CREDITUL

necesitatea si rolul sau în economia moderna

Creditul reprezinta schimbul unei valori monetare  prezente contra unei valori monetare
viitoare. Creditul în calitate de mijloc de plata  poate contribui esential la cresterea economica
prin stimularea dezvoltarii unor activitati noi, a întreprinderilor private mici si mijlocii, aflate la
început de activitate, precum si relansarea unor domenii vitale ale economiei.

Creditul permite:

·        Finantarea peste nivelul resurselor proprii;

·        Clientilor sa cheltuiasca mai mult decât veniturile obtinute;

·        Guvernelor sa cheltuiasca peste limitele veniturilor fiscale.

  Importanta creditului în economie este marcata de rolul si functiile pe care le

îndeplineste.

·        Creditul îndeplineste  functia de mobilizare  a resurselor banesti disponibile

la un moment dat în economie ( economiile populatiei, soldurile creditoare ale
conturilor curente ale societatilor comerciale, depozitele unor institutii financiare,
plasamente interbancare, sume alocate de stat cu o anumita destinatie, etc.) si
ulterior  distribuirea resurselor banesti prin intermediul creditului catre sectoarele de
activitate care au nevoie de mijloace banesti. Rezulta ca disponibilitatile banesti
valorificate prin procesul de creditare sporeste rolul creditului în economie,
impulsionând actiunea productiva a capitalurilor cu consecinte directe asupra cresterii
avutiei nationale, prin investirea acestora în ramuri si activitati rentabile. Oferind
posibilitatea accesului la lichiditati a oricarei societati comerciale, indiferent de
statutul juridic, creditul contribuie la dezvoltarea firmelor mici si mijlocii adesea
promotoare ale inovatiei, favorizând concurenta cu efectele sale benefice asupra
cresterii economice, a echilibrului în general.

·        O alta functie a creditului este aceea de  creare de moneda.

Responsabila de emisiunea monetara este bineînteles Banca Centrala care actioneaza

ca institutie cu statut independent din partea statului, aceasta stabileste si coordoneaza
politica monetara si de credit a economiei, dar sistemul bancar are o contributie
substantiala la masa monetara.

·        Creditul contribuie pe lânga alti factori si la stabilitatea preturilor reglând

dimensiunea cererii si ofertei de marfuri prin creditarea consumului, ca si a stocurilor.

1
 ·        Creditul este un factor de crestere a  vitezei de rotatie a banilor prin
fluidizarea fluxurilor economice.

·        O alta functie a creditului este sprijinirea comertului exterior prin

promovarea unor operatiuni cu predilectie de export, dar si de import bazate pe credit.

·        În fine, trebuie sa amintim si rolul creditului în  finantarea deficitului

bugetar al statului, acolo unde este cazul, sub forma de credit public.

Avantajele utilizarii creditului ca o veriga indispensabila în mecanismul de functionare al

economiei nationale, pot fi anulate de pericolul folosirii creditului în mod abuziv si ineficient,
generând dezechilibre economice, monetare si fenomene inflationiste considerabile.

Functionarea, dezvoltarea si gestionarea corecta a creditului în economie sunt determinate

de o serie de conditii de ambiant, cum ar fi:

·        starea economiei la un moment dat;

·        existenta unui cadru juridic corespunzator;

·        un sistem solid de institutii financiar-bancare;

·        existenta unui climat de stabilitate interna si externa;

·        încrederea în institutiile de credit;

·        infrastructura moderna (logistica).

Formele creditului

Se vorbeste ca operatiunea de credit consta în cedarea si respectiv primirea unei sume de

bani. În practica, aceasta poate fi înlocuita cu o cantitate de marfuri si/sau servicii. În functie de
operatorii care intervin în raportul de credit si izvorul care a determinat operatiunea exista trei
tipuri de credit:

a)    Creditul  comercial - presupune acordarea de credit sub forma de marfa în

baza unui contract comercial încheiat între creditor/vânzator (care are interesul sa îsi
vânda marfa) si debitor/cumparator (care nu dispune de mijloacele banesti).
Caracteristic pentru acest tip de credit este relatia directa ce se stabileste între doi
agenti economici creditor/debitor. În economiile cu un sistem bancar bine conturat si
structurat, creditul comercial detine o parte importanta din activitatea bancara prin
scontarea/rescontarea efectelor de comert generate de contractul comercial.

2
 b)    Creditul bancar - presupune acordarea de credite sub forma baneasca de catre
societate bancara (împrumutator) - subiect indispensabil acestui tip de credit si o
persoana fizica sau juridica în calitate de împrumutat. În fapt, raporturile de credit se
desfasoara pe doua planuri:

-         procesul de mobilizare a resurselor disponibile pe piata prin intermediul

bancii;

-         procesul de distribuire a resurselor disponibile utilizatorilor în calitate

de debitori, banca având rolul de creditor.

    Primul raport precede în mod necesar cel de-al doilea raport.

c)     Creditul international - este reprezentat de raporturile de credit dintre agentii

economici din doua sau mai multe tari. El joaca un rol important în cooperarea
economica si financiara internationala prin intensificarea fluxurilor monetare,
financiare si comerciale în cadrul organismelor internationale (FMI, BIRD, BERD).

RISCUL ÎN ACTIVITATEA DE CREDITARE

Bancile sunt confruntate cu o serie de riscuri în activitatea lor generate,  pe de o parte de

conditiile interne (organizarea, conducerea, calitatea personalului, sistemul informatic adoptat,
etc.), iar pe de alta parte de factori externi (mediul economic, politic, relatiile cu partenerii sai
agenti economici, persoane fizice, alte banci, institutii financiare, etc.).

Stabilitatea unei banci. Încrederea de care se bucura în rândul clientilor bancari si

nebancari se fundamenteaza pe calitatea si modul de gestionare a activelor si pasivelor.

Analizând mai departe elementele din activul si pasivul bilantului si, chiar pozitiile
extrabilantiere ale societatilor bancare, putem sesiza riscurile pe care o banca si le-a asumat în
diferite operatiuni, precum si modul cum reuseste sa le controleze.

Privind bilantul unei banci putem aprecia prudenta cu care abordeaza anumite operatiuni
sau dimpotriva "agresivitatea" necontrolata, adica riscurile asociate pozitiilor de activ (calitatea
portofoliului de credite, structura acestuia pe termene de rambursare, pozitia împrumuturilor
mari acordate, etc.) cu cele de pasiv (dependenta de anumite resurse, insuficienta capitalului
propriu, statutul actionarilor principali etc.).

Reglementarile de prudentialitate au un impact considerabil asupra gestiunii unei banci

deoarece ele consolideaza echilibrele financiare ale bilantului si în consecinta posibilitatile de
desfasurare a activitatii eficiente.

3
 Pentru o banca putem afirma ca riscul reprezinta expunerea directa sau indirecta pe o
scara cu variatie larga la pierdere cu impact nefavorabil asupra venitului, capitalului si rezervei
sale.

Practica din mediul bancar pune în evidenta o serie de tipuri de risc, si anume:

Ø     riscul de credit;

Ø     riscul ratei dobânzii;

Ø     riscul de lichiditate;

Ø     riscul de pret;

Ø     riscul de schimb valutar;

Ø     riscul de tranzactie (operational);

Ø     riscul legislativ;

Ø     riscul de strategie;

Ø     riscul de reputatie;

Din punct de vedere metodologic, în scopul unei analize pertinente, evaluarea riscurilor
se face separat.

Riscul de credit este riscul nerealizarii veniturilor scontate, determinat de incapacitatea

debitorului de  a actiona în termenii si conditiile contractului încheiat cu banca.

Riscul de credit este întâlnit în operatiunile bancare în care performantele debitorului au

tendinta de deteriorare, fondurile bancii fiind deja angajate, investite.

Banca este datoare sa identifice gradul de risc care însoteste orice cerere, sa faca o
evaluare pe scara de acceptare a riscului si sa ia o decizie. O rata a dobânzii mai ridicata, si o
monitorizare mai atenta a societatii sunt metode de compensare a unui risc crescut.