ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

CHRISTIANA

REFERAT
ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE UMANĂ

ARTICULAȚIILE

ELEV- DUMITRU FLORINA LOREDANA

SPECIALIZAREA – AMG I
CLASA I B, GR 2.
 Articulatiile sunt zone de jonctiune formate din totalitatea elementelor care
participa la unirea a doua sau mai multe oase adiacente sau la distanta. Prin
intermediul lor se permite miscarea fara frecarea suprafetelor osoase, distributia
fortelor si amortizarea presiunilor aplicate la acest nivel. De studiul articulatiilor se
ocupa artrologia sau syndesmologia.

Clasificarea articulatiilor:
- diartroze (articulatii sinoviale)
- sinartroze: sinostoza, sincondroza, sindesmoza.
- gomfoze: localizate la nivelul dintilor- alveolele dentare.

Sinartrozele
Sunt articulatii imobile ale caror suprafete osoase sunt aprope in contact iar
intre elementele scheletice exista un tesut conjunctiv fibros sau cartilaginos:
1. Articulatii fibroase – intre suprafetele articulare exista tesut conjunctiv bogat in
fibre de colagen si tesut fibro-elastic (suturi, gomfoze, sindesmoze)
2. Articulatii cartilaginoase – in acest caz elementele osoase sunt unite de un
cartilaj hialin sau de un disc fibrocartilaginos (sincondroze, simfize) .

Sinostoza: oasele sunt unite prin tesut osos. Din cauza acestui aspect, articulatiile
de acest tip sunt imobile. Acest tip de articulatie este intalnita la adult la oasele
craniului.
Sincondroza:oasele sunt unite prin cartilaj hialin. Astfel de exemple sunt
cartilajele epifizare ale oaselor in crestere si intre prima pereche de coaste si stern.
Sindesmoza: oasele sunt unite prin ligament interosos format din tesut conjunctiv
dens. Un astfel de exemplu este simfiza pubiana.
 Diartrozele
Sunt articulatii cu mobilitate crescuta. Acestea unesc oasele
lungi (articulatia genunchiului, a cotului) .
Structura capsulei diartozelor este diferita in functie de articulatie, dar in
majoritatea cazurilor, acesteia i se descrie un strat extern fibros si un strat intern
sinovial.
O particularitate a diartrozelor este ca legatura dintre capetele osoase se realizeaza
prin intermediul unor ligamente si a unei capsule de tesut conjunctiv. Aceasta
capsula cuprinde cavitatea articulara care la randul ei contine lichid sinovial.
Acesta are rolul de a facilita glisarea suprafetelor articulare acoperite de cartilaj
hialin dar si de a hrani cartilajul articular.
Cartilajul articular contine fibre de colagen care sunt asezate in forma de arcada
ogivala, aceasta dispozitie avand rolul de a distribui uniform fortele generate prin
aplicarea unei presiuni, asupra masei tisulare. Un element important care
contribuie la elasticitatea cartilajului este respingerea electrostatica reciproca a
gruparilor SH (sulfat) si COOH (carboxil), ambele electronegative, din cadrul
moleculei de glicozaminoglicani.
Socurile mecanice intermitente la care sunt supuse permanent articulatiile sunt
atenuate de cartilajul articular elastic. La nivel molecular, responsabili sunt
proteoglicanii care retin cantitati mari de apa, functionand astfel ca un amortizor
biomecanic. In momentul aplicarii unei presiuni, apa din matrice este deplasata in
lichidul sinovial.

Clasificarea diartrozelor:
 1. Diartrozele sunt clasificate din punct de vedere morfologic in:
- diartroze simple (acestea au o pereche de suprafete articulare)
- diartroze compuse (au mai mult de o pereche de suprafete articulare)
- diartroze complexe (sunt prevazute cu meniscuri / discuri articulare) .
2. Clasificarea diartrozelor in functie de tipul suprafetelor articulare:
- plane (artrodii) - situate intre doua oase care au suprafete articulare plane
- sferoidale
- de tip balama
- elipsoide (condilare)
- bicondiliene
- selare
- trohoide (de tip pivot) .
3. Diartrozele sunt clasificate dupa numarul de axe pe care le produce miscarea in:
- diartroze uniaxiale
- diartroze biaxiale
- diartroze triaxiale
- diartroze poliaxiale

Structura diartrozelor:
1. Suprafete articulare
2. Cartilaj articular
3. Structuri intra-articulare (discuri articulare, meniscuri articulare, labrumuri,
ligamente)
4. Capsula articulara: este alcatuita dintr-o membrana fibroasa si una sinoviala.
Toate articulatiile sinoviale sunt articulatii mobile, care permit, in functie de
morfologia lor, urmatoarele miscari:
- alunecare: miscarea prin care o suprafata osoasa plata se deplaseaza fata de o alta
suprafata osoasa, din fata in spate, dintr-o parte in alta fara ca unghiul dintre aceste
doua oase sa se modifice semnificativ.
- miscari unghiulare (flexie, extensie, abductie, adductie, circumductie) : aceste
miscari maresc unghiul dintre cele doua oase care formeaza articulatia.
- rotatia: miscarea unui os in jurul axei sale longitudinale
- miscari speciale (protractia, retractia, dorsiflexiunea, inversiunea, eversiunea) .

Exemple de articulatii sinoviale:

- articulatia atlanto-axoidiana
- articulatia intervertebrala
- articulatie temporo-mandibulara
- articulatia scapulo-humerala
- articulatia cotului
- articulatia radio-carpiana
- articulatia coxo-femurala
- articulatia genunchiului
- articulatia gleznei.

Bursele si tecile tendinoase

Sunt invelisuri protectoare localizate la punctele de frecare, in mod special la
nivelul articulatiilor. Rolul acestora este de a amortiza miscarile corpului care se
articuleaza.

Exemple de burse:
- bursa seroasa a soldului (articulatia coxo femurala)
- bursa suprapatelara (articulatia genunchiului) .
Bursele sunt situate pe piele si pe oase, intre tendoane si oase, intre muschi si oase
sau intre ligamente si oase, bursele nefacand parte propriu-zis din articulatii. Ele
seamana cu capsulele articulare si sunt ca niste saculeti aplatizati cu peretii
alcatuiti din tesut conjunctiv fibros si sunt inveliti de o membrana sinoviala si
contin o cantitate redusa de lichid sinovial. Rolul acestor burse este de a reduce
frecarea intre articulatii dar si intre structurile vecine, cand o parte a corpului se
afla in miscare.

Lichidul sinovial
Este continut si de burse si tecile tendinoase (un fel de burse cu aspect
tubular care inconjoara tendoanele supuse frecarii intense) si are rolul de a absorbi
socurile, de a asigura oxigenul si nutrientii necesari celulelor cartilajului dar si de a
elimina dioxidul de carbon si deseurile metabolice din cartilaj. Datorita faptului ca
lichidul sinovial contine si fagocite, acesta are si rolul de a elimina
microorganismele si deseurile rezultate din uzura fiziologica sau patologica a
articulatiei.

Semne si simptome asociate unei articulatii

- artralgia
- marirea de volum a articulatiei - umflarea zonei respective
- roseata locala
- limitarea miscarii in articulatia respectiva

Bibliografie
1. "Anatomia articulatiilor",http://nyp.org/health/joint-anatomy.html
2. "Anatomie introductiva:
articulatii", http://www.leeds.ac.uk/chb/lectures/anatomy4.html
3. "Histologie", Luiz carlos Junqueira, editura medicala Callisto, pg 149-150
4. "Patologia articulatiilor", http://premedicaluniversity.com/joint-pathology/