Sunteți pe pagina 1din 40

DREPT ADMINISTRATIV SINTEZĂ

I. ORGANIZAREA ADMINISTRAłIEI PUBLICE ÎN ROMÂNIA


1.1. NoŃiunea de administraŃie publică:
= activitatea prin care se aduc la îndeplinire legile şi se prestează servicii publice, în limitele legii,
îndeplinită de autorităŃile publice numite generic autorităŃi ale administraŃiei publice.

1.2. Sistemul administraŃiei publice


În regimul constituŃional românesc actual, sistemul autorităŃilor administraŃiei publice se
compune din:
I. AdministraŃia la nivel central:
1. cei doi şefi ai executivului: Preşedintele României şi Guvernul;
2. ministerele şi alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor;
3. autorităŃi centrale administrative autonome (inclusiv regiile autonome şi companiile
naŃionale);
4. instituŃii centrale subordonate ministerelor sau autorităŃilor administrative autonome.
II. AdministraŃia la nivel judeŃean
Organe de natură statală la nivelul judeŃului:
1. prefectul, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu;
2. Comisia judeŃeană consultativă;
3. servicii deconcentrate subordonate ministerelor sau celorlalte organe de specialitate
Organe de natură autonomă la nivelul judeŃului
1. Consiliul judeŃean
III. AdministraŃia la nivel local
1. Consiliul local, ca autoritate deliberativă;
2. primarul, ca autoritate executivă

1.3. Trăsăturile administraŃiei publice


Din punct de vedere al terminologiei constituŃionale termenii de „organ al administraŃiei
publice” sau „autoritate a administraŃiei public” sunt sinonimi.
Organul administraŃiei publice reprezintă structura organizaŃională care, potrivit
ConstituŃiei şi legii, are personalitate de drept public şi acŃionează din oficiu pentru executarea legii
sau prestarea serviciilor publice, în limitele legii, sub controlul direct sau indirect al Parlamentului.
Sarcinile organelor administraŃiei publice reprezintă toate nevoile sociale a căror realizare
constituie menirea organului administrativ respectiv.
Capacitatea organelor administrative reprezintă aptitudinea recunoscută acestor organe de
a dobândi atribuŃii în domeniul administraŃiei publice.

CompetenŃa reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor cu care sunt învestite organele


administrative şi prin intermediul cărora desfăşoară o activitate de natură administrativă.
a) CompetenŃa materială desemnează ansamblul prerogativelor unei autorităŃi publice din
punct de vedere al conŃinutului şi specificului lor.
Există o competenŃă generală care semnifică faptul că prerogativele unei autorităŃi sunt
extinse la toate domeniile sociale (Guvernul, prefectul, consiliul judeŃean, primarul, consiliul local)
şi o competenŃă specială care vizează anumite segmente ale activităŃii administrative (ministerele,
serviciile publice deconcentrate).
b) CompetenŃa teritorială semnifică întinderea în spaŃiu a prerogativelor unui organ
administrativ, indiferent de natura competenŃei sale materiale. Există o competenŃă teritorială
generală (la nivel naŃional: Preşedintele României, Guvernul, ministerele, organele centrale ale
administraŃiei de stat) şi o competenŃă teritorială specială (la nivelul unei suprafeŃe teritoriale bine
delimitate, de regulăm, în cadrul unei unităŃi administrativ-teritoriale: prefectul, primarul, consiliul
judeŃean, consiliul local).
c) CompetenŃa temporală evocă întinderea în timp a prerogativelor unei autorităŃi
administrative.

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Forma de guvernământ reprezintă modul în care sunt constituite şi funcŃionează organele


supreme ale statului. Ea se referă, în principiu, la trăsăturile definitorii le şefului de stat şi la
raporturile sale cu puterea legiuitoare.
După forma de guvernământ, statele se clasifică în:
 monarhii, în care şeful statului este desemnat pe baze ereditare sau pe viaŃă;
 republici, în care şeful statui, numit cel mai adesea preşedinte, este ales pe o perioadă
determinată fie:
- de către popor, prin vot direct sau indirect (republici prezidenŃiale sau semiprezidenŃiale)
- de către Parlament (republici parlamentare).

2.1. Statutul constituŃional al Preşedintelui României


a) Preşedintele României este unul din cei doi şefi ai executivului
ConstituŃia României consacră un executiv bicefal, cu doi şefi, în care unul este
Preşedintele României, iar celălalt este Guvernul.
Rolul Preşedintelui României de şef al executivului este mai atenuat decât al Guvernului,
esenŃiale fiind celelalte dimensiuni ale statutului său constituŃional.
b) Preşedintele României este reprezentantul statului român pe plan extern şi intern
c) Preşedintele României este garantul independenŃei naŃionale, al unităŃii şi al integrităŃii
naŃionale a Ńării. În acest sens avem în vedere art. 92 din ConstituŃie referitor la atribuŃiile şefului
statului în domeniul apărării.
d) Preşedintele României are rol activ de a veghea la respectarea ConstituŃiei. Astfel, înainte
de promulgare, el poate ataca la Curtea ConstituŃională legile organice şi ordinare pentru motive de
neconstituŃionalitate potrivit art. 146 lit. a din ConstituŃie.
e) Preşedintele României exercită funcŃia de mediere între puterile statului şi între stat şi
societate contribuind la asigurarea unui climat juridic stabil şi la respectarea principiilor
constituŃionale şi legale specifice statului de drept (art. 80 alin. 2 din ConstituŃie).

2.2. AtribuŃiile Preşedintelui României


1. AtribuŃiile Preşedintelui în relaŃiile cu corpul electoral.
Potrivit art. 2 din ConstituŃie suveranitatea naŃională aparŃine poporului român care o
exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte,
precum şi prin referendum. Preşedintele României este ales în mod universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat printr-un mandat de 5 ani de către corpul electoral.
Există mai multe tipuri de referendum:
- referendumul constituŃional în cadrul căruia întregul corp electoral îşi exprimă punctul de
vedere cu privire la adoptarea ConstituŃiei sau a unei legi de revizuire a acesteia.
- referendumul consultativ care poate fi atât la nivel naŃional, cât şi la nivel local şi prin care
corpul electoral este solicitat să-şi exprime punctul de vedere cu privire la anumite probleme
concrete. Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-Ńi
exprime, prin referendum naŃional, voinŃa cu privire la probleme de interes naŃional. Consultarea
Parlamentului este obligatorie însă punctul de vedere al forumului legislativ are valoarea juridică a
unui aviz consultativ. Astfel, Preşedintele poate organiza un referendum naŃional consultativ şi fără
acordul Parlamentului. ConstituŃia nu precizează care sunt consecinŃele desfăşurării unui asemenea
referendum cu privire la care Preşedintele şi parlamentul au avut puncte de vedere diferite.
- referendumul pentru demiterea Preşedintelui. În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care
încalcă prevederile ConstituŃiei , Preşedintele poate fi suspendat din funcŃie de Camera DeputaŃilor
şi de Senat, în şedinŃă comună, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor, după consultarea
CurŃii ConstituŃionale. În acest caz, însă, demiterea Preşedintelui poate fi hotărâtă prin referendum
naŃional organizat în acest sens. Votul negativ al corpului electoral are ca efect juridic repunerea
Preşedintelui în funcŃia de şef al statului.
2. AtribuŃiile Preşedintelui României în raporturile cu Parlamentul
a) Promulgarea legii.
Ultima etapă a procedurii legislative o reprezintă promulgarea legii de către Preşedintele
României. Termenul în care Preşedintele este obligat să promulge legile ordinare sau organice este
de cel mult 20 de zile de la sesizarea sa de către parlament. În cadrul procedurii de promulgare
Preşedintele realizează un control de constituŃionalitate, de oportunitate cu privire la impactul
intern sau internaŃional al legii. Potrivit art. 77 din ConstituŃie, preşedintele poate cere
Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
Pentru motive de neconstituŃionalitate Preşedintele poate trimite legea fie la Parlament,
pentru reexaminare, fie la Curtea ConstituŃională. Dacă Parlamentul, în urma reexaminării,
respinge cererea Preşedintelui sau nu-i dă curs iar legea trimisă din nou spre promulgare conŃine, în
opinia Preşedintelui dispoziŃii neconstituŃionale, şeful statului are posibilitatea de a sesiza Curtea
ConstituŃională. Dacă Curtea declară legea ca fiind neconstituŃională, aceasta se trimite înapoi la
Parlament, declanşându-se procedura complementară de reexaminare a legii pentru punerea de
acord cu dispoziŃiile ConstituŃiei. Dacă însă Curtea declară legea cu care a fost sesizată de către
Preşedinte ca fiind ConstituŃională, termenul de promulgare va fi de numai 10 zile.
În cazul refuzului nejustificat al Preşedintelui de a promulga legea în termenele
ConstituŃionale împotriva acestuia poate fi declanşată de către Parlament procedura suspendării din
funcŃie pentru încălcarea ConstituŃiei. În orice caz fără îndeplinirea procedurii promulgării, legile
nu pot fi publicate în Monitorul Oficial şi nu pot intra astfel în vigoare. Regula este valabilă numai
pentru legile organice şi ordinare, legile constituŃionale (de revizuire a ConstituŃiei) nefiind supuse
promulgării de către Preşedinte (care este o putere derivată, rezultând din votul corpului electoral),
deoarece pentru a intra în vigoare este necesar acordul poporului, în calitatea sa de putere originară
şi de deŃinător al suveranităŃii.
b) Adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme ale naŃiunii.
Există două categorii de mesaje ale Preşedintelui:
 Mesajul prevăzut de art. 92 alin. 3 din ConstituŃie prin care Preşedintele României aduce la
cunoştinŃă Parlamentului măsurile luate pentru respingerea agresiunii armate îndreptat împotriva
Ńării. În acest caz mesajul are o natură juridică şi politică complexă, fiind concretizată într-un decret
contrasemnat de Primul-Ministru. Camerele Parlamentului se vor convoca de drept în 24 de ore de
la declanşarea agresiunii şi vor dezbate, mesajul în prezenŃa Preşedintelui.
 Mesajele adresate de Preşedinte Parlamentului în situaŃii constituŃionale normale nu îmbracă
forma şi nici nu atrage efectele juridice ale unui decret, singura consecinŃă juridică fiind întrunirea
Camerelor Parlamentului în şedinŃă comună pentru a-l primi. Rămâne la latitudinea Camerelor
reunite dacă vor dezbate sau nu mesajul şi dacă îl vor invita sau nu pe Preşedinte la o eventuală
dezbatere. Acest tip de mesaj reprezintă un act politic exclusiv şi unilateral al Preşedintelui prin
care se urmăreşte sensibilizarea Parlamentului cu privire la unele probleme politice importante la
un anumit moment pentru societate. Totodată se urmăreşte soluŃionarea unor eventuale divergenŃe
între puterea executivă şi cea legislativă în cadrul exercitării funcŃiei de mediere de către şeful
statului.
c) Convocarea Parlamentului în sesiuni.
Potrivit art. 63 alin. 3 din ConstituŃie, Preşedintele României este cel care convoacă
Parlamentul nou ales într-un termen de cel mult 20 de zile de la data alegerilor.
De asemenea, alături de cererea formulată de Biroul permanent sau de o treime dintre
deputaŃi sau senatori, Preşedintele României poate cere convocarea Camerelor în sesiuni
extraordinare. În acest caz, convocarea se va face de către preşedinŃii Camerelor.
d) Dizolvarea Parlamentului de către Preşedintele României
Dizolvarea Parlamentului poate avea loc în cazul în care fie ca urmare a demiterii
Guvernului printr-o moŃiune de cenzură, fie chiar după formarea noului Parlament în urma
alegerilor, în cadrul Parlamentului nu există o majoritate absolută capabilă să învestească
Guvernul.
Guvernul nu poate să-şi îndeplinească misiunea de conducere a politicii interne şi externe a
Ńării fără a avea susŃinere parlamentară. Dacă forŃele politice prezente în Parlament nu se înŃeleg
nici măcar cu privire la acordarea votului de învestitură echipei guvernamentale şi programului ei
de guvernare, cu atât mai puŃin vor susŃine iniŃiativele legislative depuse de către Guvern.
Potrivit art. 89 din ConstituŃie, condiŃiile care trebuiesc îndeplinite pentru ca Preşedintele să
poată dizolva Parlamentul sunt următoarele:
- neacordarea votului de învestitură în termen de 60 de zile de la prima solicitare, coroborată cu
respingerea a cel puŃin două solicitări de învestitură;
- în cursul unui an, Parlamentul nu poate fi dizolvat decât o dată.
- este interzisă dizolvarea Parlamentului pe durata stării de mobilizare de război, de asediu sau
de urgenŃă.
- este interzisă dizolvarea Parlamentului în ultimele şase luni ale mandatului Preşedintelui.
- dizolvarea Parlamentului poate fi decisă de Preşedintele României numai după consultarea
preşedinŃilor celor două Camere şi liderilor grupurilor parlamentare, iar exercitarea acestui drept
reprezintă pentru Preşedinte o facultate şi nu o obligaŃie.
3. AtribuŃiile în raporturile cu justiŃia.
a) Numirea judecătorilor şi procurorilor definitivi la propunerea Consiliul Superior al
Magistraturii.
În acest caz Preşedintele are o competenŃă legată; astfel el nu poate numi o persoană care nu
i-a fost propusă de Consiliul Superior al Magistraturii şi nici nu poate refuza un candidat la funcŃia
de judecător sau procuror definitiv decât dacă acesta nu îndeplineşte condiŃiile prevăzute de lege
pentru ocuparea unei asemenea funcŃii.
b) Prezidarea, fără drept de vot a lucrărilor Consiliul Superior al Magistraturii la care
participă.
Prin participarea la aceste şedinŃe Preşedintele României nu devine membru al Consiliul
Superior al Magistraturii iar prin interdicŃia de a vota nu poate influenŃa deciziile acestui consiliu.
c) Acordarea graŃierii individuale ce constă într-o măsură de clemenŃă în virtutea căreia o
persoană condamnată penal este scutită de executarea totală sau parŃială a pedepsei stabilite prin
hotărâre judecătorească de condamnare rămasă definitivă.
d) Alături de Camera DeputaŃilor şi de Senat, Preşedintele României poate cere
declanşarea urmăririi penale împotriva unor membrii ai guvernului pentru faptele săvârşite în
exerciŃiul funcŃiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune
suspendarea din funcŃie a acestora. Trimiterea în judecată penală a unui membru al guvernului
atrage de drept suspendarea lui din funcŃie, iar competenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de
CasaŃie şi JustiŃie.
4. AtribuŃiile Preşedintelui României ca şef al executivului.
Aşa cum am mai arătat potrivit ConstituŃiei României executivul este bicefal, Preşedintelui
României, ca şef al executivului, având competenŃe mai atenuate decât cele ale Guvernului. Spre
deosebire de regimurile constituŃionale parlamentare, unde este obligatoriu contrasemnătura unui
ministru pe orice act al şefului de stat, Preşedintele României dispune de o serie de atribuŃii pe care
le exercită fără să aibă nevoie de concursul unui membru al guvernului.
Vom grupa atribuŃiile Preşedintelui ca membru al executivului în mai multe categorii:
 AtribuŃii în raporturile cu Guvernul.
a) desemnarea candidatului la funcŃia de Prim-Ministru la propunerea partidului sau
coaliŃiei care deŃine majoritatea parlamentară. În această situaŃie Preşedintele are o competenŃă
legată fără a putea refuza numirea candidatului respectiv, decât în cazul în care acesta nu întruneşte
condiŃiile constituŃionale pentru a putea ocupa această funcŃie.
În cazul inexistenŃei unei majorităŃi parlamentare, Preşedintele are obligaŃia constituŃională
de a se consulta cu toate partidele reprezentate în Parlament, indiferent de ponderea reprezentării
lor.
Candidatul respectiv împreună cu echipa propusă de el şi programul de guvernare vor fi
supuşi votului de învestitură în cadrul Camerelor reunite ale Parlamentului.
b) numirea Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament, competenŃa de
numire fiind limitată numai la persoanele care au primit votul de învestitură.
c) revocarea şi numirea, la propunerea Primului-Ministru a unor membrii ai Guvernului în
caz de remaniere guvernamentală sau de vacanŃă a postului. Dacă prin propunerea de remaniere se
schimbă structura sau compoziŃia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita
atribuŃia sus menŃionată numai pe baza aprobării parlamentului, acordată la propunerea Primului
Ministru.
d) consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente şi de importanŃă deosebită
e) prezidarea şedinŃelor Guvernului la care participă. Preşedintele poate participa la
şedinŃele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă,
apărarea Ńării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea Primului-Ministru, în alte situaŃii.
Preşedintele nu devine astfel membru al Guvernului iar în cadrul acestor şedinŃe nu va vota şi nici
nu va semna hotărârile şi ordonanŃele adoptate.
 AtribuŃii în legătură cu alte autorităŃi publice
a) în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a łării, Preşedintele convoacă
şi conduce lucrările Consiliului
- aceasta reprezintă mai mult o calitate pe care Preşedintele o exercită în virtutea rolului său de
comandant suprem al forŃelor armate;
b) atribuŃii de numire sau de participare la numire în diferite funcŃii publice în condiŃiile
prevăzute de lege
- această atribuŃie se realizează prin decrete, care, potrivit art. 94 lit. c) din ConstituŃie, nu sunt
contrasemnate de Primul-ministru
- exemple de numiri: 3 dintre judecătorii CurŃii ConstituŃionale, 2 membri în Consiliul NaŃional
al Audiovizualului, prim adjunctul directorului serviciului Român de InformaŃii, la propunerea
directorului SRI;
 AtribuŃii exercitate în domeniul apărării şi în situaŃii excepŃionale
♦ AtribuŃii în domeniul apărării
a) declararea mobilizării generale sau parŃiale a forŃelor armate
- ca regulă, Preşedintele declară mobilizarea parŃială sau totală a forŃelor armate numai cu
aprobarea prealabilă a Parlamentului, pericolul fiind iminent;
- numai în situaŃii excepŃionale, când măsura mobilizării trebuie luată imediat, hotărârea
Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare;
b) respingerea agresiunii armate îndreptată împotriva Ńării
- în această situaŃie, în care agresiunea a fost deja produsă, Preşedintele convocă Consiliul Suprem
de Apărare a łării şi ia măsuri urgente pentru respingerea agresiunii, pe le aduce neîntârziat la
cunoştinŃă Parlamentului printr-un mesaj; Parlamentul, dacă nu se află în sesiune, se va convoca de
drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii
♦ AtribuŃii în situaŃii excepŃionale
- potrivit art. 93 din ConstituŃie, Preşedintele instituie, printr-un decret contrasemnat de primul-
ministru, potrivit legii organice, starea de urgenŃă sau starea de asediu în întreaga Ńară ori în unele
unităŃi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinŃarea măsurii adoptate, în cel mult
5 zile de la luarea acesteia;
- instituirea acestor stări excepŃionale are ca efect restrângerea unor drepturi şi libertăŃi
fundamentale, ceea ce potrivit art 53 din ConstituŃie se poate face numai prin lege; de aceea,
Preşedintele instituie printr-un decret starea excepŃională, dar detaliile cu privire la măsurile
concrete ce se vor lua sunt de competenŃa Parlamentului.
5. AtribuŃii exercitate în domeniul politicii externe
a) încheierea, în numele României, a tratatelor internaŃionale
- aceste tratate sunt negociate de către Guvern, ceea ce îl împiedică pe Preşedinte să încheie
tratate “oculte”;
- cu toate acestea, Preşedintele are un rol activ în cadrul negocierilor, putând chiar să intervină
atunci când consideră necesar; Preşedintele poate să nu fie de acord cu aspectele negociate de
Guvern, iar într-o astfel de situaŃie excepŃională, el nu va semna tratatul respectiv;
b) după semnare, Preşedintele supune tratatele spre ratificare Parlamentului, într-un termen
rezonabil
- pentru a face parte din dreptul intern, tratatele internaŃionale trebuiesc ratificate de către
Parlament prin lege, iar în situaŃii extraordinare, care nu suportă amânare, de către Guvern, prin
ordonanŃă de urgenŃă, care ulterior va fi supusă aprobării Parlamentului;
c) acreditarea şi rechemarea, la propunerea Guvernului, a reprezentanŃilor diplomatici ai
României în alte state
- propunerea Guvernului şi avizul comisiilor de politică externă reunite ale celor două Camere
ale Parlamentului nu au valoare juridică obligatorie pentru Preşedinte, care poate refuza numirea
persoanelor respective în funcŃiile de ambasadori sau consuli ai României în străinătate;
d) aprobă înfiinŃarea, desfiinŃarea şi schimbarea rangului misiunilor diplomatice, la
propunerea Guvernului
e) acreditarea pe lângă Preşedintele României a reprezentanŃilor diplomatici ai altor state,
calitatea care le-a fost conferită de către şefii de state pe care îi reprezintă.
Preşedintele exercită atribuŃiile susmenŃionate în domeniul politicii externe în virtutea
statutului său de reprezentant al statului român.

2.3. Actele Preşedintelui României

AtribuŃiile Preşedintelui României se realizează prin 3 categorii de acte:


a) prin acte juridice, dar care pot avea şi o conotaŃie politică:
• decrete
- se publică în Monitorul Oficial al României, partea I, sub sancŃiunea inexistenŃei lor;
- tipuri de decrete care nu sunt supuse contrasemnării:
* pentru promulgarea legilor;
* pentru numiri în funcŃii publice
- tipuri de decrete care sunt supuse contrasemnării de către Primul-ministru:
* pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a tratatelor internaŃionale încheiate de
Preşedinte în numele României;
* pentru acreditarea şi rechemarea reprezentanŃilor diplomatici ai României;
* pentru desfiinŃarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
* pentru declararea mobilizării parŃiale sau totale a forŃelor armate;
* pentru luarea măsurilor necesare în vederea respingerii agresiunii armate îndreptate
împotriva Ńării;
* pentru conferirea de decoraŃii şi titluri de onoare;
* pentru acordarea gradelor de mareşal, de general şi de amiral;
* pentru acordarea graŃierii individuale.
- contrasemnarea decretelor angajează răspunderea Primului-ministru pentru conŃinutul actului,
atestând conformitatea acestuia atât cu prevederile legale, cât şi cu voinŃa Guvernului; astfel, prin
contrasemnarea se exercită un control indirect al Parlamentului asupra activităŃii Preşedintelui, ceea
ce întăreşte caracterul de regim politic semi-prezidenŃial parlamentarizat al României; în absenŃa
contrasemnării, decretul va fi lovit de nulitate absolută;
- din punct de vedere al naturii lor juridice, decretele sunt acte de drept administrativ,
producătoare de efecte juridice; prin urmare, ele pot fi atacate în contenciosul administrativ, cu
excepŃia următoarelor tipuri de decrete, care reprezintă fine de neprimire:
♦ decretele de promulgare a legilor;
♦ pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a tratatelor internaŃionale încheiate de
Preşedinte în numele României;
♦ decretele prin care se instituie stările excepŃionale;
♦ pentru acordarea graŃierii individuale.
• cereri de reexaminare a legii
- printr-o cerere adresată Parlamentului, Preşedintele poate, o singură dată, înainte de a
promulga legea să declanşeze procedura complementară de reexaminare a legii pentru motive de
neconstituŃionalitate sau de neoportunitate.
- printr-o sesizare de neconstituŃionalitate, înainte de a promulga legea, Preşedintele poate cere
CurŃii ConstituŃionale să se pronunŃe cu privire la constituŃionalitatea dispoziŃiilor legii respective.
• decrete prin care se acordă graŃierea individuală
- graŃierea individuală este un drept universal şi subiectiv al şefului statului şi reprezintă o măsură
de clemenŃă faŃă de o persoană condamnată definitiv şi irevocabil la o pedeapsă penală.
b) prin acte politice – mesaje, declaraŃii, apeluri, cereri de încuviinŃare, sesizări etc;
c) prin operaŃiuni administrative – consultarea Guvernului, a Parlamentului, acestea fiind
combinate de multe ori cu fapte materiale concrete: cum ar fi participarea la şedinŃele
Guvernului, primirea scrisorilor de acreditare etc.

2.4. Răspunderea Preşedintelui României

a) Răspunderea politică a Preşedintelui României


- în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile ConstituŃiei; Preşedintele
poate fi suspendat din funcŃie de Camera DeputaŃilor şi de Senat în şedinŃă comună;
- nu este definită noŃiunea de „fapte grave prin care se încalcă ConstituŃia”, aprecierea acestora
fiind la latitudinea iniŃiatorilor cererii de suspendare;
- propunerea de suspendare din funcŃie poate fi iniŃiată de cel puŃin o treime din numărul
deputaŃilor şi senatorilor şi se aduce neîntârziat la cunoştinŃă Preşedintelui;
- Curtea ConstituŃională va analiza cererea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui şi se va
pronunŃa printr-un aviz consultativ, care deci, nu va fi obligatoriu pentru Parlament;
- Preşedintele are dreptul de a da explicaŃii Parlamentului cu privire la faptele ce i se impută,
fără să fie obligat să facă acest lucru;
- dacă în Camerele reunite se obŃine votul majorităŃii absolute a deputaŃilor şi senatorilor,
Preşedintele va fi suspendat din funcŃie;
- în cel mult 30 de zile se organizează un referendum naŃional; demiterea Preşedintelui este
posibilă dacă majoritatea absolută a cetăŃenilor înscrişi pe listele electorale votează în acest sens;
votul negativ al corpului electoral are ca efect juridic repunerea Preşedintelui în funcŃia de şef al
statului;
- pe perioada în care Preşedintele este suspendat din funcŃie sau, în cazul demiterii, până la
depunerea jurământului de către o altă persoană care a câştigat alegerile anticipate pentru funcŃia de
Preşedinte al României, funcŃia de şef al statului este preluată de preşedintele Senatului, iar dacă
nici acesta nu o pateu exercita, de către preşedintele Camerei DeputaŃilor.

b) Răspunderea juridică a Preşedintelui României

- Preşedintele României se bucură de imunitate. Imunitatea are două laturi:


- lipsa de răspundere juridică pentru voturile, opiniile, deciziile sale în exercitarea
mandatului, care este o imunitate de fond, perpetuă şi absolută a Preşedintelui şi care se
aplică pentru toate tipurile de răspundere juridică;
- inviolabilitatea care este o imunitate de procedură penală, ce funcŃionează numai pe
durata mandatului, pentru fapte exterioare acestuia şi care îl fereşte pe Preşedinte de
eventualele abuzuri ale executivului. Inviolabilitatea nu este absolută, Preşedintele
putând răspunde pentru faptele sale;
- astfel, Camera DeputaŃilor şi Senatul, în şedinŃă comună, cu votul a cel puŃin două treimi din
numărul deputaŃilor şi al senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui pentru
înaltă trădare;
- noŃiunea de „înaltă trădare” nu este definită, însă ea depăşeşte sfera strictă a conceptelor
juridice, având şi conotaŃii de ordin politic, fiind asimilată cu cea mai gravă încălcare a
jurământului şi intereselor poporului şi Ńării, în exerciŃiul atribuŃiilor prezidenŃiale;
- propunerea de punere sub acuzare poate fi iniŃiată de majoritatea deputaŃilor şi senatorilor şi
se aduce neîntârziat la cunoştinŃă Preşedintelui pentru a putea da explicaŃii, dacă doreşte, cu
privire la faptele ce i se impută;
- de la data punerii sub acuzare până la data demiterii, Preşedintele este suspendat de drept;
- prin punerea sub acuzare, Parlamentul nu îndeplineşte rolul de instanŃă de judecată, punerea
sub acuzare având o puternică conotaŃie politică, iar sub aspect juridic echivalând cu
ridicarea imunităŃii pe latura de inviolabilitate;
- procedura propriu-zisă a punerii sub acuzare pentru înaltă trădare presupune trei faze:
* punerea sub acuzare cu votul a două treimi din numărul deputaŃilor şi al senatorilor, la
propunerea majorităŃii parlamentarilor;
* trimiterea în judecată prin rechizitoriul realizat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
CasaŃie şi JustiŃie;
* judecata în fond realizată de secŃia penală a Înaltei Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi,
eventual, judecata în recurs realizată de Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie în secŃiuni
reunite;
- în cazul în care Pachetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie consideră că nu există
suficiente elemente care să conducă la punerea sub acuzare a Preşedintelui sau în situaŃia în
care este găsit nevinovat de către instanŃa judecătorească competentă, Preşedintele îşi reia
funcŃia;
- pe durata în care a fost suspendat din funcŃie, funcŃia de şef al statului este preluată de
preşedintele Senatului, iar dacă nici acesta nu o pateu exercita, de către preşedintele Camerei
DeputaŃilor.
- pentru toate celelalte forme de răspundere juridică (civilă, administrativă etc.) Preşedintele nu are
imunitate, răspunzând în justiŃie ca orice altă persoană fizică.

GUVERNUL ROMÂNIEI

Executivul României este bicefal, fiind condus de Preşedintele României şi de Guvern.

3.1. Rolul Guvernului

Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care se organizează şi funcŃionează în


conformitate cu prevederile constituŃionale, având la bază Programul de guvernare acceptat de
Parlament şi care:
- are un rol politic, ce constă în asigurarea realizării politicii interne şi externe a Ńării şi
- un rol administrativ, ce constă în exercitarea conducerii generale a administraŃiei publice.
Aşa cum este reglementat în ConstituŃia Românei, Guvernul este parlamentar prin origine şi
guvernamental prin funcŃiune.
ConstituŃia consacră expres numai atribuŃiile Preşedintelui României în materie executivă, ceea
ce duce la concluzia că, în acest domeniu, competenŃa Guvernului este regula, în timp ce
Preşedintele va interveni numai în acele zone pe care legiuitorul constituant i le-a consacrat expres.
În calitatea sa de conducător al administraŃiei publice, Guvernul intră în următoarele tipuri de
raporturi cu celelalte autorităŃi ale administraŃiei publice:
- raporturi de supraordonare, în calitate de organ ierarhic superior faŃă de ministere, prefecŃi,
alte organe centrale subordonate lui;
- raporturi de tutelă administrativă, faŃă de organele locale autonome, care funcŃionează la
nivelul unităŃilor administrativ-teritoriale în temeiul principiilor constituŃionale ale autonomiei
locale, deconcentrării şi descentralizării;
- raporturi de colaborare şi de coordonare, faŃă de autorităŃile centrale autonome.
În afara rolului lui politic şi administrativ, Guvernul îndeplineşte, în subsidiar, şi o funcŃie
normativă ce constă în:
- are iniŃiativă legislativă, fiind, de altfel, principalul iniŃiator al proiectelor de legi;
- poate emite, direct pe temeiul ConstituŃiei, ordonanŃe de urgenŃă;
- poate emite, pe temeiul unei legi de abilitare, ordonanŃe simple;
- emite, în executarea legilor, hotărâri.
În îndeplinirea rolului său, pentru asigurarea principiului transparenŃei, Guvernul are obligaŃia
constituŃională de a colabora cu organismele sociale interesate: sindicate, patronate, biserica,
partide politice, organizaŃii neguvernamentale etc.

3.2. ComponenŃa Guvernului

Potrivit art. 102 din ConstituŃie, Guvernul este alcătuit din primul-ministru, miniştri şi alŃi
membri stabiliŃi prin lege organică. Prin Legea nr. 90/2001 privind organizarea Guvernului şi a
ministerelor, modificată şi completată, se prevede că din Guvern pot face parte şi miniştri de stat,
precum şi miniştri delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuŃi în lista
Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.

Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetăŃenia română şi domiciliul în Ńară, se


bucură de exerciŃiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în unul
dintre următoarele cazuri de incompatibilitate prevăzute de lege:

- exercitarea altei funcŃii publice de autoritate, cu excepŃia celei de deputat sau de


senator;
- exercitarea unei funcŃii de reprezentare profesională salarizată în cadrul
organizaŃiilor cu scop comercial;
- exercitarea de acte de comerŃ, cu excepŃia vânzării sau cumpărării de acŃiuni ori alte
titluri de valoare;
- exercitarea funcŃiei de administrator ori de cenzor la societăŃile comerciale sau de
reprezentant al statului în adunările generale ale unor asemenea societăŃi ori de membru al
consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome, companiilor naŃionale şi societăŃilor
naŃionale;
- exercitarea unei funcŃii publice în serviciul unei organizaŃii străine, cu excepŃia
acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte.

Constatarea stării de incompatibilitate se face de primul-ministru, care va dispune măsurile


necesare pentru încetarea acesteia.
3.3. Învestitura Guvernului

Procedura cuprinde patru etape succesive:


a) desemnarea de către Preşedintele României a candidatului la funcŃia de prim-ministru
- candidatul îi este propus Preşedintelui de către partidul sau coaliŃia majoritară din
Parlament;
- dacă nu există o asemenea grupare politică majoritară, Preşedintele va consulta toate
partidele prezente în Parlament
- Preşedintele are o competenŃă legată, neputând refuza numirea candidatului
respectiv decât în situaŃia în care acesta nu îndeplineşte condiŃiile constituŃionale pentru a
putea fi ales sau desemnat într-o funcŃie publică de autoritate;
b) stabilirea de către acest candidat a listei Guvernului şi a programului de guvernare
- candidatul la funcŃia de prim-ministru are la dispoziŃie un termen de 10 zile de la
data desemnării, pentru a putea propune Parlamentului o echipă guvernamentală şi un
program de guvernare;
- termenul respectiv nu este unul de decădere, dar la împlinirea lui, Preşedintele are
posibilitatea să retragă candidatului mandatul acordat şi să înceapă noi negocieri cu
partidele politice pentru desemnarea unui alt candidat la funcŃia de prim-ministru.
c) solicitarea de către candidat a votului de învestitură (faza parlamentară)
- competenŃa de deliberare aparŃine Camerelor în şedinŃă comună;
- candidatul la funcŃia de premier înaintează lista cu membrii Guvernului împreună cu
programul de guvernare la birourile permanente reunite ale Camerelor;
- până la şedinŃa de învestire, fiecare candidat la funcŃia de ministru va fi audiat de comisiile
de specialitate ale celor două Camere în şedinŃă comună;
- în urma audierii se prezintă premierului un aviz consultativ motivat;
- se creează astfel posibilitatea înlocuirii pe listă a celor care nu au trecut testul comisiei,
pentru a se evita respingerea de către plen a listei Guvernului în ansamblu (lista este blocată, fiind
supusă la vot în întregime, nu fiecare membru în parte);
- în ziua învestirii, după prezentarea programului şi a listei, iau cuvântul reprezentanŃii
grupurilor parlamentare, şedinŃa fiind organizată (fiecare grup poate utiliza doar timpul alocat, iar
ordinea asigură alternanŃa dintre cei ce sprijină Guvernul şi cei ce i se opun);
- apoi se votează prin modalitatea votului secret cu bile;
- învestitura Guvernului este, aşadar, colectivă şi nu individuală;
- acordarea votului de încredere transformă programul propus Parlamentului în program oficial de
guvernare;
- Parlamentul are la îndemână un interval de 60 de zile în care poate desemna echipa
guvernamentală, nefiind obligat să acorde votul de încredere primei echipe propuse; dacă, însă, în acest
interval de timp, nu reuşeşte să desemneze nici a treia echipă propusă, Preşedintele României poate
declanşa procedura de dizolvare a Parlamentului.
d) numirea Guvernului de Preşedintele României şi primirea jurământului de credinŃă
- votul de învestitură acordat de Parlament este obligatoriu pentru Preşedinte, acesta
neputând refuza numirea unui membru al Guvernului sau realizarea unor modificări în
structura echipei guvernamentale;
- emiterea decretului prezidenŃial de numire atrage după sine depunerea jurământului
de către fiecare membru al Guvernului;
- data depunerii jurământului este data oficială a începutului mandatului atât pentru
Guvern, în ansamblul său, cât şi pentru fiecare membru al acestuia în parte.
3.4. Mandatul Guvernului

În situaŃia tipică, mandatul Guvernului se exercită în perioada cuprinsă între data depunerii jurământului
în faŃa Preşedintelui României şi data depunerii jurământului de către noua echipă guvernamentală, formată în
urma validării noului Parlament.
Mandatul Guvernului poate înceta mai devreme în următoarele situaŃii:
a) situaŃii legate de persoana primului-ministru
- echipa guvernamentală este strict legată de persoana primului-ministru; încetarea funcŃiei de
prim-ministru are ca efect demiterea întregului Guvern;
- cazurile care pot duce la încetarea mandatului de prim-ministru sunt următoarele: demisia,
decesul, pierderea cetăŃeniei române, mutarea domiciliului în străinătate, condamnarea urmată de
pierderea drepturilor electorale, intervenŃia unei stări de incompatibilitate, imposibilitatea exercitării
funcŃiei pentru o perioadă mai mare de 45 de zile;
- în perioada în care se află în imposibilitatea exercitării funcŃiei, intervine interimatul decis de
primul-ministru care va desemna un alt membru al Guvernului pentru a-i Ńine locul; aceste dispoziŃii se
aplic şi pentru ceilalŃi membri ai Guvernului;
- primul-ministru nu poate fi destituit de către Preşedintele României, ci numai o dată cu întreaga
echipă guvernamentală de către Parlament.
b) situaŃii legate de echipa guvernamentală
- procedura opusă celei de învestitură a Guvernului este procedura moŃiunii de
cenzură;
- moŃiunea de cenzură este expresia răspunderii politice a Guvernului şi urmăreşte două
scopuri conjugate:
- angajarea unei dezbateri publice în Camerele reunite în şedinŃa comună asupra politicii de ansamblu a
Guvernului;
- demiterea Guvernului.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii
- ca regulă, moŃiunea de cenzură este iniŃiată de opoziŃie, dar poate fi iniŃiată şi de majoritate atunci
când a pierdut încrederea în Guvern şi urmăreşte formarea unui nou Guvern; ea poate fi iniŃiată de cel
puŃin 1/4 din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor;
- parlamentarii care au iniŃiat o moŃiune de cenzură într-o sesiune, care a fost respinsă, nu o mai pot
reitera în aceeaşi sesiune, afară de cazul când Guvernul şi-a angajat răspunderea, deoarece în această
situaŃie moŃiunea este provocată de însuşi Guvernul;
- moŃiunea de cenzură se dezbate şi se supune la vot în şedinŃa comună a Camerelor;
- de la depunerea moŃiunii la Biroul permanent, după un interval de maxim 5 zile, moŃiunea se prezintă
de reprezentantul iniŃiatorilor în plen şi se dezbate în 3 zile (termen fix) de la această prezentare;
- dezbaterea este precedată de prezentarea moŃiunii de către iniŃiator, urmată de cuvântul primului-
ministru sau al altui reprezentant al său;
- luările de cuvânt sunt, potrivit regulilor şedinŃelor, organizate (în timpul alocat şi într-o alternanŃă care să
asigure contradictorialitatea între susŃinătorii Guvernului şi aceia care au cerut demiterea lui);
- moŃiunea de cenzură se adoptă cu majoritate absolută şi are drept consecinŃă demiterea Guvernului.
În cazul încetării mandatului său, în condiŃiile susmenŃionate, până la depunerea jurământului
de către membrii noului Guvern, Guvernul continuă să îndeplinească numai actele cu caracter
individual sau normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici
noi. În această perioadă Guvernul nu poate emite ordonanŃe şi nu poate iniŃia proiecte de lege
3.5. Remanierea Guvernului

- remanierea simplă: - prin care nu se schimbă structura sau compoziŃia Guvernului – se face la propunerea
primului-ministru de către Preşedintele României; Preşedintele are o competenŃă legată, putând refuza
numirea doar în situaŃia în care candidatul la funcŃia de ministru nu întruneşte condiŃiile prevăzute de
ConstituŃie pentru a ocupa o funcŃie publică de autoritate;
- remanierea prin care se schimbă structura sau compoziŃia politică a Guvernului - Preşedintele
României va putea revoca sau numi pe noii membri, la propunerea primului-ministru, numai
pe baza votului de încredere acordat de Parlament, în cadrul unei proceduri similare cu cea de
învestitură a Guvernului în ansamblul său;
- în cazul în care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o hotărâre
judecătorească definitivă sau averea sa a fost declarată, în tot sau în parte, ca fiind dobândită
în mod ilicit, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, el este demis de Preşedintele
României, la propunerea primului-ministru.

3.6. Suspendarea din funcŃia de membru al Guvernului

- suspendarea poate fi dispusă de Preşedintele României, în cazul în care s-a început urmărirea
penală împotriva unui membru al Guvernului sau intervine de drept, în cazul în care persoana
respectivă a fost trimisă în judecată penală;
- suspendarea nu reprezintă o modalitate de încetarea a mandatului de membru al Guvernului,
ci o întrerupere în exercitarea acestui mandat, care poate, în final să atragă încetarea acestuia
sau poate determina reluarea prerogativelor, în cazul în care se dovedeşte că acuzele aduse
membrilor Guvernului erau nefondate.

3.7. Statutul primului-ministru


Primul-ministru are următoarele atribuŃii:
- conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuŃiilor
legale care le revin;
- reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul, Preşedintele României, Curtea
Supremă de JustiŃie, Curtea ConstituŃională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ,
Ministerul Public, celelalte autorităŃi şi instituŃii publice, partidele şi alianŃele politice,
sindicatele, cu alte organizaŃii neguvernamentale, precum şi în relaŃiile internaŃionale;
- este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care
derivă din această calitate;
- propune Preşedintelui României revocarea şi numirea unor membri ai Guvernului;
- numeşte şi eliberează din funcŃie:
a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepŃia
persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului, conform art. 3 alin. (1);
b) secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului, în cazul utilizării
acestor funcŃii;
c) personalul din cadrul Cancelariei primului-ministru;
d) secretarii de stat;
e) alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice, în cazurile prevăzute de lege.

- prezintă Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica


Guvernului şi răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi
sau senatori; poate desemna un membru al Guvernului să răspundă la întrebările şi
interpelările adresate Guvernului de către deputaŃi sau senatori, în funcŃie de domeniul de
activitate ce formează obiectul interpelării;
- contrasemnează decretele emise de Preşedintele României, în cazul în care ConstituŃia
prevede obligativitatea contrasemnării acestora;
- în scopul rezolvării unor probleme operative primul-ministru poate constitui, prin decizie,
consilii, comisii şi comitete interministeriale;
- îndeplineşte orice alte atribuŃii prevăzute în ConstituŃie şi de lege sau care decurg din rolul şi
funcŃiile Guvernului.

3.8. Aparatul de lucru al Guvernului

Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din Cancelaria primului-ministru, Secretariatul


General al Guvernului, departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice
stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Cancelaria primului-ministru are personalitate juridică şi este coordonată direct de primul-


ministru. Cancelaria primului-ministru este condusă de şeful cancelariei, care are rang de ministru
şi calitate de ordonator principal de credite. Organizarea şi funcŃionarea Cancelariei primului-
ministru se aprobă prin decizie a primului-ministru. Conducerea compartimentelor din cadrul
cancelariei se asigură, după caz, de personalul cu funcŃii de conducere sau demnitari. Personalului
Cancelariei primului-ministru nu i se aplică prevederile legii privind statutul funcŃionarului public.

Guvernul are un Secretariat General condus de secretarul general al Guvernului, care poate
avea rang de ministru, ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi, care pot avea rang de
secretar de stat, numiŃi prin decizie a primului-ministru.

Secretariatul General face parte din aparatul de lucru al Guvernului şi asigură derularea
operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice,
economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa
instanŃelor judecătoreşti.

Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a


Guvernului.

Guvernul aprobă proiectul bugetului propriu, care se include în bugetul de stat. Ministrul
pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului sau, după caz, secretarul general al
Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, cu excepŃia
Cancelariei primului-ministru şi a altor cazuri prevăzute de lege.
Secretariatul general al Guvernului asigură, prin aparatul propriu, continuitatea derulării
operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, constituind elementul de legătură şi stabilitate
al guvernării.

Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în


subordine, subordonat primului-ministru, având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes
general, în conformitate cu atribuŃiile Guvernului. Departamentul este condus de un demnitar. În
exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual.
ÎnfiinŃarea, modul de organizare şi funcŃionare, precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin
hotărâre a Guvernului.

Pe lângă Guvern mai pot funcŃiona agenŃii, oficii, secretariate etc., ca structuri specializate
şi auxiliare ale acestuia, ale căror conducători nu fac parte din Guvern, având atribuŃii, structuri şi
personal.

3.9 FuncŃionarea Guvernului

ŞedinŃele plenului reprezintă unica modalitate de lucru a Guvernului, în cadrul căreia se


dezbat şi se soluŃionează probleme ce intră în sfera sa de atribuŃii.

ŞedinŃele Guvernului se convoacă şi sunt conduse de primul-ministru; Preşedintele


României poate lua parte la şedinŃele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naŃional
privind politica externă, apărarea Ńării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru; în
aceste situaŃii; Preşedintele României prezidează şedinŃele Guvernului la care participă.

Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este nevoie. În cadrul şedinŃelor
Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne şi externe a Ńării, precum şi aspecte privind
conducerea generală a administraŃiei publice, adoptându-se măsurile corespunzătoare. La şedinŃele
Guvernului pot participa, în calitate de invitaŃi, conducători ai unor organe de specialitate din
subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autorităŃi administrative autonome, precum şi
orice alte persoane a căror prezenŃă se apreciază a fi utilă, la solicitarea primului-ministru.

Dezbaterile din şedinŃele Guvernului şi modul de adoptare a actelor acestuia, precum şi a


oricăror alte măsuri stabilite, se înregistrează pe bandă magnetică şi se consemnează în stenograma
şedinŃei, certificată de secretarul general al Guvernului.

3.10. AtribuŃiile Guvernului

În realizarea funcŃiilor sale Guvernul îndeplineşte următoarele atribuŃii principale:

a) exercită conducerea generală a administraŃiei publice;


b) iniŃiază proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului;
c) emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de
abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei;
d) asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii
normative date în aplicarea acestora;
e) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le
supune spre adoptare Parlamentului;
f) aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică a Ńării, pe ramuri şi domenii de
activitate;
g) asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare;
h) asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranŃei cetăŃeanului, precum şi a
drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor, în condiŃiile prevăzute de lege;
i) aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea Ńării, scop în care
organizează şi înzestrează forŃele armate;
j) asigură realizarea politicii externe a Ńării şi, în acest cadru, integrarea României în structurile
europene şi internaŃionale;
k) negociază tratatele, acordurile şi convenŃiile internaŃionale care angajează statul român;
negociază şi încheie, în condiŃiile legii, convenŃii şi alte înŃelegeri internaŃionale la nivel
guvernamental;
l) conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de specialitate din
subordinea sa;
m) asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului;
n) acordă şi retrage cetăŃenia română, în condiŃiile legii; aprobă renunŃarea la cetăŃenia română, în
aceleaşi condiŃii;
o) înfiinŃează, cu avizul CurŃii de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa;
p) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuŃiilor sale;
q) îndeplineşte orice alte atribuŃii prevăzute de lege sau care decurg din rolul şi funcŃiile
Guvernului.

Pentru rezolvarea unor probleme din competenŃa sa Guvernul poate constitui organisme cu
caracter consultativ.

În scopul elaborării, integrării, corelării şi monitorizării de politici Guvernul poate constitui


consilii, comisii şi comitete interministeriale.

3.11. Actele Guvernului

Guvernul are iniŃiativă legislativă în orice domeniu. Proiectele de lege se depun la Birourile
permanente ale Camerelor în funcŃie de domeniul legilor respective şi de competenŃa Camerelor,
aşa cum este reglementă în art. 75 din ConstituŃie.

În exercitarea atribuŃiilor sale Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. Hotărârile şi


ordonanŃele Guvernului se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au
obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Nepublicarea atrage inexistenŃa hotărârii sau a ordonanŃei. Hotărârile care au caracter militar se
comunică numai instituŃiilor interesate.
Proiectele de lege, precum şi ordonanŃe sau hotărârile trebuie să respecte regulile de tehnică
legislativă şi trebui să fie însoŃite de o expunere de motive, respectiv de o notă de fundamentare în
cazul hotărârilor şi ordonanŃelor

Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri şi de ordonanŃe; de asemenea, pot


propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului de iniŃiativă legislativă a
acestuia. Metodologia de elaborare şi înaintare la Guvern a acestor proiecte de acte normative se
aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe, precum şi documente şi alte măsuri dezbătute în


Guvern, în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. Hotărârile şi ordonanŃele se adoptă prin consens.
Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte primul-ministru.

3.11.1. Hotărârile Guvernului

- Sunt acte administrative normative sau individuale, reprezentând expresia unei competenŃe
originare a Guvernului;
- sunt acte cu caracter secundar ce pot fi emise numai praeter legem şi secundum legem şi nu
contra legem;
- se emit pentru organizarea executării legilor, pentru explicarea unor noŃiuni din legile
respective, pentru stabilirea de măsuri sau de reguli subsecvente, care să asigure aplicarea
corectă a legilor;
- reprezintă actul prin care Guvernul îşi exercită prin excelenŃă rolul de conducere a
administraŃiei publice;
- hotărârile Guvernului prin care se încalcă prevederile ConstituŃiei sau a legilor pot fi atacate
în contenciosul administrativ.

3.11.2. OrdonanŃele Guvernului


Pe lângă competenŃa generală, ce constă în organizarea aplicării legii, în principal prin hotărâri,
Guvernul are şi o competenŃă de atribuire, fiind abilitat, în anumite limite, să emită reglementări ce sunt
de domeniul legii, prin ordonanŃe.
Din dispoziŃiile art. 115 din ConstituŃie rezultă că ordonanŃa nu este o lege, ci un act
guvernamental în domeniul legii, asimilat legii prin efectele sale şi în limitele constituŃionale şi
legale ale abilitării.
OrdonanŃele sunt de două tipuri: simple şi de urgenŃă. În mod corespunzător, împuternicirea de a
emite ordonanŃe poate fi legală, adică pe baza unei legi de abilitare sau, în cazul ordonanŃelor de urgenŃă,
pe temeiul unei prezumŃii constituŃionale de delegare legislativă, pe care Parlamentul oricând o poate
infirma constatând că nu se justifica emiterea acelei ordonanŃe.

OrdonanŃa simplă
- reprezintă actul emis de către Guvern cu titlu de ordonanŃă, în baza unei legi de abilitare şi în
conformitate cu conŃinutul acesteia şi cu instituŃia delegării legislative.
- din cuprinsul legii speciale de abilitare rezultă şi limitele constituŃionale ale acestei legi; de aceea,
împuternicirea dată Guvernului este dublu limitată:
- rationae materiae: ordonanŃele simple se pot emite doar în domeniile care nu fac obiectul legilor
organice (pe cale de consecinŃă şi al celor constituŃionale) şi în limitele delegării acordate;
- rationae temporis: legea de abilitare va cuprinde obligatoriu şi data până la care Guvernul este
abilitat să emită astfel de ordonanŃe; dacă legea de abilitare o cere, aceste ordonanŃe se supun
aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare,
sub sancŃiunea caducităŃii (încetarea efectelor juridice).
Rezultă că ordonanŃa simplă este aprobată sau respinsă prin lege adoptată în forma aprobată de
Camera decizională, care, ca regulă, este Camera DeputaŃilor, cu excepŃia cazurilor în care această calitate
revine Senatului, potrivit art. 75 din ConstituŃie
OrdonanŃele simple adoptate în alte domenii decât cele prevăzute în legea de abilitare sau în afara
intervalului de timp reglementat în aceeaşi lege sunt neconstituŃionale, putând fi atacate printr-o excepŃie
de neconstituŃionalitate ridicată în faŃa unei instanŃe de judecată; competenŃa de soluŃionare a acestei
excepŃii revine CurŃii ConstituŃionale.

OrdonanŃa de urgenŃă
Reprezintă actul emis de Guvern în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu comportă sub nici
o formă amânarea; de aceea, în acest caz, urgenŃa legislativă trebuie motivată expres în conŃinutul
ordonanŃei emise, care se supune spre aprobare Parlamentului potrivit procedurii legislative înainte de
publicare (intrarea sa în vigoare); Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă, în mod obligatoriu,
în 5 zile de la depunere la Camera de reflecŃie sau, după caz, de la trimiterea la Camera Decizională.
Camera, prima sesizată, trebuie să se pronunŃe în cel mult 30 de zile, la împlinirea cărora se prezumă
acordul său; în fiecare Cameră, procedura de dezbatere şi adoptare este numai cea de urgenŃă.
Există anumite limite constituŃionale prevăzute de art. 115 alin. 6 din ConstituŃie, care se referă la
interdicŃia revizuirii prin ordonanŃă de urgenŃă a ConstituŃiei, a afectării regimului instituŃiilor
fundamentale ale statului, a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale, a drepturilor electorale sau a trecerii
silite în proprietatea publică a unui bun.
Rezultă că ordonanŃele de urgenŃă se întemeiază, în ultimă analiză, pe o prezumŃie constituŃională a
acordului Camerelor Parlamentului, pe care acestea o confirmă sau infirmă, după cum aprobă sau resping
ordonanŃele de urgenŃă prin legea adoptată în forma aprobată de Camera decizională, potrivit procedurii
prevăzute în art. 75 din ConstituŃie. Tocmai de aceea, ordonanŃa de urgenŃă este o modalitate a delegării
legislative.
OrdonanŃele de urgenŃă pot fi emise atât în domeniul legilor ordinare, cât şi în domeniul legilor
organice, tocmai datorită caracterului extraordinar şi urgent al procedurii, însă nu pot fi emise în domeniul
legilor de revizuire a ConstituŃiei.

3.12. Controlul parlamentar asupra activităŃii Guvernului


Controlul parlamentar se realizează după anumite proceduri prevăzute de ConstituŃie şi de
regulamentele parlamentare, care au efecte diferite, după cum urmează:
- efecte politice: întrebarea, interpelarea, moŃiunea simplă, ancheta parlamentară
- efecte precumpănitor juridice: moŃiunea de cenzură.

Întrebarea
Constă într-o simplă cerere adresată de orice parlamentar unui membru al Guvernului, care este obligat să
răspundă dacă un fapt este adevărat, dacă o informaŃie este exactă, dacă Guvernul şi celelalte organe ale
administraŃiei publice înŃeleg să comunice Camerei informaŃiile şi documentele cerute de Cameră sau de
comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenŃia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată.
Interpelarea
Constă într-o cerere scrisă adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulŃi
parlamentari, prin care se solicită explicaŃii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităŃii
sale interne sau externe.
MoŃiunea simplă
Este un act politic care exprimă poziŃia Camerei într-o anumită problemă de politică internă sau externă;
dacă este iniŃiată de opoziŃie, fundamentarea poziŃiei constă în critica politicii Guvernului; face parte din
procedeele controlului fără sancŃiune, în plină dezvoltare în parlamentarismul modern.
Ancheta parlamentară
Reprezintă investigarea de către parlamentari a unei situaŃii şi informarea Camerei asupra celor
constatate.
MoŃiunea de cenzură
Este expresia răspunderii politice a Guvernului şi urmăreşte două scopuri conjugate:
− angajarea unei dezbateri publice în Camerele reunite în şedinŃa comună asupra politicii de ansamblu a
Guvernului;
− demiterea Guvernului.
Caracteristicile esenŃiale ale procedurii
• moŃiunea de cenzură este simetric opusă faŃă de învestitura Guvernului
• ca regulă, moŃiunea de cenzură este iniŃiată de opoziŃie, dar poate fi iniŃiată şi de majoritate atunci când a
pierdut încrederea în Guvern şi urmăreşte formarea unui nou Guvern; ea poate fi iniŃiată de cel puŃin 1/4
din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor;
• parlamentarii care au iniŃiat o moŃiune de cenzură într-o sesiune, care a fost respinsă, nu o mai pot reitera
în aceeaşi sesiune, afară de cazul când Guvernul şi-a angajat răspunderea, deoarece în această situaŃie
moŃiunea este provocată de însuşi Guvernul;
• moŃiunea de cenzură se dezbate şi se supune la vot în şedinŃa comună a Camerelor;
• de la depunerea moŃiunii la Biroul permanent, după un interval de maxim 5 zile, moŃiunea se prezintă de
reprezentantul iniŃiatorilor în plen şi se dezbate în 3 zile (termen fix) de la această prezentare;
• dezbaterea este precedată de prezentarea moŃiunii de către iniŃiator, urmată de cuvântul primului-
ministru sau al altui reprezentant al său;
• luările de cuvânt sunt, potrivit regulilor şedinŃelor, organizate (în timpul alocat şi într-o alternanŃă care să
asigure contradictorialitatea între susŃinătorii Guvernului şi aceia care au cerut demiterea lui);
• moŃiunea de cenzură se adoptă cu majoritate absolută şi are drept consecinŃă demiterea Guvernului.

3.13. Răspunderea Guvernului

Răspunderea politică a Guvernului


Aşa cum am arătat, Guvernul răspunde politic numai în faŃa Parlamentului, ca urmare a
votului de încredere acordat de către acesta cu prilejul învestiturii. Fiecare membru al Guvernului
răspunde politic în mod solidar cu ceilalŃi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele
acestuia.
Răspunderea juridică a Guvernului

Pe lângă răspunderea politică, membrii Guvernului pot răspunde şi civil, contravenŃional,


disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun din aceste materii, în măsura în care sunt
îndeplinite condiŃiile prevăzute în Legea nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială. În înŃelesul
acestei legi, sunt membri ai Guvernului primul-ministru, miniştrii şi alŃi membri stabiliŃi prin lege
organică, numiŃi de Preşedintele României pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

Răspunderea penală a membrilor Guvernului


Răspunderea penală este personală şi ea priveşte pe fiecare membru al Guvernului în parte.
Intră sub incidenŃa Legii privind răspunderea ministerială faptele săvârşite de membrii Guvernului
în exerciŃiul funcŃiei lor şi care, potrivit legii penale, constituie infracŃiuni. Pentru săvârşirea altor
infracŃiuni, în afara exerciŃiului funcŃiei lor, membrii Guvernului răspund potrivit dreptului comun.

Potrivit art. 109 din ConstituŃie, numai Camera DeputaŃilor, Senatul şi Preşedintele
României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în
exerciŃiul funcŃiei lor.

Analizarea faptelor săvârşite de un membru al Guvernului în exerciŃiul funcŃiei lui se face în


cadrul Parlamentului pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care, în cadrul
competenŃei sale, a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de un
minister ori de o comisie specială de anchetă constituită în acest scop. Raportul va fi înaintat
plenului Camerei în care s-a cerut declanşarea anchetei. Membrul Guvernului împotriva căruia s-a
efectuat ancheta are dreptul de a se prezenta în faza Camerei şi de a-şi expune punctul de vedere cu
privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmărit penal. Camera va decide prin vot secret
cu bile, în cazul în care se obŃine majoritatea absolută, trimiterea în judecată penală a persoanei
respective.
În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului,
Preşedintele României, la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizărilor cu
privire la săvârşirea unei infracŃiuni în exerciŃiul funcŃiei de către membrii Guvernului, adresează
ministrului justiŃiei o cerere în acest scop, pentru a proceda potrivit legii. În situaŃia în care cel în
cauza este ministrul justiŃiei, cererea se adresează primului-ministru.
Daca una dintre cele două Camere ale Parlamentului sau Preşedintele României a cerut
urmărirea penală, dosarul cauzei se trimite, de îndată, ministrului justiŃiei sau, după caz, primului-
ministru, pentru a proceda potrivit legii.
Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor
se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, iar judecarea
acestora, de instanŃa supremă.

Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora
din funcŃie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage de drept suspendarea lui din
funcŃie.

Punerea sub urmărire penală a foştilor membri ai Guvernului pentru infracŃiunile săvârşite
în exerciŃiul funcŃiei lor se face potrivit normelor de procedură din Legea răspunderii ministeriale.
Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoanele respective
6 sunt considerate nevinovate. Hotărârea definitivă de condamnare a unui membru al Guvernului se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Membrul Guvernului, condamnat printr-o
hotărâre judecătorească definitivă, va fi demis din funcŃie de Preşedintele României, la propunerea
primului-ministru.

ADMINISTRAłIA CENTRALĂ DE SPECIALITATE

ConstituŃia României cuprinde o secŃiune specială intitulată AdministraŃia publică centrală


de specialitate, potrivit căreia aceasta se compune din:
- administraŃia ministerială (ministerele)
- administraŃia extraministerială
* autorităŃile administrative subordonate Guvernului
* autorităŃile administrative autonome.

4.1. Ministerele

Ministerele sunt organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale care realizează
politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora.
Ministerele se organizează şi funcŃionează numai în subordinea Guvernului, potrivit
prevederilor ConstituŃiei şi Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcŃionarea Guvernului
României şi a ministerelor. Doar pentru organizarea şi funcŃionarea ministerelor privind apărarea
sau ordinea publică sunt necesare legi speciale.
Ministerele şi miniştrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere
asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, la învestitură.
Primul-ministru poate cere Parlamentului întrunit în şedinŃa comună a Camerelor modificarea
structurii Guvernului prin înfiinŃarea, desfiinŃarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor
ministere. Majoritatea necesară este cea prevăzută la acordarea votului de învestitură.
Aşa cum am mai arătat, în caz de remaniere guvernamentală, sau de vacanŃă a funcŃiei, care nu
modifică structura sau compoziŃia politică a Guvernului, Preşedintele României, la propunerea
primului-ministru, revocă şi numeşte miniştrii, fără a fi necesară aprobarea Parlamentului.
Ministerele au personalitate juridică - de drept public, dar şi de drept privat, în funcŃie de
raporturile juridice în care sunt implicate - şi au sediul în municipiul Bucureşti.

4.1.1. Organizarea ministerelor


Ministerele sunt conduse de miniştri, care răspund de întreaga activitate a ministerului în
faŃa Guvernului, precum şi, în calitate de membri ai Guvernului, în faŃa Parlamentului.
Rolul, funcŃiile, atribuŃiile, structura organizatorică şi numărul de posturi ale ministerelor se
stabilesc în raport cu importanŃa, volumul, complexitatea şi specificul activităŃii desfăşurate şi se
aprobă prin hotărâre a Guvernului.
În fiecare minister se va organiza cabinetul ministrului, cu personal propriu, căruia nu i se
aplică prevederile legii privind statutul funcŃionarului public.
În funcŃie de natura atribuŃiilor, unele ministere pot avea în domeniul lor de activitate
compartimente în străinătate, stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul CurŃii de Conturi.
Ministrul numeşte şi eliberează din funcŃie conducătorii organelor de specialitate din subordinea
ministerului.
Ministerele pot avea în subordinea lor servicii publice, care funcŃionează în unităŃile
administrativ-teritoriale. Conducătorii serviciilor publice descentralizate se numesc şi se eliberează
din funcŃie de către ministru, cu avizul consultativ al prefectului.
ÎnfiinŃarea sau desfiinŃarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte
organe centrale din unităŃile administrativ-teritoriale, obiectul de activitate, structura
organizatorică, numărul şi încadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor şi
funcŃiile de conducere ale acestora se aprobă prin ordin al ministrului, respectiv al conducătorului
organului de specialitate în subordinea căruia aceste servicii sau organe îşi desfăşoară activitatea.
AtribuŃiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare şi
funcŃionare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului.

4.1.2. Conducerea ministerelor


Conducerea ministerelor se exercită de miniştri. Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu
celelalte autorităŃi publice, cu persoanele juridice şi fizice din Ńară şi din străinătate, precum şi în
justiŃie.
Miniştrii îşi îndeplinesc atribuŃiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelor,
precum şi prin instituŃiile aflate în subordonarea, coordonarea sau autoritatea ministerelor.
Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numeşte
şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. Statele de funcŃii ale ministerelor se aprobă de
miniştri, în limita numărului de posturi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

4.1.3. AtribuŃiile generale ale miniştrilor


a) organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanŃelor şi hotărârilor
Guvernului, a ordinelor şi instrucŃiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de
autoritate şi a principiului autonomiei locale a instituŃiilor publice şi a agenŃilor economici;
b) iniŃiază şi avizează proiecte de lege, ordonanŃe, hotărâri ale Guvernului, în condiŃiile
stabilite prin metodologia aprobata de Guvern;
c) acŃionează pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrată celei de dezvoltare
economico-socială a Guvernului;
d) fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează
Guvernului;
e) urmăresc proiectarea şi realizarea investiŃiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului
aprobat;
f) reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaŃionale, în conformitate
cu acordurile şi convenŃiile la care România este parte şi cu alte înŃelegeri stabilite în acest
scop, şi dezvoltă relaŃii de colaborare cu organe şi organizaŃii similare din alte state şi cu
organizaŃii internaŃionale ce interesează domeniul lor de activitate;
g) iniŃiază şi negociază, din împuternicirea Preşedintelui României sau a Guvernului, în
condiŃiile legii, încheierea de convenŃii, acorduri şi alte înŃelegeri internaŃionale sau propun
întocmirea formelor de aderare la cele existente;
h) urmăresc şi controlează aplicarea convenŃiilor şi acordurilor internaŃionale la care România
este parte şi iau măsuri pentru realizarea condiŃiilor în vederea integrării în structurile
europene sau în alte organisme internaŃionale;
i) coordonează şi urmăresc elaborarea şi implementarea de politici şi strategii în domeniile de
activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului;
j) avizează, în condiŃiile legii, înfiinŃarea organismelor neguvernamentale şi cooperează cu
acestea în realizarea scopului pentru care au fost create;
k) colaborează cu instituŃiile de specialitate pentru formarea şi perfecŃionarea pregătirii
profesionale a personalului din sistemul lor;
l) aprobă, după caz, editarea publicaŃiilor de specialitate şi informare;
m) îndeplinesc în domeniul lor de activitate şi alte atribuŃii specifice stabilite prin acte
normative.

În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin ministrul emite ordine şi instrucŃiuni, în condiŃiile legii,


ce pot fi atacate pentru motive de neconstituŃionalitate, ilegalitate sau neoportunitate în contencios
administrativ.
În activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai mulŃi
secretari de stat, potrivit hotărârii Guvernului de organizare şi funcŃionare a ministerului. În cadrul
ministerelor, instituŃiilor publice şi altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale
poate fi utilizată şi funcŃia de subsecretar de stat, potrivit hotărârii Guvernului privind organizarea
şi funcŃionarea acestora.
Secretarii şi subsecretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru. În cazul în
care ministrul, din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuŃiile curente, va desemna secretarul de
stat care exercită aceste atribuŃii, înştiinŃându-l pe primul-ministru despre aceasta.
Secretarul general al ministerului este funcŃionar public de carieră, numit prin concurs sau
examen, pe criterii de profesionalism. Acesta asigură stabilitatea funcŃionării ministerului,
continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor funcŃionale între structurile ministerului.
Pe lângă ministru funcŃionează, ca organ consultativ, colegiul ministerului, care se
întruneşte, la cererea şi sub preşedinŃia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind
activitatea ministerului. ComponenŃa şi regulamentul de funcŃionare a colegiului ministerului se
aprobă prin ordin al ministrului.
Guvernul poate aproba modificările ulterioare în structura ministerelor, a organelor de
specialitate, a serviciilor publice descentralizate şi a instituŃiilor subordonate acestora numai în
limita alocaŃiilor bugetare.
Guvernul poate dispune prin hotărâre modificări în organizarea şi funcŃionarea ministerelor,
precum şi transferul unor activităŃi de la un minister la altul ori la organe de specialitate din
subordinea Guvernului.

4.2. AdministraŃia centrală extraministerială

ÎnfiinŃarea organelor administraŃiei publice centrale de specialitate este determinată fie de


desfăşurarea unei activităŃi coordonate şi unitare în rezolvarea unor probleme, fie de volumul mai
restrâns de activitate care nu reclamă înfiinŃarea unui minister. Un exemplu de organ de
specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, este Autoritatea NaŃională de
Control.

AutorităŃile administraŃiei centrale autonome nu se subordonează ierarhic Guvernului, sunt


înfiinŃate, ca regulă prin lege. Exemple de asemenea autorităŃi: Banca NaŃională a României,
Consiliul Suprem de Apărare a łării, Consiliul NaŃional al Audiovizualului, Serviciul de ProtecŃie
şi Pază, Serviciul Român de InformaŃii etc. Unele dintre aceste autorităŃi au o conducere desemnată
de Parlament, fiind obligate să depună în faŃa acestuia un raport de activitate anual sau ori de câte
ori li se solicită acest lucru.

ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ

5.1. Principiile AdministraŃiei publice locale

Spre deosebire de administraŃia publică centrală, competentă la nivelul întregii Ńări,


administraŃia publică locală este competentă numai în limitele unităŃii administrativ-teritoriale în
care acesta funcŃionează.

Potrivit art. 120 alin. 1 din ConstituŃie, principiile care stau la baza administraŃiei publice
locale din România sunt:
• autonomia locală
• descentralizarea administrativă
• deconcentrarea serviciilor publice.

5.1.1. Autonomia locală


= reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităŃilor administraŃiei publice locale de a
soluŃiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă,
treburile publice, în condiŃiile legii.
Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeŃene,
autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat. Prin aceasta, nu este afectată posibilitatea de a recurge la consultarea locuitorilor prin
referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice, în
condiŃiile legii.
ConŃinutul acestui principiu constituŃional se regăseşte atât în activitatea administraŃiei
publice locale româneşti, cât şi în raporturile dintre autorităŃile comunale, orăşeneşti şi judeŃene, cât
şi în relaŃiile dintre acestea şi autorităŃile publice deconcentrate.
Autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele
prevăzute de lege.

5.1.2. Descentralizarea administrativă


- dacă centralizarea administrativă presupune dependenŃa organelor locale de cele centrale,
ce stabilesc deciziile aplicabile în teritoriu, adică o subordonare strictă, descentralizarea nu
reprezintă opusul centralizării, adică lipsa de raport între autorităŃile centrale şi cele locale,
ci micşorarea ei, diminuarea concentrării puterilor.
- descentralizarea administrativă presupune existenŃa unor persoane publice locale,
desemnate de comunitatea teritoriului, cu atribuŃii proprii, ce intervin direct în gestionarea
şi administrarea problemelor colectivităŃilor, impunând autonomia locală; cu toate acestea,
descentralizarea administrativă nu poate fi concepută, în statele unitare, fără existenŃa unui
control statal, cunoscut în doctrină sub numele de „tutelă administrativă”;
- descentralizarea administrativă este diferită de descentralizarea politică, care implică
federalismul;
- descentralizarea este de două tipuri: teritorială şi tehnică (prin servicii):
* descentralizarea teritorială presupune existenŃa unor autorităŃi alese, la nivelul
unităŃilor administrativ-teritoriale, autorităŃi ce dispun de competenŃă materială
generală;
* descentralizarea tehnică sau pe servicii presupune existenŃa unor persoane juridice
de drept public care prestează anumite servicii publice, distincte de masa serviciilor
publice prestate de autorităŃile statale.
În esenŃă, gradul de descentralizare depinde de numărul serviciilor publice date în
competenŃa autorităŃilor publice locale, modul cum sunt organizate autorităŃile publice locale şi
raporturile lor cu cele centrale şi forma în care se exercită controlul special efectuat de autoritatea
centrală.

5.1.3. Deconcentrarea
= constituie o măsură intermediară în procesul descentralizării ce presupune transferul de atribuŃii
de la centru la agenŃii puterii centrale aflaŃi la conducerea diferitelor organisme locale; ea înseamnă
mult mai puŃin decât descentralizarea şi presupune recunoaşterea unei anumite puteri de decizie, în
favoarea agenŃilor statului repartizaŃi pe întreg teritoriul (prefecŃi, servicii exterioare ale
ministerelor).

Legea nr. 215 privind administraŃia publică locală a introdus, alături de cele trei principii
constituŃionale susmenŃionate, trei noi principii: al eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice
locale, al legalităŃii şi al consultării cetăŃenilor în soluŃionarea problemelor locale de interes
deosebit.

5.2. CONSILIUL LOCAL

5.2.1. Constituirea consiliilor locale


Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat, în condiŃiile stabilite de Legea privind alegerile locale.
Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcŃie
de populaŃia comunei sau a oraşului, raportată de Institutul NaŃional de Statistică şi Studii
Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care
precedă alegerile, fiind între 9 şi 31 de consilieri. Consiliul General al Municipiului Bucureşti este
compus din 55 de consilieri.
Constituirea consiliilor locale se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării
alegerilor. Pentru a fi aleasă în funcŃia de consilier local o persoană trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiŃii:
- să aibă calitatea de alegător;
- să aibă vârsta de cel puŃin 23 de ani;
- să aibă domiciliul în comuna sau oraşul unde candidează;
- să nu aibă funcŃia de magistrat;
- să nu fie militar sau alt funcŃionar căruia îi este interzisă prin lege asocierea în partide
politice;
- în cazul candidaŃilor independenŃi mai există, în plus, condiŃia listei de susŃinători.
Legea nr. 161/2003 privind regimul incompatibilităŃilor în exercitarea demnităŃilor şi
funcŃiilor publice stabileşte o serie de incompatibilităŃi între funcŃia de consilier şi cea de primar
sau viceprimar, prefect sau subprefect, calitatea de funcŃionar public sau angajat cu contract de
muncă în aparatul propriu al consiliului local sau judeŃean, funcŃia de preşedinte, vicepreşedinte,
director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la
regiile autonome şi societăŃile comerciale înfiinŃate sau aflate sub autoritatea consiliului local, ori a
consiliului judeŃean, respectiv la regiile autonome sau societăŃile naŃionale care îşi au filiale în
unitatea administrativ-teritorială respectivă, funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunării
generale a acŃionarilor de la societăŃile comerciale susmenŃionate, funcŃia de reprezentant al statului
la o societate comercială care îşi are sediul sau care deŃine filiale în unitatea administrativ
teritorială respectivă, calitatea de deputat sa senator.
Convocarea consilierilor declaraŃi aleşi, pentru şedinŃa de constituire, se face de către prefect şi
instituŃia juridică a fiecăruia dintre consilieri şi va fi analizată de către o comisie special constituită
prin votul lor şi apoi vor fi supuşi validării plenului consiliului. Mandatul va începe de la data
depunerii jurământului, sub condiŃia validării. În cazul în care consilierul declarat ales renunŃă la
mandat înainte de validare sau refuză să depună jurământul, se supune validării mandatul primului
supleant înscris pe lista partidului politic, alianŃei politice sau alianŃei electorale respective, dacă
până la validarea mandatului partidele şi alianŃele politice confirmă în scris apartenenŃa la partid. În
cazul în care locurile rămase vacante nu pot fi completate cu supleanŃi, iar numărul de consilieri se
reduce sub două treimi, se vor organiza alegeri pentru completare, în termen de 30 de zile, în
condiŃiile Legii privind alegerile locale.

5.2.2. AtribuŃiile consiliului local

Consiliul local are iniŃiativă şi hotărăşte, în condiŃiile legii, în toate problemele de interes
local, cu excepŃia celor care sunt date prin lege în competenŃa altor autorităŃi publice, locale sau
centrale.
Consiliul local are următoarele atribuŃii principale:
a) alege din rândul consilierilor viceprimarul, respectiv viceprimarii, după caz; stabileşte, în
limitele normelor legale, numărul de personal din aparatul propriu;
b) aprobă statutul comunei sau al oraşului, precum şi regulamentul de organizare şi
funcŃionare a consiliului;
c) avizează sau aprobă, după caz, studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-
socială, de organizare şi amenajare a teritoriului, documentaŃii de amenajare a teritoriului şi
urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare judeŃeană, regională, zonală şi de
cooperare transfrontalieră, în condiŃiile legii;
d) aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a rezervei
bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciŃiului bugetar; stabileşte impozite şi taxe locale,
precum şi taxe speciale, în condiŃiile legii;
e) aprobă, la propunerea primarului, în condiŃiile legii, organigrama, statul de funcŃii, numărul
de personal şi regulamentul de organizare şi funcŃionare a aparatului propriu de specialitate,
ale instituŃiilor şi serviciilor publice, precum şi ale regiilor autonome de interes local;
f) administrează domeniul public şi domeniul privat al comunei sau oraşului;
g) hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a
comunei sau oraşului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiŃiile
legii;
h) hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei
sau oraşului, după caz, în condiŃiile legii;
i) înfiinŃează instituŃii publice, societăŃi comerciale şi servicii publice de interes local;
urmăreşte, controlează şi analizează activitatea acestora; instituie, cu respectarea criteriilor
generale stabilite prin lege, norme de organizare şi funcŃionare pentru instituŃiile şi
serviciile publice de interes local; numeşte şi eliberează din funcŃie, în condiŃiile legii,
conducătorii serviciilor publice de interes local, precum şi pe cei îi instituŃiilor publice din
subordinea sa; aplică sancŃiuni disciplinare, în condiŃiile legii, persoanelor pe care le-a
numit;
j) hotărăşte asupra înfiinŃării şi reorganizării regiilor autonome de interes local; exercită, în
numele unităŃii administrativ-teritoriale, toate drepturile acŃionarului la societăŃile
comerciale pe care le-a înfiinŃat; hotărăşte asupra privatizării acestor societăŃi comerciale;
numeşte şi eliberează din funcŃie, în condiŃiile legii, membrii consiliilor de administraŃie ale
regiilor autonome de sub autoritatea sa;
k) analizează şi aprobă, în condiŃiile legii, documentaŃiile de amenajare a teritoriului şi
urbanism ale localităŃilor, stabilind mijloacele materiale şi financiare necesare în vederea
realizării acestora; aprobă alocarea de fonduri din bugetul local pentru acŃiuni de apărare
împotriva inundaŃiilor, incendiilor, dezastrelor şi fenomenelor meteorologice periculoase;
l) stabileşte măsurile necesare pentru construirea, întreŃinerea şi modernizarea drumurilor,
podurilor, precum şi a întregii infrastructuri aparŃinând căilor de comunicaŃii de interes
local;
m) aprobă, în limitele competenŃelor sale, documentaŃiile tehnico-economice pentru lucrările de
investiŃii de interes local şi asigură condiŃiile necesare în vederea realizării acestora;
n) asigură, potrivit competenŃelor sale, condiŃiile materiale şi financiare necesare pentru buna
funcŃionare a instituŃiilor şi serviciilor publice de educaŃie, sănătate, cultură, tineret şi sport,
apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor şi protecŃia civilă, de sub autoritatea
sa; urmăreşte şi controlează activitatea acestora;
o) hotărăşte, în localităŃile cu medici sau cu personal sanitar în număr insuficient, acordarea de
stimulente în natură şi în bani, precum şi de alte facilităŃi, potrivit legii, în scopul asigurării
serviciilor medicale pentru populaŃie; asemenea facilităŃi pot fi acordate şi personalului
didactic;
p) contribuie la organizarea de activităŃi ştiinŃifice, culturale, artistice, sportive şi de agrement;
q) hotărăşte cu privire la asigurarea ordinii publice; analizează activitatea gardienilor publici,
poliŃiei, jandarmeriei, pompierilor şi a formaŃiunilor de protecŃie civilă, în condiŃiile legii, şi
propune măsuri de îmbunătăŃire a activităŃii acestora;
r) acŃionează pentru protecŃia şi refacerea mediului înconjurător, în scopul creşterii calităŃii
vieŃii; contribuie la protecŃia, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a
monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi rezervaŃiilor naturale, în condiŃiile
legii;
s) contribuie la realizarea măsurilor de protecŃie şi asistenŃă socială; asigură protecŃia
drepturilor copilului, potrivit legislaŃiei în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea
locuinŃelor sociale; înfiinŃează şi asigură funcŃionarea unor instituŃii de binefacere de interes
local;
t) înfiinŃează şi organizează târguri, pieŃe, oboare, locuri şi parcuri de distracŃie, baze sportive
şi asigură buna funcŃionare a acestora;
u) atribuie sau schimbă, în condiŃiile legii, denumiri de străzi, de pieŃe şi de obiective de interes
public local;
v) conferă persoanelor fizice române sau străine, cu merite deosebite, titlul de cetăŃean de
onoare al comunei sau al oraşului;
w) hotărăşte, în condiŃiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice romane sau
străine, cu organizaŃii neguvernamentale şi cu alŃi parteneri sociali, în vederea finanŃării şi
realizării în comun a unor acŃiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;
hotărăşte înfrăŃirea comunei sau oraşului cu unităŃi administrativ-teritoriale şi militare din
alte Ńări;
x) hotărăşte, în condiŃiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităŃi ale administraŃiei
publice locale din Ńară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaŃii naŃionale şi
internaŃionale ale autorităŃilor administraŃiei publice locale, în vederea promovării unor
interese comune;
y) sprijină, în condiŃiile legii, activitatea cultelor religioase;
z) asigură libertatea comerŃului şi încurajează libera iniŃiativă, în condiŃiile legii.

5.2.3. FuncŃionarea consiliului local

Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege
organică, în caz de război sau catastrofă. Consiliul local îşi exercită mandatul de la data constituirii
până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales.
Consiliul local se întruneşte în şedinŃe ordinare, lunar, la convocarea primarului, însă se
poate întruni şi în şedinŃe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puŃin o treime din numărul
membrilor consiliului. În caz de forŃă majoră şi de maximă urgenŃă pentru rezolvarea intereselor
locuitorilor comunei sau îi oraşului convocarea consiliului local se poate face de îndată.
Ordinea de zi a şedinŃei consiliului local se aduce la cunoştinŃă locuitorilor comunei sau îi
oraşului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
ŞedinŃele consiliului local sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor
în funcŃie. PrezenŃa consilierilor la şedinŃă este obligatorie. ŞedinŃele consiliului local sunt publice,
cu excepŃia cazurilor în care consilierii decid, cu majoritate de voturi, ca acestea să se desfăşoare cu
uşile închise.
La lucrările consiliului local pot asista şi lua cuvântul, fără drept de vot, prefectul,
preşedintele consiliului judeŃean sau reprezentanŃii acestora, deputaŃii şi senatorii, miniştrii şi
ceilalŃi membri îi Guvernului, secretarii şi subsecretarii de stat, şefii serviciilor publice
descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităŃile administrativ-
teritoriale, în problemele ce privesc domeniile de responsabilitate ale acestor servicii, precum şi
persoanele interesate invitate de primar.
Locuitorii satelor care nu au consilieri aleşi în consiliile locale vor fi reprezentaŃi la
şedinŃele de consiliu de un delegat sătesc ales pe perioada mandatului consiliului local de către o
adunare sătească, constituită din câte un reprezentant al fiecărei familii. La discutarea problemelor
privind satele respective delegaŃii săteşti vor fi invitaŃi în mod obligatoriu. Votul acestora are
caracter consultativ.
După constituire, consiliul local îşi organizează comisii de specialitate, pe principalele
domenii de activitate din care fac parte numai consilierii, cu excepŃia viceprimarului. Aceste
comisii analizează şi avizează proiectele de hotărâre din domeniul lor de activitate. Comisiile de
specialitate lucrează în plen şi iau hotărâri cu votul majorităŃii membrilor lor. Consiliile locale pot
organiza, din proprie iniŃiativă sau la iniŃiativa primarului, după caz, comisii speciale de analiză şi
verificare, pe perioadă determinată şi pentru o chestiune concretă.
În unităŃile administrativ-teritoriale în care cetăŃenii aparŃinând unei minorităŃi naŃionale au
o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autorităŃile administraŃiei publice locale vor
asigură folosirea, în raporturile cu aceştia, şi a limbii materne, în conformitate cu prevederile
ConstituŃiei, ale Legii administraŃiei publice locale şi ale convenŃiilor internaŃionale la care
România este parte. În aceste unităŃi administrativ-teritoriale, ordinea de zi a şedinŃelor consiliului
local, precum şi hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoştinŃă publică şi în limba maternă a
cetăŃenilor aparŃinând minorităŃii respective, iar cele cu caracter individual se comunică, la cerere,
şi în limba maternă.

5.2.4. Actele consiliului local

Consiliul local adoptă hotărâri cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi, în afară de cazurile
în care legea sau regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului cere o altă majoritate.
Hotărârile consiliului local pot fi iniŃiate de consilieri, de primar şi de cetăŃenii care
domiciliază pe raza consiliului local respectiv, dacă iniŃiativa este semnată de 5% din numărul
cetăŃenilor cu drept de vot susmenŃionaŃi.
Problemele privind bugetul local, administrarea domeniului public şi privat al comunei sau
al oraşului, participarea la programe de dezvoltare judeŃeană, regională, zonală sau de cooperare
transfrontalieră, organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităŃilor şi amenajarea teritoriului,
precum şi cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităŃi publice, organizaŃii
neguvernamentale, persoane juridice române sau străine se vor discuta întotdeauna în şedinŃă
publică, iar hotărârile în aceste probleme se adoptă cu votul a cel puŃin două treimi din numărul
consilierilor în funcŃie În legătură cu aceste probleme primarul poate propune consultarea
cetăŃenilor prin referendum, în condiŃiile legii.
Consiliul local poate stabili ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter
individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu excepŃiile prevăzute de
lege. Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie personal, fie
prin soŃ, soŃie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în
problema supusă dezbaterilor consiliului local. Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea
dispoziŃiilor susmenŃionate sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanŃa de contencios
administrativ, iar acŃiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată.
Hotărârile consiliului local sunt acte administrative. Cele cu caracter normativ devin
obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinŃă publică, iar cele individuale, de la
data comunicării. Aducerea la cunoştinŃă publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în
termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.

5.2.5. Răspunderea consilierilor şi a consiliului local


În exercitarea mandatului consilierii sunt în serviciul colectivităŃii locale.
Primarul este obligat ca, prin intermediul secretarului şi al aparatului propriu de specialitate,
să pună la dispoziŃie consilierilor, la cererea acestora, în termen de cel mult 20 de zile, informaŃiile
necesare în vederea îndeplinirii mandatului.
Consilierii sunt obligaŃi ca în îndeplinirea mandatului să organizeze periodic întâlniri cu
cetăŃenii şi să acorde audienŃe.
Fiecare consilier, precum şi viceprimarul sunt obligaŃi să prezinte un raport anual de activitate,
care va fi făcut public prin grija secretarului.
Consilierii răspund solidar pentru activitatea consiliului local din care fac parte sau, după
caz, în nume propriu, pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului, precum şi pentru
hotărârile pe care le-au votat.

Suspendarea şi încetarea mandatului de consilier


Mandatul de consilier se suspendă de drept în cazul în care acesta a fost arestat preventiv.
Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet sau de instanŃa de judecată,
după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului. Suspendarea durează până
la soluŃionarea definitiva a cauzei. Ordinul de suspendare se comunică de îndată consilierului.
În cazul în care consilierul suspendat a fost găsit nevinovat acesta are dreptul la despăgubiri în
condiŃiile legii.

Mandatul de consilier încetează de drept în următoarele cazuri: demisie, schimbarea


domiciliului într-o ală unitate administrativ-teritorială, imposibilitatea exercitării mandatului pe o
perioada mai mare de 6 luni consecutive, constatarea, după validarea mandatului, ca alegerea s-a
făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a Legii privind alegerile locale,
condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate,
punerea sub interdicŃie judecătorească, pierderea drepturilor electorale, lipsa nemotivată de la 3
şedinŃe ordinare consecutive ale consiliului local, deces. Încetarea de drept a mandatului de
consilier se constată de consiliul local, prin hotărâre, la iniŃiativa primarului sau a oricărui consilier.

5.2.6. Dizolvarea consiliului local


Consiliul local poate fi dizolvat dacă a adoptat, într-un interval de cel mult 6 luni, cel puŃin
3 hotărâri care au fost anulate de instanŃa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească
rămasă definitivă şi irevocabilă.
Dizolvarea consiliului local se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea motivată a
prefectului, bazată pe hotărârile judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile. Hotărârea de
dizolvare poate fi atacată de oricare dintre consilieri la instanŃa de contencios administrativ, în
termen de 10 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest
caz procedura prealabilă prevăzută de lege nu se mai efectuează, iar introducerea acŃiunii suspendă
executarea măsurii de dizolvare.
Data pentru organizarea alegerii noului consiliu local se stabileşte de Guvern, la propunerea
prefectului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de 10 zile susmenŃionat sau, după
caz, de la pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care a fost
respinsă acŃiunea consilierilor.
Până la constituirea noului consiliu local primarul, viceprimarul sau, în absenŃa acestora,
secretarul va rezolva problemele curente ale comunei sau ale oraşului, potrivit competenŃelor şi
atribuŃiilor ce îi revin, potrivit legii.
În cazul în care consiliul local nu se întruneşte timp de 3 luni consecutive sau nu a adoptat
în 3 şedinŃe ordinare consecutive nici o hotărâre, precum şi în situaŃia în care numărul consilierilor
se reduce sub jumătate plus unul şi nu se poate completa prin supleanŃi, acesta se consideră
dizolvat de drept. Aceste situaŃii se comunică de primar, viceprimar sau, în absenŃa acestora, de
secretar, prefectului care, prin ordin, ia act de şi situaŃia de dizolvare a consiliului local şi propune
Guvernului organizarea de noi alegeri. Ordinul prefectului poate fi atacat de consilierii interesaŃi la
instanŃa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare sau de la luarea la
cunoştinŃă. În acest caz procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar introducerea acŃiunii
suspendă executarea măsurii de dizolvare. InstanŃa de contencios administrativ este obligată să se
pronunŃe în termen de 30 de zile, iar hotărârea instanŃei este definitivă şi irevocabilă. Stabilirea
datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de către Guvern, la propunerea
prefectului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului de 10 zile susmenŃionat sau, după
caz, de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a respins acŃiunea
împotriva ordinului prefectului.
Primarul, viceprimarul şi secretarul unităŃii administrativ teritoriale

5.3. Primarul

Comunele şi oraşele au câte un primar şi un viceprimar, iar oraşele reşedinŃă de judeŃ, câte 2
viceprimari, aleşi în condiŃiile legii. Viceprimarii nu pot fi în acelaşi timp şi consilieri.
Primarul este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat în cadrul unui
scrutin majoritar uninominal cu două tururi. Pentru a putea fi ales primar, o persoană trebuie să
îndeplinească condiŃiile pe care le-am menŃionat în prezentul curs la alegerea şi incompatibilităŃile
consilierilor locali.
Validarea alegerii primarului se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării
alegerilor, în camera de consiliu a judecătoriei în a cărei raza teritorială se află comuna sau oraşul,
de către un judecător desemnat de preşedintele judecătoriei. Invalidarea alegerii primarului se poate
pronunŃa în cazurile în care se constată încălcarea condiŃiilor de eligibilitate sau dacă alegerea s-a
făcut prin fraudă electorală, constatată în condiŃiile Legii privind alegerile locale. Hotărârea de
invalidare a alegerii primarului poate fi atacată de cel interesat în termen de 5 zile de la pronunŃare,
la instanŃa de contencios administrativ, care este obligată să se pronunŃe în termen de 30 de zile.
Rezultatul validării sau invalidării alegerii primarului se aduce la cunoştinŃă prefectului şi se
prezintă în şedinŃa de constituire a consiliului local sau, după caz, într-o şedinŃă extraordinară, de
către un judecător desemnat de preşedintele judecătoriei.
În caz de invalidare a alegerii primarului Guvernul, la propunerea prefectului, va stabili data
alegerilor în termen de cel mult 30 de zile de la data invalidării sau, după caz, de la data rămânerii
definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti, în condiŃiile legii.
Primarul depune în faŃa consiliului local jurământul prevăzut de lege, iar dacă refuză este
considerat demisionat de drept.

5.3.1. AtribuŃiile primarului

Primarul îndeplineşte o funcŃie de autoritate publică. El este şeful administraŃiei publice


locale şi al aparatului propriu de specialitate al autorităŃilor administraŃiei publice locale, pe care al
conduce şi le controlează. Primarul răspunde de buna funcŃionare a administraŃiei publice locale,
în condiŃiile legii.
Primarul participă la şedinŃele consiliului local şi are dreptul să îşi exprime punctul de
vedere asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii.
Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaŃiile cu alte autorităŃi publice, cu persoanele
fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiŃie.
Primarul îndeplineşte următoarele atribuŃii principale:
a) asigură respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor, a prevederilor
ConstituŃiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a
hotărârilor şi ordonanŃelor Guvernului; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru
aplicarea ordinelor şi instrucŃiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor şi ale celorlalŃi
conducători îi autorităŃilor administraŃiei publice centrale, precum şi a hotărârilor consiliului
judeŃean;
b) asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. In situaŃia în care apreciază ca
o hotărâre este ilegala, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect;
c) poate propune consiliului local consultarea populaŃiei prin referendum, cu privire la
problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotărârii consiliului local, ia măsuri pentru
organizarea acestei consultări, în condiŃiile legii;
d) prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări, privind starea
economică şi socială a comunei sau a oraşului, în concordanŃă cu atribuŃiile ce revin
autorităŃilor administraŃiei publice locale, precum şi informări asupra modului de aducere la
îndeplinire a hotărârilor consiliului local;
e) întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciŃiului bugetar şi le supune
spre aprobare consiliului local;
f) exercită funcŃia de ordonator principal de credite;
g) verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local şi
comunica de îndată consiliului local cele constatate;
h) ia măsuri pentru prevenirea şi limitarea urmărilor calamităŃilor, catastrofelor, incendiilor,
epidemiilor sau epizootiilor, împreună cu organele specializate ale statului. În acest scop
poate mobiliza populaŃia, agenŃii economici şi instituŃiile publice din comună sau din oraş,
acestea fiind obligate să execute măsurile stabilite în planurile de protecŃie şi intervenŃie
elaborate pe tipuri de dezastre;
i) asigură ordinea publică şi liniştea locuitorilor, prin intermediul poliŃiei, jandarmeriei,
gardienilor publici, pompierilor şi unităŃilor de protecŃie civilă, care au obligaŃia să
răspundă solicitărilor sale, în condiŃiile legii;
j) îndrumă şi supraveghează activitatea gardienilor publici, conform angajamentelor
contractuale;
k) ia măsurile prevăzute de lege cu privire la desfăşurarea adunărilor publice;
l) ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentaŃiilor sau a altor
manifestări publice care contravin ordinii de drept ori atentează la bunele moravuri, la
ordinea şi liniştea publică;
m) controlează igiena şi salubritatea localurilor publice şi produselor alimentare puse în vânzare
pentru populaŃie, cu sprijinul serviciilor de specialitate;
n) ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea pericolelor provocate de animale, în condiŃiile
legii;
o) ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general al localităŃii şi al supune spre
aprobare consiliului local; asigură respectarea prevederilor planului urbanistic general,
precum şi ale planurilor urbanistice zonale şi de detaliu;
p) asigură repartizarea locuinŃelor sociale pe baza hotărârii consiliului local;
q) asigură întreŃinerea şi reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau a oraşului,
instalarea semnelor de circulaŃie, desfăşurarea normală a traficului rutier şi pietonal, în
condiŃiile legii;
r) exercită controlul asupra activităŃilor din târguri, pieŃe, oboare, locuri şi parcuri de distracŃii
şi ia măsuri pentru buna funcŃionare a acestora;
s) conduce serviciile publice locale; asigură funcŃionarea serviciilor de stare civila şi de
autoritate tutelară; supraveghează realizarea măsurilor de asistenŃă şi ajutor social;
t) îndeplineşte funcŃia de ofiŃer de stare civilă;
u) emite avizele, acordurile şi autorizaŃiile date în competenta sa prin lege;
v) propune consiliului local spre aprobare, în condiŃiile legii, organigrama, statul de funcŃii,
numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcŃionare a aparatului propriu de
specialitate;
w) numeşte şi eliberează din funcŃie, în condiŃiile legii, personalul din aparatul propriu de
specialitate al autorităŃilor administraŃiei publice locale, cu excepŃia secretarului; propune
consiliului local numirea şi eliberarea din funcŃie, în condiŃiile legii, a conducătorilor
regiilor autonome, îi instituŃiilor şi serviciilor publice de interes local;
x) răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor care aparŃin domeniului public şi
domeniului privat al comunei sau al oraşului;
y) organizează evidenŃa lucrărilor de construcŃii din localitate şi pune la dispoziŃie autorităŃilor
administraŃiei publice centrale rezultatele acestor evidenŃe;
z) ia măsuri pentru controlul depozitarii deşeurilor menajere, industriale sau de orice fel,
pentru asigurarea igienizării malurilor cursurilor de apa din raza comunei sau a oraşului,
precum şi pentru decolmatarea văilor locale şi a podeŃelor pentru asigurarea scurgerii apelor
mari;
aa) îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute de lege sau de alte acte normative, precum şi
însărcinările date de consiliul local.
În exercitarea atribuŃiilor de autoritate tutelară şi de ofiŃer de stare civilă, a sarcinilor ce îi revin
din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, la luarea
măsurilor de protecŃie civilă, precum şi a altor atribuŃii stabilite prin lege primarul acŃionează şi ca
reprezentant al statului în comuna sau în oraşul în care a fost ales.
AtribuŃiile de ofiŃer de stare civilă pot fi delegate viceprimarului, secretarului sau altor
funcŃionari cu competenŃe în acest domeniu, potrivit legii.

5.3.2. Actele primarului


În exercitarea atribuŃiilor sale primarul emite dispoziŃii cu caracter normativ sau individual.
Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinŃa publică sau după ce au fost
comunicate persoanelor interesate, după caz.

5.3.3. Mandatul primarului


- este de 4 ani şi se exercită până la depunerea jurământului de primarul nou-ales. Mandatul
primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
Mandatul încetează de drept în unul dintre următoarele cazuri: demisie, schimbarea
domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială, imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe
o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, când se constată, după validarea mandatului, că
alegerea s-a făcut prin fraudă electorală sau prin orice altă încălcare a Legii privind alegerile locale,
a fost condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privată de libertate,
punerea sub interdicŃie judecătorească, pierderea drepturilor electorale, când, în exercitarea
atribuŃiilor ce îi revin prin lege, a emis 3 dispoziŃii cu caracter normativ într-un interval de 3 luni,
care au fost anulate de instanŃa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă şi irevocabilă, deces.
Prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului. Data organizării alegerilor
pentru funcŃia de primar se stabileşte de către Guvern, la propunerea prefectului, în termen de 30 de
zile .
Mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen ca urmare a rezultatului
unui referendum local, organizat în condiŃiile legii. Referendumul pentru încetarea mandatului
primarului se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de locuitorii
comunei sau oraşului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii
locale sau neexercitării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercita ca
reprezentant al statului. Organizarea referendumului trebuie sa fie solicitata, în scris, de cel puŃin
25% dintre locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie sa fie realizat în fiecare dintre
localităŃile componente ale comunei sau oraşului.
După primirea cererii prefectul va proceda la analizarea temeiniciei motivelor invocate, a
îndeplinirii condiŃiilor prevăzute la art. 73, precum şi la verificarea veridicităŃii şi autenticităŃii
semnăturilor, în termen de 30 de zile. După verificare prefectul va transmite Guvernului, prin
Ministerul AdministraŃiei Publice, o propunere motivata de organizare a referendumului. Pe baza
propunerii motivate a prefectului, avizata de Ministerul AdministraŃiei Publice, Guvernul se va
pronunŃa, prin hotărâre, în termen de 60 de zile de la solicitarea prefectului. Hotărârea Guvernului
va stabili data organizării referendumului şi va fi adusa la cunoştinŃa locuitorilor comunei sau îi
oraşului prin grija prefectului.
Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puŃin jumătate plus unul din
numărul total al locuitorilor cu drept de vot. Mandatul primarului încetează înainte de termen dacă
s-a pronunŃat în acest sens cel puŃin jumătate plus unul din numărul total al cetăŃenilor cu drept de
vot.

5.3.4. Răspunderea primarului


Mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat
preventiv. Măsura arestării preventive se comunica de îndată de către parchet sau de instanŃa de
judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului. Ordinul de
suspendare se comunică de îndată primarului, iar suspendarea durează pană la încetarea situaŃiei
susmenŃionate. Dacă primarul suspendat din funcŃie a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la
despăgubiri, în condiŃiile legii.

5.4. Viceprimarul

Consiliul local alege din rândul membrilor săi viceprimarul, respectiv viceprimarii, cu votul
secret al majorităŃii consilierilor în funcŃie. Durata mandatului viceprimarului este egală cu cea a
mandatului consiliului local.
Schimbarea din funcŃie a viceprimarului se poate face de consiliul local, la propunerea
motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a primarului, prin hotărâre adoptată cu votul a
două treimi din numărul consilierilor în funcŃie.
Viceprimarul exercită atribuŃiile ce îi sunt delegate de către primar. Viceprimarului i se
aplică cazurile de suspendare din funcŃie sau de încetare a mandatului menŃionate în cazul
primarului. În cazul încetării mandatului consiliul local alege un nou viceprimar.
În caz de vacanŃă a funcŃiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcŃie a acestuia
atribuŃiile ce îi sunt conferite prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după
caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorităŃii
consilierilor în funcŃie.
În situaŃia în care sunt suspendaŃi din funcŃie, în acelaşi timp, atât primarul, cât şi
viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier care va îndeplini atât atribuŃiile primarului, cât şi
pe cele ale viceprimarului, până la
încetarea suspendării.

5.5. Secretarul consiliului local

Fiecare comună, oraş sau subdiviziune administrativ-teritoriala a municipiilor are un


secretar salarizat din bugetul local care este funcŃionar public de conducere, cu studii superioare
juridice sau administrative. În mod excepŃional în funcŃia de secretar al comunei poate fi numita şi
o persoana cu alte studii superioare sau cu studii liceale atestate prin bacalaureat.
Secretarul nu poate fi membru al unui partid politic, sub sancŃiunea eliberării din funcŃie.
Secretarul nu poate fi soŃ, soŃie sau ruda de gradul întâi cu primarul sau cu viceprimarul.
FuncŃia de secretar se ocupa pe baza de concurs sau de examen, după caz, iar numirea se
face de către prefect.
Secretarul se bucură de stabilitate în funcŃie, în condiŃiile legii.

AtribuŃii secretarului:
a) participă în mod obligatoriu la şedinŃele consiliului local;
b) coordonează compartimentele şi activităŃile cu caracter juridic, de stare civilă, autoritate
tutelară şi asistenŃă socială din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului local;
c) avizează proiectele de hotărâre ale consiliului local, asumându-şi răspunderea pentru
legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile pe care le considera legale;
d) avizează pentru legalitate dispoziŃiile primarului;
e) urmăreşte rezolvarea corespondentei în termenul legal;
f) asigură îndeplinirea procedurilor de convocare a consiliului local şi efectuarea lucrărilor de
secretariat;
g) pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local;
h) asigură comunicarea către autorităŃile, instituŃiile şi persoanele interesate a actelor emise de
consiliul local sau de primar, în termen de cel mult 10 zile, dacă legea nu prevede altfel;
i) asigură aducerea la cunoştinŃă publică a hotărârilor şi dispoziŃiilor cu caracter normativ;
j) eliberează extrase sau copii de pe orice act din arhiva consiliului local, în afara celor cu
caracter secret, stabilit potrivit legii;
k) legalizează semnături de pe înscrisurile prezentate de părŃi şi confirma autenticitatea
copiilor cu actele originale, în condiŃiile legii;
l) îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local ori de
primar.
Secretarul poate coordona şi alte servicii ale aparatului propriu de specialitate al
autorităŃilor administraŃiei publice locale, stabilite de primar.
Eliberarea din funcŃie, precum şi sancŃionarea disciplinara a secretarului se fac de către
prefect, numai la propunerea consiliului local, adoptată cu votul a cel puŃin două treimi din
numărul consilierilor în funcŃie, ca urmare a iniŃiativei primarului sau a unei treimi din numărul
consilierilor, pe baza concluziilor reieşite din desfăşurarea unei cercetări administrative.

Consiliul judeŃean, prefectul şi comisia consultativă judeŃeană

5.6. Consiliul judeŃean

5.6.1. Constituirea şi componenta consiliului judeŃean.

Consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice locale, constituită la nivel judeŃean,
pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor
publice de interes judeŃean.
Consiliul judeŃean este compus din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi
liber exprimat, în condiŃiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Numărul membrilor fiecărui
consiliu judeŃean se stabileşte de prefect, în funcŃie de populaŃia judeŃului, raportată de Institutul
NaŃional de Statistică şi Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la
data de 1 iulie a anului care precede alegerile.

5.6.2. AtribuŃiile consiliului judeŃean

Consiliul judeŃean, ca autoritate deliberativă a administraŃiei publice locale constituită la


nivel judeŃean, îndeplineşte următoarele atribuŃii principale:
a) alege din rândul consilierilor un preşedinte şi 2 vicepreşedinŃi;
b) aprobă, la propunerea preşedintelui, regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului
judeŃean, numărul de personal în limitele normelor legale, organigrama, statul de funcŃii,
regulamentul de organizare şi funcŃionare a aparatului propriu de specialitate, a instituŃiilor
şi serviciilor publice, precum şi a regiilor autonome de interes judeŃean;
c) adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială a judeŃului sau a
unor zone din cuprinsul acestuia pe baza propunerilor primite de la consiliile locale,
dispune, aprobă şi urmăreşte, în cooperare cu autorităŃile administraŃiei publice locale
comunale şi orăşeneşti interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru
realizarea acestora;
d) coordonează activitatea consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor în vederea realizării
serviciilor publice de interes judeŃean;
e) aprobă bugetul propriu al judeŃului, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare
a rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciŃiului bugetar; stabileşte impozite şi
taxe, precum şi taxe speciale, în condiŃiile legii; hotărăşte repartizarea pe comune, oraşe şi
municipii a cotei din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau din alte
surse, în condiŃiile legii;
f) administrează domeniul public şi domeniul privat al judeŃului;
g) hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publica
a judeŃului sau, după caz, a serviciilor publice de interes judeŃean, în condiŃiile legii;
hotărăşte cu privire la vânzarea, concesionarea şi închirierea bunurilor proprietate privată a
judeŃului, în condiŃiile legii;
h) hotărăşte înfiinŃarea de instituŃii publice şi de servicii publice de interes judeŃean, în
condiŃiile legii; numeşte şi eliberează din funcŃie, în condiŃiile legii, conducătorii
instituŃiilor şi serviciilor publice pe care le-a înfiinŃat şi le aplică, dacă este cazul, sancŃiuni
disciplinare, în condiŃiile legii;
i) hotărăşte asupra reorganizării regiilor autonome de interes judeŃean; exercită în numele
unităŃii administrativ-teritoriale toate drepturile acŃionarului la societăŃile comerciale pe
care le-a înfiinŃat; hotărăşte asupra privatizării acestor societăŃi comerciale;
j) stabileşte, pe baza consultării autorităŃilor administraŃiei publice locale comunale şi
orăşeneşti, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeŃului, precum şi de
dezvoltare urbanistica generală a judeŃului şi a unităŃilor administrativ-teritoriale
componente; urmăreşte modul de realizare a acestora în cooperare cu autorităŃile
administraŃiei publice locale comunale şi orăşeneşti implicate;
k) aprobă construirea, întreŃinerea şi modernizarea drumurilor, podurilor, precum şi a întregii
infrastructuri aparŃinând căilor de comunicaŃii de interes judeŃean; acordă sprijin şi asistentă
tehnică de specialitate autorităŃilor administraŃiei publice locale comunale şi orăşeneşti
pentru construirea, întreŃinerea şi modernizarea drumurilor comunale şi orăşeneşti; în acest
sens consiliul judeŃean poate înfiinŃa servicii publice specializate;
l) aprobă documentaŃiile tehnico-economice pentru lucrările de investiŃii de interes judeŃean,
în limitele şi în condiŃiile legii;
m) asigură, potrivit competenŃelor sale, condiŃiile materiale şi financiare necesare în vederea
bunei funcŃionari a instituŃiilor de cultură, a instituŃiilor şi serviciilor publice de educaŃie,
ocrotire socială şi asistenŃă socială, a serviciilor publice de transport de sub autoritatea sa,
precum şi a altor activităŃi, în condiŃiile legii;
n) asigură sprijin financiar pentru acŃiuni culturale sau desfăşurate de cultele religioase,
precum şi pentru activităŃi educativ-ştiinŃifice şi sportive;
o) înfiinŃează instituŃii sociale şi culturale, precum şi pentru protecŃia drepturilor copilului şi
asigură buna lor funcŃionare, prin alocarea fondurilor necesare;
p) analizează propunerile făcute de autorităŃile administraŃiei publice locale comunale şi
orăşeneşti, în vederea elaborării de prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială
sau pentru refacerea şi protecŃia mediului înconjurător;
q) atribuie, în condiŃiile legii, denumiri de obiective de interes judeŃean;
r) hotărăşte, în condiŃiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităŃi ale administraŃiei
publice locale din Ńară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaŃii naŃionale şi
internaŃionale a autorităŃilor administraŃiei publice locale, în vederea promovării unor
interese comune;
s) hotărăşte, în condiŃiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau
străine, cu organizaŃii neguvernamentale şi cu alŃi parteneri sociali, în vederea finanŃării şi
realizării în comun a unor acŃiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeŃean;
t) hotărăşte, în condiŃiile legii, asocierea cu consiliile locale, pentru realizarea unor obiective
de interes comun, scop în care poate înfiinŃa împreună cu acestea instituŃii publice, societăŃi
comerciale şi servicii publice;
u) coordonează activităŃile Corpului gardienilor publici, în condiŃiile legii;
v) îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute de lege.

5.6.3. FuncŃionarea consiliului judeŃean

Consiliul judeŃean se întruneşte în şedinŃe ordinare o data la două luni, la convocarea


preşedintelui consiliului judeŃean, însă el se poate întruni şi în şedinŃe extraordinare ori de câte ori
este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puŃin unei treimi din numărul membrilor consiliului
ori la solicitarea prefectului, adresată preşedintelui consiliului judeŃean, în cazuri excepŃionale care
necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor
calamitaŃilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea
ordinii şi liniştii publice.
În caz de forŃă majoră şi de maximă urgenŃă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor judeŃului
convocarea consiliului judeŃean se face de îndată.
Ordinea de zi a şedinŃei consiliului judeŃean se aduce la cunoştinŃa locuitorilor judeŃului prin
mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
ŞedinŃele consiliului judeŃean sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea consilierilor
în funcŃie.
PrezenŃa consilierilor la şedinŃă este obligatorie. Cazurile în care se consideră că absenŃa
este motivată se vor stabili prin regulamentul de organizare şi funcŃionare a consiliului judeŃean. În
situaŃia în care un consilier absentează de două ori consecutiv fără motive temeinice, el poate fi
sancŃionat în condiŃiile regulamentului de organizare şi funcŃionare a consiliului judeŃean.
ŞedinŃele consiliului judeŃean sunt conduse de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de
vicepreşedintele desemnat de consiliul judeŃean prin votul secret al majorităŃii consilierilor în
funcŃie. În cazul în care, din motive întemeiate, lipseşte şi vicepreşedintele susmenŃionat, şedinŃa va
fi condusa de celălalt vicepreşedinte sau de un consilier ales cu votul majorităŃii consilierilor
prezenŃi.
În judeŃele în care cetăŃenii aparŃinând unei minorităŃi naŃionale au o pondere de peste 20%
din numărul locuitorilor ordinea de zi şi hotărârile consiliului judeŃean se aduc la cunoştinŃa publică
şi în limba materna a cetăŃenilor aparŃinând minorităŃii respective.

5.6.4. Actele consiliului judeŃean

În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin consiliul judeŃean adoptă hotărâri cu votul majorităŃii


membrilor prezenŃi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcŃionare
a consiliului cere o altă majoritate. Hotărârile se semnează de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de
vicepreşedintele consiliului judeŃean care a condus şedinŃa şi se contrasemnează pentru legalitate
de secretarul general al judeŃului.
Hotărârile consiliului judeŃean pot fi iniŃiate de consilieri, de preşedintele sau
vicepreşedintele consiliului şi de cetăŃenii care domiciliază pe raza consiliului judeŃean respectiv,
dacă iniŃiativa este semnată de 5% din numărul cetăŃenilor cu drept de vot susmenŃionaŃi.
Celelalte dispoziŃii prezentate la hotărârile consiliului local se aplică în mod corespunzător.

5.6.5. Răspunderea consilierilor şi a consiliului judeŃean

În cazul în care consiliul judeŃean nu se întruneşte timp de 6 luni consecutive sau nu a


adoptat, în 3 şedinŃe ordinare consecutive, nici o hotărâre, precum şi în situaŃia în care numărul
consilierilor se reduce sub două treimi şi nu se poate completa prin supleanŃi, acesta se dizolvă de
drept situaŃiile susmenŃionate se comunică de secretar prefectului care, prin ordin, ia act de
dizolvarea de drept a consiliului şi propune Guvernului organizarea de noi alegeri.
Spre deosebire de consiliul local, în cazul căruia legea a instituit şi posibilitatea dizolvării,
prin hotărâre a Guvernului, ca urmare a anulării de către instanŃa de contencios administrativ a unui
număr de hotărâri ale sale, în ce priveşte consiliul judeŃean, acesta continuă să funcŃioneze
indiferent dacă hotărârile sale au fost sau nu anulate de instanŃa judecătorească.
Pe perioada în care consiliul judeŃean este dizolvat sau în care nu s-a putut constitui potrivit
legii, problemele curente ale administraŃiei judeŃului vor fi rezolvate de secretarul general al
judeŃului în baza unei împuterniciri speciale date de Guvern, prin Ministerul AdministraŃiei
Publice.
Mandatul de consilier judeŃean încetează de drept asemenea celui al consilierului local.
Consiliul judeŃean se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege
organica, în caz de război sau de catastrofa. Consiliul judeŃean îşi exercită mandatul de la data
constituirii pana la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales.

Preşedintele, vicepreşedinŃii şi secretarul general al judeŃului

5.7. Preşedintele consiliului judeŃean

5.7.1. Desemnarea preşedintele consiliului judeŃean


Consiliul judeŃean alege dintre membrii săi, pe toata durata exercitării mandatului, un
preşedinte şi 2 vicepreşedinti. Preşedintele şi vicepreşedinŃii se aleg cu votul secret al majorităŃii
consilierilor în funcŃie. Eliberarea din funcŃie a preşedintelui consiliului judeŃean se face prin votul
secret a cel puŃin două treimi din numărul consilierilor în funcŃie, la propunerea a cel puŃin unei
treimi din numărul acestora, dacă a emis, în decurs de 3 luni, cel puŃin 3 dispoziŃii care au fost
anulate irevocabil de instanŃa de judecată întrucât au contravenit intereselor generale ale statului
ori ale judeŃului sau au încălcat ConstituŃia şi legile Ńării. VicepreşedinŃii pot fi eliberaŃi din
funcŃie, în aceleaşi condiŃii, numai dacă s-a constatat prin hotărâre judecătorească irevocabilă că
aceştia au contravenit, în exercitarea sarcinilor ce le-au revenit, intereselor generale ale statului sau
ale judeŃului ori au încălcat ConstituŃia şi legile tarii.
Preşedintele consiliului judeŃean reprezintă judeŃul în relaŃiile cu celelalte autorităŃi publice,
cu persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi în justiŃie şi răspunde în faŃa
consiliului judeŃean de buna funcŃionare a administraŃiei publice judeŃene.
Aparatul propriu al consiliului judeŃean este subordonat preşedintelui acestuia. FuncŃionarii
din aparatul propriu de specialitate se bucură de stabilitate în funcŃie, conform legii.

5.7.2. AtribuŃiile preşedintelui consiliului judeŃean:

a) asigură respectarea prevederilor ConstituŃiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor


Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanŃelor Guvernului, a hotărârilor consiliului
judeŃean, precum şi a altor acte normative;
b) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinŃei consiliului judeŃean;
c) dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiŃii a lucrărilor
consiliului judeŃean;
d) întocmeşte şi supune spre aprobare consiliului judeŃean regulamentul de organizare şi
funcŃionare a acestuia;
e) asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului judeŃean şi analizează periodic
stadiul îndeplinirii acestora;
f) conduce şedinŃele consiliului judeŃean;
g) coordonează şi controlează activitatea instituŃiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea
consiliului judeŃean;
h) exercită funcŃia de ordonator principal de credite;
i) întocmeşte proiectul bugetului propriu al judeŃului şi contul de încheiere a exerciŃiului
bugetar şi le supune spre aprobare consiliului judeŃean, în condiŃiile şi la termenele
prevăzute de lege;
j) urmăreşte modul de realizare a veniturilor bugetare şi propune consiliului judeŃean
adoptarea măsurilor necesare pentru încasarea acestora la termen;
k) propune consiliului judeŃean spre aprobare, în condiŃiile legii, organigrama, statul de
funcŃii, numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcŃionare a aparatului
propriu de specialitate, a instituŃiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea acestuia;
l) prezintă consiliului judeŃean, anual sau la cererea acestuia, rapoarte cu privire la modul de
îndeplinire a atribuŃiilor proprii şi a hotărârilor consiliului;
m) propune consiliului judeŃean numirea şi eliberarea din funcŃie, în condiŃiile legii, a
conducătorilor instituŃiilor publice şi serviciilor publice de sub autoritatea acestuia;
n) emite avizele, acordurile şi autorizaŃiile date în competenta sa prin lege;
o) îndruma metodologic, urmăreşte şi controlează activităŃile de stare civilă şi autoritate
tutelară, desfăşurate în comune şi oraşe;
p) acordă, prin aparatul propriu şi serviciile de specialitate ale consiliului judeŃean, sprijin şi
consultanŃă tehnică şi juridică pentru autorităŃile administraŃiei publice locale, comunale şi
orăşeneşti, la solicitarea acestora;
q) coordonează, controlează şi răspunde de activitatea privind protecŃia drepturilor copilului.
Preşedintele consiliului judeŃean poate delega vicepreşedinŃilor unele din atribuŃiile
susmenŃionate.
Actele preşedintelui consiliului judeŃean
In exercitarea atribuŃiilor sale preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii
administrative cu caracter normativ sau individual ce pot fi atacate în contencios administrativ.
Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinŃa publică sau după ce au fost
comunicate persoanelor interesate, după caz.

5.7.3. Suspendarea şi încetarea mandatului preşedintelui consiliului judeŃean


În cazul suspendării preşedintelui atribuŃiile acestuia vor fi exercitate de unul dintre
vicepreşedinŃi, desemnat de consiliul judeŃean prin votul secret al majorităŃii consilierilor în
funcŃie. În celelalte cazuri de absenŃa a preşedintelui atribuŃiile sale vor fi exercitate, în numele
acestuia, de unul dintre vicepreşedinŃi, desemnat de preşedinte prin dispoziŃie.
Preşedintele şi vicepreşedinŃii consiliului judeŃean îşi păstrează calitatea de consilier. Durata
mandatului preşedintelui şi al vicepreşedinŃilor este egala cu cea a mandatului consiliului judeŃean.
În cazul încetării înainte de termen a mandatului preşedintelui consiliului judeŃean prefectul
ia act prin ordin şi înştiinŃează consiliul judeŃean în vederea alegerii unui nou preşedinte.

5.8. Secretarul general al consiliului judeŃean

Fiecare judeŃ are un secretar general salarizat din bugetul acestuia. Secretarul general este
funcŃionar public de conducere şi are studii superioare juridice sau administrative şi se bucură de
stabilitate în funcŃie, în condiŃiile legii. El nu poate fi membru al vreunui partid politic sau al
vreunei formaŃiuni politice, sub sancŃiunea eliberării din funcŃie .
Numirea secretarului general al judeŃului se face de Ministerul AdministraŃiei Publice, la
propunerea preşedintelui consiliului judeŃean, potrivit legii, pe baza de concurs sau de examen,
după caz.
Eliberarea din funcŃie, precum şi sancŃionarea disciplinară a secretarului general se fac de
Ministerul AdministraŃiei Publice numai la propunerea consiliului judeŃean, aprobata cu votul a cel
puŃin două treimi din numărul consilierilor în funcŃie, ca urmare a iniŃiativei preşedintelui acestuia,
sau a unei treimi din numărul consilierilor, pe baza concluziilor reieşite din desfăşurarea unei
cercetări administrative.
Secretarul general al judeŃului are aceleaşi atribuŃii cu secretarul general al consiliului local.
El coordonează compartimentele de stare civilă şi autoritate tutelară din aparatul propriu de
specialitate al consiliului judeŃean.