DEPARTAMENTUL FORMARE PROFESIONALĂ CONTINUĂ

DOMENIUL ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIE

PROGRAMA DE STUDII EDUCAȚIE FIZICĂ

REFERAT
” ISTORIA JOCULUI DE VOLEI”

Profesor: Conohova Tatiana Realizat : Lisac Virginia

09.11. 2021
INVENTAREA JOCULUI DE VOLEI

William G. Morgan (1870-1942) a rămas în istorie ca inventator al jocului de volei, care

la început a fost denumit „Mintonette”.

Tânărul Morgan şi-a terminat studiile la Springfield College de la YMCA (Young Men’s
Christian Association – Asociaţia Tinerilor Creştini), unde l-a întâlnit pe James Naismith, care în
1891 inventase jocul de baschet. După absolvire, Morgan şi-a petrecut primul an la YMCA
Auburn (Maine), iar apoi în timpul verii din 1895 s-a mutat la YMCA Holyoke (Massachusetts),
unde a devenit Director de Educaţie Fizică.

Venirea sa ca director a fost primită cu entuziasm şi clasele sale au crescut ca număr.

Şi-a dat seama că avea nevoie să creeze un anumit număr de jocuri recreative, pentru a
avea un program variat. Baschetul care începuse să se dezvolte se pare că prinsese la cei tineri,
dar era necesar să realizeze o alternativă mai puţin violentă pentru membrii care nu mai erau
foarte tineri şi ceruseră acest lucru.

La acea dată, Morgan nu cunoştea un joc similar cu voleiul, din care să se inspire. Descriind
primele sale experimente el spunea: „ În căutarea unui joc adecvat, m-am orientat la început spre
tenis, dar pentru acesta era nevoie de rachete, mingii, fileu şi alte echipamente, aşa că a fost
eliminat, dar ideea fileului mi s-a părut una bună“. Astfel în 1985, el a ridicat fileul la o înălţime
de 1,98 metri de la sol, chiar deasupra capului unui om de înălţime medie. Avea nevoie de o
minge, şi printre cele care au fost încercate a fost şi una de baschet, dar aceasta era prea mare şi
prea grea. În final Morgan a cerut firmei A.G. Spalding & Bros să facă o minge, care a fost
realizată în fabrica de lângă Chicopee, din Massachusetts. Rezultatul a fost chiar satisfăcător:
mingea era acoperită cu piele, cu o cameră din cauciuc în interior; circumferinţa sa era între 63,5
şi 68,6 cm şi greutatea sa era între 252 şi 336 grame.

Pentru comparaţie, regulamentar, în prezent înălţimea fileului este de 2,43 m pentru bărbaţi şi
2,24 m pentru femei (înălţimea fileului diferă pentru veterani şi pentru juniori), iar mingiile au
circumferinţa de 65 – 67 cm şi greutatea de 260 – 280 g.

Morgan a rugat pe doi dintre prietenii săi de la Holyoke, Dr. Frank Wood şi John Lynch, să scrie
(bazate pe sugestiile sale) conceptele de bază ale jocului şi primele zece reguli.

La începutul anului 1896 a fost organizată o conferinţă la Colegiul YMCA în Springfield, la care
au participat toţi directorii de educaţie fizică. Dr. Luther Halsey Gulick, Director Executiv al
Departamentului de Educaţie Fizică al Comitetului Internaţional din cadrul YMCA, l-a invitat pe
Morgan să facă o demonstraţie a noului joc pe stadion. Morgan a luat două echipe, fiecare
alcătuite din câte cinci bărbaţi şi câţiva fani loiali şi demonstraţia a fost făcută în faţa delegaţilor,
care participau la conferinţă. Morgan a explicat că noul joc a fost gândit pentru sală, dar se poate
juca şi în aer liber. Poate să participe un număr nelimitat de jucători – obiectivul jocului fiind
ţinerea mingii în mişcare peste fileu, dintr-o parte în cealaltă a terenului.

După ce a văzut demonstraţia şi a ascultat explicaţiile lui Morgan, Profesorul Alfred T. Halstead
a fost atent la acţiune, la fazele jocului, la traiectoriile mingiei şi a propus ca numele de
„Mintonette” să fie înlocuit de „Volley Ball”. Acest nume a fost acceptat de Morgan şi de
întreaga conferinţă.

Morgan a explicat regulile şi a dat o copie scrisă de mână conferinţei ca un ghid pentru folosirea
şi dezvoltarea voleiului. Un comitet a fost desemnat pentru a studia regulile şi pentru a propune
sugestii pentru promovarea şi învăţarea noului joc.
Un scurt raport despre noul joc a fost publicat în ediţia 1896 a „Physical Education”, iar regulile
au fost incluse în ediţia din 1897, care a constituit şi primul manual oficial a North American
YMCA Athletic League
 Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un fileu înalt, trebuie să treacă o minge pe
deasupra acestuia, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei echipe îi sunt
permise cel mult trei loviri (și una sau doua loviri) pentru a trimite mingea către terenul celeilalte
echipe. Un punct se câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu se respectă regula
celor trei atingeri.
O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3 seturi câștigătoare din 5, fiecare set a
câte 25 de puncte; în caz de egalitate la scorul 24 - 24 se continuă setul până în momentul în care
una din cele două echipe obține o diferență de 2 puncte (29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care
este nevoie de jucarea ultimului set pentru desemnarea câștigătorului, acesta se joacă până la 15
(sau până la o diferență de două puncte)

Regula Rotației pe terenul de joc

Fiecare jucător ocupă poziția sa în zona de atac sau în zona de protecție . Conform regulilor în
volei, există 6 zone, fiecare are propriul număr . Tranziția jucătorului este efectuată în sensul
acelor de ceasornic.
Ordinea la rotație este determinată prin formația de start a echipei; ea este controlată prin
intermediul ordinii la serviciu și a pozițiilor jucătorilor pe toată durata setului.
Când echipa la primire câștigă dreptul la serviciu, jucătorii săi efectuează o rotație, deplasându-
se cu o poziție în sensul acelor de ceasornic: jucătorul din poziția 2 trece în poziția 1 pentru a

servi, jucătorul din poziția 1 trece în poziția 6 etc.

Greșeală de rotație
O greșeală de rotație este comisă când serviciul nu este efectuat conform cu ordinea la rotație. Ea
antrenează consecințele următoare:
-echipa care a greșit este sancționată cu pierderea fazei de joc;
-ordinea la rotație a jucătorilor este corectată.
În plus, scorerul trebuie să determine momentul exact în care greșeala a fost comisă. Toate
punctele marcate începând din acel moment de echipa care a greșit trebuie anulate. Punctele
marcate de echipa adversă sunt menținute.
Dacă momentul comiterii greșelii nu poate fi determinat, nici un punct sau puncte nu este
anulat(e) și singura sancțiune va fi pierderea fazei de joc.
Care este încălcarea regulilor în volei?

Volei este un sport dinamic, astfel încât în procesul de joc participanții pot
încălca regulile. Încălcări în volei se consideră:

 Atingeți mingea cu un jucător de două ori într-o singură remiză (blocul în considerare
nu este luat).
 Beneficiați pentru linia de față atunci când servesc.
 Mai mult de trei comenzi tactile pentru remiză.
 Încălcări în aranjament.
 Îndeplinirea mai mult de 8 secunde de la momentul fluierului.
 Atingeți marginea superioară a grilajului.
 Intercepția liniei de mijloc a câmpului (procedura este fixată dacă mâna (piciorul) se
dovedește complet a fi la jumătate din câmpul inamicului.
 Nesportivul jucătorilor de volei - lovituri de adversari, pași etc.
 Conflictele cu o brigadă judiciară.

Functiile si obligatiunile jucatorului Libero

Fiecare echipa are dreptul să desemneze din lista jucătorilor cel mult doi jucători specializaţi in
apărare numiţi “LIBERO”. Ceilalţi sunt jucători obişnuiti. La competiţiile de seniori, oficiale şi
mondiale ale FIVB, dacă o echipă işi înregistrează mai mult de 12 jucători atunci are obligaţia de
a folosi doi Libero. Toţi jucătorii LIBERO trebuie să fie înregistrati în foaia de arbitraj înainte de
începerea meciului într-o rubrică specială, rezervată pentru aceştia. Jucătorul LIBERO aflat in
teren este numit LIBERO IN JOC. Dacă echipa mai are un LIBERO in componenţa sa atunci
acesta este denumit AL DOILEA LIBERO. Unei echipe nu i se permite sa aibă în teren, în orice
moment al jocului, decât un singur LIBERO.

ACŢIUNI DE JOC CARE IMPLICA LIBERO-UL

Acţiuni de joc LIBERO-ului i se permite să schimbe pe oricare dintre jucătorii aflaţi in linia a
doua. LIBERO-ul poate activa numai ca jucător în linia a doua şi nu i se permite să execute un
atac efectiv din oricare parte a suprafeţei de joc (incluzand terenul de joc si zona libera) dacă, în
momentul contactului cu mingea, aceasta este în întregime mai sus decât marginea superioară a
fileului. LIBERO-ului nu i se permite să servească, să blocheze sau să efectueze o tentativă de
blocaj. Unui jucător nu i se permite să execute un atac efectiv dacă, în momentul contactului cu
mingea, aceasta este în întregime mai sus decât marginea superioară a fileului şi provine dintr-un
pas in degete de sus al unui LIBERO aflat în propria zona de atac. Mingea poate fi atacată fără
restricţii, dacă LIBERO-ul execută acelaşi procedeu aflându-se în afara zonei sale de atac.

Schimbarea jucătorilor de catre LIBERO.

Schimbările efectuate de un LIBERO nu sunt considerate înlocuiri regulamentare. Ele sunt
nelimitate ca număr, dar trebuie să existe o fază de joc finalizată între două schimbari cu
LIBERO-ul (cu excepţia cazului în care el ar trebui să efectueze o rotaţie in pozitia 4 ca urmare a
unei penalizări sau Libero-ul in joc devine inapt să joace, in acest fel faza nefiind finalizată). Un
jucător schimbat poate schimba sau poate fi schimbat de oricare dintre LIBERO.

LIBERO-ul în joc poate fi schimbat doar cu jucătorul în locul căruia a intrat in teren sau cu al
doilea Libero. LIBERO-ul nu poate intra in teren, la începutul setului, până când arbitrul al
doilea nu verifică aşezarea echipei conform fişei cu poziţia iniţială şi nu autorizează schimbarea
jucătorului din formaţia de start. Celelalte schimbări trebuie să fie efectuate când mingea este
afară din joc şi înainte de fluierul arbitrului pentru autorizarea serviciului. O schimbare a
LIBERO-ului realizată după fluierul arbitrului pentru autorizarea serviciului, dar înainte de
lovitura jucătorului de la serviciu, nu trebuie sa fie respinsă; căpitanul în joc trebuie informat,
după terminarea fazei de joc, că aceasta nu este o procedură permisă şi că următoarele cazuri vor
fi sancţionate pentru întârziere. Repetarea schimbărilor efectuate cu întârziere va avea ca efect
intreruperea imediată a jocului si va impune o sancţiune de întârziere. Echipa care urmează a
servi va fi determinată de rezultatul aplicării sancţiunii pentru întârziere. LIBERO-ul si jucătorul
pe care acesta îl schimbă au voie să intre şi să iasă din teren numai prin Zona de Schimbare a
LIBERO-ului. Schimbările jucătorilor LIBERO trebuie înregistrate in “Foaia de Control a
LIBERO-ului” (dacă este folosită în meciul respectiv) sau în “Foaia de Arbitraj Electronică”. O
schimbare a LIBERO-ului poate fi considerată (printre altele) ca neregulamentară: -dacă este
realizată fără ca o fază de joc finalizată să se fi disputat intre cele două schimbări; -dacă Libero-
ul nu este schimbat de al doilea LIBERO sau de jucătorul schimbat de el iniţial. Consecinţele
unei schimbări neregulamentare a LIBERO-ului sunt aceleaşi cu ale unei înlocuiri
neregulamentare: dacă înainte de începerea unei faze de joc se constată o schimbare
neregulamentară a LIBERO-ului aceasta va fi corectată de arbitri, echipa urmând a primi
sancţiunea pentru întarziere corespunzătoare dacă după începerea fazei de joc se constată o
schimbare neregulamentară a LIBERO-ului aceasta va fi judecată ca o înlocuire
neregulamentară.

Dacă un LIBERO este eliminat sau descalificat, atunci el poate fi schimbat imediat cu al
doilea LIBERO. Dacă echipa are un singur LIBERO inregistrat, atunci se poate redesemna
unul nou.