de a
cere îndreptarea, rectificarea greșelilor strecurate în actele care cuprind numele, precum și
dreptul de a se opune folosirii numelui de către alte persoane.
Potrivit art. 4 din OG 41 din 2003, cetățenii români pot obține schimbarea numelui de
familie și a prenumelui sau numai a unuia dintre nume, pe cale administrativă, pe baza unor
motive temeinice. Cererea de schimbare a numelui de familie se publică în Monitorul Oficial
și se soluționează de către serviciul public comunitar de evidență a persoanelor. Potrivit art.
17 din același act normativ, ”Dovada schimbării numelui se face cu dispoziția de admitere a
schimbării numelui sau cu certificatul eliberat de serviciul public, pe baza dispoziției de
admitere a schimbării numelui.”
Codul Civil stabilește competența primarului localității pe raza căreia a fost găsit
copilul abandonat pentru a stabili numele și prenumele copilului. Astfel art. 84 alin. 3 arată
că: ”Numele de familie și prenumele copilului găsit, născut din părinți necunoscuți, precum și
cele ale copilului care este părăsit de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost
stabilită în termenul prevăzut de lege, se stabilesc prin dispoziția primarului comunei,
orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București în a cărui rază teritorială a fost
găsit copilul ori, după caz, s-a constatat părăsirea lui, în condițiile legii speciale.”
Potrivit art. 87 din noul Cod Civil, ”domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta
declară că își are locuința principală.”
Domiciliul legal - este definit ca fiind domiciliul stabilit de lege pentru anumite
categorii de persoane aflate sub ocrotire: minorul1, persoana fizică pusă sub
interdicție judecătorească, persoana fizică ocrotită prin curatelă 2.
1
Art. 92 alin.(1),(2),(3),(4) din noul Cod Civil
2
Art.94 din noul Cod Civil
Domiciliul ales sau convențional – este locuința stabilită de părțile actului juridic
pentru executarea actului, soluționarea eventualelor litigii, comunicarea actelor de
procedură,etc. Potrivit articolului 97 din noul Cod civil, „(1) Părțile unui act juridic pot
să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor şi a executării obligațiilor
născute din acel act. (2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în
scris.”.
Reședința persoanei fizice este locul unde aceasta are locuința secundară și reprezintă un
atribut de identificare în spațiu a persoanei, un drept subiectiv nepatrimonial. Dovada
reședinței se face cu cartea de identitate. O persoană fizică nu poate avea în același timp
decât o singură reședință, chiar dacă are mai multe locuințe (art. 86 alin. 2 din noul Cod Civil)
Starea civilă. Potrivit articolului 98 din noul Cod civil, „Starea civilă este dreptul
persoanei de a se individualiza, în familie şi societate, prin calitățile strict personale care
decurg din actele şi faptele de stare civilă.”
Sub aspectul calităților personale, starea civilă cuprinde următoarele elemente: din
căsătorie, din afara căsătoriei, divorțat, văduv, recăsătorit, rudă sau afin cu cineva, bărbat ori
femeie, de o anumită vârstă, născut intr-o anumită localitate, etc.
Conținutul stării civile: filiația persoanei fizice, starea conjugală a persoanei fizice,
sexul, cetățenia, vârsta.
1. Filiația reprezintă raportul de descendență a unei persoane din părinții săi.
Din filiație derivă rudenia3. Filiația este de mai multe feluri: filiația față de
mamă, filiația față de tată, filiația care rezultă din reproducerea umană
asistată medical cu terț donator, filiația din adopție.
2. Starea conjugală înseamnă starea civilă a persoanei fizice în raport cu
căsătoria. O persoană fizică poate avea starea conjugală de persoană
căsătorită sau necăsătorită.
3. Sexul este un element de identificare a persoanei fizice, care se consemnează
în actele de stare civilă, pe baza certificatului medical constatator al naşterii.
4. Cetățenia reprezintă legătura juridică a unei persoane cu un anumit stat şi
este un element de individualizare a persoanei față de alte persoane,
aparținând altor state.
5. Vârsta reprezintă intervalul de timp care a trecut de la naşterea unei persoane
şi până la un anumit moment din viața ei.
Faptele de stare civilă, care dau naștere, respectiv sting starea civilă sunt nașterea și
moartea persoanei fizice. Nașterea reprezintă faptul material, care are consecințe juridice
referitoare la filiația, numele şi cetățenia persoanei fizice. La înregistrarea naşterii, ofițerul
de stare civilă atribuie şi înscrie codul numeric personal al copilului, care se menționează în
certificatul lui de naştere și în toate celelalte acte care privesc persoana fizică.
Moartea( decesul persoanei fizice) reprezintă faptul material, care, pe de o parte, produce
efecte juridice legate de deschiderea succesiunii celui decedat, de încetarea căsătoriei lui, iar
pe de altă parte, conduce la însăşi încetarea stării civile. După întocmirea actului de deces,
ofițerul de stare civilă eliberează declarantului o adeverință de înhumare sau de incinerare a
cadavrului.
Actele juridice de stare civilă. Actele juridice de stare civilă sunt operațiunile
juridice care conduc la crearea sau modificarea stării civile. Astfel de operațiuni juridice sunt
actul de căsătorie, actul juridic de recunoaştere a filiației, față de mamă sau față de tată.
3
Art. 405 alin. 1 din noul Cod Civil
unei familii şi reglementat de normele imperative ale legii (art. 259 alin. 1 și 2
din noul Cod civil). După îndeplinirea condițiilor de fond şi a celor de formă
premergătoare încheierii căsătoriei, se procedează la încheierea căsătoriei de
către ofițerul de stare civilă.
Actul juridic de recunoaștere al filiației - este actul unilateral, solemn,
personal şi irevocabil prin care mama sau tatăl recunoaşte un copil ca fiind al
său. Recunoaşterea filiației se poate face în una dintre următoarele trei
forme: prin declarație la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau prin
testament.
Actele de stare civilă. Noțiunea de acte de stare civilă are un dublu sens: de acte
juridice de stare civilă, care au ca efect naşterea, modificarea sau stingerea unor elemente
de stare civilă şi de acte (înscrisuri) doveditoare ale stării civile. Actele de stare civilă ( de
naștere, de căsătorie și de deces ) sunt înscrisuri autentice conform art.99 alin. 2 din noul
Cod Civil.
Există două categorii de înregistrări de stare civilă: întocmirea actelor de stare civilă
(a actelor de naștere, căsătorie, deces) și înscrierea de mențiuni marginale, pe actele de
stare civilă, din registrul de stare civilă (în cazul stabilirii filiației, încuviințării adopției,
divorțului etc.). Organele competente să efectueze înregistrările de stare civilă sunt:
consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti; serviciile publice
comunitare de evidență a persoanelor în unitățile administrativ‐teritoriale unde acestea sunt
constituite; ofițerii de stare civilă din cadrul primăriilor, unităților administrativ‐teritoriale în
care nu funcționează servicii publice comunitare locale de evidență a persoanelor.
4
Art.100 alin. 3 și 4 din noul Cod Civil
Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă are importanţă pentru protecţia
drepturilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale ale persoanelor fizice, deoarece de
aceste evenimente legea leagă apariţia, modificarea sau încetarea unor drepturi şi obligaţii
de o importanţă majoră pentru persoanele fizice. Astfel, o dată cu naşterea copilului la
părinţi apar drepturi şi obligaţii părinteşti, obligaţii de întreţinere; în legătură cu moartea
persoanei apar drepturile de succesiune a patrimoniului defunctului, dreptul copilului minor
al defunctului la pensie etc. Scopul înregistrării de stat constă în stabilirea unei dovezi
incontestabile a faptului că evenimentele respective au avut loc şi momentul când ele au
avut loc. În unele cazuri legea leagă de înregistrarea actului de stare civilă naşterea
(stingerea) de drepturi, adică stabileşte că drepturile şi obligaţiile corespunzătoare apar sau
încetează doar din momentul înregistrării actelor de stare civilă. Înregistrarea actelor de
stare civilă se efectuează şi în interesul statului, pentru a determina, de exemplu, gradul de
natalitate, mortalitate, etc. Aceste date sunt necesare pentru elaborarea unor prognoze
ştiinţific argumentate de dezvoltare economică şi socială a societăţii.
Proba stării civile – se face prin actele de stare civilă și certificatele de stare civilă.
Prin excepție, starea civilă se poate dovedi, în fața instanței de judecată, cu orice
mijloc de probă, dacă: nu au existat registre de stare civilă, registrele de stare civilă s‐au
pierdut sau au fost distruse în totalitate sau în parte, nu este posibilă procurarea din
străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă,
întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată.
Dovada stării civile poate fi făcută cu alte mijloace de probă şi atunci când se
urmăresc alte efecte (patrimoniale sau nepatrimoniale) decât cele de stare civilă.
Bibliografie.