METALELE

Proiect realizat de:

Stratulat Ionuț Alexandru
Năstase Denisa Petruța
Sebe Teodor

1. Definiție
2. Clasificare
3. Exemple
4. Proprietăți
5. Utilizări
 1. Definiție – Năstase Denisa
Petruța
DEFINIȚIE: Metalele sunt elemente chimice cu
proprietăți fizice specifice, precum: luciu caracteristic,
bună conductibilitate a căldurii și a electricității,
ductilitate și maleabilitate. Ele sunt solide la
temperatură obișnuită (cu excepția mercurului).
În tabelul periodic al elementelor, 80% sunt metale,
unde însă trebuie amintit că trecerea de la categoria
metalelor la categoria nemetalelor nu se produce brusc,
ci treptat, fiind o serie de elemente de tranziție între cele
două categorii numite semimetale.

2. Clasificare – Stratulat Ionuț

Alexandru
Metalele pot fi clasificate după mai multe categorii,
precum:
1) Densitatea:
a. Metale ușoare (cu densitatea mai mică de 5
grame/cm3): litiu, sodiu, potasiu, magneziu, beriliu,
aluminiu, titan, calciu.
b. Metale grele (cu densitatea mai mare de 5
grame/cm3): osmiu și iridiu, cele mai grele metale
existente, uraniu, mercur, nichel, platină, argint, aur,
cupru, fier, plumb.

2) Starea de agregare:
a. Metale solide (aproape toate metalele existente): litiu,
aluminiu, sodiu, magneziu, fier, aur, argint, cupru, platină,
calciu, potasiu, cobalt, wolfram, titan, uraniu, nichel.
b. Singurul metal lichid care există pe Terra este
mercurul.
c. Nu există metale gazoase.

3) Temperatura de topire:
a. Metale cu puncte de topire scăzute (unde temperatura
este mai mică de 1000C): mercur, galiu, argint, zinc,
staniu, aluminiu, bismut, potasiu, sodiu, magneziu
b. Metale cu puncte de topire ridicate (unde temperatura
este mai mare de 1000C): aur, fier, titan, platină, cupru,
nichel, siliciu, cobalt

4) Stabilitatea chimică:
a. Metale nobile (nu reacționează cu soluțiile acide cu
degajare de hidrogen): ruteniu, rodiu, paladiu, argint, aur,
platină, osmiu, iridiu
b. Metale uzuale (reacționează cu soluțiile acide cu
degajare de hidrogen): sodiu, potasiu, magneziu, calciu,
fier, cupru, litiu

5) Aplicațiile tehnice:
a. Metale feroase: fier și mangan
b. Metale neferoase: aluminiu, cupru, zinc, nichel,
staniu, magneziu, aur, argint, platină
6) Tipul metalului:
a. Metale alcaline: litiu, sodiu, potasiu, rubidiu, cesiu,
franciu
b. Metale alcalino-pământoase: beriliu, magneziu,
calciu, stronțiu, bariu, radiu
c. Metale tranziționale: fier, cupru, aur, argint, mercur,
wolfram, platină, osmiu, iridiu, cobalt, zinc
d. Metale, dar această categorie nu are vreun nume
specific: galiu, aluminiu, indiu, staniu, plumb, bismut
e. Semimetale sau metaloizi: bor, siliciu, germaniu,
arsen, stibiu, telur, poloniu
f. Lantanide: lantan, europiu, ceriu, holmiu, erbiu,
samariu
g. Actinide: actiniu, uraniu, toriu, neptuniu, plutoniu,
californiu, mendeleviu, nobeliu, einsteiniu, americiu
De precizat este că, atât lantanidele, cât și actinidele, fac
parte din categoria metalelor tranziționale.
 3. Exemple – Năstase Denisa Petruța
1 Fier (Fe). Numit și  fer, este unul dintre cele mai
abundente metale din scoarța terestră, care alcătuiește
chiar inima planetei, unde se află în stare lichidă. Cea mai
izbitoare proprietate, în afară de duritatea și fragilitatea sa,
este capacitatea sa feromagnetică mare. Prin alierea
acestuia cu carbon, este posibil obținerea oțelului.

2 Magneziu (Mg). Al treilea cel mai abundent element de

pe Pământ, atât în scoarța sa, cât și dizolvat în mări, nu
apare niciodată în natură stare pură, dar ca ioni în săruri.
Este esențial pentru viață, utilizabil pentru aliaje și foarte
inflamabil.

3 Aur (Au). Un metal prețios, galben, strălucitor, care nu

reacționează cu majoritatea substanțelor chimice, cu
excepția cianurii, mercurului, clorului și înălbitorului. De-
a lungul istoriei a jucat un rol vital în cultura economică
umană, ca simbol al bogăției și al sprijinului pentru
monede.

4 Argint (Ag). Un alt metal prețios. Acesta este alb,

strălucitor, ductil și maleabil. Se găsește în natură ca parte
a diferitelor minerale sau ca tulpini pure ale elementului,
deoarece este foarte frecvent în scoarța terestră. Este cel
mai bun conductor de căldură și electricitate cunoscut.
5 Aluminiu (Al). Metal foarte ușor, neferomagnetic, al
treilea cel mai abundent în scoarța terestră. Este foarte
apreciat în comerțul industrial și siderurgic, deoarece prin
aliaje este posibil să se obțină variante de rezistență mai
mare, dar care își păstrează versatilitatea. Are un nivel
scăzut al densității și o foarte bună rezistență la
coroziune.

6 Nichel (Ni). Metal foarte alb, ductil și foarte maleabil,

un bun conductor de electricitate și căldură, precum și
feromagnetic. Este unul dintre metalele dense, alături de
iridiu, osmiu și fier. Este vital pentru viață, deoarece face
parte din multe enzime.

7 Zinc (Zn). Este un metal de tranziție similar cu cadmiul

și magneziul, adesea utilizat în procesele de galvanizare,
adică acoperirea de protecție a altor metale. Este foarte
rezistent la deformarea plastică rece, motiv pentru care se
lucrează la peste 100 ° C.
8 Plumb (Pb). Singurul element capabil să oprească
radioactivitatea este plumbul. Este un element
deosebit, având în vedere flexibilitatea sa moleculară
unică, ușurința topirii și rezistența relativă la acizi tari
precum sulfuric sau clorhidric.

9 Staniu (Sn). Metal greu ,utilizat în multe aliaje pentru a

oferi rezistență la coroziune. Când este îndoit, produce un
sunet foarte distinctiv, care a fost supranumit „strigătul de
tablă”.

10 Sodiu (Na). Sodiul este un metal alcalin moale,

argintiu, care se găsește în sarea de mare și în halitul
mineral. Este foarte reactiv, oxidabil și are o reacție
exotermă violentă atunci când este amestecat cu apă. Este
una dintre componentele vitale ale organismelor vii
cunoscute.
11 Mercurul (Hg). Mercurul reprezintă unul din cele 6
elemente care sunt lichide la o presiune și temperatură
apropiată de cea a camerei. Un alt element care este
întâlnit în aceleași condiții este bromul.
Comparativ cu alte metale, mercurul nu reacționează cu
majoritatea acizilor, cum ar fi acidul sulfuric diluat, deși
acizii oxidanți precum acidul sulfuric și acidul azotic
concentrat îl dizolvă, rezultând sărurile sulfate, nitrate și
clorurile.
Mercurul este utilizat în interiorul termometrelor,
barometrelor, manometrelor, sfigmomanometrelor,
lămpilor fluorescente, precum și în cadrul altor
dispozitive. Acțiunea sa toxică a determinat înlocuirea sa
din interiorul termometrelor sau manometrelor, în
favoarea alternativelor precum alcoolul. În 2005, China
era cel mai mare producător de mercur cu aproape două
treimi din cantitatea extrasă la nivel mondial.
 4. Proprietăți – Sebe Teodor
PROPRIETĂȚI FIZICE ALE METALELOR:
- Luciul metalic și culoarea: Marea majoritate a
metalelor sunt strălucitoare și au, de asemenea, culori
cenușii sau argintii. Există câteva excepții: mercurul este
negru, cuprul este roșiatic, aurul este auriu, iar osmiul
prezintă unele nuanțe albăstrui. Această luminozitate se
datorează interacțiunilor fotonilor cu suprafața sa
delocalizată electronic de legătura metalică.
- Duritate: Metalele sunt dure, cu excepția celor
alcaline și a altora. Aceasta înseamnă că o bară metalică
va putea zgâria suprafața pe care o atinge. În cazul
metalelor alcaline, cum ar fi rubidiul, acestea sunt atât de
moi încât pot fi răzuite cu o unghie; cel puțin înainte de a
începe să corodeze carnea.
- Maleabilitate: Metalele sunt de obicei maleabile la
diferite temperaturi. Când sunt lovite și dacă sunt
deformate sau sfărâmate fără a se fractura sau a se
prăbuși, atunci se spune că metalul este maleabil și
prezintă maleabilitate. Nu toate metalele sunt maleabile.
- Ductilitate: Metalele, pe lângă faptul că sunt
maleabile, pot fi ductile. Când un metal este ductil, este
capabil să sufere deformări în aceeași direcție, devenind
ca și cum ar fi un fir sau o sârmă. Dacă se știe că un metal
poate fi comercializat cu roți de cablu, putem afirma că
este un metal ductil; de exemplu, fire de cupru și aur.
- Conductibilitatea Termică și Electrică: Metalele
sunt buni conductori atât ai căldurii, cât și ai electricității.
Proprietatea metalelor de a fi buni conductori de
electricitate se datorează structurii atomice a lor, având
electroni liberi, care, la apariția unei diferențe de
potențial, vor avea o mișcare dirijată. Printre cei mai buni
conductori de căldură avem aluminiu și cupru; în timp ce
cei care conduc cel mai bine electricitatea sunt argintul,
cuprul și aurul. Prin urmare, cuprul este un metal foarte
apreciat în industrie pentru conductivitatea sa termică și
electrică excelentă.
- Sonoritate: Metalele sunt materiale solide. Dacă sunt
lovite două părți metalice, se va produce un sunet
caracteristic pentru fiecare metal. Experții și iubitorii de
metale sunt de fapt capabili să le distingă prin sunetul pe
care îl emit.
- Aliaje: Deși nu este o astfel de proprietate fizică,
metalele se pot amesteca între ele, cu condiția ca atomii
lor să se adapteze pentru a crea aliaje. Acestea sunt astfel
amestecuri solide. O pereche de metale poate fi aliată mai
ușor decât alta; iar unele de fapt nu pot fi deloc aliate
datorită afinității scăzute dintre ele.
- Insolubilitatea în apă sau alți solvenți
- Fuzibilitatea: Punctul de topire al metalelor poate
varia între limite foarte largi: de la -39C pentru mercur la
3422C pentru wolfram.
- Magnetismul: Aceasta este proprietatea metalelor de
a fi atrase, mai mult sau mai puțin, de magnet.
 PROPRIETĂȚI CHIMICE ALE METALELOR:
- Structuri și Legături: Metalele, spre deosebire de
elementele nemetalice, nu sunt grupate împreună ca
molecule, M-M, ci mai degrabă ca o rețea de atomi M
ținuți împreună de electronii lor externi. În acest sens,
atomii metalici rămân puternic uniți de o „mare de
electroni” care îi scaldă și merg peste tot; adică sunt
delocalizate, nu sunt fixate în vreo legătură covalentă, ci
formează legătura metalică.
- Coroziune: Metalele sunt susceptibile la coroziune;
deși mai mulți dintre ei îl pot rezista în mod excepțional
în condiții normale (metale nobile). Coroziunea este o
oxidare progresivă a suprafeței metalice, care ajunge să se
prăbușească, provocând pete și găuri care îi strică
suprafața strălucitoare, precum și alte culori nedorite.
- Agenți de Reducere: Unele metale sunt agenți
reducători excelenți. Aceasta înseamnă că renunță la
electroni pentru alte specii înfometate de electroni.
Rezultatul acestei reacții este devenirea în cationi, M n+ ,
Unde n este starea de oxidare a metalului; adică sarcina sa
pozitivă, care poate fi polivalentă (mai mare de 1+).
Metalele pot fi utilizate ca agenți reducători, deoarece
sunt elemente electropozitive; sunt mai predispuși să
renunțe la electroni decât să-i câștige de la alte specii.
- Reactivitate: După ce am spus că electronii tind să
piardă electroni, este de așteptat ca în toate reacțiile lor
(sau în majoritatea lor) să se transforme în cationi. Acum,
acești cationi interacționează cu anioni pentru a genera o
gamă largă de compuși.
- Refractaritatea: Această proprietatea reprezintă
capacitatea de rezistență a metalelor la temperaturi înalte.
Totuși, mercurul, galiul, sodiul și potasiul nu își mențin
forma la temperaturi mai mari de 100C.
5. Utilizări – Sebe Teodor
Metalele se utilizează în:
- Fabricarea instrumentelor chirurgicale
- Fabricarea uneltelor
- Crearea Aliajelor
- Transportarea curentului electric
- Fabricarea mobilei
- Construcții
- Sisteme de Securitate
- Crearea Bijuteriilor
- În Medicină
- Alte domenii