Sunteți pe pagina 1din 172

CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.

CUVÂNT ROMÂNESC
Revistă de literatură Director: Ovidiu Constantin Cornilă

Anul III, nr. 5, semestrul II, 2021


Fondată la Madrid în 2019

Editor: Uniunea „Lucian Blaga”


a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania și
Editura Ego Liberum
1
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

2
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

CUVÂNT ROMÂNESC

Revistă de literatură
Anul III, nr. 5

Noiembrie 2021

3
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

CUVÂNT ROMÂNESC
Revistă semestrială de literatură
Fondată la Madrid în anul 2019

Fondator:
Uniunea „Lucian Blaga” a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania.

Editor:
Uniunea „Lucian Blaga” a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania.
Editura Ego Liberum

Director:
Ovidiu Constantin Cornilă

Redactori:
Eugeniu Nistor
Costinel Lungu
Cezar C. Viziniuck

Secretar de redacție:
Mariana Vlad

Machetare, tehnoredactare și design:


Cornel Drinovan

Corector:
Ana Maria Cornilă

Coperta: Cornel Drinovan

Corespondență:
cuvantulromanesclb@yahoo.com

Depozitul legal:
M-24473-2019

ISSN:
2659-9929

4
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Directorul revistei

CUVÂNT ROMÂNESC

Ovidiu Constantin Cornilă

Kazuo Ishiguro – un ronin al depărtărilor


De-a lungul timpului, cei mai valoroși scrii- bel pentru Literatură (2017). Capodoperele sale
tori au creat un număr important de opere lite- au perpetuat o tradiție începută de doi dintre
rare memorabile care, fără îndoială, s-au impus predecesorii săi în domeniu, și anume Yasunari
în conștiința afectivă a celor mai pasionați și in- Kawabata și Kenzaburo Oe, ambii laureați ai ce-
teligenți cititori. George Orwell, Ernest Hemin- lei mai prestigioase distincții literare.
gway, Gabriel García Márquez, printre mulți Scrierile lui Ishiguro își au rădăcinile în tre-
alții, au inițiat un stil creativ diferit și original, cut, sunt narate în cea mai mare parte la per-
care a transformat complet orizontul literar de soana întâi singular și acoperă un spectru larg
așteptare. de cadre și tehnici narative. El își plasează intri-
Kazuo Ishiguro, unul dintre creatorii de acest ga în momente și locuri aleatorii, începând cu
gen, a reușit să rămână un simbol al minții și al o Japonie postbelică, în Nagasaki (primele două
sufletului amestecate într-o expresie unică. Năs- romane). Următorul pas este să se întoarcă și
cut la 8 noiembrie 1954, în Nagasaki, Japonia, mai mult la o perioadă interbelică, într-un loc
și ajuns în Marea Britanie în 1960, la vârsta de undeva în Marea Britanie (Rămășițele zilei).
șase ani, este cunoscut mai ales ca romancier, Apoi, atinge epoca modernă cu un salt într-un
scenarist, muzician și povestitor. oraș fără nume din mijlocul Europei (Nemân-
Romanele sale: Amintirea palidă a munți- gâiații) sau interschimbând secvențele de loc
lor (1982), Un artist al lumii trecătoare (1986), între Asia și Europa (Pe când eram orfani). Con-
Rămășițele zilei (1989), Nemângâiații (1995), tinuându-și narațiunea, Kazuo Ishiguro trasează
Pe când eram orfani (2000), Să nu mă părăsești o traiectorie imaginară dreaptă pentru a se în-
(2005), Uriașul îngropat (2015) și Klara și soa- tâlni cu viitorul într-o Mare Britanie nedefinită.
rele (2021) au produs un impact emoțional și Ishiguro inventează un mod original de a sări în
moral intens, la o scară mai mare decât se an- timp, astfel că ultimele sale romane, Uriașul în-
ticipase inițial. gropat și Klara și soarele, amplasează cititorul
Kazuo Ishiguro a fost premiat cu distincții într-o epocă medievală, într-un sat înconjurat
importante precum Premiul Booker, locul 32 pe de mituri, în cazul primului, și într-o Americă a
lista The Times cu „Cei mai mari 50 de scriitori viitorului, populată de roboți și inteligență arti-
britanici din 1945 încoace” (2008), Premiul No- ficială, în cazul celui de-al doilea.
5
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Personajele lui Ishiguro se confruntă cu o in- în situații date și strategiile narative pe care Is-
tensă controversă emoțională și spirituală, su- higuro le folosește în romanele sale. El va anti-
ferind o obsesie perpetuată de un atroce simț cipa drama/trauma personajelor, întrucât alter
al datoriei și al onoarei. Ele se străduiesc să-și ego-ul (presupus) al autorului le face să afișeze
ascundă regretele din trecut, devin victimele o tulburare interioară remarcabilă în momente
propriilor decizii și par să fie dominate de un cheie ale acțiunii.
destin implacabil, care le copleșește fără milă și Un accent deosebit în acest sens poate fi pus
cu viclenie. Cu toate acestea, autorul mișcă fi- pe reconcilierea personajelor cu/între ele înse-
rele invizibile ale narațiunii pentru a rememora le, trăsătură cerută și exersată în mijlocul unei
legături puternice cu o nostalgie pierdută a lo- continue dileme morale impuse de o societate
curilor îndepărtate, a oamenilor, a sentimente- văzută ca trezitoare de conștiință, dar și ca o tul-
lor confuze și a momentelor de viață. Naratorul burătoare a acesteia.
însuși pare să rătăcească de-a lungul romanelor Unul dintre scopurile narative ale lui Ishigu-
sale ca un spirit victimizat sub forma unui ronin, ro este să demonstreze cum timpul, puterea de
adică a unui samurai fără stăpân. În consecință, evadare a visului și fantezia reușesc să modifice
proza abundă în realism oniric, fantezie, jurnal starea de spirit a personajelor de a-și trăi sau nu
inversat, parodie istorică și diluează adevăra- legăturile afective în baza relațiilor personaj-so-
tele intenții ale scriitorului: amânarea traumei cietate, individual-general, normă-libertate, cu
și estomparea ei dincolo de orice sensibilita- consecințe relevante asupra psihicului uman.
te și înțelegere a realității. Problemele cu care Pe de altă parte, interpretate dintr-o per-
se confruntă personajele sale sunt îngropate spectivă holistică și a impactului social asupra
în trecut și rămân nerezolvate. Elanul fiecărui destinului personajelor din punct de vedere
roman pe care autorul îl propune ca o ofertă moral, psihologic și afectiv, romanele scriito-
compensatorie se vede ținut sub control strict rului britanic de origine japoneză evidențiază
și este aproape întotdeauna eliberat pe neaș- câteva aspecte-reper în descifrarea unei opere
teptate pe parcursul întregii linii narative. Ast- de peste patruzeci de ani și anume o receptare
fel, Kazuo Ishiguro își încheie toate scrierile pe sincronică și diacronică a timpului și a faptelor în
o notă de resemnare melancolică. Personajele intriga romanelor, sentimentul de izolare, dispe-
sale își acceptă în cele din urmă soarta și ceea rare și pierdere al personajelor ca exponenți vii
ce au devenit, descoperind în mod obișnuit că ai unei societăți conflictuale, controversa emo-
această realizare aduce alinare și un final al țională furnizată de angajamentul sacrificiului în
angoasei psihice. Acest fapt trebuie văzut ca o relație cu alegerea perfectă, portretizarea au-
reflecție literară asupra conceptului japonez de toanalitică și moralizatoare a personajelor prin
mono no aware (sensibilitatea sentimentului, intermediul alter ego-ului autorului, elanul ver-
văzută în sakura, florile albe de cireș), mai mult, sus deznodământul conflictului spiritual ca solu-
un concept manifestat în opera lui Dostoievski și ție ultimă de salvare personală, legătura dintre
Proust. Atmosfera sumbră și nostalgică din toa- descrierea naturală și zona interioară a persona-
te creațiile lui Ishiguro reprezintă o reflectare jelor ca abilitate narativă a autorului, reconcilie-
a unui ego autoral bine mascat. Scriitorul vrea rea finală a personajelor cu mediul înconjurător
să scoată la iveală confuzia oferită de lipsa de și destinul inevitabil, datorat legăturii contro-
apropiere, de căutarea continuă ca imigrant și, versate cu elementele etnice și etice, sentimen-
în general, să se identifice cu cineva care ar pu- tul de apropiere și tandrețea ca o compensație
tea avea o altă viață. morală și spirituală a dramei personale.
Pe măsură ce se adâncește în lectură, citi- Nu mai puțin importantă este analiza teh-
torul își propune să exploreze transpunerea li- nicilor narative ale lui Kazuo Ishiguro, a viziunii
terară a viziunii autorului asupra minții umane sale interioare asupra oniricului, realismului is-
și a încărcăturii sale emoționale în mai multe toric, parodiei și instrumentelor introspective
contexte ale intrigii, interacțiunea cauză-efect utilizate pentru a prezenta societatea, indivizii
6
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

săi, interferențele lor perpetue și mentalitatea ale efectului de scenă-oglindă al textului. Nu


comportamentală singulară în contrast cu cea poate lipsi din peisaj nici marxismul, deoarece
generică. prin el se pot dovedi aspectele vădite și ascunse
Toate aceste isme scriitoricești pot fi obser- ale individului ca parte neechivocă a societății și
vate clar printr-o serie de lentile de observare consecințele acesteia asupra existenței sale. Nu
psihologică și comportamentală, cum ar fi cea în ultimul rând, stilismul poate oferi o înțelegere
a post-structuralismului, care ne va permi- completă a textului literar, a trăsăturilor lingvis-
te să analizăm sensuri ascunse/modificări ale tice și semantice ale acestuia, descriind o per-
subconștientului textual care pot fi inițial con- spectivă-traiectorie asupra operei lui Ishiguro.
trare formei de suprafață a scrierii, dar și pentru
a identifica teme, tendințe, atitudini, elemente Puterea expresivității scrisului ishigurian
intertextuale tipice literaturii secolelor XX și XXI, merge până acolo unde cititorul este copleșit
cu scopul de a descoperi amestecul genurilor nu numai de factorul faptic exterior, ci și de in-
literare precum thriller, roman polițist, saga tensitatea trăirilor personajelor în pielea căro-
mitică, roman realist/psihologic. La fel de bine, ra ajungem facil, asemenea unui destin care nu
utilizarea metodelor psihanalitice și de decon- este al nostru, dar pe care îl simțim a fi plauzibil
strucție într-o interpretare literară, în ansamblul și cu care ne-am putea identifica. Romanele lui
ei, ajută cititorul să descopere distincția dintre Kazuo Ishiguro creează multiple scenarii epi-
trăsăturile conștiente și inconștiente ale minții, co-dramatice în conștiința afectivă, asemenea
originea fațetelor atitudinale ale personajelor; unor filme în care între înstrăinare și poveste
în consecință, dezvăluind motive și simptome este doar un pas...

ANOMALII
Sculptura: Mihai Jitaru

7
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Acad. Liviu Pendefunda

Tatuaj interior
– cronicar de necesitate –

O apariție editorială de excepție1 , nu numai ne ori nuvele, datele jurnaliere sunt un pretext
prin tema fierbinte, aș spune de foc, a situației pentru realizarea unui volum ușor de lecturat,
tensionate, bulversantă pentru întreaga plane- chiar dacă tema în jurul căreia se desfășoară tră-
tă, cât și prin minunata creație jurnalistică plină irile autoarei este una parșivă și absurdă în pla-
de fragmente lirice, epistolare și proză de mare nul civilizației umane. De altfel, nu este la prima
valoare, ceea ce caracterizează orice scriere a experiență de acest fel, adică de a îmbina expre-
Veronicăi Balaj, de fapt așa cum ne-a obișnuit sivitatea prozei cu notațiile specifice unui jurnal.
de-a lungul prodigioasei sale cariere2 . Pot face trimitere la volumul Iarna revederii,
Textul reprezintă viziunea din adâncul spi- Jurnal canadian, apărut în două ediții, 2012 și
ritual și sufletesc al scriitoarei, printr-un filtru 2019, și Jurnal de Timișoara, editat în 1990,
psihologic, emoțional, asigurând rețeta jurna- și reprezentând evenimentele din Decembrie
lului structurat pe date calendaristice, legate 1989, petrecute în orașul său, oraș erou, într-o
de întâmplări și impresii marcante, încercate în manieră jurnalistică dar, de asemenea, cu inser-
perioada stării de urgență din 2020 și, în lunile ții epice demne de paginile unui roman. Filtra-
următoare, prin continuarea acesteia cu prelun- rea interioară a cotidianului cu toate accentele
gita stare de alertă. Un cititor avizat realizează sale, așa cum sunt ele percepute de autoare, în
însă că, precum multor autori de proză, roma- perioada pandemiei, redau în final un puzzle al-
cătuit din teamă, uluire, precauție, suspiciune,
1 Tatuaj interior. Jurnal, colecția Corindon, editurtura Castrum care privesc existența noastră în condiții limi-
de Thymes, Timișoara, 2021
2 Veronica Balaj, jurnalistă Radio-Tv, prozatoare de marcă, dar și tă, tulburarea unei ordini practicate de secole
poetă talentată, membră a USR, și a mai multor Asociații cultu- și acum răsturnată. Totul pare absurd și totuși
rale internaționale, menționăm doar că este membru fondator real. Întâmplările dau năvală peste fiecare om,
al ASRAN (Asociația Scriitorilor Români din America de Nord),
Montreal, Canada, din 2019 – deținătoarea unui număr remar- Globul pământesc se arată neajutorat. Oamenii
cabil de distincții naționale și internaționale se împart în alte zeci de categorii comportamen-
8
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

tale, experimentând cele mai bulversante trăiri, speranțele și dorul unei îmbrățișări. Nimic nu
multe amestecate între ele: de la disperare sau lipsește din panoplia acestei călătorii în infern
milă, empatie, ajutorare, egoism, la drame și, cu ajutorul cuvintelor. Și totuși: în varianta on-li-
curios, alții căutând aranjamente pentru afaceri ne, sufletul nu poate fi reperat...
nu tocmai curate. Astfel că afirmația „absurdi- Talentul de reporter al autoarei trezește
tatea trebuie luată drept normalitate” devine imaginația cititorului sugerându-i un itinerar
ordinea zilei. din trăirile amintirilor și ale povestirilor unor
Derularea evenimentelor socio-medicale, personaje episodic întâlnite în această călătorie
plus nedumeririle politice, sunt partea de susți- prin spațiu și timp. Pe mapamond, s-a extins ca
nere informațională a volumului. Din realitatea o pecingine starea de zbor la ceruri. Fără prea
învolburată, care se zvântură pe mapamond, multe formalități. Din starea de urgență, direct,
sunt alese momente care au caracter de unici- rapid, se poate experimenta starea lui Icar. Dru-
tate prin dramatismul prezentării: „Ne atacă, ne mul spre ceruri e liber. Cum n-a mai fost de mult.
bușește la pământ, icnim, înjurăm, ea tot ne dă Drama unui nou început cu tentă apocalipti-
cu tifla când e vorba de planurile noastre prea că, dramă pe care am trăit-o și pe care, obsesiv,
nepotrivite cu mersul dumneaei și, totuși, conti- o recunoaștem prezentă în jurul nostru, se deru-
nuăm s-o iubim. Noi toți, cei cu mintea întreagă, lează pagină cu pagină în acest document al unei
ne supunem. N-avem încotro. N-a putut nimeni scriitoare puternice în ochiul său de vultur, cu
urni realitatea în direcția pe care o vrea el, ca aripi ce bat în ferestrele celebrității, care acor-
persoană, decât puțin, puțin de tot... Doar cât dă evenimentelor o altă șansă decât uitarea și
durata iluziei cum că ne este hărăzit liberul ar- trecerea într-o statistică scrisă cu litere înnegu-
bitru”. rate, transformându-le, de cele mai multe ori, în
Chiar dacă naratoarea reprezintă perso- pagini epice în care este, pe rând, spectator sau
najul al cărui suflet se zbate în corul suferinței actant implicat. În cele aproape 200 de pagini
globale (iată de unde începe adevărata globa- sunt diferite titluri atractiv-sugestive și care se
lizare!), firul roșu, realul prim-plan îl reprezintă rotunjesc în adevărate povestiri precum: Ochea-
Virusul încoronat/ încornorat. Și câtă tandrețe de în spectacolul repatrierii, Falșii talanți ai pri-
lirică, un Pessoa, un Sadoveanu în unele părți măverii, Complicități la speranță, Singurătatea
ale textului: părea că un potop de nouri trecea cu dublu sens, Răzmeriță și nuntă pe jumătate,
peste vârful frasinului din curtea laterală a ca- Iubire și sfinți în pandemie, Arta se va dezlega
sei bunicului și se prefăcea în îngeri; drame și în luna mai, Semnul focului nemeritat, Realitate
chiar tragedii sociale ne transferă în domeniul franjurată, Erori, precauții, dispute, Pași furișați
psihologiei: povestea de iubire între doi tineri prin pandemie, Festin teatral, Viața on-line... De
care s-au întors din străinătate , acum nemaia- fapt, autoarea resimte că împăcarea cu sine și
vând locuri de muncă, nu este lipsită de piedici și rugăciunea adresată Creatorului este un gest
emoții neimaginate în alte perioade. Pandemia stângaci pentru a-și face simțită prezența în uni-
schimbă cu repeziciune rotirea sentimentelor, a vers, un univers în care rolul lui Isus este esen-
preferințelor, a normelor știute. Epoca restricți- țial și azi pentru omenire. Existența unei lecturi
ilor de tot felul impuse pe întreaga planetă dau din Evanghelie în timpul Sărbătorilor Pascale și
obligatoriu alt sens vieții. Toată lumea își do- a Săptămânii Luminate ne determină să înțele-
rește o reîntoarcere la normalitatea cu care era gem complexitatea naturii spirituale a doamnei
obișnuită. Poate doar teoriile conspiraționiste și Balaj.
Noua Ordine Mondială iau în calcul acest lucru Eludând mass-media (aparent copleșită de
ca pe ceva benefic. evenimente în derularea evoluției în expansiu-
Greu de închipuit cum se poate interpreta și ne geometrică a pandemiei, apoi cumpărată să
descrie acest jurnal de război în care educația, reprezinte interesele unor organizații oculte),
serviciile, chiar medicina se desfășoară on-line, Veronica Balaj rămâne obiectivă în descrierea
îndepărtând oamenii, izolându-i, ucigându-le pragmatică a vârtejului ce a cuprins mapamon-
9
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

dul, imposibil de desprins de trăirea subiectivă a prinsul hârtiei ori on-line, această variată insti-
evenimentelor. Realitatea schimbă perspectiva tuită spre disperarea evoluției societății umane.
jurnalistului în raport psihologic. Antropologia Dacă mă uit în urmă, nu văd începutul. Sunt po-
socială resimte, cum singură afirmă, intrarea sesoarea unei nemăsurate istorii trăite. Într-o
dantescă în infern: Alerta produsă de instinc- derulare iluzorie./ Ziua își descântă minutele./
tul de apărare ne duce spre nenumărate cărări, Mă pomenesc făcând diferența între ascuțișul
toate întortocheate. Unele de-a dreptul șubre- fricii și lentoarea șerpească a temerii. Aș putea
de. Unde, odată ajuns, te uiți cu disperare în să citez, comentând cu plăcere fiecare pagină,
zare, căutând speranța vindecării de acest virus trăind la intensitate maximă vremile, dar bucu-
care ne pune la colț. Ori ne aruncă pe întinderea rându-mă de acest document scris cu patimă și
debusolării. savoare totodată, relevând tocmai sufletul din
Fluviul gândurilor induse de ceea ce ne în- adâncul acestui scriitor remarcabil. Însingurarea
conjoară e o declarație pe proprie răspundere... e o maladie consecutivă pandemiei. Azi singură-
Seara, lumea-i topită în tăcere. Nu circulă decât tatea mea este voioasă, se lăfăie prin casă, prin
rar câte o mașină și numai dacă are drept desti- privirile mele, prin suflet. Dă cu măturoiul peste
nație aprovizionarea urgentă. În rest, cale libe- orice încercare de-a mă asocia cu cineva. Intem-
ră ambulanțelor. Sunetul lor se înfige în carnea pestivă, are forța unui jet de apă desprins din
nopții și în temerile noastre./ Timpul se zbate vreo cascadă./ Alteori, se preface în animal fan-
de parcă l-am ține ostatec în ființa noastră. Și tast, are gheare, colți colorați care mai de care.
realitatea unui apocalips armaghedonic încleș- Ascuțiți, de-mi dă sângele când mă încumet să
tează cuvintele presărate de figuri de stil care mă iau la bătaie cu ea. Îi mai strig una, alta, dar
trădează poesia din gândurile care vor să stingă nu se sinchisește.
metaforele intelectualului răvășit de absurdul Vise, viziuni bulversează naratoarea care
și oprobriul paradigmei nedorite. Și lirica su- suferă pentru întreaga lume, jurnalista care nu
fletului se adâncește în text, revărsând trăirile mai are decât o parte din bărbăția unui om de-
autoarei: Salcia pletoasă, nu-i zic plângătoare, dicat mass-mediei. Adesea deschid mesajele
a înfrunzit. O văd de pe terasa dinspre vest. Mlă- aiuritoare doar să mă minunez cum poate lu-
dioasă, într-un gest de cuviincioasă plecăciune mea s-o ia razna și mi-e teamă să nu pățesc și
către pământ, își lasă pletele într-o rostire ver- eu la fel., afirmă și nu o dată în paginile cărții,
de. Șoptită. Exemple de rafinament intelectual reflectând plenar nu numai tatuajul său interior.
întâlnim la tot pasul, ca o gură de aer fără mas- Pacostea ivită de aiurea e un motiv de analiză
că între rândurile înfricoșate: Noaptea izvodește politică și socială. Orașul s-a retras în propriile
ornamente fantaste pe pereții luminați doar de noastre amintiri și imagini pe care le-am achizi-
becul din stradă. Ca urmare, gândurile se prind ționat până mai ieri.
și ele în desenul aiuristic, abracadabrant și cu li- Chiar titlul volumului extrapolează o semni-
mite imprevizibile, pentru că, scrie prozatoarea: ficație valabilă pentru întreaga umanitate. Astfel
corsetul fricii are și țepi. Alteori nostalgia ascun- el este jurnalul din interior pe care nu-l putem
de o frântură de depresie mascată de natura în- trăda, nici vinde, dar în care rămânem marcați
conjurătoare: uneori e un verde tulburat de ploi pentru totdeauna: Oare cei plecați dincolo, de-
sau negură. Alteori, un verde greu, dens. Alte veniți spirit, rămân neschimbați până la trâm-
crengi sunt purtătoare de verdele unei peceți. bița de apoi? Se spune că sunt atrași de lumina
Alt copac are un verde diafan. Altul, dimpotrivă, divină, vor să fie în preajma ei. Oare-i vom mai
e un verde sălbatic, ascuțit... Dar niciunul nu va recunoaște când va fi să fie revederea? Iubirea
semăna vreodată cu verdele nucului de care se noastră pământească nu le este nici apă. Nici
sprijină umbra bunicului meu. Verdele nostalgic drum. Nici foc. Nici ardere, căldură sau extaz.
al unui arhipelag personal. Nimic. Trăim într-o permanentă stare de alertă.
Scrisori și întâmplări relatate de pretutindeni Ne apărăm într-o tranșee imaginară construită
se întipăresc adânc în mintea scriitoarei și în cu- de fiecare dintre noi...
10
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Pagini de o frumusețe extraordinară pentru Deși am trăit cu toții frustrările ce parcă nu


un cataclism de neînchipuit fac din acest volum au sfârșit, deși realitatea deformată tinde să ia
o insistentă recomandare la lectură, deși au- locul normalității civilizației pe care ne-am stră-
toarea descrie că hățișul creat de frică se poate duit s-o construim în milenii de luptă pentru
zbengui în afara casei mele, în afara ființei mele. mai bine, deși ne-am săturat să vedem ceea ce
Frica este vineție, grețoasă și ne poate vlăgui, ea nu am fi dorit să fie o nouă rețetă de viețuire
rămâne un cetățean loaial cetății în care a visat, umană, am citit și recitit acest volum, oglindă
scrie și creează. Razele lunii nu au sens. Dizol- a luminii întunecate, apreciind jurnalul fidel al
vate în coloritul umbrelelor, fac din nopțile ora- ființării sufletului parcă obligat să se îndepărte-
șului intrări într-o cronică întunecată. Și creația ze de spiritualitatea ancestrală și chiar de Dum-
scriitoarei este răsplătită pe tot mapamondul nezeu. Ceea ce cronicarul Veronica Balaj ne de-
prin publicații, premii și prezențe virtuale. monstrează că nu se poate!

Academician Liviu PENDEFUNDA (10 martie 1952, Iaşi, România). Medic şi scriitor.
Medic primar neurolog, doctor în Știinţe medicale, profesor univ. UMF Iaşi, academician,
membru în peste 20 societăţi medicale din străinătate, membru titular al Academiei Ame-
ricane de Neurologie (1994), membru de onoare al Academiei de Medicină din Terrytown,
New York (1993), membru al Academiei de Știinţe Medicale, al Academiei Oamenilor de
Știinţă, al Academiei Ecologice, Deputy Director General International Biographical Center
Cambridge, England, (2001), Membru în Research Bord of Advisors, al American Biographi-
cal Institute, ( 2001), Membru de Onoare al Forumului Inventatorilor Români (2005), Mem-
bru fondator Centrul Academic de Studii Hermeneutice (2007), Membru al Academiei de
Ştiinţe din New York, (2003), Vice Chancelor al World Academy of Letters, (2004), Membru
al comisiei de Antropologie a Academiei Române, (2007), Secretar General United Cultural
Convention (2009), Academician ABI (2010), Doctor Honoris Causa în Literatură (2019),
fondator al revistei Acta Neurologica Moldavica, director al Casei de presă şi editură Con-
tact international şi, împreună cu soţia, Julieta Carmen, al revistei Contact international,
din 1990. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, onorat cu zeci de premii de pe întreg
mapamondul.
Mare Maestru Rosicrucian, Locotenent Mare Comandor al Ritului Scoțian Antic și Ac-
ceptat, membru al Ordinului Cavalerilor Templieri și al Cavalerilor de Malta
A publicat poezii, eseuri, proză scurtă în reviste din întreaga lume și este autor a peste
120 de cărți (medicină, filosofie, beletristică etc.). Cercetările, eseurile, proza, poemele
sunt traduse în engleză, franceză, italiană, greacă, arabă, germană, macedoneană, hindi,
marathi, spaniolă şi chineză.

11
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Claudia Motea

BRÂNCUȘI, MON AMOUR!


Din Monoloagele Iubirii

Mademoiselle Pogany Stați! Attendez! que toute ma vie… toată viața mea va fi o epis-
Mă recunoașteți? Sunt eu, Pogany! Mademoi- tolă de iubire pentru tine. Adieu! De fapt, e doar
selle Pogany. Cea cu ochii exoftalmici. Vedeți un „Au revoir!”, pentru că acolo, adânc în sufle-
cum sunt?! Mi-au ieșit ochii ca la un melcușor, tul meu, e scris deja: Margit Pogany, Ibovnica
pentru că îl caut, îl caut, îl caut pe Brâncuși. Vic- ta statornică. Nemuritoare. Pour toute la vie!
torie! Victorie! Constantin, mon amour, am în- Și acum, încă o gură de șampanie. Mă înalț și
vins! Am învins, aici, la New York! America e la zbor. Australia, nou pământ al Făgăduinței, at-
picioarele noastre! Succes răsunător la marea tends-moi!!! Brâncuși… Pour toute la vie!
expoziție din New York… Anul 1913. M-ai cioplit, Maria Tănase Neică Costache? Bună
șlefuit, și acum sunt prima ta capodoperă. Pri- ziua, oameni buni! Neica Costache e cumva pe-
ma ta iubire celebră. Domnișoara Pogany! Din aici? Îl văzurăți? Nu-l văzurăți? Uite că-i adusăi
1909 până acum… patru ani… doar patru ani… un vin ghiurghiuliu. Doar puțin, așa, de gust, că
și între noi s-au întâmplat minuni. Șampanie. Și știu că are încă mult de lucru. Ăștia, ia uitați-vă
ceapă! Da, și ceapă! Bem șampanie și mâncăm aici, sunt struguri de ăia de altoi, stropiți cu apă
ceapă, oameni buni!!! Pentru că așa vrea Brân- vie de pe Jii. Știu eu... Neica, de cum ia o-nghiți-
cuși. Și pentru că așa vrea Brâncuși, așa vreau tură, cum îi trece dorul de-acasă. Dar unde-o fi,
și eu, Pogany. Noroc! A notre bonne chance! A Doamne?! Neică! Neică Costache! Ia uite, mă,
votre bonne chance! Et à votre santé! bată-te norocu’ să te bată! Te cocoțași iară, toc-
Constantin… Voi pleca, știi… acolo, peste mai acolo sus, pe Coloană. Mare ți-e puterea,
ocean, dar uite, ține asta… Ți-am pictat ceva… Doamne! Omul ăsta nu-i degeaba Brâncuși… Cât
Mesajul îl știi deja… Seretlek... e în maghiară… e ziulica de mare stă la sfat cu Dumnezeu, mân-
Și aici, în franțuzește, uite, ți-am scris ceva. Și gâie Infinitul și bate-n Piatră. Iar fumezi, Neică?
încă ceva, și încă ceva! Mai bine, uite, ia-le pe Stai, mă, că scrumezi pe noi! Haide, coboară jos,
toate, acum. Îți voi scrie din nou, altele… și al- că uite, venii! Sunt eu, Maria matale! Da’ ce ți se
tele… pentru că acum eu știu… moi, je connais zburli părul așa? Hai, că nu-ți cer nimic. Din con-
12
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

tră, ți-adusăi și vin, pursânge oltenesc, și o țâră Hai, spune și matale ceva! Înainte nu-ți mai tă-
de caș, uite ceapă de-aia roșie, și aici e pâine cea gurița. Erai ca o meliță. „Mărie, aș fi în stare
frământată de mânuțele mele. Ei, se cam arse să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru
pâinea asta în vatră, da’ mă ierți matale! Și să câte o Pasăre Măiastră!” Apoi, după un timp, de
știi că eu nu mai fumez. Zău, uite zic zău... Pe ce oare te-oi fi schimbat?! M-ai făcut „Casandră
sfânta cruce, dacă te mint! Așa că nu mai mor antică, plângătoare profesionistă, ajunsă bună
de tânără, de cancer la plămâni, cum îmi tot pentru zaiafeturi de trântori”. Oameni buni, cică
zice doctorul ăla și, în ultimul timp, cum îmi zici eu nu cânt, eu bocesc! Da, așa a zis Neica. Mă,
și matale. Așa că am o grămadă de ani buni să Neică, păi când o să te duci pe ultimul drum,
te tot iubesc. Vezi unde țin țigara acum? Aici, la cine-o să te plângă oare mai mult ca mine, cu
ureche. Când am poftă, doar o iau, îi fac așa – o lacrimi fierbinți și bocete adevărate? Hai, că iar
miros, ptiu, că bună e! – și o pun la loc. Scot de- mă necăjii, chiar dacă-mi propusăi, înainte de-a
aici... În sân, am busuioc. Îl scot și-l rumeg, mer- veni la matale, să nu mă mai necăjesc. Numai
ge neam, ca focul. Cântă „Mi-am pus busuioc în eu știu cât de dragi îmi sunt Cântecele mele!
sân, măi, / să pot avea pe vino-ncoa, / să mă iu- Neică, tu chiar nu te dai jos?! Haide, uite, vino
bească și să mă dorească băieții”. De Dragobete aici, la Masă! Promit că stau mută, pun lacăt la
mi-am pus busuioc sub pernă, și ce cruci mari guriță, medităm amândoi la Masa Tăcerii. Vii?
am mai făcut la gândul că-l visez pe Neica… Ei, Hai, vino, că nu mai pot de dorul tău! Vino să te
nici de dormit n-am dormit, nici vis n-am avut. strâng o țâră-n brațe! Auzi, vrei să-ți arunc aco-
Doar am sughițat, pesemne că toată noaptea a lo, sus, inima mea? Ia stai, că uite, am ceva poa-
vorbit de mine. Ah, dacă Brâncuși ăsta m-ar iubi te mai bun! Uite-aici, ce piatră frumoasă ți-adu-
tot așa cu ardoare ca la Paris, sau cu patos de săi. Ți-o arunc? Și asta e tot de pe Jii. Dă-i viață,
ăla orb, fără rațiune, ca la New York!... Doamne, păsărește-o cu măiestrie și las-o să zboare acolo
ce frumos ne-am iubit noi românește pe-aco- sus-sus, lângă toți îngerii ăia ai tăi! Și poate mai
lo! Dacă el m-ar mai iubi, nu m-aș mai uita la încolo îți faci timp și pentru mine. Pentru marea
nici unul dintre voi, bărbații. Dragostea asta ol- și neșlefuita ta Pasăre Măiastră care te iubește.
tenească… Dumnezeu să te ferească de ea, te Mă auzi, Neică? Te iubesc, și pentru tot restul
scoate la primăvară galben ca turta de ceară. vieții am să te iubesc! Hai, mă Neică Costache,
După Neica, de cum l-am văzut acolo, la Expozi- coboară odată! Coboară, că dacă nu, mă sui eu
ția Populară din Paris, mi s-au aprins și inima, și acolo la matale! Olelică, văleleu, da-naltă mai e
călcâiele. Două zile și două nopți n-am mai ieșit Coloana asta! Chiar că nu te lași până n-o faci In-
din atelierul lui. S-a dus pe apa Senei recitalul finită. Păi, să știi că și soarele o să se odihnească
meu de la restaurantul parizian. Totul pentru pe ea când o fi obosit. Neică! Ia auzi! Ăsta e un
mon amour, Brâncuși! Iar bietul domn Dimitrie cântec de-al meu. Cânt să mă înalț, să vin și eu
Gusti era numai foc și pară. Uite-așa își rodea acolo, sus... Neică Costache! Nu-i așa... că nu-i
unghiile... Neică, neică, ce tânără eram! Aveam departe Cerul atunci când iubești?
25... Și matale, parcă 62. Mda… Ei, asta nu con- Eileen Lane Constantin, Constantin! Psss…
ta. Erai cocoș! Ș-apoi New Yorkul...! Am cântat și Come! Come here! Hai, spune-mi… spune-mi:
am dansat sus, cocoțată pe mese, „Ține, Leano, ce-au zis rudele tale? Tu chiar le-ai spus că sunt
cu Roosevelt!” Fiecare a-nțeles ce-a vrut și cum fiica ta?! Și ei… ce-au zis? Chiar te-au crezut? Pe
a putut. Ce succes fulminant, tocmai în fața lui bune? Ok, bine, bine. N-o să mai am nicio pre-
Roosevelt, președintele Americii. Tare te mai sti- judecată. Uite, scot toate gândurile negre din
ma omul ăsta, Neică Costache! Și lui Rockefeller, căpșor, le fac așa, ghem, le arunc și calc pe ele.
marele Rockefeller, cum i-ai dat matale mătura Tot pe loc, pe loc, pe loc, / Să răsară busuioc!
să-ți măture atelierul, atunci când te-a-ntre- Kiss me! Încă o dată! Sărută-mă! Hai, alintă-mă
bat ce să facă el pentru Domnia ta… Și șampa- cu nemuritorul tău Sărut. Doamne… Sunt atât
nia curgea, curgea în valuri. Beam șampanie și de fericită că sunt cu tine aici! Camera asta, în
mâncam ceapă, ca la noi acasă. Așa e, Neică? care te-ai născut tu, e atât de mică, dar e așa de
13
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

mare! Și patul… nu scârțâie. Miroase a tine peste un zeu adevărat?... Apoi, acel flashback cu toa-
tot. Aaaa… Ce cămașă frumoasă ai… beautiful, tă povestea noastră de iubire... De cum am pus
beautiful! Dar și eu, nu? Cum îi spui? IE?! I-E. IE! piciorul la el în atelier, am încercat să-l seduc…
Și astea? What are these? Ca-trin-țe? Ale ma- să-mi lase din preț la Pasăre. Îmi ceruse 4.000
mei tale? Your mama? Stai, nu te mișca, don’t de dolari! 4.000 de dolari la sfârșitul anilor ”30
move! Lasă-mă să mă uit în ochii tăi. În inima erau bani, nu glumă. Bineînțeles că nu i-am dat…
ta. În viața ta. Mi-e inima ca un prunc nou-năs- El încă nu știa că sunt progenitura unui mare ne-
cut. Dacă nu o iubești, plânge... Ia, sunt urâtă?… gustor evreu… Marele Guggenheim! Dar eram
Frumoasă?! Beautiful! Vezi… Joc cum m-ai învă- fascinată de Pasăre. Acele aripi ale ei nu erau
țat. Hora gorjenească. Seamănă cu Irish dance… aripi. Erau însuși Zborul! Am pus capul pe piep-
Constantine, hai să facem o nuntă aici să răsu- tul ei și i-am ascultat inima. Ce tare mai bătea!!!
ne village-ul! Tot satul ăsta. Ho-bi-tza! Hobitza! Bum! Bum! Practic, a dat viață inimii mele, care
Brâncuși, o iei de nevastă pe Eileen Lane? Da! în acel moment era încă sfâșiată de pierderea
Eileen Lane, îl iei de bărbat pe Brâncuși? YES! tatălui meu odată cu scufundarea Titanicului. Și
DA! Yes, yes, yes! Ia-mă de nevastă, Constantin! atunci, El, Brâncuși, at first sight, a devenit iubi-
Nu-mi lua doar esența și chipul pentru STATUIE! tul meu, amantul meu, prietenul… și confident.
Ia-mă de nevastă! Ia-mă de nevastă! Era unul dintre sutele de amanți iubiți care au
Peggy Guggenheim Jurnalul meu de trecut prin budoarul meu. Ah… Dar ce pasiune!
board spre America!... O la la la la la la! My big Ce clipe de iubire! Îmi satisfăcea toată extra-
and crazy love from Paris! BRANCUSI! Citește: vaganța ființei mele. În 1940, a trebuit să plec.
Peggyuță! Peggyuță! Așa m-a alintat mereu, Războiul venea și am hotărât să mă întorc acasă,
până în ultima clipă, când mi-a adus Pasărea la în America. Un singur regret, totuși… Cu toată
mașină. Da! Și lacrimile îi curgeau pe obraji. Eu iubirea asta, n-am reușit să-i scot din minte nici
chiar nu știam de ce plânge… Plângea pentru complexul persecuției, care-l însoțea pretutin-
că nu mă mai vedea niciodată, sau pentru că se deni, și nici marea obsesie că oamenii îl spio-
despărțea de minunata lui sculptură?! M-am ui- nează. În schimb, i-am oferit cei 4.000 de dolari
tat adânc în ochii lui și purtam aceeași întrebare pentru Pasăre… Dar mai întâi i-am schimbat în
în suflet… Omul ăsta este un țăran viclean, sau franci și am câștigat și eu 400 de dolari!

FAMILIE
Sculptura: Mihai Jitaru

14
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Claudia Motea este o actriță româno-canadiană cu o personalitate artistică atipică


pentru că pe lângă profesia de actriță, ea reușește să se impună pe scena vieții culturale
românești și internaționale și ca poetă, scriitoare, dramaturg, scenaristă, traducătoare și
profesoară de artă dramatică. Astfel, ea apare sub lumina reflectoarelor cu mult succes, de
la București până în Los Angeles, deținând numeroase distincții în țară și în străinătate, în
primul rând, ca actriță-one woman show și ca dramaturg. În prezent este director artistic
al Teatrului Nostrum, teatru afiliat Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, profesor de
artă dramatică la Centrul Cultural UNESCO Mihai Eminescu din București și reprezentant
Editura Creator, care face parte din grupul de firme Libris, pentru evenimentele de lansare
de carte București.

La Gaudeamus 2019, noua sa carte, MUCH LOVE – Decalog Teatral / Libris Editorial, a
fost aleasă pentru o campanie a Radiodifuziunii Române, fiind promovată și recomandată ca
una dintre cele mai îndrăgite cărți ale acestui târg. Piesa BRÂNCUȘI, mon AMOUR!, inclusă
în acest volum teatral, o coproducție româno-suedeză, recent a avut premiera în Suedia, la
Karlskrona, și urmează să fie tradusă și publicată în nouă limbi, având ca destinație semnifi-
cative reprezentații teatrale printr-un turneu european și în America.

Printre premiile de referință naționale și internaționale ale Claudiei Motea, amintim:


Magna cum Laudae oferit de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film România – U.A.R.F.;
Premiul de Excelență în cadrul Galei Celebrităților 2016; Femeia Anului la Gala Femei de
Succes 2018; Premiul Cartea Anului 2019 în Israel pentru cartea sa Shalom, Israel!, iar re-
cent, în luna iunie a acestui an, a fost premiată la Academia Română cu Premiul Cronica
Timpului, acordat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).

Toate cărțile ei se bucură și de formatul ebook și pot fi găsite pe www.libris.ro.

15
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Marin Dumitrescu

Lângă București

Mureau pe rând de
foame zeii
Pe când fierbea
Doină oceanul fără pești
Și cerului albastru îi
cădeau cerceii
Tocmai lângă București.
Limba mea a coborât din limba dacă,
Îi strig timpului să treacă Nu erau atunci orașe
Și-mi trag visul ascuțit din teacă. mari și roșii
Și nici oameni un erau,
Moartea am s-o tai la beregată albaștri,
Și-am să-i las vâna tăiată Dar se răceau încet
Și-am să cânt Hora Stacată. fricoșii
De din cer veniții aștri.
Vino dragă să mă vezi călare
Pe un cal universal de sare M-am încumetat atunci
Galopând în zori pe mare. să fiu de piatră,
Întâi încet, apoi din ce
Flutură cămașa mea pe spete, în ce mai tare
Stelele rămân încete, Și auzeam cum râul
Calul meu paște planete. peste mine latră
Până m-am ridicat
Unde-i moartea?, s-o omor, puternic în picioare.
Să-i fac rană grea la zbor,
Ah!, pe moarte s-o omor.

16
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Vârsta

Vârsta e o măsură a
oaselor,
Este trecerea pe
pământ
Și amintirea Și îngenunchez în fața
frumoaselor dumneavoastră,
Clipe din ceea ce sunt. Și mă ridic la ceruri
gânditor.
Vârsta este chiar timpul
sedimentat Și de aici, tot ceea ce
În ceea ce eu numesc simt e greu
arhitectură, De explicat însă încerc,
Construită din convins
întâmplări și imediat Că vârsta m-a cronometrat
Strigată de gură. mereu
Și că timpul nu mă vrea
Abia după aceea vine ucis.
istoria,
Neuitând nimic și Și cine ar putea să mă
neascunzând, ucidă
Ci dimpotrivă, având Dacă însăși moartea nu
memoria e de acord,
A tot ceea ce am fost și Într-o libertate vrea să
sunt. mă închidă
Undeva, la Polul Nord.
După care vin eu, ca o
fereastră, Sunt mai albastru decât
Ca o deschidere, înspre steaua
viitor Și mai precis ca o
secundă
Și când îmi beau
cafeaua
Timpul merge să se
tundă.

17
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Temă pentru acasă


Logica metamorfozei
Cu tristețe mă
surprinde în zilele
Până și moartea mă iubea
noastre,
când eram tânăr.
Asemănarea dintre un
Beam cu ea seara, vise
accident cerebral și un
de aur și de rubine
accident
Și nu mă durea capul și
Cosmic, pentru că
nici boala din umăr
amândouă provoacă
Și uneori scriam versuri
dezastre
și scriam bine.
(nu contează și este
Istoriile care mi s-au
chiar indiferent
povestit sunt
acolo unde se
sângeroase,
întâmplă)
Religia este și ea plină
În îndepărtările reci și
de sânge și de durere
albastre
Și pe urmă, lipsește
Sau între ureche și
timp și o grămadă de
tâmplă.
oase,
Care să sprijine cu
adevărat realitatea
Dar mai ales mă
acestei ere.
surprinde asemănarea
Am înțeles cât se poate
între
înțelege despre lume,
Cosmos și un organism
Am elaborat propria
viu, pentru că
mea teorie despre
întâmplarea
univers
Poate fi explicată în
Am ridicat logica în
amândouă împrejurări
picioare și i-am dat
ca o luntre
nume,
Între doi munți de
Pentru că o găsisem
unde s-a retras demult
bolnavă și așezată
marea,
invers.
Lăsând în urma ei, ca
Însă acum nu mă
dovadă, piatra și sarea
aplaudă nimeni sau nu
Și pentru că împotriva
aud,
înțelesului sunt
Noaptea mă învelesc
întâmplările
cu o plapumă rece să
Care pot muta munții și
dorm
mările.
Și mă trezesc a doua zi
în grădină verde și ud,
Pregătit să înfloresc și
să mă transform.

18
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Planuri

Mi-am făcut planuri


pentru eternitate
Când eram copil și
răsfățat acasă
Și aveam mâinile curate
Și musteața de
adolescent nerasă. Copil cu aripi
Cerul însuși se uita la
mine
Mirându-se de Mi-a căzut în față un
existența mea, copil frumos și gol,
Certându-mă cu Avea în spate aripi
vânturi line învinse de nămol
Și... mai aprinzând o
stea. Cum se zbătuse în
ploaia lungită până
Îmi amintesc și mă acum,
cuprinde nostalgia, Iubita mea nu l-a văzut
Cât de naiv puteam să și nimenea din drum.
fiu crezând
Că dacă citesc filosofía L-am luat în brațe și
Pot să trăiesc râzând, acasă l-am adus,
De-atunci sunt două
Dar s-au deschis veacuri și încă doarme dus.
întruna orizonturi
În viața mea de Sub streașină își cântă
vagabond frumos fluturele zborul,
Și am agonisit idei în A început să-mi fie teamă,
multe conturi pun zăvorul.
Mergându-mi toate
zilele pe jos În patul meu de lemn și
vechi s-a ghemuit,
Și azi sunt vai de capul Acest copil cu aripi îmi
meu și trist, seamănă leit.
De-atâta mers m-am
rătăcit departe,
Nu mai am planuri și
scriind exist
Mai mult de jumătate
într-o carte.

19
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Cezar Viziniuck

MARIA

Dezbracă-te de clipele negre


Și urcă în trăsura viselor, Maria.
Și eu și tu am visat
Ne-am învelit într-un sărut de hârtie,
Am privit doar răsăritul
Iar apusul a fost îmbrăcat în sânge.

Acoperă-te cu marea în toamna asta.


Din înghețul iernii de mâine
Fă o eternă vară.

În nopțile mele luna urlă la lupii


Ce mișcă din mine,
Dar tu, Maria, ai farmecul de a schimba luna în soare.
În visul tău doar marea
El poate deveni un coșmar.
Iubește albastrul cum eu iubesc cerul ochilor tăi.

Iubirile uneori se pierd sau se recâștigă


Uneori mor alteori persistă
Știu că tu ai rămas în inima mea
Precum un războinic pe câmpul de luptă

Când te-am atins cu adevărat iubire


Am știut că veșnic mă vei stăpâni

20
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

***

era toamnă
și frunzele cădeau pe alei pustii fără noi
crezusem atunci că vom bea o cafea împreună
pe vreo terasă ruginită
doar noi doi
dar ai dispărut
și odată cu tine și vara
înghețul și o iarnă cumplită
mi-a amorțit speranța
într-un Crăciun fără brad

***

Diminețile cândva aveau gust de cafea proaspăt măcinată


De dragul unui nou început ieșeam pe betonul rece și priveam cerul
Lumina lui era lungă de pe pieptul tău până departe
Dincolo de castelul fantomă a unui Quijote renăscut
Cu aripile pline de rouă zâmbeam albastrului și trăiam
A face dragoste dimineața e ca și cum ai crea un poem
Răscolind valurile nervoase ale unei mări în mijlocul iernii
Apoi ca o furtună de vară când soarele se arată curcubeul e orgasmul suprem
A face sex dimineața e ca un world trade center de după 11 septembrie
Când totul pare suprem și devine cenușă

Sunt atâtea dimineți în care străzile sunt pavate


Cu iluziile unor zile pierdute
Nu mai regăsesc strălucirea zorilor
Nici nopțile nu mai au lună și stele
Doar un înger căzut mă înghiontește uneori
Îmi șoptește în urechi urgiile viitoare
Dar eu nu cred în mâine
Dacă viitor nu e nici pedeapsă nu-i

21
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

***

Măsor sub mine viitorul Jurnalul unui sinucigaș ratat


privindu-l aprig din trecut.
Mă calcă în picioare dorul
Nimic a fost, nimicul s-a pierdut. Tac...
dar nu-i decât
Mă simt ca Diogene-n piață o altă formă a rostirii.
Căutând cu lampa-n mână Dorm...
O iubire sau poate o speranță. stare secundă a vederii.
Dar timpul, ah, timpul mă sfărâmă. Zbor...
spaimă eternă a căderii.
Da, îmi cunosc menirea, locul Sunt...
Sunt precum o lumânare falsă oglindă a nemuririi.
Ce nu-și părăsește soclul. Râd...
Îmi pun foc, îmi dau târcoale mască de taină a durerii.
Apoi mă sting suflând spre mine. Cad...
Nu mă mai văd, nu îmi vorbesc veșnicul dans al înălțării.
Atunci când lor le este bine, Cânt...
Dar în obscuritate îi aștept aripă pură a tăcerii…
Topit de dori. Eu îi iubesc!

LACRIMA LUI GRIGORE


Sculptura: Mihai Jitaru

22
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Violeta Mihai

BĂRĂGANUL
în tipologia spațială a lui Panait Istrati
Spaţiul istratian, conturat geografic, nu este poran care-l va califica pe autorul cărţii dedica-
continuu, ci are configuraţia unei tabere, di- te Bărăganului drept „primul interpret serios al
vizate pe regiuni, fiecare dintre acestea având operei sale”.
propria calificare concretă şi distinctă: câmpia,
stepa, pădurea, balta, râul, fluviul, marea, mun- De la beletristică la filosofie, de la memoria-
tele, deşertul, golul etc. lul de călătorie la eseu, de la cronică la reportaj,
în toate scrierile posibile se observă diferen-
Câmpia, fragment al stepei, care ţine din Bă- ţa dintre cei care consideră muntele coloana
răgan, nordul Mării Negre până la Munţii Ural, vertebrală a lumii, un spaţiu al eternei binecu-
formă majoră de relief, are cel mai mult spaţiu vântări, a cărui sacralitate se manifestă la nivel
consacrat în opera lui Panait Istrati, de aceasta uman printr-o energie benefică, şi cei care văd
legându-se existenţa sa încă din primii ani de în câmpie un spaţiu al evaziunii, o scenă pe care
viaţă şi până la întoarcerea în ţară sau la moar- se pot considera în voie actori sau numai specta-
te, survenită în 1935. tori privilegiaţi, între un Lucian Blaga şi un Vasile
Băncilă, un Ion Creangă şi un Ştefan Bănulescu,
Panait Istrati este cu certitudine unul dintre un Calistrat Hogaş şi un Panait Istrati, un Mihail
cei pe care ni i-a dat spaţiul Bărăganului, „o re- Sadoveanu şi un Fănuş Neagu.
alitate psihică certă, el are misterele lui, lumea
lui, folclorul lui, după cum are animalele şi mai Fiinţele umane nu pot fi comparate, pentru
ales plantele lui – el are ethosul lui moralo-cos- că fiecare este unicat în ordine biologică şi in-
mic”1 , replică şi complement al uneia dintre lu- telectuală, un conglomerat de date dobândite
crările celebre din perioada interbelică, Spaţiul ereditar sau asumate la un moment dat prin
mioritic, semnată de Lucian Blaga, un contem- mediu şi educaţie. Oamenii muntelui se cred su-
1 Vasile Băncilă, Spaţiul Bărăganului, Brăila, Editura Muzeul Lite- periori celor de la câmpie, au putut contempla
raturii Române şi Editura Istros-Muzeul Brăilei, 2000, p. 9. în voie existenţa dură a celor de la poalele lumii
23
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

lor, privindu-i de sus, adesea dispreţuindu-i pe violacee ale ciulinilor ursuzi reprezintă dorinţa
cei care trudesc cu palmele, lăsaţi de Dumnezeu de libertate, dragostea de viaţă care-i însufle-
să se lupte singuri cu seceta sau cu puhoaiele, ţeşte pe toţi dezmoşteniţii obligaţi de destin sau
cu lăcustele sau cu ţânţarii, cu lupii sau cu alte de cei care se consideră semenii lor să meargă
dihănii coborâte de pe plaiul mioritic în ierni cu privirile-n pământ, limitându-şi câmpul vi-
năpraznice. În schimb, locuitorii de la şes cred zual la elementele strict sugestive ale mizeriei
că nu există nimic pe lumea asta care să fie mai fizice care-i însoţeşte asemenea propriei um-
credincios fiinţei umane decât pământul, câm- bre: pământul nisipos, pe care îngenunchea-
pia, de o fidelitate în care nu reuşesc să încapă ză cu faţa spre răsărit, acolo de unde plecase
bucuria devotamentului, generozitatea, înfiora- fără speranţă, doniţa cu păcură, mirosul ţarinei
rea în faţa măreţiei cerului şi a lumii. umede, pământul nesigur.

Câmpia este spaţiul infinit pe orizontală şi a Opera lui Panait Istrati poartă în ea farme-
făcut din locuitorii săi nişte sclavi, i-a redus la cul depărtărilor, ceea ce face din el un pictor,
stadiul de homo erectus doar pentru a-şi con- un artist deosebit, fantastic, ştiind să discearnă
strui bordeie săpate în pământ şi pentru a se între galopul ciulinilor în lumina incertă a înce-
numi bordeieni, dacă ne amintim o clipă de tra- putului zilei şi pacea înfiorată a amurgurilor: „În
gismul celor deportaţi în Bărăgan, condamnaţi Les Chardons du Baragan, de pildă, Istrati are
să scruteze veşnic depărtările monotone, să le gesturi de vrăjitor. Îşi îmbată mai întâi cititorii
transforme în pământuri nesigure, dar în care cu poezia ciulinilor şi a spaţiului infinit, apoi,
măreţia cosmică este la ea acasă, indiferentă la un imperceptibil semn al baghetei, şi naratorul
eforturile unora de a o discredita. apare de nicăieri”2 .
Ciulinii Bărăganului (publicată în 1928) este
cu adevărat cartea în care descoperim farmecul Intensitatea gândului, plastică şi elegantă
depărtărilor nesigure strâns legat de existenţa ca text, simplifică trăsăturile esenţiale ale unui
rudimentară a fiinţelor condamnate să cadă sub fragment de peisaj lucrat în contraste decisive:
coasa unui destin potrivnic, la moarte timpurie, „când soseşte toamna, întinsele câmpii de ţe-
fără nădejde de evadare. Este opera care înalţă lină ale Munteniei dunărene încep să trăiască,
destinul unor oameni simpli, consideraţi analfa- timp de o lună, existenţa lor milenară. Aceasta
beţi, taraţi, nenorociţi, la înălţimea pribeagului începe chiar în ziua de Sf. Pantelimon. În ziua
considerat de confraţi „un Gorki balcanic” (Ro- aceea, vântul dinspre Rusia, pe care noi îl nu-
main Rolland l-a numit astfel în Chira Chiralina), mim Muscalul sau Crivăţul, mătură cu suflarea
este o secvenţă din marea epopee a lumii în lui de gheaţă nesfârşitele întinderi; dar, cum
care pragurile de trecere dintre vârste, copilă- pământul arde încă, înfierbântat ca un cuptor,
ria, adolescenţa şi maturitatea, sunt privite din Muscalul îşi cam rupe dinţii în el”3 .
acelaşi unghi de vedere din care privesc ţăranii
din Bărăgan, „cu ochii crunţi, cu acea istovire a Cine vede în Ciulinii Bărăganului aluviuni
privirii pe care o recunoşti la cei care muncesc orientale, înecate în împărăţia ciulinilor, ale că-
greu sub pământ, sau pe pământ, neiubindu-şi ror dimensiuni amplificate prin insistenţă trimit
munca, în sfârşit, cu silnicia celor săraci din ta- la literatura fantastică, de tip eliadesc, rămâne
tă-n fiu, moştenind, odată cu blestemul trudei, doar la suprafaţa lucrurilor, căci această imagi-
şi ura faţă de tot ce-i înconjoară, o ură fără re- ne este făcută să persiste în durata unei singure
voltă, o ură mocnind în ei ca un foc de lumâ- clipe. Registrul fantastic se caracterizează prin
nare, o ură fără glas, fără mânie, dar cu mânie fixarea unui univers supus de fapt şi în mod real
adunată multă vreme şi cine ştie când izbucnită devenirii. El oferă cititorului o imagine corecta-
pe neaşteptate”, cu duşmănie de moarte.
2 Gabriela-Maria Pintea, Op. cit., p. 65.
Lumina soarelui orbitor care-şi împrăştie ra- 3 Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului, vol. Neranţula, Bucureşti,
zele pe tot cuprinsul împodobit cu diamantele Editura Minerva, 1984, p. 461.

24
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

tă a lumii, pe când în Ciulinii Bărăganului ima- primordială nediferenţiată, punctul de întâlnire


ginea ne apare lipsită de înfrumuseţări sau de dintre cer şi pământ, sălaşul divinului, îndepăr-
corectări care s-ar opune afirmării principiului tarea de starea primordială, sălaşurile sufletului
devenirii. sau palatul lăuntric, calea care duce spre cer sau
Imaginea fixării spaţio-temporale este văzu- măreţia şi trufia oamenilor care, în ciuda visuri-
tă din perspectiva unui narator care-şi asumă lor obscure de grandoare, nu pot fugi de atotpu-
participarea la acţiune ca martor al unor eveni- ternicia lui Dumnezeu. Muntele reprezintă aşa-
mente cheie, cu putere de a schimba destinul dar un capăt al evoluţiei umane, culmea, ultima
unui întreg neam hărăzit să suporte toate capri- treaptă a ierarhiei evoluţiei spirituale6 .
ciile Bărăganului singuratic: „Pe spinarea lui, ni-
ciun copac! Şi de la un puţ la altul, ai tot timpul Câmpia este, în schimb, simbolul evoluţiei
să mori de sete. Nici împotriva foamei nu prea e spaţiale, al nesfârşitului terestru, cu toate sem-
treaba lui să te apere”4 . nificaţiile orizontalei, denumire specială a lumii
celeilalte, este ţara ideală a oamenilor, antiteza
O altă imagine, de astă dată simbolică, vine infernului, simbolul paradisului7 în care intră
să contureze o situaţie privilegiată: „O pasăre cei drepţi după moarte. La Panait Istrati, câmpia
care zboară între două lanţuri de munţi este este paradisul terestru în care-şi află sălaş atât
ceva demn de milă. Pe Bărăgan, aceeaşi pasăre în timpul vieţii, cât mai ales după moarte, cei
urcă, cu ea în zbor, pământul şi depărtatele lui drepţi – nume dat în ordine simbolică, deoare-
zări. Întins pe spate, simţi cum talerul pămân- ce nevoiaşul este temelia neclintită care aşea-
tesc se înalţă spre zenit. E cea mai frumoasă ză fiecare lucru la locul său, instituind o ordine
ascensiune ce poate s-o facă nevoiaşul lipsit de după măsură. El este creatorul care îndeplineş-
toate”5 . te funcţia balanţei, realizând el însuşi unitatea.
Aparţine veşniciei, neluând în seamă fărâmiţa-
Aceasta este imaginea ce stăruie în memoria rea timpului, legată de eternele munci ale câm-
afectivă a celui plecat de la câmpie cu o mie de pului. Are rolul unei adevărate puteri cosmice,
ani în urmă, lăsând în spate podeaua cu pământ punând ordine în sine însăşi şi apoi în cele din
pe jos şi având drept ţel major zgâriatul parche- jur. De aici şi funcţia de judecător al pământu-
tului unei clădiri destul de impunătoare, însă lui şi al oamenilor. Fiinţă oarecum tăcută, chiar
marcată de morbul unei morţi care se apropie dacă ştie să facă haz şi să spună glume când i
la fel de tăcută şi egalizatoare pretutindeni. se oferă prilejul, locuitorul Bărăganului ascultă
cuviincios mai mult decât vorbeşte. Un motiv ar
Pasărea care zboară între cele două lanţuri fi existenţa lui grea şi speranţa că ar putea fi ci-
de munţi este, fără urmă de îndoială, mesajul neva care i-ar putea arăta cum ar munci mai cu
cerului, eternitatea, eliberarea de greutatea folos pe îndărătnicul lui Bărăgan.
pământească, imaginea sufletului care s-a rupt
de trup, cunoaşterea spirituală, un crâmpei din Pragmatic nu este, pentru că gravitatea celui
cântul genezei, căutarea iniţiatică. Zborul este născut în Bărăgan este dată de visare, gânduri,
dorinţa de sublimare, de căutare a unei armo- înălţare şi pântec gol, nu de darurile pe care i
nii interioare, de putere de a depăşi conflictele, le-ar putea oferi pustietatea care ascunde apa
sentimentul neputinţei de pe pământ, concreti- în străfundurile ei şi unde nimic nu răsare de la
zat în ideile de înălţime şi centru. Muntele are sine, în afară de ciulini, tot ce Bărăganul poate să
în semnificaţia lui stabilitatea, ideea de imuabil, îndure pe spinarea lui. Buruiana dracului e ca şi
uneori chiar de puritate, or aici nu este cazul, buruiana omenească: cu cât e mai lipsită de tre-
şi, potrivit vechilor sumerieni, reprezintă masa buinţă, cu atât ştie să se apere cu înverşunare.
4 Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului, Bucureşti, Editura Minerva, 6 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, Bu-
1984, p. 462. cureşti, Editura Artemis, 2002, pp. 321-326.
5 Op. cit., p. 462. 7 Op. cit., pp. 333-334

25
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Este în ordinea Universului ca răul să prolifereze presupun trecerea prin moarte şi privesc per-
mai repede şi în dauna binelui, însă „ce siguran- sonaje predestinate, marcate pentru o misiune,
ţă avem noi despre ce este sau nu trebuincios depozitare ale aspectelor multiple ale adevă-
pe pământ?” Este interogaţia unui narator-mar- rului. Acesta este locuitorul Bărăganului care
tor care înregistrează cu fidelitate suita întâm- nu cunoaşte semnificaţia metamorfozei sau că
plărilor exemplare, capabile să metamorfozeze transformarea ar putea presupune moartea.
ascendent şi descendent, să răsplătească sau să Copilul este la fel de visător ca şi maturul şi în-
pedepsească o umanitate rătăcită, responsabilă cearcă să-şi îndeplinească visul de a întrece ciu-
de faptele săvârşite. linii în împărăţia lor, care „vin Dumnezeu ştie de
unde şi se duc Dumnezeu ştie unde”.
Câmpia nu se opreşte aici, căci Bărăganul
are similitudini cu alte continente, cu alte spa- Despre bizara şi etern noua alcătuire a lumii
ţii, într-o altă ordine a evenimentelor: drumul stă mărturie textul romanului Ciulinii Bărăganu-
Damascului cu Baptuma – păduricea care era lui, care nu intră în categoria romanelor sociale,
locul de plimbare al locuitorilor capitalei sirie- erotice sau exotice, care nu poate fi încadrat în-
ne – continuă cu o câmpie „cu drumurile ei glo- tr-un model tip Balzac, Tolstoi, Proust, ci într-un
duroase şi colibele beduinilor, îmi păru moartă, model de tip balcanic, fiind înrudit cu Alexis
asemenea simţurilor mele”, iar de pe dealul ni- Zorba, de Nikos Kazantzakis, romancierul grec şi
sipos, cu totul sterp şi pustiu „departe, în vale, însoţitorul lui Panait Istrati o bună perioadă din
Damascul, presărat cu cupole şi minarete care viaţa acestuia.
dominau nenumăratele terase, îmi apăru ca Ambientul primitiv pe care îl face stăpânul
un imens cimitir, îngropat în pulberea lui albă”, propriului univers este rupt din viaţă. Nu este
în timp ce sus, pe cer: „la apus, cerul era roşu vorba despre existenţa exaltată de Zorba, tră-
ca sângele. Nori grei, ca de sânge închegat, se ind pe alte coordonate spaţiale populate de o
târau aproape de pământ, luând întruchipări- civilizaţie cu un specific aparte, ci de o viaţă de
le cele mai fantastice, una mai grozavă ca cea- suferinţă care nu are nimic frumos, poate doar
laltă”. Sunt elemente care definesc un anume mirajul depărtărilor, de o viaţă de luptă, un ma-
spaţiu. La început este spaţiul posibilităţilor, al ximum de viaţă, aşa cum este ea supusă legii
tuturor iluziilor, însă, când se transformă într-un numite „lupta pentru existenţă” dusă de oame-
spaţiu al realizărilor, începe să-şi piardă din cali- nii orientului, tiranizaţi de aşa-zişi intelectuali
tăţi, iar în final, când nicio bucurie nu pare să se care secătuiesc seva adevăratei vieţi pline de
adăpostească aici, pare că se transformă totul frenezie.
într-un imens cimitir, de dimensiunile întinderii
globului pământesc. Plebeul Istrati este un individ de extracţie
modestă cu aspiraţii lipsite de sfială – se răz-
Panait Istrati evocă o anumită credinţă în vrăteşte, scoţând la iveală, fără ruşine, profesia
unitatea fundamentală a fiinţei, aparenţele de om, de „cetăţean al universului”, oglindită
sensibile având doar o valoare iluzorie sau pa- într-un episod simbolic în care părinţii lui Mata-
sageră. Schimbările de formă nu par să afecte- che, personajul narator din Ciulinii Bărăganului,
ze personalitatea adâncă, aceasta păstrându-şi olteni amândoi, „săraci ca Iov”, au plecat în lu-
numele şi psihismul. Această metamorfoză a mea largă. După nesfârşite pribegii prin nenu-
fost poate expresia dorinţei, cenzurii, idealului, mărate judeţe, îşi aruncară desagii în cătunul
sancţiunii ivite din adâncimile subconştientului, Lăteni, care se oglindeşte în Borcea, „această
luând formă în imaginaţia creatoare. Este, aşa- fiică a Dunării care cutează să se măsoare cu
dar, un simbol de identificare, la o personalitate ea”8 .
pe cale să se individualizeze, care nu şi-a asumat Pentru cel care trăieşte la modul concret pe
cu adevărat totalitatea eului său şi nici nu şi-a Bărăgan, câmpia este un spaţiu real, este calea
actualizat toate puterile. Unele metamorfoze 8 Panait Istrati, Op. cit., p. 466.

26
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

pe care o străbate fiinţa umană de la naştere cu ce să-l ocupi, fără să te afunzi în politică. Ai
până la moarte, îndurând frigul, foamea, boa- văzut acolo şi realizări mari. Povesteşte asta”10 .
la, ura, torturile morale ale semenilor, conşti-
entă sau nu de efemeritatea scurgerii sale prin Răspunsul românului nu întârzie să apară,
lume. Pentru cel care citeşte Ciulinii Bărăganu- deoarece cartea pe care trebuie să o scrie re-
lui, câmpia este spaţiul reprezentativ, apare cu flectă nevoia de a demonstra lumii că ideologia
funcţie simbolică şi este responsabil de acţiune, comunistă este putredă din faşă şi reprezintă un
deoarece reprezentarea spaţială este o acţiune adevărat abces care trebuie să fie spart de cine-
interiorizată. Pentru cel care scrie Ciulinii Bără- va, cartea reprezentând, în opinia sa, „o petardă
ganului, câmpia este un spaţiu subiectiv, este teribilă, ce va răsuna în toată Europa, după cum
prietenul care îl păstrează aşa cum este, el ţine şi titlul o afirmă: Foc şi flacără 11.
în inepuizabilele sale alveole numite memorie
un timp comprimat, el este o rezervă de veşni- La 1 octombrie 1929, Panait Istrati publica
cie împotriva timpului, este un loc al realizărilor. în La Nouvelle Revue Française capitolul intitu-
lat Afacerea Rusakov sau U.R.S.S. de azi, ceea ce
În prima parte a Ciulinilor Bărăganului, până l-a determinat pe Romain Rolland să-l sfătuiască
la goana ciulinilor, spaţiul este esenţial. Mişca- pe autor să-şi lege avânturile politice, deoarece
rea desfăşurată în spaţiu e „condiţia unei promi- nu este „deloc făcut pentru politică”. Românul
siuni” reprezentate de goana ciulinilor, „traver- este profund dezamăgit şi, în replică, îi răspun-
sarea rapidă a celui mai întins spaţiu posibil”9. de: „Nu-ţi voi ascunde deloc mirarea mea de-a
te vedea devenit un sovietic, atât de oficial”12 .
Claustrofobia, topofobia sau dromomania ar
putea fi principalele motive pentru care Bără- Dar evenimentele se precipită şi, la 15 oc-
ganul nu-i ajunge lui Panait Istrati, ci încearcă şi tombrie 1929, cartea apărea în librării, editată
alte întinderi, călătorind spre răsărit, spre lumi- de Rieder în colecţia Temoignages, urmată la
na roşie, către care a plecat însoţit de prietenul scurt timp de începerea atacurilor lui Henri Bar-
său Nikos Kazantzakis, spre stepa rusă, văzută busse, menite să ducă la „asasinarea morală a
la începutul călătoriei ca un tărâm al luminii re- scriitorului nostru”13 .
născute şi biruitoare, iar la sfârşitul acesteia, ca
tărâm al morţii roşii. Spaţiul real se divide, ex- Cartea s-a dovedit într-adevăr o lovitură ful-
teriorul care încadrează evenimentele dispare, gerătoare pentru toţi cei care credeau în „liber-
iar locul său este luat de interior. Intrarea este o tate, egalitate, fraternitate” propovăduite prin
deschidere, iar aceasta îşi face locul atunci când forţă de la Răsărit, iar Panait Istrati mărturisea
imaginea prea bogată, prea nuanţată din ima- în paginile acesteia marea minciună pe care a
ginaţie devine fragmentată, schiţată, sărăcită. crezut-o până în clipa când a văzut că la ea aca-
Este momentul în care putem spune că Panait să dictatura comunistă acţionează în slujba unei
Istrati se desparte de un spaţiu pentru a intra caste – „nomenclatura” – care, asemenea bur-
în altul cu convingerea că este momentul unei gheziei blamate şi decimate, trăieşte într-un lux
dezvăluiri care va produce răsturnări de propor- sfidător în timp ce masele populare sunt exploa-
ţii atât în conştiinţa sa, cât şi în conştiinţa con- tate şi înfometate.
temporanilor săi. Acuzat de fascism, Panait Istrati ţine piept
mercenarilor conduşi de Henri Barbusse, răs-
Opinia lui Romain Rolland faţă de această
10 Scrisoare din 24 februarie 1929 (n.t.).
confesiune este prudentă, deoarece îl sfătuieşte 11 Răspunsul lui Panait Istrati este din 29 aprilie 1929
pe scriitor să-şi înghită cuvintele: „Cunosc fran- (n.t.).
cheţea dumitale şi nevoia de a vorbi... Zăvorăş- 12 Scrisoare expediată de la Strasbourg, pe data de 28 octom-
brie 1929 ( n. t.).
te-te! Cât despre condeiul dumitale, ai destule 13 Panait Istrati, Spovedanie pentru învinşi, Cluj-Napoca, Editura
9 Gabriela-Maria Pintea, Op. cit., p. 79. Dacia, 1990, Cuvânt inainte de Alexandru Talex, p. 6.

27
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

punzându-le prin articolul Omul care nu aderă un denunţ al trădării şi o mărturie că este el în-
la nimic 14, publicat de Les Nouvelles Littéraires, suşi un învins.
în care îşi demonstrează dorinţa de a face din
artă un combatant pentru libertate şi dreptate Spaţiul interior nu se poate confunda cu ex-
socială, iar din literatură – războiul spiritual al teriorul, iar distanţa de 20.000 de km parcursă
unui popor: „Nu se poate vorbi despre Frumos cu trenul, cu vaporul, cu automobilul, călare sau
în mijlocul unei omeniri care se sfâşie. Nu mai cu căruţa, care a pornit de la Alexandrovsk, si-
cred în niciun crez, în nicio idee, în niciun partid, tuat în golful Kola, mai sus de Murmansk, şi a
în niciun om. Eu nu mă uit la ce spun oamenii, ci sfârşit la picioarele Acropolei, nu poate fi con-
la ceea ce fac oamenii”15 . siderată o călătorie de plăcere: de două ori la
Moscova şi în Caucaz, de trei ori în Ucraina, de
Atacurile lui Henri Barbusse pun multe în- patru ori Moscova-Leningrad, Republica Moldo-
trebări publicului francez, deoarece calomniile venească, Crimeea şi Volga, Transcaucazia etc.
autorului romanului Focul nu sunt considerate Scriitorul nu a fost turist, a trăit, s-a dăruit oa-
doar arme cu care se luptă partizanii; acum sunt menilor, primindu-i pe aceştia în schimb, mân-
căutate atât sursele şi cauzele atacurilor dirija- când, bând, dormind împreună, cântând şi dan-
te spre ţinta Panait Istrati, cât şi atacatorii aflaţi sând alături de aceştia. Fericiţi că s-au cunoscut
în umbra acestora. Nu rare au fost cazurile în prin intermediul lui Panait Istrati, l-au invitat pe
care s-a exprimat solidaritatea cu Panait Istrati, acesta să revină sau să rămână, primind din par-
cu poziţia acestuia, ceea ce a avut ca rezultat o tea lui promisiunea că va reveni şi îşi va construi
amplă dezbatere publică în rândurile intelectu- o izbă alături de ale lor. Indiferent de statutul
alităţii franceze. operei – încadrarea ei riguroasă într-un gen li-
terar – putem considera că această literatură de
În 1935, Panait Istrati murea, lăsând poste- frontieră pune bazele unui gen care va face epo-
rităţii dovada unei existenţe marcate de dorinţa că în perioada actuală. Memorialul de călătorie,
de a dezvălui opiniei publice mondiale, printre jurnalul, memoriile sunt cele care transformă
puţinii, falsitatea unui „crez” care a dus la deci- spaţiul în timp, ele înmagazinează circumstanţe
marea unor popoare, oroarea în faţa nedreptă- şi evenimente halucinante care constituie măr-
ţii, compasiunea pentru cel slab şi umilit, revol- turii demne de interes pentru cei care aparţin
ta împotriva formulelor consacrate de doctrina altor generaţii, trăitoare în alte timpuri şi având
comunistă, care reprezentau pentru cel răzvrătit alte orizonturi de aşteptare.
din naştere gratiile unei închisori.
Aşadar, spaţiul interior al Spovedaniei pen-
Pentru momentul în care a fost scrisă, Spove- tru învinşi consemnează individualităţi: Mosco-
danie pentru învinşi reprezintă un gest de mare va, Sebesch, Sofiskaia Nabierejnaia, Transcau-
curaj şi de totală sinceritate ieşit din graniţele cazia, Atena, Odesa, Crimeea, Ucraina, Bekovo,
obişnuitului, un strigăt de sfidare şi de revoltă, Murmansk, Kem, R.S.S.A.M., Volga, Nijni – Nov-
marcând ruptura definitivă de viaţa de până gorod, Kazan, Samara, Saratov- Pokrovsk, Astra-
atunci, de tovarăşii de luptă şi de clasă, de idea- han, Erevan, Akaltsik- Bardzia, Baku, Telav, Ba-
lurile sale cele mai preţuite, de toate speranţele tum, Sukum, Novi-Afon, Gagri, Soci şi multe alte
sale lipsite de orice suport. Ea a făcut din Panait nume care alcătuiesc un spaţiu situat în interio-
Istrati un om lipsit de apărare, un izolat care s-a rul imperiului sovietelor, un delir al roşului: fai-
transformat uşor în ţinta răzbunării celor care se moasa arcadă roşie scrisă cu litere roşii de foc,
socoteau trădaţi, printr-un act pe care-l socotea pictate „cu sângele generos al milioanelor de
inimi cu care s-au aprins aceste arcuri de mare
14 Datat martie 1933, Témoignages sur la liberté – L’Homme qui triumf şi aceste litere de flacără de pe frontie-
n’adhère à rien, martie 1933; versiunea românească în Caiete
critice, martie 1985. rele sovietice”16 pe sub care trece un tren roşu,
15 Ibidem, p. 6. 16 Panait Istrati, Op. cit., p. 41.

28
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

pe pământ roşu. destinul pe care şi l-a conturat Panait Istrati,


nedrept şi ingrat, poartă ura fără motiv a unor
Stepa nu mai funcţionează ca peisaj, munte- semeni pentru care scriitorul român a avut ge-
le nu-şi are nici pe departe rolul binecuvântat, nerozitatea de a lupta cu armele care i-au stat
marea reprezintă doar un mijloc de transport, pe atunci la îndemână.
fluviul – o sursă de hrană, însă omul îşi conservă
statutul de fiinţă care se deosebeşte de toate ce- Interesantă rămâne pădurea ca mod de
lelalte vieţuitoare prin cuvânt. Există în această concretizare a acţiunii, ca spaţiu al posibilită-
operă istratiană o dorinţă permanentă de con- ţilor care se transformă în spaţiu al realizărilor.
servare a spaţiului interior marcat de prezenţa Spaţiul fictiv este reprezentativ pentru cei care
unui călător, tovarăş de drum, care încearcă să aparţin unei anumite categorii sociale, a celor
lase posterităţii şi altceva decât memorialul de din afara legii, care-şi caută ocrotire şi adăpost
călătorie . în pădure. Numele său este codrul, cuvânt
care desemnează o pădure mare, deasă, bă-
Cretanul şi Chefalonitul au pornit într-o călă- trână, care nu poate fi disociată de figura hai-
torie care avea să le marcheze pentru totdeau- ducului, revoltat şi proscris, şi nici de noţiunea
na existenţa, confirmându-ne încă o dată că de marginalitate.

Violeta Mihai, 1967, Brăila, absolventă a Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza”
din Iași, promoția 1990, secția Română-Italiană.
Colaborează în 1995 cu revista Sinteze literare, din Ploiești, unde publică versuri; apoi cu
Ideea europeană, din București, unde publică articolul Tipuri și timpuri narative în romanul
Doctor Jivago, de Boris Paternak.
Este membră a cenaclului „Atitudini”, din Ploiești.

Apariții editoriale

Proză: în 2002 publică volumul Mircea Eliade-Proza fantastică, prima ediție, la Ed. Vii-
torul Românesc, apoi, în 2009, volumul Mircea Eliade-Proza fantastică, ediția a doua, la Ed.
Verus. Volumul Panait Istrati – Metamorfoze spațiale și temporale ale identității, scris în
2011, a fost publicat în 2017, la Ed. Sf. Ierarh Nicolae, din Brăila.

Poezie: volumul Mormintele se ridică din timp, 2021

29
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Gina Luca

Știu, mi-am căutat povestea prin hățiș de lumi străine...


Mamă, iartă-mi rătăcirea, gândul mi-e mereu la tine,
Și mi-e sufletul acasă!
Alergam prin timpul zilei, căutând prispa cu dorul,
Sângeram de nostalgie... Mamă, îmi lipsea pridvorul,
Mângâierea-ți de mătasă.

Drumurile rătăcite m-au purtat mereu departe...


De sub cnutul străinării, ți-am trimis povești și carte
Că mi-e bine, nu-s beteagă...
Dac-ai ști cum sângerau maci cusuți pe-altița pielii,
Și călcâiul scăpăra sub cordoanele obielii,
Să-mi sfârșesc viața pribeagă.

Tu m-ai așteptat cuminte și-ai întins chindeu la drum


Să-ți mai calc o dată pragul, vatra ce miroase a fum,
A cuptor și pâine coaptă.
Ai șters scâncetul albastru din opaiț și din icoane,
În covata de mesteacăn frământând dor și broboane,
Rugăciuni strigate-n șoaptă.

Chiar de-o fi să-mi pierd cărarea, simt în mine drumul mamei,


Un chindeu vărgat cu lacrimi ce-au trecut tivul năframei,
Înflorindu-i maci pe obraz.
Astăzi, mamă, m-aș întoarce, sărutându-ți lăcrimarea,
Și icoana și fereastra, fruntea, dorul, zbuciumarea
Și chindeul din pârleaz!

30
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

*
Vino și vezi, că azi s-a prăbușit dușmanul,
La ultima troiță în lacrimă de mamă!
Bocancii grei de plumb, ce-au nimicit umanul,
Sunt azvârliți din vatra acelor ce n-au teamă!

Vino și vezi, adună-ți memoria din dealuri,


Aici muriră tații și fiii deopotrivă,
Cu trupul ciuruit de gloanțele în valuri,
Și inima cuprinsă de-o dragoste masivă.

Ne judece soldații și jertfa lor ne spele


De-atâtea anotimpuri în care n-am fost noi,
Căci astăzi, de Ispas, țărânile ni-s grele,
Că ele poartă visul atâtor bravi eroi.

Vino și vezi durerea, nestăvilite patimi!


Au înfruntat pieirea cu pieptul dezvelit,
Iar mame-ndoliate, sub cruci cu ochii-n lacrimi,
Strângând pământu-n pumni: „Copile, n-ai murit!”

Vino și vezi sătucul, nu are veterani!


I-am îngropat demult sub vraful nepăsării...
Dar sângele lor strigă din moarte și prin ani:
„Noi am pus carnea noastră ca zid al apărării!”

Vino și vezi drapelul ce-a alungat vrăjmașul,


E sânge, grâu și cerul cu Dumnezeu în el!
„Deșteaptă-te române”, căci tu îmi ești urmașul,
Iar Patria străbună, nemuritorul țel!

**
Mi-au venit în zile, aripe albastre
Să-mi descalțe tâmpla de bocancii grei,
Talpa să nu-mi calce clipele sihastre
Să pot să ajung lângă dragii mei...

Moartea rupe firul ierbii de lumină,


Pe planeta asta strânsă-n chingi de robi.
Coasa nemiloasă taie-n rădăcină,
Cotoroanțe surde vor să-ți dea în bobi.

Lăcrimează geana puiului de om,


Că-i flămând de pace și-i sătul de ură.
Și postim de negru, cică-i de bonom...
Dar feștim de negru cerul nost din gură.

31
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Chiriași pe clipe, ne credem stăpâni


Și uităm că lumea nu este a noastră...
Batem apa-n piuă și lătrăm la câini...
Asta e viață? Spuneți, dumneavoastră!...

Dăm vina pe soartă, pe ziua de marți,


Ne-ndulcim cafeaua cu un strop de fiere,
Încuiem fereastra din pereții sparți,
Cârcotași ne vindem cerul pe-o părere...

Ne lăsăm cuprinși de idei nătânge,


Superstiții fade citim din horoscop...
Și nedumerit, sufletul ne plânge
Când la urma urmei, n-avem niciun scop.

Astăzi nu-i târziu să îți schimbi macazul


Să-ți fixezi gândirea către alte gări,
Unde se termină plânsul și necazul,
Unde veșnicia albăstrește zări.

Lasă-n zi de marți, ceasul să îți fie


O clepsidră-ntreagă de iubiri și pace!
Să ne revărsăm spre om cu omenie
Și să fim așa cum Domnului îi place!

***
Întoarce-te în timp, maestre Caragiale,
Să vezi ce îmbâcsite-s moravurile noi.
Un haos infernal, ți s-ar părea matale,
Atâția Dandanache ce sunt ciocoii noi.

Triunghiuri amoroase au devenit confuze.


Conița Zoe urlă și scoate lungi pumnale
Când Tipătescu cere pipițe călăuze
Și Trahanache-i plin de mofturi virginale.

„Norocu-i prea puțin și lumea e prea multă” –


Ne-anunță Cațavencii la știri și prin jurnale.
Și-atâția Farfuridi dreptatea o insultă...
Mânjit e parlamentul de cazuri criminale.

Suntem zidiți de vii în lupta lor atroce...


Lingușitori și hoți, virtuți ce par banale,
Le practică pe față, le strigă-n portavoce...
La Rahova nu-ncap dosarele penale.

Ți se părea un bâlci mizeria umană...


Întoarce-te, Maestre, poate găsești o cale,
32
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Să-i strângi pe toți de gât, de noi să-ți faci pomană,


Și să ne scapi poporul de-atâtea haimanale!...

Gina Luca, Iernut, Mureș, poetă

2016, primele creații au luat forma tiparului sub egida Editurii Codruța Cezara, din Târgu
Mureș. Publică poezii în cadrul unei Antologii Centenare a scriitorilor din Iernut.

ISPITA
Sculptura: Mihai Jitaru

33
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Vasile Dan Marchiș

Copilașul regăsit

Cade o ninsoare ca un lucru făcut de probă


precum experimentele în laborator
de parcă astfel
Dumnezeu își măsoară puterea
în ritmul cel mai grăbit posibil
în regim de experiment astronomic
Astfel pământul a devenit
un laborator de proporții nemăsurate
în care fiecare om este un Yeti (om al zăpezilor)
mai mult sau mai puțin evoluat.
Ninsoarea căzând prea abundentă și imprecisă
peste omenire
semnifică fără noimă, fără rând
o istorică nereușită migrare,
o imposibilă iubire
și o pedeapsă fără acoperire…
Și fuga acelui copilaș către nu se știe cine
semnifică drumul îndurărilor plin cu refugiați,
canonul istoriei zăpezilor veșnice…
Copilașul a căzut odată în zăpadă…
Apoi încă o dată și iar a treia oară
sub crucea de zăpezi veșnice,
strigând: „Mamă, nu-s prea multe jucăriile care
mi le-ai lăsat dar sunt toate de zăpadă…!”
Iar zăpada cădea prea abundentă ca o bizară fantezie
vrând a se situa prin asta la rang de parade

34
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

dar e o mascaradă
cum că nu se pot face oameni în toată firea
doar din zăpadă.
Când se credea despre copilaș
că saltă prin zăpadă de bucurie
și că e de cineva supravegheat sau așteptat
cumplit striga după cineva și se căznea
să nu-și dea tribut zăpezilor, inocența…
Atunci prin instinctul matern și antic
al omului modern neîmplinit
care amână ceasul judecății,
copilașul a fost luat în brațe de bunica lui…
„Dragul meu, ești teafăr?”
Copilașul, lăcrimând puțin, a spus:
„Nu-s prea multe jucăriile pe care mi le-a lăsat mama,
dar sunt toate de zăpadă”!

De restul sentimentelor

Când mă gândeam ce mai am de făcut


la ceas de seară târzie,
muza m-a interceptat astfel:
„Dacă pentru sentimentele pe care
i le-ai creat lui Dumnezeu
n-ai cerut nimic material
cum ceri cu bani marfă din magazin
ci ai cerut ceva pentru suflet
Domnul a fost de acord cu cererea ta
ca să-ți ofere aceste poezii....
Dar mi-a zis să te întreb
ce să-ți dea de restul sentimentelor?”
Mai neobișnuită ca oricând
precum o foaie de hârtie goală,
muza aștepta de la mine un răspuns
Atunci am grăit:
„Spune-i Tatălui Ceresc să-mi dea
dea de restul sentimentelor viață!

35
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Memoriu – picioarelor

Vai cât v-am umilit


mințindu-vă că prin fuga voastră
ce reprezintă canonul istoriei refugiaților
veți deveni ceva special-sistemul prin care
se poate finaliza drumul până în Paradis...
Vai mie că prin voi-picioarele mele
nu mă simt altceva în afară de om...
Dacă aș avea tăria de caracter să vă despart
aș face-o dăruind unul celui fără de picioare
știind că doar acest picior odată dăruit
mă va întâmpina
în adevăratul sens al cuvântului
pe drumul recunoștinței...

Fără garanție 2
Moartea nu mă mai atacă,
mă momește
M-a momit și sub pretextul
că ea este regizor
Mi-a arătat Golgota pe care
să urc cu crucea în spate
prefigurând rolul Mântuitorului nostru
Iisus Hristos.
Am refuzat nu pentru că
mi-ar fi fost frică de răstignire
ci deoarece n-am primit garanția
că după ce îmi voi da sufletul pe cruce
pot învia drept actor

Moartea mult m-a provocat


Astfel am devenit om
Moarte nu-ți vei putea încadra
imaginea în timp
eu sunt complementul altui destin

Moartea m-a momit și unde


nu ajunge lumina pentru toți ochii
Dau un ochi pe un fascicul de lumină
Cu ochiul ager ce-mi rămâne
pot lua în vedere exercițiul mântuirii
să-l perfecționez
să devină întregul care
ar fi acceptat în afară de viață
în schimbul acelui drum fără întoarcere.
36
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Regina mea

Cum Iisus Hristos strigând către Lazăr care a înviat,


în inima mea-noul cimitir de cuvinte
a intrat muza strigând:
„Poezie, vino afară!”
Acum scriu parcă inima grăbită
cronometrează cu pulsul ei
Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos.
Mă opresc brusc din scris…
Gramatica dă muzei onorul în inima mea…
Scriu iar parcă duc muza cu o ricșă de cuvinte
în castelul ei de inspirații.
Văd gramatica destinului ca pe o festivitate completă
cu verbe postate pe toate planurile
Acum scriu parcă ridic muza prin toate aceste verbe
pe un tron de cuvinte de aur, lângă care
medici, juriști, clerici și economiști
așteaptă un verdict.
Simțindu-mă diferit față de aceștia
încerc să ies din plan
ca un substantiv neobișnuit exclus din gramatică
și pus pe lista de rezervă a acesteia
în așteptarea unei eventuale minuni,
nu înainte de a face în fața muzei
o reverență din creion:
„Regina mea!”
Muza m-a abordat astfel:
„Tu ești mesagerul meu!
Aceștia toți au fost chemați aici pentru
profesia care o au!
Prin faptul că m-ai ridicat unde îmi este locul,
vei avea întotdeauna pentru cine veni aici
și pentru cine ieși în lume!”

Confesiunea poetului nevăzător

Vei auzi Dumnezeule glasul națiunii


sechestrându-mi sufletul
plin de o arhivă de rugăciuni nerostite
Cum să mă impacientez la arătarea ta Doamne,
ca cei care văd,
când zi de zi mă mir de Tine
nu cu ochii, ci cu gândurile

37
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

În vreme ce îmi controlam cu un pix imaginar


poziția și fizionomia
adică îmi închipuiam că scriu
convins că doar acest fel de scriere continuă
este virgula credibilă între felul cum ești
și cum mi te imaginez,
atunci mai neobișnuită ca oricând
credeam că muza mă ia peste picior spunându-mi:
Trebuie să te fac să vezi cu ochii lucrurile.
I-am răspuns:
„Cum le-aș putea vedea altfel de cum mi le imaginez?
Muza a rostit mai fermă ca oricând:
„Trebuie să-mi achit datoria față de soare pentru lumină
deschizându-ți tie ochii.
Astfel va trebui să stai câteva momente
în locul lui Dumnezeu!”
Am tresărit astfel:
„Cum aș fi vrednic să stau în locul Tatălui Ceresc
doar prin simplul fapt
că îmi voi căpăta vederea?”
Muza a adăugat:
„Poți sta în locul lui Dumnezeu atâta timp
cât nu ți se cere să faci altceva decât să scrii...
Acum ai motiv pentru asta
să crezi mai mult în Dumnezeu!”
Am răspuns muzei:
„Am crezut și la fel cred și acum în Tatăl Ceresc,
nu pentru că văd
ci pentru că mi l-am închipuit
pe Domnul
și mi-l închipui și acum
că a fost și este mai presus de toate: nepipăibil!”

Nepotul

Toți care te-au urmat pe tine Doamne


l-au abandonat din fragedă pruncie
Ca răsplată pentru ei
și ca să nu plângă niciodată
te-ai dăruit Dumnezeule prin diferite lucruri
acestui copilaș ca jucărie.
Bunica văzându-și nepotul
că se joacă cu cărțile de religie
rosti doar atâta:

38
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

„E bine ce faci?”
Copilașul a răspuns:
„Ce fac eu nu-i un simplu joc,
ci e febra tinereții tuturora
adunată la un loc.
Prin inocența mea
ce să pun mai presus de Biblie
între mine și dumneata
dacă n-o am pe mama,
dacă nu-l am pe tata?
Prin asta se joacă Dumnezeu cu mine
omenește,
totodată învățându-mă cum să mă joc cu El
dumnezeiește!”

Vasile Dan Marchiș, 1966, Asuaju de Jos, Maramureș

Activitate literară
Familia, Convorbiri literare, Neuma, Vatra veche, Plumb, Alba Iulia Cultural, Surâsul Bu-
covinei, Leviahtan, Spații culturale, Alternanțe, Mărturii culturale, Litere, Banchetul, Caiete
silvane , Revista nouă, Meridianul Cultural Românesc etc.

Volume de poezie
Microepistolele tristeții, editura Ethnologica, Baia Mare 2005. Volum distins în manuscris
cu Premiul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ma-
ramureș la Festivalul Național de Literatură, Maramureș 2004
Verbe exilate, editura Scriptorium, Baia Mare, 2006
Zodii contrafăcute, editura Eurotip Baia Mare 2008. Volum distins cu Premiul cotidia-
nului Informația zilei de Maramureș, la Festivalul Național de Poezie, Vișeu de Sus, Mara-
mureș, 2009
Zodii de rezervă, editura Amanda Edit Verlag, București, 2015
Meditațiile bucuriei, editura Amanda Edit Varlag. București, 2018
Zodii de rezervă 2, editura Amanda Edit Verlag, București, 2019

Fondator al revistei Sintagme codrene

39
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Eugeniu Nistor

Lecţia de estetică şi axiologie a lui Lucian Blaga


Ca gânditor şi metafizician al misterelor lu- gândirii occidentale. Sursele din care s-a „ali-
mii, dar şi al adâncurilor sufletului omenesc, Lu- mentat” continuu spiritual şi care i-au catalizat
cian Blaga (1895-1961) a analizat în sistemul său ideile sunt dintre cele mai diverse: ele încep cu
filosofic modul în care operează elementele de operele filosofilor greci clasici, creatori de mari
bază ale unei culturi în cadrul diverselor colec- sisteme de gândire (Platon, Aristotel, Plotin ş.a.),
tivităţi umane sau a unor inşi izolaţi (fie că este şi continuă cu gânditorii perceptivişti-senzualişti
vorba de comunităţi etnice, de popoare şi naţi- britanici, cu predispoziţie pentru cercetarea
uni, sau de personalităţi etc.). Luând lucrările în cauzalităţii şi a intelectului omenesc (George
ordinea cronologică a alcătuirii sistemului, prima Berkeley, John Locke, David Hume), cu unii fi-
treaptă este „Trilogia cunoaşterii” (cuprinzând losofi germani romantici (Goethe, Schelling),
volumele: Eonul dogmatic-1931, Cunoaşterea cu mari gânditori europeni din epoca modernă
luciferică-1933, Censura transcendentă-1934), (Schopenhauer, Kant, Hegel) şi cu diverşi filosofi
urmată de „Trilogia culturii” (cuprinzând: Ori- din epoca contemporană (Nietzsche, Bergson,
zont şi stil-1935, Spaţiul mioritic-1936, Geneza Poincare, Spengler, Simmel, Freud, Keyserling,
metaforei şi sensul culturii-1937) şi „Trilogia va- Chamberlain ş.a.).
lorilor” (cuprinzând: Artă şi valoare-1939, apoi Încă din teza sa de doctorat, susţinută la Uni-
volumul Gândire magică şi religie, în care a to- versitatea din Viena, în 1920, şi publicată la Cluj,
pit ulterior două „cărţi”: Despre gândirea magi- doi ani mai târziu, sub titlul Cultură şi cunoştinţă,
că-1941 şi Religie şi spirit-1942), reprezentând după ce aminteşte de variabilitatea funcţională
cea de-a treia treaptă a „construcţiei”. Să preci- a ideilor, cuprinse adesea în „teorii unilaterale”,
zăm însă că ultima treaptă a sistemului, cea de-a cum ar fi teoria metafizică sau teoria pragmati-
patra, este „Trilogia cosmologică”, care a fost în- că, Lucian Blaga îşi declină preferinţa pentru te-
cheiată mult mai târziu, abia după război (ea cu- oria culturală, din perspectiva căreia construieş-
prinzând volumele: Diferenţialele divine-1939, te „Trilogia culturii” – cea mai rezistentă parte a
Aspecte antropologice-1947-1948 şi Fiinţa isto- sistemului său de gândire – sincronă în epoca
rică-1959).1 interbelică cu concepţiile „paideumatice” sau
Gânditorul român şi-a consolidat pregătirea „faustice” ale unor filosofi europeni „la modă”
filosofică şi şi-a conceput opera sub influenţa atunci (Riegl, Frobenius, Spengler, Worringer),
40
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

„trilogie” la care ne vom referi pe larg în studiul ită de imposibilitatea unei revelări absolute a
nostru. transcendentului, cu consecinţe nefaste în tim-
Arhitectura sistemului de gândire al lui Luci- pul isoric, între care el aminteşte iconoclasmul şi
an Blaga continuă să reflecte o creaţie durabilă orientarea culturală unilaterală.
şi singulară în cultura românească – aceasta deşi Dar impasurile creatorului sunt mai multe,
au fost (şi încă mai sunt) ofensive critice îndrep- iar filosoful subliniază îndeosebi tirania imedia-
tate împotriva măreţei construcţii, însă nimic nu tului sau a imediatomaniei – adică dorinţa ire-
i-a afectat până în prezent temeliile conceptuale presibilă a unui creator de a-şi valorifica crea-
şi alcătuirea măiastră de idei. Poate că chiar de ţia (scriere literară, artă plastică, muzicală etc.),
aici derivă şi marele interes pe care opera bla- fără a o lăsa o vreme la „dospit”, ceea ce poate
giană continuă să îl stârnească printre cunoscă- constitui o deficienţă majoră a acesteia.
torii de filosofie. Marele păcat este că încă nu Un alt impas la care poate ajunge un creator
avem o traducere integrală a sistemului filoso- este manierismul, adică stăruinţa sterilă a unui
fic blagian în limbi de circulaţie internaţională, poet, pictor etc. de a accesa matricea unui stil
şi mai ales în germană şi engleză; e-adevărat că cultural deja epuizat, plăsmuirile decurgând pe
au fost unele încercări temerare în acest sens – această cale fiind de regulă neasimilate, pro-
între care şi traducerea în limba franceză a câ- venind din proliferarea imitaţiei. Exemplul cel
torva dintre volumele sistemului, întreprinsă de mai bun care ne vine la îndemână este acela al
George Dănescu Piscoci, la Paris, în urmă cu un condeierului liric de astăzi (din secolul XXI) care
deceniu – dar difuzarea acestora a fost extrem imită poezia românească de acum un veac (sau
de restrânsă şi, astfel, aria lor culturală limitată. chiar de acum un veac şi jumătate) şi comite,
În vederea realizării unei analize critice a va- „pe bandă”, kilometri de versuri în manieră pa-
lorilor culturale, Lucian Blaga a recurs la aran- şoptistă şi sămănătoristă. Cui foloseşte această
jarea structurală a datelor cunoscute într-o maculatură?! Vorbim aici de o risipă zadarnică
matrice stilistică cu caracter de maximă gene- de hârtie, mai ales că arborii pădurilor româ-
ralitate, în cadrul căreia categoriile spiritualită- neşti s-au tot împuţinat!...
ţii pot fi cuantificate şi valorizate, reliefând prin Apoi este interesantă, de asemenea, aşa-zisa
aceasta o viziune modernă asupra fenomenului lege a nontransponibilităţii valorilor, în sensul în
cultural-istoric, din orice timp şi loc. Şi mai inte- care o valoare statornicită într-un domeniu nu
resantă este aplicaţia pe care o face gânditorul poate fi transferată şi recunoscută în alt dome-
român, filtrând aspectele de fond, cu o colora- niu, adică dacă un militar de carieră a dobândit
tură atât de specifică, ale culturii române, prin o anumită notorietate (un înalt grad în dome-
sita garniturilor categoriale ale matricii stilistice. niul său profesional), acest lucru nu înseamnă
Acest aspect este apoi adâncit în analiza dedica- că, dacă face literatură, „valoarea” lui anterioa-
tă de filosof fenomenului artistic, dar şi celui re- ră trebuie să fie recunoscută automat şi în noul
ligios, iar în cazul celui din urmă recunoaştem o domeniu abordat, adică acesta devine „colonel”
atenţie sporită tocmai datorită delicateţii temei în literatură sau, mă rog, după caz, „episcop” în
abordate, de unde şi rezultă, probabil, în analiza literatură (dacă anterior a avut această funcţie
blagiană, şi un plus de obiectivitate în ceea ce în domeniul teologic). Şi exemplele pe această
priveşte structurarea valorilor religioase. speţă pot continua.
Referindu-se la destinul creator al omului, Arătând că morfologia culturii nu mai înţele-
efect al unor „mutaţii ontologice”, care expli- ge spaţiul în spiritul raţiunii kantiene, deşi îl situ-
că existenţa lui întru mister şi revelare, în fapt ează tot în conştiinţă, Lucian Blaga atrage aten-
încercarea insului uman de a înlătura „frânele ţia asupra rolului spaţiului ca potenţator variabil
transcendente” ale Marelui Anonim, filoso- de sensibilităţi în cadrul diverselor culturi. Aici
ful pune accentul pe impasurile la care poate el vine cu o contribuţie proprie, remarcând exis-
ajunge un creator, primul dintre acestea fiind tenţa în dublete categoriale a unui orizont spa-
transcendentomania – în fapt deziluzia pricinu- ţial al sensibilităţii conştiente şi a unui orizont
41
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

spaţial al inconştientului, distincte unul de celă- şi unii factori secundari, care însă exercită şi ei
lalt. Dar, susţine el, dacă există un orizont spaţi- unele influenţe, deloc neglijabile, constituie la-
al al inconştientului, atunci obligatoriu trebuie olaltă o matrice stilistică. Componenţa acesteia
să fie şi un orizont temporal al inconştientului. este eterogenă, iar elementele ei sunt relativ
Într-o manieră proprie, metaforică, dimensiuni- autonome, manifestându-se distinct şi extrem
lor timpului, ca manifestări ale inconştientului, de variabil în spaţiu şi timp.
Blaga le dă denumiri sugestive; astfel, prezentul Toate acestea au fost doar un fundament
este timpul-fluviu, trecutul – timpul-cascadă, iar teoretic pentru aplicaţia consacrată definirii su-
viitorul – timpul-havuz, acestea regăsindu-se în fletului românesc. Aşa se face că spaţiul mioritic
proporţii mai mari sau mai mici, în chip nuan- blagian ne uluieşte, în primul rând, prin încerca-
ţat, având valori caracterizante pentru profilul rea temerară a filosofului de a ne oferi, dintr-un
cultural al fiecărui ins sau colectivităţi umane. unghi nu prea comod, o viziune stilistică origi-
Însă – fapt foarte important – tocmai variabili- nală asupra culturii române, dar şi modalitatea
tatea acestor dublete categoriale, ale sensibili- ingenioasă a acestuia de a-şi pune în valoare
tăţii conştiente şi ale inconştientului, constituie conceptele operaţionale ale matricii stilistice
factorii determinativi ai diverselor culturi. Aceşti printr-o demonstraţie „practică”. Deşi este lim-
factori nu acţionează însă singuri! pede, pentru oricine se încumetă să sondeze în
Pasionat de construcţii teoretice, filosoful profunzime, că epistemologia blagiană a matri-
român nu poate ignora reacţia spiritului uman, cii stilistice nu se suprapune cu prea mare fide-
prin care spaţiul şi timpul sunt investite cu va- litate peste categoriile mioritice, fapt ce ne în-
lori; el îi spune acestui proces accent axiologic, deamnă să ne întrebăm: Sunt acestea chiar atât
care poate fi afirmativ (de recunoaştere a valo- de atipice?!
rilor) şi negativ (de respingere a nonvalorilor). Cu toate că spaţiul mioritic ne transpune
Tot aici, filosoful mai descrie o categorie plină într-un orizont cam feeric şi sub o lumină cam
de semnificaţii a inconştientului – atitudinea paradisiacă, totuşi, să recunoaştem, unele idei
faţă de destin – prin care sufletul cultural optea- se încheagă şi articulaţiile lor îşi vădesc adesea
ză pentru unul din cele trei sensuri / posibilităţi valabilitatea funcţională. Plaiul mioritic ondulat,
fundamentale: anabasic (de înaintare, de ex- succesiunea infinită de deal şi vale, prezent şi în
pansiune, specific europeanului), catabasic (de rezonanţele doinelor şi baladelor noastre, stre-
timorare şi retragere în sine, specific indianului curat în decursul veacurilor şi mileniilor în in-
şi egipteanului) şi neutru (echivalent al stării pe conştientul individual şi colectiv, ar fi prima din-
loc, specific etiopianului). În sfârşit, ultima cate- tre categoriile abisale ale sufletului românesc.
gorie de forţă a matricii stilistice, legată nemijlo- Acesteia i se mai adaugă sentimentul destinului
cit de nevoia omului de a întruchipa forme, este care, în terminologia lui Blaga ar fi reprezentat
năzuinţa formativă sau tendinţa de structura- de o înaintare în sens anabasic, dar cu o anume
re a imaginii lucrurilor într-o variaţie formală, specificitate: de veşnic suiş şi coborâş, păstrând
în funcţie de un orizont cultural sau altul, de o cu îndărătnicie, în adâncurile subconştientului,
epocă sau alta, de o individualitate sau alta, şi relieful ondulat al plaiului şi al văii. Influenţat de
aici filosoful sesizează preferinţa pentru unele locul său de obârşie, inconştientul individual şi
manifestări dihotomice care „lucrează” adânc colectiv al românului ajunge să transforme pe-
în inconştient, şi anume: modul tipizat (din cul- isajul într-o obsesivă nostalgie orizontică, care
tura antichităţii greceşti, filosofia lui Platon, ar- se manifestă apoi cu întreaga ei încărcătură de
hitectura cu forme geometrice euclidiene etc.), duioşie, oriunde s-ar afla pe globul terestru.
modul individualizant (din mitologia popoarelor Această misterioasă comuniune cu plaiul şi cu
germanice, religia protestantă, metafizica mo- strămoşii lui care dorm sub plai, are semnificaţii
nadologică a lui Leibniz etc.) şi modul stihial (din totemice, mai ales în asocierea pe care omul mi-
arta egipteană, pictura şi metafizica bizantină oritic o face între moarte şi extazul nunţial, re-
etc.). Toate aceste categorii, la care se adaugă flectate de versurile din Mioriţa, impresionante
42
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

prin sentimentul complex al „fatumului.”2 filosoful insistă pe caracterul bipolar al acesto-


Problema orizontului temporal este foar- ra, orientarea lor fiind atât spre transcendent,
te vag amintită de Blaga: el susţine că sufletul cât şi spre vremelnicie, cu notele de particula-
mioritic s-a încăpăţânat, vreme de secole, să ritate ale fiecăreia, subliniind însă că diferenţi-
boicoteze istoria şi să trăiască retras, în cochi- erile sunt mai curând de natură stilistică decât
lia de scoică a unei vieţi anistorice, preferând o ideatică. Astfel, la catolici, transcendenţa ră-
existenţă de tip organic. Este aici o încărcătură mâne inaccesibilă, iar categoriile vremelniciei
plină de mister a modului ontologic adoptat de sunt marcate de instituţia bisericii, „ca stat al
o întreagă etnie, pe timp neprecizat. Filosoful lui Dumnezeu pe pământ”, şi năzuinţa de pute-
numeşte acest mod „boicot” al istoriei, şi nu al- re cezarică; la protestanţi avem aceeaşi viziune
tfel! Orice adaos sau orice minus în descrierea asupra transcendentului, dar plusează categori-
acestui mod de existenţă, nuanţează în alt sens ile libertăţii individuale; în timp ce la ortodocşi
(până la deformare) teoria blagiană. Şi aici pu- bipolaritatea este dată de pendularea continuă
tem arăta, ca exemplu de nuanţare, viziunea ni- a spiritului între transcendenţa inaccesibilă şi
hilistă asupra destinului formulată, în umbra fi- categoriile vremelnice ale organicului, „văzute”
losofiei lui Nietzsche, de Emil Cioran, care critică parcă prin lentilele ochelarilor purtaţi de mor-
platitudinea insului comun, dominat de o „fata- fologişti. Exemplele oferite de Blaga sunt multi-
litate inexorabilă” şi de „spiritul de turmă.”3 Dar ple, deoarece el întrezăreşte aici un larg pervaz
în filosofia românească au mai existat concepţii deschis către întreaga spiritualitate ortodoxă
similare lui Blaga despre sufletul autohton: cea balcanică şi răsăriteană. Cele trei tipologii religi-
a lui Mircea Vulcănescu, preocupată să rezume oase sunt diferenţiate între ele printr-un întreg
destinul românesc la o însumare a „ispitelor” evantai de factori, precum: concepţiile despre
sale, care nu sunt altceva decât tulburătoare- biserică, concepţiile despre naţiune, diferenţieri
le „latenţe” ale trecutului sau ale modului său datorate – formelor de graiuri, unghiului cultu-
de viaţă, biologică şi spirituală.4 Dintr-o cu to- ral, misionarismului, prozelitismului şi magiei,
tul altă perspectivă înţelege destinul C. Rădu- conceptelor despre salvare, tipurilor umane şi
lescu-Motru, care pune accentul pe „energiile modurilor cum cele trei biserici îşi desfăşoară
fecunde” ale unui neam ce, prin intervenţia lor, ritualurile.
pot zăgăzui sau înlătura manifestările pesimiste, Însă transcendentul care coboară constituie,
iraţionale, brutale şi demonice ale vieţii (nicio- în gândirea blagiană, al doilea pol al spiritualită-
dată înţelese ca mişcări geometrice uniforme), ţii creştine, în raport cu care diferenţele de viziu-
intervenind şi corectând astfel, din mers, viito- ne sunt datorate unei categorii stilistice, ţinând,
rul unei colectivităţi umane.5 de această dată, de arhitectura religioasă a Agi-
Gânditorul din Lancrăm a arătat cu claritate ei Sofia din Constantinopole; astfel este anun-
că românul şi-a preţuit şi chiar divinizat orizon- ţată cea mai importantă categorie a ortodoxis-
tul spaţial mioritic şi că a preferat, adesea, să mului – orientarea sofianică – care, prin apel la
se retragă din istorie, adică s-o boicoteze – prin filosofia greacă (sophia = înţelepciune), capătă
urmare, nu ne este greu să constatăm accentul sensul mai larg de înţelepciune divină, cu rol
axiologic pozitiv pus pe cadrul spaţial, şi cel ne- intermediar între Dumnezeu şi lume (conform
gativ pus pe cadrul temporal, care l-a îndemnat concepţiilor lui Dionisie Areopagitul, Florenski
la o viaţă „anistorică”, de tip organic. Organicul şi Bulgakov). În Mioriţa sofianicul transfigurează
este, în concepţia lui Blaga, o categorie nouă a natura care devine „biserică”, iar moartea mi-
spiritualităţii româneşti, vizibilă atât în stilul ar- oritică este asemănată cu un act sacramental,
hitectural şi în modul de aşezare a caselor, cât şi fiind asociată cu a „lumii mireasă”. Pentru argu-
în metrica poeziei populare şi, mai ales, în mani- mentarea ideilor sale, filosoful recurge la unele
festările spiritualităţii creştine ortodoxe. viziuni sofianice, depistate în mitologia noastră
Într-o analiză comparativă a spiritualităţi- autohtonă, între care: „pământul transparent”,
lor creştine (catolică, evanghelică şi ortodoxă), „grâul cristologic”, „slujba vântului”, „cerul me-
43
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

gieş” etc., specificând însă că acestea au fost mir (ca fenomen de „creştere” sau „descreşte-
asimilate, în timp, din cultura altor popoare.6 re”) şi Vasile Conta, la acesta din urmă ca teorie
Năzuinţa formativă a sufletului românesc argumentată a „ondulaţiunii universale”, în care
şi-a declinat demult – susţine Lucian Blaga – undele se desfăşoară ciclic, cu traseul marcat de
preferinţa pentru motivele geometrice şi stihi- trei momente: „curbă suitoare”, „punct culmi-
ale, ce se vădesc mai ales în ornamentica artei nant” şi „curbă coborâtoare.” Interesantă este
populare (costume, incizii pe unelte, porţi de la Conta şi concepţia sa privitoare la „înrâurirea
lemn şi pridvoare, pe vase de lut etc.), toate fi- mediului” asupra energiei şi „generării sponta-
ind decorate cu motive geometrice, dintre care nee” a speciilor, ca şi soluţia de revigorare pen-
unele sunt specifice şi altor popoare europene tru „fiinţele organice superioare”: încrucişarea
sau balcanice. Dar matricea stilistică autohto- şi emigrarea, cu efecte atât mai vitale cu cât
nă nu ar fi completă dacă i-ar lipsi dragostea rasele-mame contopite sunt mai aproape de
pentru pitoresc şi podoabă iar – când se referă punctele culminante ale undelor lor. Părăsirea
la arhitectura religioasă – nu s-ar lămuri rostul greoaielor pietre ale tradiţiilor însemnând nu
frescelor care contribuie la accentuarea impre- doar înnoire biologică, ci şi spirituală. Iar la Va-
siei de contopire a naturii cu zidurile bisericilor, sile Pârvan ritmul istoric este echivalentul unui
lăsând astfel ca revelaţia divină să se reverse ritm spiritual, iar undele ritmice pot fi „închise”,
nestăvilită şi în afara acestora, peste grădini „statice” (pentru artă, ştiinţă şi filosofie) şi „des-
şi câmpuri, peste crânguri şi peste păduri. Ca- chise” (când spectrul lor se revarsă în mediul
trinţa, broboada, pălăria, ţundra ciobănească, social, politic şi religios). Acelaşi savant susţine
pieptarul, şerparul, cămaşa, credinţele magice că nu „fatalismul cosmic” i-a marcat destinul ţă-
(femeile spre a fi frumoase trebuie să se spele ranului român, cât morala păgâno-creştină, prin
în apele din care se adapă curcubeul, boabele care s-a lăsat pătruns de credinţa că răutatea şi
de mazăre vărsate pe jos văzute ca lacrimi ale nedreptăţile nu vor rămâne nepedepsite, astfel
Maicii Domnului, lemnele arse care se „răzbu- încât acesta poate aştepta cu „resemnare filo-
nă” şi îşi depun, noaptea, frunzele în geamuri, sofică” până la ceasurile Judecăţii de Apoi.7 Dar
Abel văzut în lună cu capul spart suspendat toate aceste aspecte nuanţate şi modul cum se
peste un ciubăr etc.), sfătoşenia proverbelor – reflectă ele în structura categoriilor blagiene
toate sunt expresii ale pitorescului, izvorând din ar necesita un studiu separat, care ar însemna,
adâncurile unui bogat substrat metafizic; lirica automat, să ne abatem de la scurta noastră in-
populară românească – cu încărcătura ei, nici cursiune în filosofia culturală a lui Lucian Blaga,
prea grea, nici prea uşoară, a dorului neistovit, astfel încât ne oprim aici, amânând investigaţia
analizat în diversele lui ipostaze, mergând de la pe această direcţie pentru altădată.
dragostea pentru fiinţa iubită până la exprima- Conceput în cicluri de creaţie (denumite „tri-
rea tristeţii şi urâtului în doine şi bocete de jale logii”), sistemul de gândire al filosofului român
– se alimentează şi ea din acelaşi fond misterios, are în centru ideea de mister. Revelarea miste-
contribuind, fără îndoială, la nuanţarea stilistică. relor lumii prin plăsmuiri teoretice este însă din-
Dar această tendinţă de a insufla tuturor deter- colo de posibilităţile cunoaşterii obişnuite (de-
minantelor active o anumită „surdinizare” este numită „paradisiacă”), ea constituind obiectul
o altă trăsătură reprezentativă a duhului româ- unui tip special de cunoaştere – denumită „luci-
nesc, şi anume: discreţia. ferică” sau „minus-cunoaştere”; dar accesul in-
Legat de configuraţia spaţiului mioritic, se sului uman la acest ultim tip de cunoaştere este
pot face unele asocieri şi comparaţii cu elemen- limitat de „censura transcendentă” şi îngrădit
te şi manifestări semnificative, înregistrate în de Marele Anonim, tocmai pentru a evita pri-
decursul veacurilor în istoria culturală, în etno- mejdia unei anarhii cosmice. Aceste coordonate
grafia şi folclorul nostru. Astfel, în ceea ce pri- ale gnoseologiei blagiene, iniţiate în „Trilogia cu-
veşte reprezentarea „onduliformă”, nu este prea noaşterii” vor suferi unele modificări în cea de-a
greu să o sesizăm în scrierile lui Dimitrie Cante- treia treaptă din arhitectura sistemului blagian
44
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

de gândire – „Trilogia valorilor” (care, desco- cul este mai mult trăit, configuraţia lui fiind total
perim, este de fapt o tetralogie, cuprinzând nu inaccesibilă intelectului, simţurilor sau imagina-
trei, ci patru volume, după cum urmează: Artă ţiei. Filosoful apreciază că încărcătura iniţială
şi valoare, Despre gândirea magică, Religie şi a magicului constituie „sarea oricărei culturi”,
spirit şi Ştiinţă şi creaţie) – devenind „cunoaş- constituind o „putere” deloc neglijabilă pentru
tere de tip I”, respectiv „cunoaştere de tip II”. stimularea elanului creator al fiinţei umane, ea
Publicând cărţile amintite mai sus, iniţial ca lu- având atât o natură simili-fizicală, prin capaci-
crări individuale, filosoful recurge ulterior la un tatea de a acţiona la distanţă fără a avea inter-
artificiu, pentru a salva ideea de „trilogie”, edi- mediar şi prin acţiunea ei nelimitată în spaţiu şi
tându-le într-un singur volum, sub titlul „Trilogia timp, cât şi o natură psihoidă (prin posibilitatea
valorilor”, la Fundaţia Regală pentru Literatură de a se transmite de la un corp la altul). Scăpând
şi Artă, Bucureşti, 1946, în cadrul căruia „to- de sub influenţa factorilor stilistici, ideea magi-
peşte” conţinutul din Despre gândirea magică cului îndeplineşte, în viziunea lui Lucian Blaga,
şi Religie şi spirit, într-o singură carte, cu titlul nu mai puţin de şase funcţii, între care primează
Gândire magică şi religie. În conţinutul operei funcţia ontologică, aceasta fiind o semireleva-
sunt explicate, în detaliu, unele aspecte delicate re stereotipă a misterului; dar el recunoaşte că
ale constituirii, de-a lungul istoriei, a diverselor există totuşi şi o funcţie cognitivă, având în ve-
tipuri de valori umane. dere mentalitatea insului primitiv şi a ţăranului
Pentru o mai bună înţelegere a miezului pro- care încearcă să-şi explice o serie de probleme
blemei, aşa cum rezultă el din lucrările blagiene, obscure; de asemenea, îi atribuie şi o funcţie vi-
vom recurge la câteva schiţe rezumative. Astfel, tal sufletească; cea de-a patra funcţie fiind cea
în volumul Artă şi valoare (1939) accentul cade pragmatică, de orientare în lumea experienţe-
pe originea şi funcţiile artei, pe autonomia ra- lor naive; penultima funcţie este cea poetică,
murilor culturale, pe diferenţa dintre talent şi fără de care poezia ar fi lipsită de valenţe me-
geniu, pe satisfacţia artistică, pe distincţia dintre tafizice; iar ultima funcţie atribuită este cea re-
frumosul natural şi cel artistic (legea nontrans- ligioasă, pe care gânditorul o aşează la izvoarele
ponibilităţii), filosoful reliefând cinci categorii sacralităţii, ca punct iniţial de pornire a oricărei
de valori estetice de care ar trebui să se ţină religii. De asemenea, ar trebui să precizăm că
cont în orice evaluare axiologică corectă (va- elemente ale fondului religios şi valori ale spi-
lori polare, constituite din termeni polari com- ritualităţii religioase sunt prezente peste tot în
puşi; valori vicariante, derivate din planul con- structura sistemului blagian de gândire, dar şi că
ştiinţei, care determină gustul; valori terţiare, cele mai semnificative, în reflectarea aspectelor
aparţinând exclusiv sensibilităţii artistice; valori culturale, sunt de găsit în Religie şi spirit, unde
flotante, ţinând de osmoza artelor şi genurilor; sunt explicate, adesea, în detaliu, modalităţile
şi valori accesorii, care ţin de cadrul exterior al de constituire, de-a lungul istoriei, a diverselor
operelor de artă, precum rama, scena, coperta, tipuri de valori umane. Rezumând, apreciem că
postamentul etc.). analiza întreprinsă de filosof în privinţa valorilor
În Gândirea magică filosoful se referă la religioase întruneşte toate exigenţele filosofiei,
necesitatea efectuării unei distincţii teoretice fiind perspectiva preferată de acesta, deoarece
între mit şi magie, prin raportare atât la cele nu limitează demersul pornit la simpla conta-
două moduri de existenţă structurate în trilogi- bilizare a materialului documentar, aşa cum se
ile anterioare (orizontul lumii date şi orizontul întâmplă în cadrele ştiinţei, şi nici nu „îngheaţă”
misterului), cât şi la centrul metafizic nevăzut, dezbaterea de idei, încremenind-o cu totul în-
guvernat de Marele Anonim Generatorul. În tr-o structură dogmatică (oricare ar fi aceasta),
această distincţie comparativă, creaţiile mitice aşa cum se întâmplă în cadrele teologiei. În pri-
sunt încercări gândite de revelare a misterului, ma etapă a cercetării gânditorul cataloghează şi
antrenând metafora şi imaginarul în ansamblul comentează un foarte bogat şi divers material
desfăşurat al travaliului artistic, în timp ce magi- specific, apoi defineşte religia şi limitele obiec-
45
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

tului ei de acţiune, pentru ca ulterior să sublini- hail Popescu, Gheorghe Vlăduţescu, Alexandru
eze importanţa factorilor stilistici în configura- Surdu, Al. Boboc, Mircea Flonta, Angela Botez
rea valorilor religioase, dovedind, în demersul ş.a. După 1990 cercul celor interesaţi de filoso-
său critic şi axiologic, că şi fenomenul religios, fia lui Blaga s-a lărgit continuu, cuprinzându-i şi
„în aparenţă atât de straniu şi de excepţional, se pe unii comentatori străini, care au depistat şi
integrează în ordine umană ca şi alte fenomene au subliniat, în scrierile lor, ideile de rezistenţă şi
ale spiritului creator.”8 de profundă originalitate ale gândirii blagiene,
În finalul studiului nostru suntem datori să dintre aceştia amintindu-i pe: americanii Cal-
subliniem faptul că sistemul de gândire al lui vin O. Schrag, Archie B. Bohm şi Michael Scott
Lucian Blaga a fost recunoscut de la început ca Jones, britanicul R. T. Allen, israelianul Norman
fiind cel mai original şi mai amplu din întreaga Siemmens, germanul Klaus Heitmann, austriecii
cultură română, fiind apreciat ca atare de susţi- Gerd-Klaus Kaltenbrunner şi Rainer Schubert,
nători şi criticat cu asprime de denigratori (deşi italianul Antonio Banfi, mexicanul Hugo Guti-
chiar şi aceştia au fost nevoiţi, în cele din urmă, errez Vega ş.a. Mai toţi comentatorii oneşti, din
să-i recunoască originalitatea!). Intrat într-un ţară şi din străinătate, au reliefat în studiile lor
con de umbră după 1945, ca urmare a neade- consacrate operei blagiene structura solidă a
rării filosofului la rânduielile politice staliniste, conceptelor filosofice axate pe aspectele cultu-
instalate în România pe tancurile sovietice, ope- rale şi valorice ale sistemului de gândire al lui
ra sa filosofică a fost exclusă vreme de câteva Lucian Blaga şi, în special, arhitectura măiastră
decenii din circuitul cultural al epocii, abia prin de idei a matricii stilistice, care-i conferă aces-
anii ’80 ai secolului XX captând din nou atenţia tuia o incontestabilă originalitate şi durabilitate
unor cercetători autohtoni, majoritatea prove- temporală.
nind din mediul academic, aşa precum: Ion Mi-

NOTE ŞI BIBLIOGRAFIE:
1. Reproducem aici „sistemul” alcătuit de filosof în prima etapă, în ordinea cronologică a apa-
riţiei cărţilor lui componente, fără a ne referi la adaosurile stabilite ulterior, prin Testamentul edi-
torial din 25 august 1959. Configuraţia finală a sistemului poate fi considerată încheiată, conform
prevederilor stipulate în Testamentul editorial, în momentul în care Lucian Blaga afirma: „Dorinţa
mea este ca toate aceste lucrări să apară în patru tomuri împărţite astfel: „Trilogia cunoaşterii”: 1.
Despre conştiinţa filosofică (manuscris litografiat), I. Eonul dogmatic, II. Cunoaşterea luciferică, III.
Cenzura transcendentă, 2.Supliment: Experimentul şi spiritul matematic; „Trilogia culturii”: I. Ori-
zont şi stil, II. Spaţiul mioritic, III. Geneza metaforei şi sensul culturii; „Trilogia valorilor”: I. Ştiinţă şi
creaţie, II. Gândire magică şi religie: 1.Despre gândirea magică, 2. Religie şi spirit, III. Artă şi valoa-
re; „Trilogia cosmologică”: I. Diferenţialele divine, II. Aspecte antropologice (litografiat), III. Fiinţa
istorică (manuscris).” (Vezi Dorli Blaga – Tatăl meu, Lucian Blaga, Editura Apostrof, Cluj-Napoca,
2004, p. 46)
2. Lucian Blaga – Spaţiul mioritic, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994, p. 25
3. Emil Cioran – Omul fără destin, în revista Târnava, Târgu Mureş, anul III, nr. 12 (8) / 1993, p. 7
4. Mircea Vulcănescu – Dimensiunea românească a existenţei, ediţie de Marin Diaconu, Bucu-
reşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, l99l, p. 15
5. C. Rădulescu-Motru – Timp şi destin, cuvânt înainte de Nicolae Bagdasar, prefaţă de Ion Frun-
zetti, Bucureşti, Editura Saeculum I. O. şi Editura Vestala, 1996, p. 39
6. Lucian Blaga – Spaţiul mioritic, op. cit., pp. 99-101
7. Vasile Pârvan – Scrieri, text stabilit, studiu introductiv şi note de Alexandru Zub, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1981, p. 381
8. Lucian Blaga – Religie şi spirit, Editura „Dacia Traiană” SA, Sibiu, 1942, p. 9

46
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Cristian Andronic

Cercul poeților dispăruți

,,But poetry, beauty, romance, love,


these are what we stay alive for.”
Dead poets society

Trăiam să-ți scriu poeme și să le smulg din clipă,


Sondam în sentimente tot ce era ascuns,
Dar toate-acele vremuri au devenit risipă –
Oricum, o poezie nu este de ajuns.

Îi recitam pe Pușkin, pe Byron și pe Blok,


Ca într-o piesă tristă, pe-o scenă oarecare.
Apusul de jăratic, ca-n urma unui foc,
Ne conducea molatic pe ultima cărare.

Și-acum... Aproape tragic, valoarea lor dispare.


Ascult în întuneric concerte de pian.
Beau cu poeții lumii, recit din fiecare,
Și-apusul de jăratic, îl văd bacovian.

Acuma, nici Ovidiu nu-mi pare că-i poet,


Ci doar un vin din lacrimi pe care-l beau încet.

47
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Clișeu

Cu pieptul ca o rană din care curge timpul,


Încet, tăcut, coboară poetul, ca din cer,
În jur, singurătate, și biciuit de ger
Își poartă suferința, cum zeii duc Olimpul.

E imperfect poetul, că ți se face rău


Privind înfrigurarea în spate cum îi crește,
Îndepărtat de oameni, înstrăinat orbește,
Ca o fantasmă tristă trecând prin Chișinău.

Se recompune versul în el ca într-o casă,


Atomi se rup din dânsul, se prelungesc prin spate,
Din cupa de durere el bea eternitate
Și arta singulară prin lacrimă o varsă.

Dar ea e mai perfectă, așa cum stă și-așteaptă,


Detaliile joacă și înfloresc plăpând,
Dar pare-ndepărtată, distrasă de un gând,
Când toți le spun întruna c-alegerea nu-i dreaptă.

Că nu e legătură, nu seamănă de fel,


Ea – doar perfecțiune, și suferință – el.

Nocturnă

Lumini în amintire orbecăiesc pustii,


Falezele sunt pline cu razele de sânge,
Aud un om ce-nvață a râde și a plânge
În antiteza lumii de unde o să vii.

Șiroaiele de lacrimi acum îmi sunt secate,


Mi-e palpitant mănunchiul de sânge-n orizont,
Finalizând relații cu plată și decont,
Când inima, apatic, abia dacă mai bate.

Oricare implicare e un contract injust.


Să ard ca și în mituri – de-acum nu e salvare,
Mă regăsesc în ochii strălucitori, în care
Cobor, câteodată, din Nietzsche și din Proust.

Ce fel de compensare, o dragoste și-o artă,


Pentru o viață care nici nu știm cum se poartă.

48
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Spre toamnă

Auzi cum vine toamna? În fiecare frunză,


E un concert sangvinic, de Mozart, învechit.
În ploi – atâta pace, lumina e difuză,
Când merg pe străzi, deodată, încep să te recit.

Auzi cum vine toamna? Mă regăsesc aici,


Între Cassiopeia și lira unui mort,
Nici nu știu ce ți-aș spune, și nu știu ce-o să zici.
Ascult Sonata lunii, cu ultimul efort.

Se poate fără vorbe și lucruri aberante –


În note vezi imagini și totul e divers.
Pianul e o toamnă cu ciorile andante,
Care lovesc cu ciocul direct în univers.

Dar dacă vine toamna, așa cum se întâmplă,


Și pleci într-o secundă, și plec într-un minut.
Tu ești Cassiopeia, iar eu te port pe tâmplă,
Și toamna îmi pătrunde în orișice țesut.

DESTIN
Sculptura: Mihai Jitaru

Beau vin, citesc Khayyam

Când rătăceam în noapte, pe-o punte de tristețe,


Și-mi aminteam iubirea drept unic tratament,
Vedeam ca pe un nume, pe-o placă de ciment,
Naivitatea-n muguri de-a gata să înghețe.

Și-acum îmi storc destinul din ani pe care-i am


Și când mă-ntreabă moartea, ce fac întreaga viață?
Răspund cu vocea rece și ochii plini de ceață –
Beau vin tăcut și singur, citindu-l pe Khayyam!

Cristian Andronic, poet (2 ianuarie 1998, Ciulucani, raionul Telenești,


Republica Moldova) Absolvent al Facultatea de Drept din cadrul Universi-
tății din Craiova și al Școlii de Arte Plastice din Telenești. Dragostea și pasi-
unea pentru natură și cultură sunt temele întâlnite cel mai des în poeziile
sale, scrise într-un limbaj aproape simplificat.

49
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Veronica Balaj

Iarna canadiană/jurnal
(fragment)

Decembrie înrudit cu plecările.


Cu depărtările
Pentru mine, deocamdată, aşa se potriveş- dictează ritmul. Exact cum spun. Dictează. Mă
te să fie. Mă pregătesc de încă un drum peste percep ca pe un vas în care fierbe, se amestecă
ocean. Peste mări şi ţări, până pe tărâmul „pă- şi, uneori, se ordonează tot felul de trăiri care
sărilor de zăpadă”, „snow birds”, cum sunt de- ies la iveală trufaşe, timide, sau pur şi simplu cu-
numiţi canadienii de către locuitorii din Florida, rioase.
unde, zgribuliţi de frig şi plini de bani, cei din
ţara zăpezilor venite intempestiv, pătimaş, aleg Mereu în luptă. Relaţionarea cu lumea e o
să-şi petreacă lunile friguroase şi sărbătorile de zbatere. Alteori, o frenezie debordantă când
iarnă. realizăm ce important este să facem parte din
Mi-i închipui pe veselii beneficiari de timp li- viaţă. Eu mă percep în trepte alcătuite din zile.
ber înotând prin zăpezi uriaşe, purtând straturi Fiecare stare este o treaptă şi zilele sunt trep-
albe de omăt pe umeri până ce, în sfârşit, ajung te şi eu sunt o sumedenie de trepte. Le urc, le
pe tărâmuri însorite. Aşa să fie oare? cobor din mine în afară şi viceversa într-un joc
Iarna îşi are şi ea farmecul său, ca un animal personal.
pufos, dezlănţuit, nedomesticit încă. Purtând o De pildă acum, la ora patru dimineaţa, în-
veselie albă, cu luciu de gheaţă. tr-un decembrie trecut de mijloc, am o agitaţie
Aş dori să trăiesc emoţiile acestei călătorii în interioară pentru simplul motiv că maşina fir-
stilul lui Karel Čapek. Desigur, nu se pot copia mei specializate cu transportul la aeroportul din
simţămintele cuiva, ar fi o utopie. Nu e realizabil Budapesta întârzie. În semn de autoliniştire zic:
aşa ceva... E clar. Eu sunt „eu”. Structura mea decembrie e lună specială. Simbolizează un nou
50
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

început pentru lume, creştinismul s-a vestit în Acum, în jurul meu, dimineața abia se iţeş-
decembrie. Totul va fi bine. te printre punctele translucide, artificiale, care
Decembrie înseamnă veste magică, legă- conturează becurile de pe stâlpii înșiruiți de-a
mânt miraculos între pământ şi cer. lungul străzii.
Fiecare dintre noi îşi poate lua partea de
mister. Depinde câtă putere are să-l înţeleagă şi Pare că oblojesc întunericul în agonie.
să şi-l apropie. Punctele acestea de lumină bolnavă…
Mă străduiesc şi eu în fiecare an să fiu în
rând cu lumea, cu stările definitorii pentru mo- Nu mă las şi nu mă las apăsată. Mă uit la te-
mentul sărbătorii creştine. lefon ca la un colac de salvare în caz de nevoie.
În alţi ani, decembrie se asorta cu aniver- Mut bagajele.
sările. Apoi, sărbătorile s-au transformat în zile Două geamantane burduşite cu diverse lu-
şchiopătânde. Iremediabil. Emoţia specială a cruri achiziționate pe parcursul a vreo două
Crăciunului pare să mă ocolească. Mă atinge luni. Mă revăd intrând în magazine mici, ticsite
doar tangenţial, scurtând parcă înadins puterea de mărfuri.
de-a mă bucura. Obosindu-mi ochii printre culori, preţuri,
Sunt mai degrabă un spectator mirat şi zgri- mărimi de haine. Cele mai multe, din import.
bulit. Iată, şi eu pot fi o pasăre zgribulită. Zgribu- La noi, de când cu tranziţia, nu se mai fabrică
lită de o frică nedefinită. aproape nimic.
Mi-a rămas întipărită, (ca o arsură), de când Fără crâcnire am cumpărat ce am găsit. Nu
scârba de moarte l-a trecut pe lista sa pe Doni. mai contează. Nici c-am plătit poate o parte din
Îndepărtez forțat imaginea bulversantă, mă transportul şi eticheta produsului. Nici că maga-
axez pe ideea călătoriei, voi traversa oceanul zinele sunt, de obicei, în clădiri cu zidurile scoro-
care, brusc, îmi apare în minte așa cum l-am vă- jite. Au fost cândva impunătoare.
zut prima oară. Eram în Franța. La Rochelle. Noi
trei: Doni, Cristina şi eu. Azi, atinse de igrasie, îngrămădite, cenuşii,
cu aer deplorabil. Nici gangurile prin care intri
Oceanul în trei simţăminte. Într-o fotografie ca să te pomeneşti în plin stil oriental nu sunt
ne arătam a fi miraţi, plini de încântare, chiar mai grozave. Adunătură de mărfuri diverse, fără
fericiţi. pretenţii de stil ales. Şi eu, ca şi concitadinii mei,
Întinderea imensă din faţa privirilor era cal- am totuşi convingerea că locuiesc într-un oraş
mă, era senină şi misterioasă, unduind un far- de vază. De aici a pornit în istorie flacăra unei
mec de neuitat. schimbări din temelii a lumii noastre de până
M-am şi văzut într-o barcă plutind spre un atunci. Era decembrie, ...”89. A mai rămas ceva
tărâm plin de păsări exotice şi flori cu tulpini din în urbea noastră şi din amprenta „occidentală”.
raze de lună. De fapt, chiar am ajuns pe o insulă Care-o fi aia, i-aş putea răspunde imediat
din apropiere, Insula Aix, unde ar fi fost și Na- unui vizitator din… Strehaia, să spunem? O, da,
poleon reţinut o vreme, aşa aflu de la Jean-Lou- aş găsi diverse argumente.
is, iar eu îl cred. Ne aflăm pe un mic petec de Prin oraşul meu au trecut Franz Josef şi Ma-
pământ desprins dintr-un univers de liniște și ria Tereza. Onoruri în uniforme, paradă militară,
însingurare. Am contemplat sălciile tăcute și o baluri de epocă, protipendadă şi nu putem tre-
misterioasă atmosferă în care doar țânțarii erau ce cu vederea emblema Imperiului. Casele care
zglobii, jucând neobosiți scena iluzorie că timpul stau mărturie sunt, ce-i drept, uşor părăginite,
nu trece, nu zboară, nu apasă pe umerii nimă- în urma luptei cu timpul. Nu s-au găsit încă bani
nui. să fie zugrăvite, văruite măcar în vreo culoare
Lumina se înnoda în micile valuri nepăsătoa- mai atrăgătoare, dar, nu ne agităm! Noi purtăm
re, apoi se elibera şi se agăţa de gâtul nostru cu cu mândrie tradiţia istorică imprimată în efigii,
persuasiune. diplome, cărţi. Suntem urmaşii unor vremuri cu
51
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

ştaif. patru şi douăzeci dimineaţa, marţi. Se zice


La „Mall”, în schimb, avem modernitate câtă că nu-i tocmai norocos un drum făcut în zi de
încape în cifra preţurilor. Spoiala automulţumirii marți. Îmi trece ca un ascuțiș prin minte mo-
dă bine la orgoliu. mentul când au plecat fetele mele. Era tot în de-
Şi firma de transport care mă va duce la ae- cembrie, tot marţi. Acum trei ani. Spre aceeaşi
roport îşi are orgoliul său. Am încredere. Va veni. destinaţie. Ţara „păsărilor de zăpadă”.
Atâta că la Budapesta aeroportul e în grevă par-
ţială şi sunt dereglări în program. Dacă nu ajung Decembrie se consumase în disperare. De-
la timp şi pierd în Frankfurt legătura cu Air Ca- cembrie, înrudit cu despărţirea.
nada? A, nu! Aşa ceva nu! Refuz să mă gândesc.
Soluţii, alternative nu am... Ar fi un dezastru... În marțea aceea mi se mutase în stomac în-
financiar... O mie de euro pierduţi, adică preţul treaga greutate a globului terestru și nu mă mai
biletului nefolosit din pricina mea. Nu a compa- puteam mișca. Valurile tuturor râurilor și vuie-
niei. Decât asemenea prezumţii, mai bine hai tul munților sub o năprasnică furtună părea că
să-mi duc bagajele jos. se învolburau în ființa mea derutată și bicisnică.
Stoop! Sună telefonul. Nu se putea ca de- Durerea despărțirii nu era una previzibilă în des-
cembrie să fie înrudit cu ghinionul. fășurarea ei. Habar nu aveam dacă mă mai pot
- Alo! Da, vă rog, bună dimineaţa! Aţi sosit? baza pe rațiune sau devenisem, fără voia mea, o
Sunteţi în stradă? parte din cosmosul intrat într-o sarabandă ame-
- Nu, o să mai întârziem puţin, aud în recep- țitoare. Niște iele nebune mă transportaseră pe
tor vocea şoferului. Abia am putut s-o trezim pe o planetă unde bântuia disperarea. Mă prefăcu-
domnişoara care locuieşte în Calea Şagului. E şi seră într-un vertij pe care-l jucau neostoite pre-
ea clientă. Ajungem, nu vă faceţi probleme! cum voiau.
- Ştiu, ştiu, dar… depinde câtă întârziere Am crezut că nu voi mai fi niciodată un lo-
avem. E grevă la aeroportul din Budapesta, mi cuitor pașnic, timid sau naiv de încrezător, cum
s-a spus să fiu acolo cu trei ore înaintea decolă- sunt mulți alții pe planeta Pământ.
rii… Sunt modificări în orarul zborurilor, adaug M-am temut că e prea mult pentru puterile
eu dezolată. mele și că nu voi rezista acelui atac sufletesc.
- Nu-i nimic, mergem mai tare şi rezolvăm. Se zdrențuia iubirea și tot ce clădisem în fi-
Fac drumul acesta de două-trei ori pe săptămâ- ința mea se zbuciuma fără leac. Fetele plecau
nă. Fiţi liniştită! din perimetrul nostru înțesat cu trăiri. Așa cum
Asigurările şoferului au darul să mă neliniş- se petrece în toate familiile, acceptam cu greu
tească şi mai mult. Nu-l cunosc, nu ştiu ce fel de destrămarea.
om este, cât de bine șofează... Să fim mereu aproape ni se pare un lucru
Pe de altă parte, îmi spun: suntem doar în- atât de firesc și de simplu!...
tr-un oraş civilizat. În top. Oamenii aici se ţin de Numai când se întâmplă să fie spulberat
cuvânt. Acceptând excepţiile, desigur. Mai sunt micul univers personal, ielele disperării se nă-
şi şnapanii, înşelători de profesie, orgolioşi pes- pustesc și te atacă brutal dacă ai neșansa unei
te măsură c-au reușit să eludeze vreo regulă de structuri sentimentale.
circulaţie şi să iasă basma curată. I-am spus atunci lui Doni, spre ora patru di-
S-au văzut cazuri diverse, unii se laudă cum mineața, că nu pot să-mi calmez durerea din epi-
au fentat legea, dar se plimbă o vreme liberi. gastru, că nu voi putea să conduc mașina până
Astea sunt numai şi numai excepţii, îmi spun, la aeroport să fiu lângă fete pentru bun rămas.
nu e bine să fiu prăpăstioasă. „Poate am ulcer perforat”, am spus, aiurită, deși
nu mă știam bolnavă, dar așa erau simptomele.
Decembrie dezlânat în aşteptare Ca medic, era sigur că nu port duel cu altă boală
instalată spontan decât cu... disperarea. Ruptu-
Mai am resurse de speranţă. În fond, e abia ra unei obișnuințe o percepeam în felul meu.
52
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

„În plexul solar sunt centrii nervoși... ești foarte puterea s-o convingă, așa că ofițerul responsabil
tensionată, încearcă să te calmezi… Trebuie să cu trecerea pasagerilor în perimetrul plecărilor
le însoţeşti măcar tu. Eu, dacă vin, cu inima mea avea de lucru.
bolnavă, la o emoţie aşa puternică pot face un Mereu o întorcea înapoi pe fetița zulufată
infarct, și cine știe ce-ar urma…” care nu accepta cu ușurință nici ea despărțirea
Și am ajuns. Meda Patricia, la cei patru ani de tot ce trăise până atunci.
și ceva, se strecura foarte ușor pe lângă ofițerii Totuşi, avionul a decolat, ducând și tulbura-
de la ghișeul plecărilor, pe unde ea trecuse deja, rea ei.
dar se întorcea să mă mai îmbrățișeze şi să mă Apoi distanţele s-au reglat. Le-am asimilat
roage să urc și eu în avion. Argumentele mele traiului zilnic. Un reper nou, pe care nu-l mai
că nu am acte de plecare peste ocean nu aveau puteam ocoli.

ÎNCOTRO
Sculptura: Mihai Jitaru

53
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Cornel Drinovan

Cititor de poezie
Poezia este culmea literaturii imaginative (...) Poezia este ceva la fel de personal ca
fiindcă este un mod profetic. dragostea.
Harold Bloom Jaime Jaramillo Escobar

E aproape jumătate de veac de când băteam afirmă Jean-Paul Sartre. Se zice că se citesc doar
străzile Clujului cu un coleg și prieten de-al meu, poeții între ei, poeți care se pare că circulă mai
sătui de atâtea șurubării, în căutarea evenimen- mult decât cărțile lor. Se zice!
telor literare, în căutarea poeziei, pe care o gă- Când mă refer la cititorii de poezie, nu fac
seam mai de fiecare dată. Nu demult mă reîntâl- aluzie nici la poeți, nici la criticii literari și nici
nesc cu el și, printre alte vorbării, mă întreabă, la persoanele de rând, „legume deghizate în oa-
cu un zâmbet subțire, dacă mai citesc poezie. meni”, după spusele scriitorului brazilian Deoní-
Întrebarea nu era ca să afle starea mea poeti- sio da Silva, care nu au citit o poezie în toată
că, de cititor, desigur, ci ca să-mi spună că după viața lor, ci la aceia care au o brumă de cultură,
binecunoscutele evenimente politice care au iubesc frumosul și creația și consideră că viața
schimbat societatea românească, prins în vârte- nu valorează prea mult fără muzică și poezie.
jul acelor ani a lăsat deoparte poezia pentru o Întrebarea pe care și-o pune fiecare cititor
vreme, revenind la ea după trecerea unor ani. de poezie, cred eu, este ce să aleagă din multi-
Cu nedumerire, și un pic de tristețe parcă, îmi tudinea de cărți care apar pe piața literară fiind-
mărturisește că imediat și-a dat seama că era în că, se pare, a scrie o poezie nu-i prea greu, mulți
paralel cu poezia care se scria și se scrie până în încearcă, ba le mai și publică, grea fiind înțele-
zilele noastre. gerea poemelor. Mai există și faptul că pe unii
Se mai citește astăzi poezie? Sigur că se ci- poeți, după volumul de debut, îi apucă o febră a
tește, există cititori de poezie, chiar dacă pe scrierii și tipăririi, publicând nenumărate cărți cu
alocuri s-a rupt lanțul care-l unea pe creator cu care se mândresc, deși majoritatea trec în uita-
cititorii săi și în ciuda faptului că „poezia este ac- re a doua zi după ce ies din tipografie, când din
tul cel mai inutil al spiritului creator”, după cum toate astea s-ar putea face o singură carte bună
54
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

care merită să fie citită. Cu atâta scriere aproape pe care le citesc este limbajul. O primă întrebare
că nu le mai rămâne timp să mai și citească, dar ar fi dacă mai există un limbaj poetic, dacă se
asta nu este o problemă, fiind suficient să și le mai face diferența în poezie între limbajul poe-
citească pe ale lor, după cum cred unii dintre ei. tic și cel prozaic, sau este suficient pentru crea-
Un cititor cât de cât avizat își dă seama des- ție doar acesta din urmă.
tul de repede dacă o carte de poeme merită Într-o discuție prietenească cu un impor-
sau nu să fie citită, aprofundată, dar nu toți iu- tant poet al zilelor noastre eu „mă plângeam”
bitorii de poezie au această calitate. Aici poate de acest limbaj prozaic, vulgar, pornografic care,
ar trebui să se aibă în vedere părerea criticilor, din păcate, pare cheia succesului, iar el îmi răs-
care au un rol destul de important, sau ar trebui punde că „așa se vorbește”, concluzionând că
să aibă, însă de multe ori critica este „confuză, poezia trebuie să fie la fel. Stând strâmb, dar ju-
contradictorie, deformată pentru a servi anumi- decând drept, mă întreb și eu, ca tot omul, pen-
tor interese, haotică și imposibil de stabilit în ea tru ce ar mai trebui să citesc poezie. Este sufici-
vreun adevăr”, după cum spune poetul și ese- ent să mă duc la piață, pe stradă, pe un stadion
istul columbian Jaime Jaramillo Escobar, lucru ca să aud atâta poezie cât să-mi ajungă pentru
pe care îl poate constata oricine. În loc să aducă două vieți. Și gratis!
lumină și claritate, critica aduce ceața. Poate că Există vreo diferență între cele două lim-
ar fi mai bine să lăsăm deoparte criticii, aceș- baje? Sigur că există. Iată ce spune poetul Al-
ti specialiști ai literaturii, „care urmează teorii Babtain Abdulaziz Saoud (Kuwait): „Diferența
străine și nu-mi place să urmez pe nimeni, ci mai dintre limbajul poetic și cel prozaic este că în
degrabă să-mi fac concepte proprii pentru uzul primul predomină muzicalitatea, ritmul, metri-
personal, nu pentru vânzare”, spune filosoful ca și rima”. Comunicarea cotidiană care transmi-
Avram Noam Chomsky. te mesaje simple, ușor de înțeles, este diferită
Dacă așa stau lucrurile, cum ar trebui să ne de comunicarea poetică, care este o specie de
apropiem de poezie? Cu siguranță cu „o minte magie a cuvântului ritmat, dominat de o mare
liberă de preconcepții”, după cum spune artistul comunicare expresivă.
plastic și poet argentinian Hugo Padeletti. Astfel Nu spun că nu ar trebui să existe o poezie a
putem descifra structura poeziei, structura so- străzii, a pieței, a stadionului, fiindcă „toată po-
noră și structura imaginilor. O poezie conceptu- ezia este surprinderea unui moment al realității,
ală ar trebui ca prin conceptele ei să ne ghideze așa cum este ea, și o prelungire imaginară și/sau
în lectura poeziei, cum imaginile bine organiza- spirituală”, spune poetul Stétié Salah (Liban/
te, fără să se lovească între ele ori să se anuleze, Franța), ci că trebuie create imagini poetice care
ne dau o imagine clară a viziunii poetului când condensează realitatea fiindcă „imaginile ajută
nu avem de-a face cu o acumulare excesivă de la sintetizarea și decantarea realității trăite, ară-
imagini care ne bagă în ceață. Fără concept și tând în același timp că se extinde dincolo de noi,
imagine nu există poezie. Dacă ar fi să ne refe- într-o zona imensă de ecouri și rezonanțe. Ima-
rim la structura sonoră, ar trebui subliniat faptul ginea servește pentru a vedea și a ilumina ceea
că sunetele ar trebui să aibă un sens, nu doar ce este ascuns sau nu a fost perceput”, spune
jocuri de cuvinte. același poet. Un creator de poezie nu se poate
De multe ori ne întâlnim cu o poezie erme- transforma într-un homo videns al lui Giovan-
tică în diferite forme, însă de și mai multe ori ni Sartori și pune pe hârtie doar ce îi intră prin
întâlnim o poezie ermetică prin incoerența poe- ochi, ci trebuie trecut totul prin filtrul sensibili-
ților, unii dintre ei străduindu-se parcă a nu spu- tății lui artistice și creative. Simbolurile utilizate
ne nimic. O bună poezie este o operă de artă, trebuie să fie universale și nu doar personale.
un obiect al frumuseții sau, cum spune poeta Altfel, nu este poezie.
americană Marianne Moore, „Frumusețea este Forma sub care se prezintă poezia nu are
eternă; praful, doar pentru un timp”. nicio importanță, cred eu, deși au apărut studii
Un lucru care îmi atrage atenția în poeziile care analizează relația dintre formă și conținut.
55
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Există poeme în proză, există proză poetică, care mai putem vorbi? Nu mai este nevoie. Singurul
de fapt este cam același lucru, amestecându-se lucru care ne mai rămâne este să putem face
limbajul poetic cu limbajul prozei sau, poate, distincție între poezie și formele care încearcă
dispărând amândouă. „Poezia caută bucuria să o înlocuiască.
limbajului într-o nevoie intensă de a elabora „Dacă poezia a fost fidelă omului de la înce-
imagini, proza caută în schimb comunicarea ide- putul culturilor, acest lucru justifică fidelitatea
ilor, faptelor, temerilor, surprizelor”, spune poe- omului față de poezie”. (Jaime Jaramilla Esco-
tul italian Luciano Morandini. De ce fel de limbaj bar)

BÂRFE
Sculptura: Mihai Jitaru

56
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Carina A. Ienășel

matematici

vine o vreme în care îți dai seama că totul este matematică.


începi să îți socotești timpul, vezi pe ici, pe colo niște greșeli
care, la final, știi bine, vor da eroare…
riști să pierzi jocul
și arunci încă o dată zarurile:
cine știe, poate de data aceasta va fi vorba de aritmetică simplă,
unde te mai descurci cumva,
dar regulile se schimbă în timpul jocului chiar și în matematici.
în ecuația ta apar atâtea necunoscute
cenușii, ca firele de păr pe care te faci că nu le vezi în șuvițele din scoarța pământului,
încât uiți de rezultat
și te apuci să le personalizezi,
colorându-le.
în curând, pe coala de hârtie apare un x verde absint,
un y albastru electric, un z…
un z așa de ciudat, încât nu i se potrivesc culorile,
dar tu nu îl poți lăsa de capul lui.
îți vine ideea să îl scrii cu alt font,
poate cu Book Antiqua…
i-ar plăcea de minune.
s-ar împăuna în fața lui omega, în fața lui tav,
considerându-se cel mai important din lume…
și uite-așa, luându-te cu tot felul de lucruri
care nu se pot amâna,
îți curge timpul printre bătăile inimii
și nu îți mai rămâne decât să rostești repede
1, ca să ai și tu un răspuns,
dar chiar în acel moment îți amintești definiția probabilităților
și pleci cu un surâs amar în colțul sufletului…
57
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

cântec

mă strecor în sufletul tău ca o apă freatică prin pământ,


neștiută de nimeni, liniștit, împânzind fiecare frântură din tine,
devenind izvor cu apă de băut pe inima goală,
numai bună de potolit setea zilei de vară…
vei fi plin de mine, fără să știi de când, de unde,
fără să știi măcar că sunt acolo,
descoperindu-mă accidental când îți voi țâșni dintr-o amintire
banală ca o ploaie de august...
îți voi apărea înainte, îndemnându-te să îți privești chipul
în undele mele, să îți speli ochii de ațipire,
să îți răcorești obrazul, buzele și sufletul,
sufletul cu toate cele 21 de grame ale sale, care fac cât lumea-ntreagă…
îți va fi ciudă pe tine, pe mine, vei dori să închizi ochii pentru o clipă,
atât cât să dispar, fată morgana, în deșertul sufletului tău,
dar, vai, acesta nu mai există de pe timpul în care mi-am întins pânzele dorului
până la hotarele cerului tău…

inspire me

dacă surâd când privesc norii, creând povești din formele lor ciudate,
e datorită ție.
dacă, plimbându-mă pe străzile pietruite ale cetății, îmi las privirile furate de
frânturi de frumusețe…
e datorită ție.
dacă în albastrul sângelui meu identific 111 nuanțe…
e datorită ție.
dacă în vara mea încape atâta toamnă și dacă în toamna mea încape atâta vară,
încât picătura de bitter strălucește molcom în paharul vieții, mai mult plin decât
gol…
e, desigur, datorită ție.
dacă detaliile zilei devin esențiale, ca și cum ar fi pietre de temelie,
ca și cum ar fi cele 21 de grame de suflet…
e, cu siguranță, datorită ție,
umbră și urmă de rai…

58
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

biblioteca soarelui
pândă
pe rafturile sufletului meu,
ca într-o bibliotecă alexandrină, pentru tine... stau la pândă la porțile raiului:
ard molcom pagini dobândite greu poate te voi zări printre verdele cerului,
și-mi pare, acum, că amiros a smirnă. printre merii în floare, printre îngeri și sfinți,
mușcând din mirare cu albii tăi dinți…
volume-ntregi de timp se risipesc –
cenușa le va lua tribut pe vină, să-ți țină de sete, de foame, de mine,
chemând, din patru zări, un vânt ceresc, pândarul atent ce te știe mai bine
să mi le uite-n doruri fără tihnă... decât orișicare, fiindc-a stat spionând,
să te-nvețe cu totul, de la talpă la gând…
am încercat să iau din raft o carte,
dar degetele mele de tiran să îți afle culcușul, să te-ndemne să râzi,
au prefăcut-o, ‚ncet, încet, în moarte, să îți facă licori din uimire și spânz
și-acuma plâng, știind că e în van. și să nu ai habar că pe-aproape îți e,
că-ți adulmecă urma, făr’ să știe de ce…
pe rafturile sufletului meu, pentru tine... stau de pază la porțile raiului,
ca într-o bibliotecă alexandrină, poate îmi vei apărea în bătaia vântului,
pun soarele, furat de Prometeu, înainte să dea merii-n rod și în pârg,
să-mi țină de urât și de lumină... să te-adorm, să te fur, să te duc pe pământ...

ILUZII
Sculptura: Mihai Jitaru

59
Colocviul de reviste mureșene
ANUL și
III,deNR.5,
științe umaniste
CUVÂNT de la Târgu Mureș din 2021.
ROMÂNESC

FOTOGRAFII:
IONICĂ MOLDOVAN

Prof. drd. Ovidiu Constantin Cornilă prezentând revista de literatură Cuvânt românesc. Lângă el, prof. univ. dr.
Eugeniu Nistor, organizatorul evenimentului, prof univ dr Iulian Boldea, redactor-șef al revistei Vatra, prof. univ.
dr. Cornel Sigmirean, scriitorul George Vulturescu, redactor-șef al revistei Poesis.

Prof. drd. Ovidiu Constantin Cornilă, prof. univ. dr. Eugeniu Nistor și conf. univ. dr. Marian Nencescu, redac-
tor-șef al revistei Detectiv literar

60
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Adrian Grauenfels

Pontormo - Agenda unui pictor


Jacopo Carucci (1494-1557) s-a născut la toarce cu numele de Pontormo înapoi la Flo-
Pontormo, lângă Empoli. Vasari povesteşte renţa, unde va reuşi să capete diverse comenzi
despre Jacopo Pontormo: un tânăr orfan, me- de la casa Medici. O frescă specială (Vertumnus
lancolic şi singuratic care se învârtea prin toată şi Pomona) se află la vila Poggio a familiei Me-
Florenţa căutând un mentor. Cineva îl trimite la dici, lucrare executată de Pontormo în 1520, în
Leonardo da Vinci, trece pe la Piero di Cosimo, stil pastoral, un gen total necunoscut florenti-
apoi în 1512 face ucenicia la Andrea del Sarto nilor. Ulterior capătă o comandă pentru scena
care nu-i aduce noroc, pleacă la Roma ca să vadă Vizitării, executată pentru mănăstirea din Car-
operele lui Michelangelo, în final Carucci se în- mignano, o face într-un stil aparte, figurile sunt

61
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

alungite şi contorsionate. Ca la Andrea del Sarto


personajele sunt aşezate la jumătatea înălţimii
tabloului, înghesuite la grămadă, cu mai mult
decât admitea clasicismul vremii.

Un pictor deosebit

O altă pânză celebră este Iosef în Egipt, care Mai puţin cunoscut, Pontormo oferă o vi-
ne arată stilul evolutiv, acum manierist al picto- ziune specială scenelor biblice cu care împodo-
rului. În tablou apare chipul lui Bronzino, tână- bea capelele şi bisericile Florenţei. Desenator
rul său ucenic în ale picturii. În anul 1522 ciuma genial, schiţa mult concentrându-se pe trupul
izbucneşte cu violenţă în Florenţa. Pictorul se uman şi relaţionarea sa cu mediul plastic. Multe
refugiază la o mănăstire Carthusiană, Certosa di lucrări s-au pierdut sau au fost grav deteriorate,
Galuzzo, unde călugării nu-şi vorbeau. Pictează dar în cele rămase descoperim tensiune şi halu-
acolo fresce despre calvarul lui Iisus, din păcate, cinaţie. Un bun exemplu este Ultima Judecata,
lucrare serios deteriorată de vreme. în care personaje confuze sunt înlănţuite într-o
După molimă, întors la Florenţa, execută atitudine turmentată şi complicată. Coaste şi
o mare pânză instalată în Santa Felicita, în cape- membre dislocate produc nelinişte privitorului.
la Capponi (desenată de Brunelleschi) având su- Isus, în această pictură se răsuceşte sinuos ca
biectul Coborârea de pe Cruce (1528). Persona- şi cum s-ar ondula spre cer într-un dans final.
jele sunt pictate în culori strălucitoare, formele, Îngerii îl înconjoară într-o scenă parcă lipsită de
bine conturate, unite într-un complex enorm, gravitaţie. Pictorul realizează un efect de elibe-
compoziţia fiind găzduită de un spaţiu care apa- rare, personajele sunt purtate de spiritualitate
re gol şi plan. Un personaj cu barbă este bănuit printr-un aer rarefiat cu atât avânt încât D-zeu
a fi autoportretul pictorului. După mulţi spe- rămâne jos la picioarele crucificatului în totală
cialişti, acesta este capodopera de seamă a lui disonanţă cu dogmele teologice la modă. Vasari
Pontormo. Alte lucrări manieriste sunt expuse critică scena, o erezie în ochii lui:
azi la Galeria Uffizi, Galeria Naţională din Lon- „Nu înţeleg această pictură, Jacopo este
dra, Louvre, la muzee de artă din New York, San destul de deştept, a citit şi văzut multe, cum de îl
Francisco, Palatul Pitti, Chicago, Ermitage etc. pune pe Crist mai înalt, sub picioarele lui D-zeu
62
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Tatăl, cel care a creat pe Adam şi Eva. Iar în colţ, munca sa. Excentricitatea lui duce la rezultate
cei 4 Evanghelişti, nuzi, cu cărţile în mână, de spectaculoase, frizând expresionismul la care
parcă nu s-a gândit la compoziţie, ordine, măsu- nimeni nu visa în secolul XV.
rători, timp şi nici diversitate în culoarea pielii.
Într-un cuvânt, nu respectă regulile, proporţia
şi perspectiva, coloristica...pictura lui e o gloată
de nuduri făcute după gustul lui, pictate cu me-
lancolie şi atât de puţină satisfacţie pentru el,
care e stăpânul picturii, dar şi pentru mine care,
deşi sunt pictor, nu o înţeleg”. Vasari este atât
de decepţionat, încât declară că s-ar îngropa de
viu dacă ar fi irosit 11 ani în a produce o astfel
de pictură fără valoare. Ce nu a înţeles Vasari
este că avea în faţă prima pictură modernistă,
Pontormo îndrăznise să rupă normele clasicis-
mului, cu mult timp înaintea altora. Azi se ştie
că la vremea sa Vasari era într-o strânsă compe-
tiţie cu atelierul Pontormo-Bronzino. Pontormo,
obsesiv şi paranoic, ascundea de curioşi Ultima
Judecată , ambii pictori râvnind la sprijinul pe-
cuniar al casei Medici. Ni se pare explicabilă cri-
tica neloaială aplicată de Vasari rivalului său, de
fapt tot ce dorea Vasari era să capete favorurile
Medicilor, distrugând voit imaginea oponentu-
lui său.

Agenda unui pictor

Între ianuarie 1554 şi octombrie 1556 Pon-


tormo reuşeşte să umple 23 de pagini de dese-
ne, schiţe şi notiţe legate de execuţia frescelor
în biserica San Lorenzo din Florenţa, ultima sa
comandă de mari proporţii.
Defăimarea lansată de Vasari în cartea sa Agenda a supravieţuit timp de 500 de
Vieţile Pictorilor, dar şi capriciile gustului estetic ani ca să fie descoperită la Librăria Naţională
general l-au plasat pe Pontormo la marginea ar- a oraşului Florenţa. După ce povestea cu amă-
tei, timp de secole. Neglijată total a fost şi ope- nunţime ce a mâncat, pictorul descrie ce perso-
ra lui, care s-a pierdut sau a fost grav deteriorată naj a început să picteze, adăugând schiţe despre
din lipsa de atenţie a contemporanilor. În seco- poziţia acestuia în ansamblul frescei. Frescele
lul XX Pontormo este redescoperit şi reevaluat. sale, provocative, pline de viziuni şi frămân-
Azi înţelegem cât de originală şi puternică este tări, au fost distruse în secolul XVIII, cu ocazia
63
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

reconstrucţiei bisericii. Agenda cu pricina este pictorul era expus. Se pare că nu o extravagan-
o colecţie neobişnuită de scurte remarci asupra ţă personală radiază Agenda cu pricina, ci avem
hranei avute, simptome de boală, starea vremii, demonstraţia că Pontormo era profund ameste-
starea ieşirilor sale, în contrast cu orice agendă cat în cultura populară a vremii sale. O întărire
trivială. De asemenea, pictorul pomenea cum a acestei ipoteze o găsim în scrierile filosofului
se ascundea de amicii veniţi la atelier, curioşi şi renascentist Marsilio Ficino, care pledează pen-
atraşi de flecăreli. Şi mai remarcabile sunt co- tru controlul melancoliei în scopul optimizării
mentariile legate de starea sa psihică: menţiona inspiraţiei. Pontormo a folosit stările sale su-
că este deprimat, fără speranţă, iritat şi într-o fleteşti adresând pictura ca fiind o sarcină no-
ocazie în care asistentul său Naldini lipseşte o bilă, în care trupul trebuie să se afle în cea mai
noapte întreagă, se declară disperat de singură- sensibilă stare a interacţiei cu divinitatea. Astfel
tate. Agenda sa descrie un om obsedat de dietă, citită, agenda lui Pontormo devine o încercare
trup, emoţii, un melancolic care preferă singu- vie şi dureroasă de a imortaliza prozaicul zilelor
rătatea, evitând interacţiile sociale. Ciudăţeniile unui meşteşugar simplu, dar inovator, plin de
sale psihice se reflectă în ultimele sale picturi. har artistic.
Textul notat de Pontormo în agenda sa confirma
ipotezele lansate la începutul secolului XX, care
afirmau că dezechilibrul psihic al individului este
o garanţie a creativităţii şi a geniului.

Agenda lui Pontormo (fragmente)

7 ianuarie, duminică seara, am căzut de pe


schele şi mi-am lovit braţul şi umărul... ce du-
reri… Am stat în casa lui Bronzino (*) şase zile,
apoi m-am întors acasă şi m-am simţit rău până
de Mardi Gras 6 februarie.
_______________________________
(*) Agnolo Bronzino (1503–1572) este pri-
În acest spirit, Pontormo a fost clasificat mul elev al lui Pontormo, mai târziu artist de
ca fiind un dereglat, dar totodată un artist talen- curte la casa Medici.
tat. O diferită citire a agendei sale este necesară
în lumina altor scrieri legate de evenimentele 11 martie. Duminică dimineaţă am mâncat
din Florenţa timpului, ca de exemplu: cărţile cu Bronzino, găină şi viţel, şi m-am simţit mai
de bucate, sfaturi şi diete medicale, prognozele bine. Recunosc că zăceam în pat când a venit
vremii, evenimente religioase sau laice la care la mine acasă. Era deja târziu când am coborât
64
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

după masă, m-am simţit balonat şi plin. Afară Anunţării, am mâncat la Bronzino dimineaţa,
este o zi foarte frumoasă. Seara am mâncat pu- dar şi cina de seară. Miercuri am postit.
ţină carne friptă, care mi-a făcut sete. 1 Aprilie, duminică: prânz cu Bronzino. Sea-
A doua zi seara am mâncat varză şi o omle- ra, nimic.
tă. Marţi seara am mâncat jumătate cap de Sâmbătă am intrat într-o tavernă: salată şi
oaie şi o supă. Miercuri seara, cealaltă jumă- omletă, brânză, m-am simţit bine.
tate friptă, struguri şi 5 felii de pâine cu salată
de capere. Joi 24 mai – Sărbătoarea Trupul Domnului:
Joi dimineaţa m-a prins o ameţeală teribilă, iau prânzul cu Bronzino. Vin grecesc, carne şi
care a durat toată ziua, chiar şi după ce a trecut peşte. Seara, o bucată de tortă, nu carne, nu am
m-am simţit rău, capul meu slăbit. poftă de mâncare…
Vineri seara: salată cu oaie şi două ouă fă- 2 iunie, am cumpărat un scaun, l-am primit,
cute omletă. m-a costat 16 lire.
Sâmbătă, desfrâu. Era în seara dinainte de 9 iunie: Marco Moro prepară pereţii şi umple
Paşte, toţi se grăbeau la slujbă, eu, cu oaie fiar- crăpăturile în San Lorenzo după cum i-am spus.
tă, salată, pâine şi vin. 18 iunie, de Sfântul Luca: am început să dorm
Luni, după masa de seară m-am simţit minu- pe jos pe o pătură nouă.
nat, viu, a fost plăcut.
Marţi: Salată , supă de oaie şi o omletă 19 octombrie. Am simţit boală, asta e, era
Miercurea Sfântă: 2 pumni de migdale şi frig şi mi-a fost greu să-mi clătesc gâtul. Mă
nuci. Am desenat mult capul şi altă figură (o doare şi scuip cu greu, ca şi altă dată. Cred că
schiţă miniatură apare jos în foaie). vremea este de vină, deşi a fost frumos şi am
Ducesa vine la San Lorenzo, şi Ducele şi el mâncat bine. Acum consum 300 de grame de
vine de asemenea. pâine la o masă, mă va ţine trei zile, beau puţin.
Duminică, dimineaţa de Paşte şi Duminica Am 6 sticle de vin Radda.

65
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Costinel Lungu

Lacrimile timpului (II)

Ceasul își ascunde


zgomotul trecerii prin realitate
tinerețea surâde împrăștiind melodia
nepăsării de nimicul rătăcirii
alergând pe țărmurile fericirii
Pământul nu plânge
doar amprente nevinovat de grele
îi strivesc liniștea adierilor
timpul privește ochii ce-au fost cuminți
ca muza cireșarului din veri fierbinți
efemer și totuși atât de neconsumat
mă dansează ca o marionetă plictisitoare
sunt clipa unei primăveri de flori
gândesc la o oră înaintea prezentului
înving singurătatea verde a momentului
timpul poartă în sânul vieții
suflarea sfântă a inimii din noi
prea des ne intersectăm temperamentele
cu o cafea zâmbește însăși viața
matinalul ne aduce-n dar speranța

66
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Lumina timpului (X)


(Amurgul)

Despletește-mă de simțuri
în valul norului de mare nerăpită
dă-mi apoi secunda ce cumpără minutul
vieții am să-i urlu în pocal de gheață
mii de neștiute fapte
mii de neștiute vise
între nopți cenușii-ngropate
în lumini de ceară slută
***
Despletește-mă de amintiri
cu glasul degetelor tale de bumbac
dă-mi apoi prezentul din care
să cern zâmbetul unui fluture OCHI DE CĂRTURAR
și dulceața petalelor de roze Sculptura: Mihai Jitaru
nimicul să nu umble desculț
prin firul blând de iarbă-ncolțită Aici pe pământ
ce n-a crescut să moară
***
Despletește-mă de muțimea din mine Arunci o privire pe geam
tainice zori pictate-n culorile apei pare târziu deși nu este
dă-mi apoi zgomotoase ramuri te bucuri de puținele clipe
un soare să mă dezghețe de gol dinaintea somnului și ai vrea
și-un râu să curgă peste strigătul cerului să le umpli cu o poveste
de azi nu voi mai șopti în mine sau cu un pumn de
cântecele ce cu dor am să ți le urlu amintiri cromatice (tomnatice) prin-
urechea ta va râde cu lacrima-nvățării tre
*** mușcături de măr
Despletește-mă de enigmele mai mult decât atât
îngrămădite în coșul de răchită seacă săruți zile amare
dă-mi apoi liniștea zidirii inimii noi pentru a îmbrățișa
fără de lacrimi umblătoare prin artere lumina raiului dincolo de soare
fără veninul ațintirilor murdare Pare devreme dar orologiul
timp trăit prin trăiri timpurii tot timpul spune doar adevărul
trezește dimineața din versuri ce palpită noaptea-ți oferă o pernă pufoasă
o stea un gând o iubire și-un amurg curând vei adormi sub
un voal de ceață deasă
nu știi ce-ți rezervă ziua de mâine
știi doar că aici pe pământ
se cumpără pâine

67
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Lacrimile timpului (IV)


(cuantica iubirii)

Respir nisipul din clepsidră


încă o clipă de liniște divină
înfrunzește în Vara lui Vivaldi
pași neobosiți avizi de lumină
cred în victorie
inima vrea un răgaz dar mintea
studiază arta de a cunoaște Te-aștept
limita dintre un cuvânt rostit și
fericirea inefabilă
și crede în victorie
realitatea e himera care Motto:
ucide visele june „Nu te oprise gândul fără glas
amintirile bunilor De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”
trilul naturii vii a ochilor Tudor Arghezi
din timpul încă netrăit nehrănit
piscurile înalte sunt Mai știi roua care lenevea peste livezi,
atât de aproape De nu voia să fugă înspre fruntea văii,
când genunchii-ți sărută ruga Mioare desculțe pășteau parfumul clăii,
realitatea ziua înnoptează Din păpădia vremii, norocul îl mai vezi?
nopții îi fură albele vise
stele stinse pe țărmuri de dor Să nu te-nstrăinezi de amintirea toamnei
cuantica iubirii Când merele din poale te-mbătau cu-arome,
pictează visele în palme Roșiile coapte din vrej cădeau diforme,
a crea este reflecția unui gând Compotul de cireșe din dragostea mamei...
prins între iubire și nemurire
între cupola celestă care Să-ți mai spun despre vatră în câte dăți s-a-ncins,
îmbracă sufletul Azima aburindă pe masa cea rotundă
în parfum de poezie Când foamea te răzbea, podișca-n valea scundă;
În urma ta poteca ascunde pasul nins.

Grivei s-a rătăcit când te-a aflat plecat,


Lătratul lui de dor mai stă printre nuiele;
Ți-e dor de cobilița și doina din stele?
De-ai fi rămas la vatră, pesemne-ar fi lătrat.

Ca mâine-mi bați în poarta pururi ferecată


Și-oi repezi bastonul, să nu te fac să-aștepți,
Ca-n fiecare august, zâmbetul mi-l îndrepți.
Devin iarăși mama cu inima secată.

68
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Pe urmele poetului Blaga


MOTTO:
Din cărțile vremii aș face o punte peste abisul necunoașterii, astfel,
cei ce-l vor străbate să se înalțe în cunoaștere și lumină.
Costinel Lungu

Prestigiosul om de știință Stephen Howking Tipologia poeziei sale este diversă (ca și în
printr-o teorie controversată susținea că Uni- cazul altor autori), cuprinzând teme religioase
versul a apărut din nimic, iar existența acestuia printre care pot aminti: Glas în paradis, Paradis
se datorează faptului că el trebuia să existe, și în destrămare, Noi, cântăreții leproși, La curțile
astfel s-a autocreat. Fără a face niciun fel de dis- dorului, Pustnicul; poezia despre iubire, Psalm
criminare de natură religioasă mă opresc strict dragostei, care impresionează prin exprimarea
la impetuoasa contribuție a Universului în arta doleanțelor poetului:
poetică, literară în general.
Dacă el există, poezia și filosofia ating apo- „Dragoste împrumută-mi tu ușurința
gee inimaginabile, desființând barierele dintre cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri
necunoscut și cunoscut, permițând viselor și as- și grația fără ființă a verdelui, frunzelor.”
pirațiilor să-și manifeste existența întru îmbună-
tățirea limbajului, a artei lirice. Iar frământările sufletului nu îi sunt străine:
Copil fiind, recitam poezii la diferite serbări
organizate de școală, și mă minunam de frumu- „Simt încă în mine greul pământului și deznă-
sețea și dulceața limbii române, realizând, de dejdea
fapt, că în fiecare dintre noi se naște clipă de lutoasă. În mine tânguitoarele nopți.”
clipă o poezie.
O deosebită prezență din viața mea, pe Cerințele autorului sunt de natură umană, căci
atunci, îmi spusese că pentru a înțelege mai suferința se vrea celebrată prin eliberare:
bine un poet este necesar să i se ia urma, să te
întorci în timp, străbătând etapele evolutive ale „fă să uit cumplita povară
vieții acestuia și să se observe, astfel, starea lui a văzduhului negru, ce-l port pe umeri
de împlinire. Diversitatea curentelor și genurilor și dă-mi tăria de-a suporta
literare a fost și este propice creației. bucuria eliberării.”
Ce ar gândi un mare scriitor despre noi, mi-
cii poeți, care dănțuim printre versuri, visând Mă opresc asupra poeziei în care poetul își dez-
la poeme divergente – asemeni unei raze lumi- văluie sufletul mistuit de dorul pentru satul său,
noase care se dispersează spre a înfrumuseța cu printre care am spicuit și sufletul mi-a rămas li-
lumina ei necunoscutul – savurate cu mult ne- pit de Întoarcere, din volumul La curțile dorului,
saț, care să aducă pe buzele cititorilor nuanțe de apărută în anul 1938:
fericire și lumină? Bogăția interioară înfrumuse-
țează omul cu adevărat; valorile lirice ale artei „Lângă sat iată-mă iarăși,
literare sunt conturate de frumusețea scrierii Prins cu umbrele tovarăș,
care se transmite din generație în generație, pu- Regăsescu-mă pe drumuri
nând amprenta pe cunoașterea și dezvoltarea începutului, străbunul.
personalității fiecăruia dintre noi, hrănindu-ne Câte-s altfel – omul, leatul!
sufletul, spre a fi mai înțelepți, mai vizionari. Ca Neschimbat e numai satul,
popor, am trăit un bogat flux de scriitori de sea- dup-atâți Prieri și toamne
mă dintre care Blaga nu face excepție. Neschimbat ca Tine, Doamne.
69
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Aur scutură alunul. descheiată, cu mânecile suflecate până la coate


Fluier zice. Cade fumul. mă îndemna spre vremurile de odinioară, când
Greierii părinților Lancrăm, satul natal al poetului, mișuna a via-
mulcom cântă, mulcom mor. ță. Mi-am pus pantofii de pânză într-o pungă.
Cu aroma-i ca veninul Doar așa puteam simți șerpuirea Uliței Vechi
amintește-mi-se-arinul. sub tălpile goale, deranjându-mă nisipul încins,
Mult mă mustră frunza-ngustă. din când în când simțind înțepăturile spinilor de
Vântul lacrima mi-o gustă.” pe marginea drumului. Ajung în fața unui gard
sobru, înalt, cu o poartă care tindea spre cer, im-
Însă versurile de o rezonanță triumfală, care ră- punătoare. Cu pași mici, apăsați, pășesc în cur-
sună ca un ecou al iubirii de tradiție și origini, în te, oprindu-mă la scara de piatră din fața casei,
care își cântă satul natal, Lancrăm, rămân eter- puțin roasă de timp, ca o amprentă a vremurilor
nele rânduri: trecute. Oare câte ploi or fi scăldat aceste trepte
celeste? Câte raze de soare le-au luminat, câte
„Sat al meu ce porți în nume astre le-au descântat în nopți cu dans de Lună
Sunetele lacrimei. plină? „Intră!” – parcă m-ar îndemna scriitorul,
La chemări adânci de nume însă eu mai vreau să rămân o clipă afară. – Și
În cea noapte te-am ales vocea lui continua să își țeasă loc, să ajungă în
Ca un prag de lume timpane, învăluindu-mă cu șoapte... „Când ve-
Și potecă patimei. neam de la joacă, mă așezam pe scară, să îmi
Spre tine cine m-a-ndrumat trag sufletul de la atâta zbenguială, îmi aranjam
Din străfund de veac, ținuta și intram, cu părul vâlvoi, de parcă aș fi
În tine cine m-a chemat văzut ursul ori m-aș fi întors de pe front. Fiind
Fie binecuvântat, mezinul, eram răsfățatul casei și îmi găseam cu
Sat de lacrimi fără leac.” ușurință locșorul. Mama ne aștepta cu azima
caldă și ulcica cu lapte proaspăt muls și fiert!”
Mânat de dorința de a-l cunoaște plănuisem o Ciripitul divin al unei vrăbioare mă trezi din
călătorie și nu una oarecare, ci mai degrabă un reverie; poposi pentru câteva clipe deasupra
soi de schimb de experiență, din care eu să ca- streșinii, apoi se avântă cu atâta îndrăzneală, ca
păt un sâmbure de învățăminte. Se vorbise mult într-o vertiginoasă competiție cu aerodinamica
despre poet, încă se vorbește, iar pecetea iubirii văzduhului nemărginit.
față de neam și de limbă va dăinui ca o flacără În copilăria mea încercam, pe cât se putea, să
vie care ne luminează viețile. evit a păși desculț. Simțeam o teamă teribilă
Am pornit spre universul lui vast și constructiv, pentru senzația de tălpi în flăcări sau a pietrice-
care scaldă în lumină trăirile noastre și nu stri- lelor de pe uliță care-mi perforau călcâiele. Tre-
vește „corola de minuni a lumii”, precum nici când de acest aspect, viața la țară era nu doar
tainele noastre. Prin versul ancestral, împodobit frumoasă, ci deosebit de sănătoasă și distracti-
cu lumini celeste, a contribuit la perpetua dez- vă, emoționantă și educativă.
voltare a graiului românesc. Aerul încăperilor casei îngheța timpul, proiec-
În călătoria mea nu am nevoie de nimic; totuși, tând imaginea poetului asemeni unui diafilm
mă voi înarma cu un carnețel și un creion dornic al copilăriei mele cu povești calde, nemuritoa-
să transpună în litere ceea ce poetul și filosoful re. Un dialog psihologic se năștea din ungherul
Blaga îmi va transmite atunci când îl voi întâlni. amintirilor apuse, dar bogate în valori senti-
Sper să-l întâlnesc! mentale, în speranțe și dorința de a răzbi prin-
Lumânările de pe cer se stinseseră, predând șta- tre tainele timpului ce plăsmuiește gânduri și
feta nemuritorului soare, care intrase pe scena fapte. M-am așezat pe scaunul vechi, dar încă
vieții mai vârtos ca în oricare altă zi de vară. Mă rezonant, iar în rigiditatea lui primeam gânduri-
încerca o emoție colosală. Cămașa de ie ușor le poetului, care pesemne intuise neîncrederea
70
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

în forța mea de a scrie, nestatornicia mea în a dar dincolo de cenușă avem ochi și suflet, mâini
pune slove pe hârtie. și auz; nu am încetat a cotrobăi prin tainele lu-
Umplea încăperea cu vorbe duioase ca și când, mii în văpaia luminii și cum spuneam:
față în față fiind, îmi citea pe chip zbuciumul
sufletesc: „ești la început de drum, dar ai idee „de unde-și are raiul –
câți ar fi fost cu adevărat buni? Mulți nici măcar lumina? – Știu: îl luminează iadul
nu au încercat... Tu, însă, încerci și pe zi ce tre- cu flăcările lui!”
ce, lexicul operei tale chiar te înalță spre acolo
unde, cu certitudine, ți-ai fixat țelul. Aaa, ți-ai fi- Avea dreptate! Era desculț și s-a încălțat. Mai
xat un țel? Bun! Urmează-l cu sfințenie! Pe dru- târziu era îmbrăcat și s-a dezvelit de gânduri,
mul ăsta vei găsi prăpăstii și discrepanțe... nu înclinându-se în fața respectului și a iubirii de
deznădăjdui! Tu ești al lui Dumnezeu, iar El va neam. Înțelesesem că lumina, credința și iubirea
vorbi tuturor prin tine! Așa cum și eu am vorbit sunt contopite într-o singură operă și aceea este
satului meu prin lacrimile mele și usturimea tăl- omul. Înțelesesem că ceea ce lași scris pe o foaie
pilor goale. Desprinde-te de zbucium, zboară! de hârtie trebuie să fie parte din suflet, care să
Iar dacă zborul îți este întrerupt de vreun gând transmită vibrații viabile, eterne.
răzleț, înalță-ți privirea spre cer și vei vedea un Pe urmele poetului poate păși oricine, drumul
univers nemărginit și luminos care te vrea așa nu este anevoios și nici costisitor dacă balanța
cum ești, un om cu năzuințe și curaj. se înclină spre avantajul cunoașterii și al dezvol-
tării spirituale, din care, mai apoi, să îți faci timp
„Eu am crescut hrănit de taina lumii pentru a împărtăși experiența cu ceilalți iubitori
și drumul meu îl ține soarta-n palme de cultură, în contextul în care dorești să parti-
nemărginirea sărutatu-m-a pe frunte,” cipi – de început – cu puțin la poziționarea pe
locuri de frunte a veritabilei valori a poetului
dar tu ar trebui să știi că lumina mi-a vindecat nostru, Lucian Blaga.
coardele vocale și cânt lumii cu versurile mele Un poem nu se citește. Ar deveni un noian de
îmbrăcate în lumina divină; cânt vieții, satului și cuvinte bizare, haotice și neîncăpătoare; cuvin-
întregului univers cu stele cu tot. Poemele lumi- tele s-ar veșteji de timpuriu, iar înțelesul lor ar
nii se născuse ca o carte de filosofie, dar iubesc căuta un alt drum – un drum greșit – pe care,
și poezia, de aceea am sacrificat frazele în ver- cu siguranță, tu nu l-ai ales când ți-ai plăsmuit
suri. gândirea și trăirile într-o operă. Poemul se recită
tocmai pentru a nu ți se părea că versurile tale
„Orice frumusețe e ca o urmă se întrerup sacadat, fără noimă, ci în tumultul
de-a căreia coapsă privirea se prinde. lor se unesc întru înălțare spre a te lumina.
Vezi forma, mirat. Și suferi, gândind
la cenușa pe care-o cuprinde,”

71
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Adina Lozinschi

Prea Târziu
Motto:
„Viaţa e o insulă de suferinţă într-un ocean de indiferenţă.”
(Sigmund Freud)

Sobră şi rece, ascunsă între pomi, clădirea scări, punând la punct ultimele detalii, alţii fu-
Judecătoriei emană un aer distant. Dincolo de mează agitaţi. Cîteva femei îmbrobodite, cu pi-
ferestrele înalte, dincolo de zidurile cenuşii, cioarele pline de bătături şi călcâiele crăpate, cu
este greu de imaginat câte drame umane se pe- fuste ponosite, vorbesc cam tare şi dau din mâi-
trec sau cum se oficializează solemn şi irevocabil ni supărate. Avocaţii scorţoşi, proaspăt bărbie-
sute de căsnicii distruse. Minutele au forţa ura- riţi şi îmbrăcaţi la patru ace, îşi joacă rolul per-
ganului, călcând în picioare anii trăiţi. fect, atât prin gesturi, cât şi prin mimică, stăpâni
Fericirea de a avea un copil este nimicită de pe sine şi cu o doză de aroganţă explicabilă. La
egoism, reproşuri şi răzbunări ascuţite în luptele rândul lor, doamnele avocat pot fi recunoscute
interminabile dintre părinţi. Copii nevinovaţi, la la fel de uşor. Elegante şi calme, îşi pun în ordine
vârste fragede, ajung fără voia lor orfani cu pă- câteva retuşări. Avocaţii ştiu să selecteze şi să
rinţi în viaţă. facă o sinteză din materialul uman analizat, ştiu
Astăzi este una dintre acele zile de şedin- să puncteze esenţa.
ţă publică. Încă de la primele ore ale dimineţii Jandarmii angajaţi la Judecătorie sunt însă
se adună multe persoane implicate într-un fel cei care păstrează ordinea, cei care stăpânesc
sau altul în actul judecătoresc. Blândeţea calmă gloata, impunând respect faţă de instituţie şi
a începutului de septembrie, razele unui soare faţă de actul judecătoresc în sine.
cald şi zâmbitor, primele frunze uscate purtate Mă strecor cu greu prin această lume pestri-
de vânt, câţiva nori răzleţi împrăştiaţi pe cer, ţă şi primul gând care îmi vine în minte este, de
toate acestea contrastează ciudat cu nervozita- fapt, o întrebare: „Ce caut eu aici?” Îmi dau sea-
tea care mocneşte ca o fiară încătuşată. Grupuri ma rapid că singura mea dorinţă este să se ter-
de oameni, aparent fără legătură unii cu alţii, mine cât mai repede acest divorţ survenit atât
urmăresc atent tot ce se întâmplă. Unii sunt pe de neaşteptat, şi totuşi unica soluţie în cazul
72
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

nostru. să arăt că sunt sigur pe mine, controlat şi calm.


Îmi găsesc numele la avizier. Sună atât de Dar în sufletul meu se dă o luptă care pare
ciudat expresia „divorţ cu minor”. Parcă ar fi un fără sfârşit.
fierăstrău care taie în carne vie şi îmi sună în Dacă aş fi ştiut că ajungem aici... Numai că
urechi ca o trompetă stricată. nu aveam cum să ştiu. Mergi pe un drum şi s-ar
Stau în picioare lângă geam. Mă uit la mâini- putea să fie greşit.
le mele. Îmi stăpânesc un uşor tremurat interior Când îţi dai seama, s-ar putea să fie prea târ-
numai de mine ştiut. Verigheta... încă o mai am ziu. Nu mai poţi să o iei de la capăt. Îţi continui
pe deget. Câte speranţe îmi pusesem în căsă- drumul, găsind soluţii. A durat câţiva ani să ne
toria noastră! Câte planuri comune s-au risipit câştigăm încrederea unul în celălat şi iată cât de
în vânt! S-au dus pe apa sâmbetei. Şi dragostea repede se risipeşte totul! Viaţa curge lin şi mo-
noastră, ce repede s-a preschimbat în ură! Nu- noton ca un râu leneş şi mult timp ai impresia
mi pare rău de Octavia. Ea singură şi-a ales calea că nimic nu se va schimba. Dar nu este aşa. Se
pe care să meargă. Oricât m-aş strădui, mi-e ab- schimbă brusc, cel mai adesea, în rău. Şi, cum se
solut imposibil să înţeleg ce a putut să găsească spune, „un necaz nu vine niciodată singur”, nu
la Virgil. Cum de a fost în stare să dea cu piciorul mă aştept, cel puţin deocamdată, la nimic bun.
la tot ce am clădit împreună… Să îmi întoarcă În general îmi dau seama dintr-o privire ce
spatele şi cu atâta uşurinţă, cu atâta nonşalanţă fel de caracter se ascunde în înfăţişarea unui
să plece cu el. Şi asta nu de acum... ci de câţiva om. Rareori greşesc. Soţia mea este, din păcate,
ani. Nu. Nu îmi pare rău de Octavia. În schimb, un mare eşec pentru mine. O credeam sinceră
pentru Robert mi se rupe inima. Cu ce este el vi- şi bine intenţionată. Deşi nu vreau, simt că răz-
novat că mama lui a luat-o razna şi a găsit un alt bunarea coace în mine şi nu peste mult timp va
bărbat? De ce tocmai acum, când intră în clasa I, exploda. Nu-mi pasă. Nu-mi pasă de nimeni şi
în loc să-şi vadă de şcoală şi de joacă, şi în loc să de nimic, în ciuda pericolului care m-ar putea
aibă linişte, îi este dat să asiste la un asemenea ameninţa.
eveniment nedorit şi greu de înţeles? Nu pot să uit ziua când ne-am cunoscut.
Tocmai în momentul când mă gândesc că Era... cum altfel... luna mai, cu tei în floare. De
Octavia nu va veni, o zăresc în capătul culoaru- unde veneam? Unde mergeam? Nu mai ştiu.
lui. Nu ştiu de ce, tot ce îmi plăcea înainte la ea Deodată văd o siluetă suplă, graţioasă şi delica-
acum mi se pare degradat şi grotesc. Şi-a pier- tă. O fată superbă care vine spre mine.
dut lumina sinceră din ochii ei frumoşi de căpri- Cred că visez. E ceva ireal, ceva care ţine de
oară. Poate că alţi bărbaţi se uită întâi la corpul fantastic. Razele soarelui îi joacă în părul blond,
femeii, dar eu întotdeauna observ mai întâi de tuns scurt şi pieptănat cu grijă. Pare o prinţe-
toate ochii. Se spune că ochii sunt ferestrele su- să evadată dintr-o lume de basm. În clipa aceea
fletului. timpul parcă stă în loc. Se întâmplă ceva cu totul
Aşa a fost şi cu Octavia. Acum cearcănele incredibil: îmi zâmbeşte.
de sub ochi, claviculele parcă prea evidente, Dulceaţa unui zâmbet venit de undeva din
întreaga înfăţişare a ei mă duce cu gândul, fără afara existenţei pământene. Nu numai ochii,
să vreau, la numeroasele ei întâlniri cu Virgil, la de o frumuseţe neasemuită, ci întreaga-i fiinţă
dimineţile când, mult prea devreme, Octavia, îi este scăldată în lumina unui surâs unic. Mie
grăbită şi nerăbdătoare, pleca de acasă. îmi zâmbeşte? Mă simt cuprins de o vrajă care
Să fiu misterios îmi place tot mai mult. Une- mă învăluie ameţitor şi pune stăpânire totală pe
ori mă simt ca un magnet care îi atrage în jurul mine.
său pe toţi. Nu mă las înfrânt. Atunci când sunt Mă simt deodată uşor ca un fulg şi plutesc
în încurcătură răzbat prin simţul apărării. Ceea într-un zbor lin tot mai sus. După străfulgerarea
ce gândesc sau simt cu adevărat nu poate fi ac- atracţiei reciproce din prima clipă simţim amân-
cesibil altora decât într-o mică măsură. Nu am doi o forţă nouă care ne-a cuprins. Acum nu mai
nevoie de avocat. Mă reprezint singur. Trebuie contează schimbul banal de cuvinte dintre noi
73
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

din acele momente. mină? Roşul furiilor necontrolate îmi însânge-


Totul părea un vis. Să fie aceasta dragoste rează lumea interioară. Multe despărţiri se nasc
la prima vedere? Nu ştiu ce gândea fata, dar eu de obicei din crize de orgoliu, din lupta orgoliilor
simţeam că ea este aleasa sufletului meu. Întâl- masculine cu cele feminine.
nirile care au urmat consolidau impresiile mele Ce naive sunt femeile! Ele ajung deseori să
iniţiale. creadă că o schimbare le va aduce regenerarea
Îmi plăcea să am lângă mine o femeie fru- şi fericirea. Dar nu este decât o iluzie, o nebunie
moasă, elegantă şi rafinată. Ştiam că este cam iresponsabilă. Ce îi lipsea Octaviei? De ce şi-a
rece, uneori distantă, dar la vremea aceea le căutat fericirea în afara căminului nostru? Este
consideram calităţi. oare atât de greu de înţeles că fericirea nu poate
Atunci când iubeşti, înalţi fiinţa iubită pe fi ceva dependent de o fiinţă, chiar dacă, să zi-
culmi nebănuite şi o îmbraci generos în aur şi cem, această fiinţă ar fi întruchiparea perfecţiu-
pietre scumpe, chiar dacă este doar în imagina- nii? Fericirea ia naştere numai din înţelegere, iar
ţie. înţelegerea, din simplitate şi naturaleţe.
Credeam că odată cu trecerea timpului se va S-a gândit că eu sunt deosebit, dar şi-a dat
mai obişnui şi va mai ceda. În fond orice cuplu seama că sunt la fel ca toţi. Este chiar atât de
are nevoie de o perioadă de acomodare. Dar greu de trăit în doi? Ea nu înţelege că sunetul
pe măsură ce ne obişnuiam unul cu celălalt, în- vocii sale nu va dispărea dacă nu îl mai aud şi
cepuseră să se strecoare între noi unele glume nici tot ce ne-a fost dat să trăim nu se poate
uşor răutăcioase şi ironii gata să se transforme şterge. Dar faptul că peste tot ce a fost frumos
în reproşuri. Simţeam cum îmi clocoteşte sânge- ea a lăsat să se aşeze noroi şi mizerii nu-mi iese
le când o vedeam zâmbind unui alt bărbat şi îmi din cap.
imaginam chiar unele scene fierbinţi în care ea Uneori o atingere delicată nu dispare aşa pur
era actriţa principală. şi simplu prin plecarea fiinţei iubite. Sunt atâtea
Ea îmi reproşa uneori că mă îmbrac ciudat. şi atâtea momente plăcute de neuitat. Dar de
Dacă într-o zi stilul meu vestimentar nu iese cu ce peste toate acestea se aşterne o negură ca
absolut nimic în evidenţă, a doua zi apar într-un o mantie neagră care întunecă şi răceşte totul?
stil violent, ţipător. - Ai venit...
Sunt un om al extremelor. Azi pot şoca, mâi- - Da, Vlad. Credeai cumva că nu vin? Sperai
ne pot trece neobservat. să te las să faci numai cum vrei tu?
Spiritul aventurii înseamnă foarte mult pen- - Octavia, hai să nu ne certăm şi aici.
tru mine, iar schimbările vestimentare îmi pro- - Robert rămâne la mine, să-ţi intre bine în
duc un soi de satisfacţie stranie. De fapt, ea nu cap.
înţelegea că eu nu doream să atrag atenţia asu- - Vom vedea ce va hotărî instanţa. Am dovezi
pra mea prin felul de a mă îmbrăca, ci mai mult clare care arată ce fel de mamă eşti!
prin atmosfera creată în jurul meu. - Copilul rămâne cu mama în orice situaţie.
Îmi place, într-adevăr, stilul clasic, dar să - „Orice situaţie”?! Tu chiar crezi ce spui?
fie combinat cu un parfum masculin de esenţă Vorbeşti numai ca să te auzi vorbind. Noi, adi-
tare. Viaţa doar în alb şi negru nu e frumoasă. că eu şi părinţii mei, îi oferim copilului cele mai
Îmi place să şochez cu o cămaşă grena, sau mov, bune condiţii. Tu ce-i oferi? Nici măcar nu ai
apoi cu una bleu-vert, care să scoată din minţi unde sta.
persoanele din anturajul meu. În spatele discre- - O să mă aranjez şi o să-l iau, ai să vezi.
ţiei mele stă camuflat un explozibil care ar putea - N-am ce să văd...
oricând să sară în aer. Sub masca răbdării, ama- Discuţia se întrerupse brusc deoarece prin
bilităţii, bunăvoinţei se ascunde în sufletul meu difuzor suntem invitaţi în sala de judecată. Emo-
un dor de libertate, o dorinţă de descătuşare. ţiile adunate în vârtej se spulberă în momentul
Nu peste mult timp am s-o fac pe Octavia să se când se mai dă un termen pentru o nouă înfă-
simtă neputincioasă. Credea cumva că mă do- ţişare. Lupta începută intră pe un nou făgaş. Pe
74
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

măsură ce timpul trece înverşunarea se mai ate- Ar trebui să se gândească la faptul că poate nu
nuează. m-am priceput să-mi arăt dragostea. Totul se în-
„Este liniştea dinaintea furtunii”, îmi spun. vaţă, dar iată că uneori poate fi PREA TÂRZIU.
Aştept să vină expertul imobiliar, să facă o Mai presus de orice este prietenia adevărată
evaluare şi să stabilească suma pe care să i-o care ar trebui să fie între cei doi soţi, încrederea
dau Octaviei, şi astfel să dispară definitiv şi să şi statornicia. Din acest fabulos triunghi se naşte
nu o mai văd niciodată. energia care alimentează dragostea. Unii, chiar
Dar lucrurile nu sunt atât de simple cum par dacă se mai ceartă, tot se iubesc, iar alţii, care
la prima vedere. Robert întreabă tot mai des nu se ceartă, nu înseamnă că se iubesc.
„când vine mami”? Ce aş putea să-i răspund? Eu ştiu să-mi ţin emoţiile sub control şi nu-
Nu pot să-l mint. Nu am dreptul. E un copil atât mi place să fie observate nici de cei dragi din
de bun! E drăgălaş şi naiv, e ascultător şi cumin- imediata apropiere, nici de cei din anturajul
te. Va înţelege mai târziu că ruptura produsă meu lărgit. Octavia ar fi trebuit să înţeleagă toa-
între noi este ireversibilă. Oricât de pornit aş fi te acestea. Mă învinuieşte că sunt dur. Este per-
împotriva ei am decis s-o las să-şi vadă fiul din fect normal ca răzbunarea şi sarcasmul să mă
când în când. Numai să vină singură, nu cu lepra călăuzească pentru că nu există sentimente de
aia de bărbat. mijloc sau neutre. Ştiam eu că relaţia noastră nu
Speram ca iubirea noastră să fie mare, adân- va dura. Nu sunt prea exigent, aşa cum crede ea.
că şi să poată învinge totul, să reuşească să Pur şi simplu nu accept nici un compromis. Cum
existe dincolo de răutăţile unora care ne voiau să trăieşti aşa, cu ochii închişi, fără a face inves-
despărţiţi. Dar n-a fost să fie aşa. Facem în viaţă tigaţii şi fără a acţiona cât mai eficient?
atâtea lucruri fără să ne întrebăm „de ce”. Este Îmi place toamna pentru că este anotimpul
ca un joc în care suntem acaparaţi şi din care nu adevărului. Natura cade în amorţeală şi moare
mai putem ieşi... Ne purtăm de parcă am fi atot- încet şi dureros. La fel şi sufletul meu. Suferin-
cunoscători, dar în liniştea aparent interminabi- ţa, frigul, umezeala, întunericul şi monotonia,
lă se produce o zdruncinătură care ne aruncă în amurgul însângerat, singurătatea, toate mă in-
afara axei. vadează încet şi sigur.
Într-un fel mi-e dor de vremurile când Octa- Uscăciune şi blazare. Sete de reîncarnare.
via făcea umbră celorlalte femei prin luminozi- Îmi imaginez un glob de cristal în care văd clar o
tatea chipului său, dar acum mă simt cuprins de altă viaţă şi renasc şi mă revitalizez şi mă trans-
o revoltă crescândă. form. Sunt într-un spaţiu retras, discret, misteri-
Încep să înţeleg că oricât te-ai strădui şi orice os. Un susur de ape şi valuri înspumate îmi fac
mijloace ai folosi, nu poţi să determini pe cineva o plăcere nebună. Nu pot să admit jumătăţi de
să te iubească şi oricât te-ar afecta lucrul acesta, măsură. Ori totul, ori nimic. Aşadar, nimic.
pe alţii îi lasă total indiferenţi. Trebuie să înce- Viaţa nu e decât un abis. Abisul mă atrage.
tez de a mă mai compara cu alţii, pentru că poţi Mă tentează mai tot timpul să mă las purtat în
avea orice în viaţă, dar cel mai important este adâncuri, fie adâncuri marine, fie înspre inte-
pe cine ai lângă tine şi atunci când ţi se pare că riorul pământului, sau într-un zbor spre înaltul
ai ajuns la capătul puterilor, este doar o impre- cerului. Ador adâncul nefericirii mele. Este ca
sie, în realitate mai poţi încă suporta enorm de o prăpastie învăluită într-o ceaţă deasă. Cu cât
mult. este mai invizibilă prăpastia, cu atât mă simt mai
Nu am dreptul să fiu rău, dar nu mă simt în atras spre ea. Trebuie să sufăr. Nu există plăcere
stare să cedez şi să mă las călcat în picioare. Fe- fără durere. Totul este să mă obişnuiesc cu sta-
meile cred că dacă cineva nu le iubeşte cum vor rea de chin şi să-mi accept sacrificiul de sine de
ele, nu merită să mai continue. Ele se plâng pe dragul revenirii mele.
toate drumurile că au nevoie de tandreţe, dar Simt că deja ceaţa s-a destrămat şi pot ve-
ce oferă în schimb? Prefăcătorie şi nimic altce- dea adevăratele dimensiuni ale golului care
va! Octavia susţine că n-am iubit-o. Ce absurd! mă atrage întocmai ca un magnet. Nu mă pot
75
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

opune, chiar dacă nu-mi place. La ce mi-ar ajuta ie visează ca omul de lângă ea să fie în primul
expresia „nu sunt de acord”, din moment ce în rând bun. Să ghicească, să prevină, să dojeneas-
fiinţa mea nu este nici un acord, ci doar revoltă. că fără a jigni dragostea, să găsească modalităţi
Sentimente? Sunt doar văicăreli femeieşti. ingenioase de rezolvare a numeroaselor situa-
Atâta timp cât sentimentul nu se identifică nici ţii complexe, să mângâie cu privirea şi chiar cu
cu dorinţa, nici cu acţiunea, nu valorează nimic. timbrul vocal, să nu plictisească, să ştie să dez-
Şi totuşi, printre îndoielile care mă invadea- mierde inima şi să vorbească sufletului... Eh!...
ză există ceva care îşi păstrează strălucirea şi pu- Femeile sunt prea complicate.
ritatea. Ceva care nu lasă ca viaţa să fie pustie şi Nici ele nu ştiu ce vor. Sunt gata să pără-
goală, fadă şi anostă. Ceva care, deşi este pier- sească orice cămin ca să trăiască întocmai ca în
dut, te face bucuros că a existat cândva: iubirea. imaginaţia lor, cu o fiinţă care le-ar dărui toate
Îmi trece prin cap un gând absurd. Ce-ar fi aceste dezmierdări sufleteşti de care sunt atât
să mă trezesc acum şi să realizez că toate prin de avide. Dacă nici eu n-am fost bun cu ea... Tot
câte trec nu sunt decât un jalnic coşmar… Ar fi ce a fost frumos între noi în mintea ei se rezumă
o minune. Cine nu crede în minuni degeaba mai doar la etapa iubirii senzuale de la începutul re-
trăieşte. laţiei noastre. Cât de repede a uitat de acordul
Sunt convins că femeia, pe lângă farmecul ei sufletesc, încrederea şi înţelegerea dintre noi!
unic, de care poate nici nu-şi dă seama, are în Toate s-au risipit ca un abur, rămânând doar
stăpânirea sa întreaga vrajă a clipelor frumoase, amintiri.
a locului unde se află, a momentului din zi sau Acum e PREA TÂRZIU să mai îmi fac planuri
din noapte, a gesturilor pe care le face şi chiar legate de Octavia. N-are decât să-şi trăiască via-
a gândurilor transformate în cuvinte, sau neex- ţa cum vrea. Principalul este să am grijă de Ro-
primate vreodată. Este mai mult decât o femeie. bert. O să-l duc la şcoală dimineaţa şi să o rog
Este întruchiparea frumuseţii, a delicateţei pe mama să-l ia la prânz. O să-i asigur tot ce are
şi, din moment ce acţionează atât de intens asu- nevoie şi nu o să-i lipsească nimic.
pra mea, înseamnă că îmi este destinată numai Timpul trece, se rostogoleşte tumultuos. Am
mie. Şi uite aşa sunt într-un cerc vicios şi mă ro- reuşit să îi dau Octaviei suma stabilită ca sultă
tesc ajungând iar şi iar în punctul din care am în instanţă, deoarece ea este cea care a plecat,
plecat. în timp ce eu am rămas în casă. Am intrat într-o
Sunt zile în care nu se întâmplă nimic, zile nouă etapă a existenţei mele. M-am obişnuit cu
care trec neobservate, dar la fel de bine apare noul meu statul de bărbat divorţat şi de fapt pe
câte o zi atât de plină, încât stau şi mă întreb nimeni nu interesează acest aspect strict perso-
cum e posibil să se comprime în 24 de ore pa- nal. La birou am colege drăguţe, dar nu sunt in-
tru anotimpuri şi o colecţie întreagă de trăiri su- teresat, cel puţin deocamdată, de nici o femeie.
fleteşti. Viaţa se compune din zilele pe care le Într-o seară lui tata i s-a făcut rău din cau-
ţii minte, nu din zilele care au trecut. De unde za tensiunii şi am chemat Salvarea. La spital,
vin miile de gânduri, necazuri, bucurii, dorinţe şi asistenta care l-a îngrijit era tocmai Octavia. S-a
speranţe? Uneori zilele trec încet, dar anii, mult purtat frumos cu fostul socru. De fapt proble-
prea repede. Încerc să-mi pun de acord timpul mele erau, ca în mai toate familiile, între noră
meu cu cel universal, dar nu reuşesc nicicum. şi soacră.
De ce uneori acţionăm şi ne purtăm cu totul Am stat de vorbă fugitiv, ca doi străini care
altfel decât am vrea? Ce putere misterioasă ne afişau un soi de răceală controlată. Am aflat că
dirijează împotriva propriei voinţe? Îmi pun tot Virgil a părăsit-o, plecând în străinătate la mun-
felul de întrebări care rămân fără vreun răspuns. că. Aşa e viaţa. Nu există achiziţii fără pierderi.
Rememorez acum ce îmi spunea Octavia. Nu poţi să te bucuri niciodată pe deplin. Mereu
Femeile caută mai presus de orice generozitate survine ceva care te zgâlţâie din temelii, te scoa-
şi tandreţe. Ele susţin adesea că au nevoie de te de pe axa normală şi începi să-ţi cauţi iar lo-
foarte puţin pentru a fi fericite. Fiecare feme- cul.
76
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Am fost de acord să-l ia pe Robert în con- ce se ridică şi se consolidează tocmai acea dato-
cediu la Predeal. Dragul de el se va bucura să rie umană fără scăpare: moartea. Nu s-a întors
meargă împreună la munte... Numai că timpul nimeni de acolo ca să confirme sau să infirme
petrecut de ei a fost mult prea scurt. Inevitabilul presupunerile care ne acaparează în acele mo-
s-a întâmplat. Un stupid accident de maşină în mente. Eu unul simt că îmi pierd minţile la gân-
apropiere de Comarnic a secerat în doar câteva dul nopţii veşnice care mă aşteaptă. De multe
minute viaţa Octaviei. Slavă Domnului că Robert ori am impresia că e imposibil, că nu poate fi
a scăpat doar cu o fractură la mânuţa dreaptă. E aşa, că ar fi mult prea îngrozitor dacă odată cu
foarte speriat şi evită să vorbească. moartea s-ar sfârşi totul şi iar şi iar mă gândesc
Chipul Octaviei mă urmăreşte ca o umbră că nu se poate ca în urma noastră să nu rămână
peste tot. Nu pot să cred că nu mai este printre chiar nimic.
noi. Femeia nu este numai aşa cum pare în ochii
Moartea este o negură oribilă în care, deşi celor din afara familiei, ci aşa cum o vede bărba-
ştim că trebuie să pătrundem rând pe rând fie- tul vieţii ei, cel îndrăgostit de ea, jumătatea ei
care dintre noi, încercăm mereu să ne obişnuim sau sufletul pereche.
cu ideea că vom pleca în altă lume, dar de câte Este o fiinţă cu o mare doză de perfecţiune
ori cineva dintre noi pleacă pe drumul fără în- ajungând la cote înalte în raport direct cu pute-
toarcere spre celălalt tărâm, noi, cei rămaşi pe rea dragostei pe care o emană şi pe care este
marginea prăpastiei fără fund, simţim o sfâşie- capabilă să o insufle. În numele atingerii aces-
re sufletească incomensurabilă, o teamă de di- tui nivel de perfecţiune fiinţa feminină ar trebui
mensiuni uriaşe, o jale fără margini şi o dispera- să se dăruiască numai aceluia care o iubeşte cel
re profundă. mai mult.
Orice raţionament am emite devine fulge- Aşa cum razele sclipitoare ale soarelui, pă-
rător ilogic. Totul se sfârşeşte ca un zbor frânt trunzând printre frunzele copacilor din pădure,
brutal. Îţi vine să strigi după un ajutor care nu va brodează pe ferigi dantele delicate de aur, fe-
veni niciodată. meia reuşeşte să treacă peste toate barierele şi
Poate că Octavia ar fi dorit să se întoarcă la să ajungă la inima neîncălzită a bărbatului.
mine. Ce mult aş vrea acum să îngenunchez la pi-
Nu a apucat să-mi spună nimic în acest sens. cioarele Octaviei şi să-i mărturisesc că am ier-
Sunt numai presupuneri. A luat cu ea taina în tat-o, că numai pe ea o iubesc şi o aştept! Pro-
mormânt. Poate că viaţa noastră ar fi fost mult babil că ar fi fost extrem de surprinsă. Chiar şi
mai frumoasă ca în orice închipuire. Acum e eu însumi sunt uimit, pentru că până mai ieri
PREA TÂRZIU să mă mai bucur. Îi plăceau crizan- mocnea în mine setea de răzbunare şi un ab-
temele galbene. E PREA TÂRZIU să îi mai dăru- surd chef de a o face să sufere. Dacă aş fi reuşit
iesc un buchet. Nu îi mai pot vedea zâmbetul şi să-i fac o asemenea declaraţie sunt sigur că ar
mulţumirea pe faţă. fi fost cuprinsă de bucuria adevărată pe care o
Un munte de flori pe mormântul ei proas- simţi când recapeţi un lucru drag, crezut pierdut
păt, dar Octavia, din păcate, nu mai poate vedea definitiv.
aceste flori oferite ei. Totul e PREA TÂRZIU. Se Nu ar trebui să acuzăm pe nimeni pentru ne-
spune că morţii primesc mai multe flori decât cazurile şi eşecurile noastre. Fericirea nu ni se
cei vii pentru că regretul este mai puternic decât arată uşor. Totul depinde numai de noi. Cadrul
dragostea. propice există, numai că trebuie să-l observăm
Cei care au credinţă încă îşi mai alimentea- şi apoi nu lipseşte mult pentru a preschimba
ză speranţa că moartea nu este decât o trecere mulţumirea în fericire.
spre o lume, cum altfel, mai bună. Fiecare este O legătură dintre un bărbat şi o femeie, ori-
dator cu o moarte, aşa se spune. După ce că toa- cât de oficializată ar fi, devine penibilă dacă nu
tă viaţa avem atâtea datorii, pe măsură ce îna- se bazează pe iubire.
intăm în vârstă se achită toate datoriile, în timp În oceanul acesta de răutate, nesiguranţă,
77
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

prostie şi mărunţişuri inutile care înseamnă în mânteană se transformă într-un fel de energie
linii mari existenţa omului, pentru un singur lu- care poartă cu sine prin univers atomii invizibili
cru merită să trăieşti, un singur lucru, la fel de ai spiritului, cu toate informaţiile şi experienţele
valabil ca şi moartea, rămâne ferm, neîndoielnic stocate, integrând toate acestea în alte existen-
şi fără echivoc: dragostea. ţe.
Oricât de nefericit ar fi un om, tot se chinu- Acolo este acea linişte nemărginită şi fără
ieşte să stoarcă o picătură de bucurie chiar şi din cusur cum numai o forţă atotputernică şi atot-
propria lui suferinţă, agăţându-se cu disperare binevoitoare poate să ofere.
de orice aparenţă. De acum încolo nu-mi rămâne decât să tră-
Nevoia aceasta irezistibilă de bucurie nu este iesc ştiind că rana din suflet se va cicatriza, dar
decât o simplă dovadă că merităm mai mult. nu va dispărea complet şi orice regret ar mai li-
Nu se poate ca dincolo de moarte să fie doar cări, ar fi PREA TÂRZIU.
neant. Este exclus. În mod sigur existenţa pă-

Adina Lozinschi (15 iulie 1954, Roman, Neamț), absolventă a Universității București,
Facultatea de Limbi și Literaturi Slave, promoția 1977, și a Școlii de Muzică și Arte Plastice
din Roman, secția pian, membră a Clubului Artelor Solteris din Mangalia

Volume publicate: Leagăn de alge, poezii, Ed. Metafora, Constanța, 2007; Clepsidra fer-
mecată, proză scurtă, Ed. ExPonto, Constanța, 2012; Jarul din mare, proză scurtă, Ed. Ex-
Ponto, Constanța, 2015; Iubirea mai presus de stele, proză scurtă, Ed. StudIS, Iași, 2017;
Nostalgii de aur și frunze de rubin (coautoare împreună cu tatăl meu, Victorin Lozinschi),
Ed. Mușatinia, 2017; Sonia, roman, Ed. StudIs, Iași, 2018; Școală, dulce școală, proză, Ed.
ExPonto, Constanța, 2019; Octombrie, hotarul interzis, proză scurtă și eseuri, Ed. ExPonto,
Constanța, 2020

Colaborări:Revista de Cultură și Artă Solteris, nr. 5/2007; Antologia Solteris, Ed. ExPonto,
2007, 2010, 2012, 2014, 2017; Antologia România din suflet – 90 de poeți care celebrează
90 de ani de la MAREA UNIRE, Ed.Boldaș, Constanța, 2008; Antologia Confluențe poetice,
Ed. PIM, 2013; Antologia de proză La confluență de gânduri, Ed. PIM, 2013; Revista Surâsul
Bucovinei, nr. 2 (18), iulie 2018, grupaj de poezii

Distincții primite: Premiul Editurii EMMA; Asociația Culturală „Florema Design”, Orăștie;
la Concursul Literar „Visul”, pentru proză scurtă, 25.09.2011; Premiul III la Concursul Literar
„Visul”, ediția a VII-a, 2012, secțiunea „volume publicate-proză scurtă”, pentru volumul Clep-
sidra fermecată, 25.09.2012.

Alte activități culturale și participări: membră a Clubului Artelor „Solteris”, Mangalia,


condus de către poeta Emilia Dabu, membră a U.S.R.; „Melidonium”, Roman, jud. Neamț;
Târgul de Carte „Gaudeamus”, Constanța, cu prezentare de carte, 2015, 2016, 2017, 2018,
2019; participări la emisiuni radio cu teme literare și de creație, la invitația doamnei Stelia-
na Bajdechi, Radio Constanța, membră a Uniunii Scriitorilor de Limba Română cu sediul la
Chișinău.

78
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Marian Nencescu

Cânt și cuvânt
-o hermeneutică a armoniilor muzicale-
Pe 20 februarie 2020, „patriarhul filosofiei mai bine de un deceniu în urmă, și reunite în
românești”, profesorul-academician Alexan- volumul Filosofie și muzică. Prolegomene la o
dru Boboc, împlinea frumoasa vârstă de 90 de filosofie a muzicii, apărut în 2013, la Editura Tri-
ani. L-am sărbătorit atunci „în familie”, la Insti- buna, din Cluj-Napoca. „M-ați dat gata cu acest
tutul de Filosofie, pe cel care toată viața a fost preludiu beethovenian”, ne-a mărturisit profe-
un exemplu de etică a scrisului, într-o vreme sorul, amintindu-ne și de pasiunea sa pentru
când compromisul făcuse pârtii adânci în cul- arta muzicală, materializată, în tinerețe, prin in-
tura noastră, iar România, în ansamblul ei, era terpretarea, în calitate de prim-tenor, pe scena
mai degrabă o țară defavorabilă filosofiei. A fost Filarmonicii bucureștene, a Odei bucuriei.
(poate) o ultimă reverență în fața „celui mai bun Cu acel prilej, profesorul ne-a oferit și două
specialist în domeniul lui” – în cazul profeso- cărți recent apărute (pe care le-am prezentat
rului Alexandru Boboc, istoria filosofiei – asta pe larg în textul Despărțirea de un învățător al
pentru că, dacă nu ne-a fost fiecăruia în parte neamului, apărut anul trecut, tot în Revista As-
profesor la catedră, Alexandru Boboc ne-a fost, tralis – n.a.) și ne-a anunțat că a depus la Editura
cu siguranță, profesor de carte tuturora. În ciuda Academiei o nouă carte, Logos și Melos. L-am
unei ușoare slăbiciuni fizice, Alexandru Boboc privit atunci cu o admirație aparte pe acest ve-
deborda de vitalitate, îngăduindu-și chiar și un ritabil „părinte” al nostru spiritual, care ne re-
pahar de vin, neapărat roșu. Inevitabil, discuția amintea că ne aflăm toți sub arcada afirmației
s-a îndreptat și către muzică, mai ales că tocmai lui Jacob Bruckhard, după care orice cultură în-
atunci inaugurase, în Curtea de la Argeș, re- cepe cu miracolul spiritului, cuvântul, și se de-
vista la care și eu colaborez de mai bine de un săvârșește în cânt. Cu siguranța pe care i-o dă-
deceniu, serialul Muzică și poezie, în unitatea dea vârsta, profesorul Alexandru Boboc a ținut
formelor de stil. Era, în fapt, continuarea unor să-i mulțumească directorului nostru de atunci,
preocupări mai vechi, materializate printr-un ci- profesorul-academician Alexandru Surdu, pen-
clu similar de articole publicate în Tribuna, cu tru angajamentul de a publica cartea, amintind
79
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

și de cei aproape 60 de ani de prietenie filoso- în unitatea sa contradictorie, ființa, constituită


fică, Alexandru Boboc fiind preparator universi- din suflet, ca element esențial și inefabil, și corp,
tar, în 1958, când Alexandru Surdu pășea pragul având o structură psihic-senzorială. Elementul
Facultății de Filosofie. O generație „de aur”, am cu adevărat superior, caracteristic ființei umane,
spune, care a pus din greu umărul la re/zidirea este geniul, bazat pe factorul concret de realiza-
filosofiei în grai românesc. Două luni mai târ- re, talentul. Geniul reprezintă nucleul sufletesc,
ziu, profesorul Alexandru Boboc ne-a părăsit, în iar talentul, exploatarea, la maximum, a ener-
Sâmbăta Mare a Paștelui, la 18 aprilie 2020, „la giilor vitale. Concret, muzica este, în opinia lui
cântatul cocoșilor”, plecând spre o lume, poate, D. Cuclin, rezultatul cuplului idee-construcție și
mai bună. În același an, la 11 decembrie 2020, reprezintă transformarea ideii, în creație. Ideea
ne părăsea și profesorul Alexandru Surdu, nu păstrează misterul esenței, al inefabilului, susți-
înainte de a publica și finanța cartea prietenului nea Cuclin, fiind dublată de construcția ideală,
său de o viață. A fost încă unul din gesturile dis- care implică substanțialul, respectiv efortul cre-
crete, dar de mare angajament moral, cu care ației. Acesta este sensul elevat al artei muzicale,
ne obișnuise Alexandru Surdu. Astăzi, nu știu ce construit pe o concepție de „sorginte pitagorei-
ne lipsesc mai mult: banchetele filosofice ce ne că” (op.cit., p. 182), respectiv esența muzicală
luminau Sărbătoarea Dragobetelui, sau chiar cei a Universului, în ultimă instanță o resurecție a
doi dascăli ce nu au mai ținut seama de goethe- tezei creaționiste.
ianul îndemn: „Clipă, rămâi!”. Această „ciudățenie” ideatică, laolaltă cu
Vorbind, cândva, despre interferențele din- „fenomenul cuclin” ce l-a individualizat și l-a izo-
tre poezie și muzică în cultura română, profe- lat pe autor de comunitatea cosmopolită a mu-
sorul Alexandru Surdu dădea exemplul lui Dimi- zicienilor, a fost îmbrățișată, cu totul, de un alt
trie Cuclin (1885-1978), muzicolog, compozitor, mare filosof, cvasi-necunoscut publicului larg,
scriitor și filosof, autorul primului sistem mu- Alexandru Bogza (1895-1973, fratele scriitorului
zical filosofic „funcționalist” din cultura româ- Geo Bogza și Radu Tudoran), care și-a dedicat
nă, concentrat în primul studiu românesc de aproape 50 de ani de viață elaborării lucrării
„logică muzicală”, Tratat de estetică muzicală Realismul critic, apărută postum (București, Ed.
(v. Trebuința de filosofie la D. Cuclin, în Conflu- Științifică și Enciclopedică, 1982), unde vorbește
ențe cultural-filosofice, București, Ed. Paideia, pentru prima dată deschis despre sistemul con-
2002, p. 174 și urm.). O schiță a acestui sistem ceptelor, bazat pe cele patru categorii kantiene:
filosofico-muzical o găsim, ne avertiza Alexan- cantitatea, calitatea, relația și modalitatea, ce
dru Surdu, în volumul Corespondența cu Doru stă la baza „logicii muzicii”. În judecățile sale de
Popovici (O istorie polemică a muzicii), apărut valoare, Alexandru Bogza ia în considerație con-
la Ed. Junimea (Iași, 1983), interesul fiind spo- sonanta și disonanța precum și antinomiile to-
rit și de structura pentadică a acestui sistem, o nale, constituind un „tablou al tonalității, în care
trăsătură importantă a celor mai semnificative fiecărei note muzicale dominante îi corespunde
sisteme filosofice românești, câtă vreme și Bla- câte o sub-dominantă, apoi urmează o notă sen-
ga își concepuse sistemul tot în mod pentadic, sibilă și una tonică. În acest fel, susține Alexan-
respectiv în câte cinci triade. Fără a intra în dru Bogza, notele muzicale „se cheamă”, una
amănunte despre această construcție ideatică, pe alta, armonic și ascendent: tonica tinde spre
vom semnala că Dimitrie Cuclin pleca de la sub- dominantă, iar orice sunet natural determină
stanța primară, lipsită de atributul materialită- producerea unei armonii, în interval de quintă
ții, înaintând, palpabil, spre plasticitate, în care (eterna pentadă filosofică, am spune – n.n.).
elementul subtil, „cuplul inefabil”, îl reprezintă Ceea ce surprinde în acest sistem filosofic, ce
spiritul uman, opera de artă, în ultimă instan- leagă muzica de filosofie este faptul că, în sine,
ță, ce pătrunde până în conținutul inefabil, re- muzica se manifestă exclusiv în cadrul realului,
spectiv până la substanța psihică. În acest fel, fiind, în esență, o succesiune de sunete armoni-
se constituie cuplul suflet-corp, ce alcătuiește, ce, sau, cum spunea Alexandru Bogza, o succesi-
80
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

une de alternanțe. Esențial nu este, așadar, con- tă iodlerele săltărețe, deoarece trăiesc în zone
ținutul muzicii, cât forma, această alternanță alpine. La noi, doinele populare corespund spa-
constituind „parametrii gnoseologici ai muzicii”. țiului ondulator, respectiv alternanței deal-vale.
Imaginea dinamică, apoteotică, a Universului Acest spiritus loci, cum îl numește Blaga, influ-
imaginat de Alexandru Bogza este reprezenta- ențează subconștientul, individual și colectiv, și
tă prin așa-zisa „muzică a sferelor” („Una din- construiește ceea ce Blaga numea „spațiul ma-
tre cele mai noi ipoteze în domeniu”, observă trice românesc”, pe care îl ducem cu noi, oriun-
Al. Surdu, p. 151), în care dilatarea și restrân- de ne-ar purta pașii. Genetic, spunea Blaga, pur-
gerea Cosmosului nu sunt haotice, ci pornesc tăm cu noi „nostalgia plaiului”, și de aceea ne
de la pulsația string-urilor (string = coardă), sau plac anumite cântece, anumite culori, pe care
a vibrionilor, din care sunt alcătuite particulele străinii „nu le pot imita”. Legătura dintre pulsați-
elementare, și care sunt încărcate cu o energie ile universale, de care vorbea Alexandru Bogza,
vibratorie. La nivel macro-cosmic, quasarii, cei și universul muzical ancestral, are la bază unda,
mai mari producători de energie din Univers materializarea celor două serii ale armonicelor
emit unde sonore și de lumină, respectiv vibra- muzicale, ascendentă și descendentă. Interpre-
ții care se pot auzi cu telescoapele performante. tând unda, respectiv tonul/tonalitățile muzicii,
Această „muzică” celestă, ce nu este, în viziunea ca pe niște constante, avem în fața ochilor ima-
lui Alexandru Bogza, decât pură „mecanică vi- ginea unui univers unitar ce reproduce, „la sca-
bratorie”, reprezintă un „caz limită” al mișcării ră”, planul Divin: „Unitatea universului nu este
universale și ilustrează, în opinia sa, două prin- decât o reproducere la scară a planului după
cipii: „variabilitatea entropică și invariabilitatea care se înlănțuiesc formele armoniei muzicale”,
cantitatică a energiei” (op.cit., p. 151). spunea Alexandru Bogza.
Acest model universal al muzicii/mecanicii Urmărind aceste constante, Lucian Blaga
cosmice reprezintă limita superioară a sonici- a aplicat problema spațialității, la muzica po-
tății și deschide, în opinia lui Alexandru Surdu, pulară. Filosofic vorbind, în sens spenglerian,
„perspective filosofice reale”. Astfel, în timp ce dacă spațiul-matrice se schimbă, intervenind
astronomii descifrează legile mecanicii celeste, creșterea, maturizarea, iar apoi declinul, care
Alexandru Bogza „citește portativul universu- este soarta creațiilor folclorice? Oare doina, ba-
lui”, surprinzând, prin imagini muzicale, legile lada ori cântecul bătrânesc se schimbă odată
unității și ale luptei contrariilor, ale progresului cu vremurile? Răspunsul îl vom afla, peste ani,
și regresului universal. Modelul muzical obținut răsfoind unul dintre ultimele volume „de su-
se derulează după o schemă pentadică („saltul flet” ale profesorului Alexandru Surdu. Vorbind
de qvintă”, îl numește filosoful), după un model despre obiceiurile tradiționale maramureșene,
imaginat cândva și de Lucian Blaga. Gama pen- în speță dansurile și cântecele populare, auto-
tadică imaginată de Alexandru Bogza reprezintă rul observă: „Dacă spectatorii nu sunt în același
o proiecție intensă, ca o „lumină vie” (natura- timp și interpreți, cântecul popular, oricât de
lă, îi spune filosoful), concentrată asupra părții frumos ar fi interpretat, moare (De pe teren, pe
celei mai elevate a folclorului muzical românesc scenă, în Ordinul Cavalerilor Marmațieni, Tg.
– respectiv „realitatea originală”. Nu întâmplă- Mureș, Ed. Ardealul, 2020, p. 77). Iar motivele
tor, primul nostru filosof-original, Vasile Conta, „morții” unei melodii nu țin de moartea fizică
mărturisea: „Când mă apucă aleanul, fluier doi- a solistului, ci de egoismul celui care o confis-
na ciobănească din satul meu”. că în nume propriu, considera Alexandru Surdu.
La fel, Spațiul mioritic, blagian, abundă de Soluția? Adaptarea cântecelor la o interpretare
asemenea observații. Mergând pe urmele lui colectivă, care să fie încurajată chiar pe parcur-
Spengler și ale lui Frobenius, L. Blaga caută do- sul concertelor. De aceea, nu rareori, Profesorul
vezi despre sufletul românesc, inclusiv în creați- ne încuraja pe noi, apropiații Domniei-sale, să
ile muzicale. Rușii, spune Blaga, trăiesc în stepe, cunoaștem și să fredonăm melodiile românești,
iar baladele lor sunt „molcome”, tirolezii își cân- parte din tezaurul viu al nației.
81
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Desigur, astfel de observații și conexiuni, ve- cea mai înaltă măreție cu care Creatorul și-a
nite din partea unor gânditori, iubitori de mu- înzestrat fapta sa favorită. Prin cele șapte note
zică, merită reținute. În acest context, lucrarea muzicale, omul imită susurul apelor, încovoa-
postumă a lui Alexandru Boboc, Logos și Melos. ie pădurile, cutremură, blestemă, râde și imită
Prolegomene la o filosofie a muzicii (București, harfele morții. Cu alte cuvinte, omul se naște cu
Editura Academiei Române, 2020) este mai mult geniul muzical” (op. cit., p. 97).
decât necesară, cu atât mai mult cu cât muzica Făcând apel la o vastă literară de specialita-
scapă adesea tentativelor de conceptualizare. te, invocând nume sonore din istoria și teoria
Înainte de a semnifica, deci de a se supune unei muzicii, profesorul Alexandru Boboc identifică
judecăți critice, muzica, poate în aceeași măsură și explică similitudinile dintre grai și cânt, invo-
ca și filosofia, provoacă, tulbură, emoționează, când melodia, ritmul și armonia. În fapt, con-
deci face apel direct la acele impresii vagi, fluc- stată profesorul, „muzica începe odată cu me-
tuante ce apar în conștiința ascultătorului, fără lodia” (op. cit., p. 41), altfel spus, Le rythme ā
ca acesta să fie pe deplin conștient de semnifi- la priorité, mais le mélodie a la primauté, după
cația precisă a mesajului ideatic. cum spun cele mai multe tratate de teoria muzi-
În acest sens, asocierea dintre Cuvânt/Logos cii. Fiind vorba de o comunicare abstractă, subli-
și Cântec/Melos este cu atât mai riscantă, recu- mată, muzica devine, după cum observa cândva
noaște Alexandru Boboc, câtă vreme nu avem și Arthur Schopenhauer „Un exercițiu inconști-
niciodată siguranța deplină a înțelegerii sensului ent de metafizică, în care spiritul nu știe că el
imanent al muzicii. De aceea, cartea profesorului filosofează” (v. Lumea ca voință și reprezenta-
Alexandru Boboc, alcătuită din varii intervenții, re, Selecția textelor, traducere, prefață și bibli-
adunate de-a lungul timpului, ordonate ideatic ografie de Alexandru Boboc, Cluj-Napoca, Ed.
și retopite unitar, este mai degrabă o incursiune Grinta, 2014, p. 48). Pe această linie, cea mai în-
în lumea muzicii, iar nu neapărat ceva nou. Non drăzneață teză filosofică avansată de Alexandru
nova, sed nove (nu lucruri noi, ci în chip nou) ar Boboc este asocierea muzicii cu poezia. Asemă-
putea fi fără greș, mottoul sub care profesorul nările nu țin de melodie/temă poetică, ci merg
Alexandru Boboc și-a așezat comentariile sale mai departe, vizând tonul/mijloacele literare,
filosofico-muzicale. O primă observație vizează corporalitatea subsistentă a poeziei și ritmul/
Logosul, prezent în titlul cărții (lego, legein = a arhitectura interioară, construcția reprezentării
vorbi, a spune; popular = vorbă, cuvânt). Pen- artistice. Figurat vorbind, orice creație poetică
tru greci, logosul era esența tuturor lucrurilor, el cu formă fixă este o creație muzicală in nuce. Fe-
plecând de la logosul divin (to theos logos), pe nomenul a fost semnalat inițial de Hegel, care,
care trebuia să-l urmeze gândirea. Așadar, Gân- în Prelegerile de estetică, compara legile ce gu-
direa era totuna cu Ființa, iar Logosul era chiar vernează armonia tonurilor muzicale cu poezia,
Divinitatea (ho theos), ale cărei supracategorii dar și cu artele plastice: „Poezia, ca artă a vorbi-
însumau Unul, Totul, Infinitul, Eternitatea și Ab- rii unește, în sine, cele două extreme, respectiv
solutul. Cu alte cuvinte, dacă Totul este Unul, artele plastice și muzica, pe un superior, însuși
fără margini, fără început și fără sfârșit, veșnic domeniile spiritualității”.
sie însuși înseamnă că în afara Logosului nu mai Cele trei domenii ale artei (respectiv muzica,
este nimic (Al. Surdu, Logos, cuvinte și rostire, în poezia și artele plastice) au ca element comun
La porțile împărăției, București, Ed. Contempo- limbajul, observă Alexandru Boboc, în esență
ranul, 2016, p. 78). Logosul, diferențele fiind date de formele exte-
În altă ordine de idei, muzica/cântul, sau rioare, în care se aplică regulile artei: melodia
Melosul, cum îi spune profesorul Alexandru e însuflețită de armonie, poezia se autoplăs-
Boboc, este o construcție ideatică și mentală muiește, fără a recurge neapărat la dezvoltări
distinctă față de oricare dintre arte. În lucrarea melodice, iar artele plastice au la bază figura,
Viața lui Beethoven (București, Ed. Tineretului, perceptibilă exclusiv cu simțurile. Ca o conclu-
1957), Romain Rolland afirma că: „Muzica este zie, dacă pe viitor nu se vor ivi alte ordonări/
82
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

conturări valorice, limba va continua să domi- Das Sein, la Heidegger, ca Idee – n.n.). După
ne latura semantică a comunicării, cu condiția, Gradamer, fenomenul interpretării ține cel mai
subliniază Alexandru Boboc, ca vorbitorii: „Să mult de hermeneutică, muzica și cuvântul fiind,
învețe s-o utilizeze la valoarea ei reală: adică să fundamental, o modalitate de expresie a gândi-
redescopere melodia vorbirii, așa cum făceau rii: „În măsura în care au de-a face cu limbajul,
grecii, care vorbeau și cântau în același timp” acestea au valoare de universalitate. Ce nu este
(Logos, op.cit., p. 47). semn nu este nici un moment al procesului de
Așadar, cântul (cu regulile lui stricte) sau Me- comprehensiune” (Semantică și hermeneutică,
losul, cum îi mai spune Alexandru Boboc, este în Filosofia contemporană în texte alese, tradu-
șansa omenirii de a salva limbajul de la degra- se și adnotate de Alexandru Boboc și I. N. Roșca,
dare, ambele ipostaze ale comunicării derivând Tipografia Universității București, 1999, p. 246).
din ceea ce, de la Nietzsche încoace, numim „fe- Reunind semnificațiile sau „lumile posibile”,
nomenul originar”, fie că este vorba de unitatea de care vorbea Leibniz: „Lumile trebuie privi-
muzicii, teoria culorilor, sau universul poeziei/al te în pluralitatea lor. Elementul lor comun este
mitului: „Tragedia desăvârșește muzica, spunea disjunctiv. De aceea, poate fi reală numai una
Nietzsche, iar mitul trezește în ascultător im- din ele”, Opere filosofice, I, Ed. Științifică, 1972,
presia că muzica nu a fost adăugată decât ca să p. 510) cu intenționalitatea și obiectualitatea
dea viață plastică mitului” (Nașterea tragediei, (universul „operei” inclusiv al celei muzicale
București, Ed. Cartex, 2018). Produs al spiritului, reunește și „universul autorului, date reale ale
sau pur și simplu materializare a ideii platonici- existenței sale – n.n.) interpretarea sau „perfor-
ene, „fenomenul originar”, în forma lui exteri- manța creatoare” ține exclusiv de performanța
oară „modul de a fi” al muzicii asociat de Lucian omenească.
Blaga fenomenului stilistic („Omul creator nu se Este ceea ce sublinia și Al. Surdu, când con-
poate manifesta decât în cadrul stilistic, spu- stata că producțiile folclorice, „confiscate” de
nea L. Blaga în Orizont și stil, București, 1969, interpreți abuzivi, mor, în lipsa suportului co-
p. 3), reunește forma și materia sonoră natura- lectiv. Altfel, opera de artă are viața ei, ea re-
lă, muzica având rădăcini comune, am văzut, cu produce un model superior, etern, al Logosului
poezia/mitul, dar și cu imaginea/artele plastice. divin („Se dirijează după scopul ales de Crea-
Rezultă o creație complexă imitativă, în care re- tor”, spunea Tudor Vianu în Tezele unei filosofii
găsim marile ritmuri ale Universului (string-urile a operei, București, Ed. Minerva, 1978, p. 529),
despre care vorbea Alexandru Bogza), totul or- fiind ordonată și condusă de spiritul viu (reunire
donat într-o formă sonoră invadată decorativ de fericită, am spune, a spiritului personal, cu cel
stil. Puterea muzicii este, așadar, finisajul, cum îi obiectiv – n.n.).
spune Alexandru Boboc, forma penetrantă, care Raportul dintre muzică și interpretare ține,
nu mai este nici natură, nici comunicare, ci, pur subliniază Alexandru Boboc, de frază: „Fra-
și simplu, stil, sau, cum spune Alexandru Boboc: za muzicală/piesa decurge temporar, iar orice
„Setările muzicale, amplificate de reducția la moment auzit este doar prezentul. Trecutul s-a
natură și potențate de conștiința istoricității se stins, viitorul nu este în față. Ascultătorul are
manifestă sub forma unor intuiții cosmice” (p. permanent în atenție o construcție temporară,
57). succesivă, iar abia la final i se dezvăluie întregul,
Dăruit interpret, nu doar simplu „consuma- când întregul real s-a stins” (p. 180). Așadar, nu
tor” de muzică, Alexandru Boboc a acordat o faptul de a fi dă valoare muzicii, ci ceea ce ră-
atenție deosebită și conceptului de interpretare mâne. Altfel spus: „Când muzica nu se face de
muzicală, punctul unde semantica și hermene- la sine înțeleasă, trebuie să te abții s-o explici”
utica își dau mâna, spre a conferi muzicii ceea (Daniel Schubart - O istorie a muzicii universa-
ce s-ar numi semnificația (pe linie aristoteliană, le, București, Ed. Muzicală, 1983). Mai simplu,
semnificația constituind o asociere între posi- decât o ființă vorbitoare ar fi fost de preferat ca
bilitate și realitate, o reprezentare a fiindului/ omul să fie doar o ființă cântătoare.
83
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Ca de obicei, cartea lui Alexandru Boboc are muzica, la fel ca și cuvântul, se naște din plăcere
și o anexă. Este vorba de un studiu original des- și din durere. Esența artei o reprezintă voința,
pre Monadologie și polifonie la Leibniz și Bach Logosul (divin). Altfel spus, cântul și cuvântul
( comunicare susținută la Societatea Leibniz, sunt arte ale apariției, iar ambele poartă, în
din România, în 2019) și de două traduceri ori- sine, factorul metafizic și hermeneutic. „Spiritul
ginale, De Characteristica Universalis, a lui G.W. limbii este spiritul muzicii”, spunea Nietzsche, și
Leibniz și J.B. Bach, de Claudio Casini. Concluzia: noi odată cu el.

Marian Nencescu; născut în București, la 17 iulie 1953.

Liceul „Ion Creangă”, din București, Facultatea de Litere, a Universităţii din Bucureşti, Curs
post-universitar de Jurnalism, doctor în filosofie la Universitatea de Nord, din Baia Mare.
Documentarist la Institutul de Istoria Artei din București, reporter în presa centrală, șeful
Serviciului Patrimoniu Cultural Bucureștean, la Biblioteca Metropolitană, din București,
cercetător științific la Institutul de Filosofie.

Redactor-șef al revistei trimestriale Detectiv Cultural, București (din 2016).

Debut publicistic în săptămânalul Apărarea Patriei (1986). Debut editorial: Însemnări din
zilele Revoluției (volum colectiv, Editura Militară, 1990).
Volume publicate (selectiv): Tradiție și comunicare (2003), Comunicarea prin cultură
(2005), Metanoia (2008), Timp și mit în basmul tradițional (2013), Cititorul de control
(2014), Respirația lecturii (2016), Lecturi cu premeditare (2018), Delicii istorico-literare
(2020), Artificii critice (2020), Dialoguri confortabile (2021).
Este membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala de Critică, și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști.

Premiul pentru Filosofie al Filialei Târgu Mureș, a Uniunii Scriitorilor (2019).

84
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Vasilisk Donica

Întâlnirea
„Tânăr am fost și am îmbătrânit, și n-am văzut pe cel drept părăsit...”
(Psalmii 37, 25)

Era noaptea, după ora 12. putea spune multe, putea spune totul.
Sta după obiceiul său de demult, după rugă- O icoană cu chipul dulce al Maicii Domnului,
ciunile de seară, pe scaunul lui ros de atâta stat, parcă vie, cu care vorbea din tinerețile lui, des-
fără spată și în contemplație – aștepta... pre toate și care știa, și ea, toate din cărțile lui,
Aștepta de mai bine de-un veac, peste ..., nici îl chema la o nouă discuție, dar văzându-l că stă
numărul anilor nu-l mai știa cu exactitate, seară trist și îngândurat, a pălit a întristare și ea în col-
de seară, ceas după ceas, până afară se lumina țul dinspre răsărit al odăii, în care era așezată, și
bine de ziuă și soarele îi pătrundea în odaia lui în lumina palidă a lumânării părea că surâde a
săracă, printr-o fereastră de dimensiuni mici, cu speranță.
ochiul sticlei tulbure de la fumul lumânărilor și Despre așteptările lui, nu știa niciun suflet
al candelei, ce îi țineau hangul tot de-atâta timp viu de prin împrejurimi și nici din mănăstire, deși
– întâlnirea. comunica, ziua, cu toți și multă lume îl căuta să-i
Odaia lui era de dimensiunile unui mormânt ceară sfatul în diferite situații și împrejurări.
cu pereții afumați și îmbâcsiți cu miros de tămâ- Era înalt și puțin îndoit de ani, ca o streașină
ie. În ea îi încăpeau scaunul bătrân, care îi era ca veche, uscățiv. Purta întotdeauna o reverendă
un frate, de care nu s-a despărțit parcă din copi- curată, încinsă cu un brâu, semn al lepădării de
lărie, laița de scânduri, pe care era așternut un lume, de sine. Cu părul nins de așteptare, dar
țol vechi și ros de molii, iar în dreapta ușii joase, poate de ani, dar poate de greutăți, cine știe, nu
un cuier bătut în perete, cu o reverendă și o rasă prea lung, până la umeri și puțin ondulat ca va-
spânzurate de el, ponosite și ele, de greul anilor. lurile albastre ale mării legănate ușor de vântul
Nu era singur în acest decor sumbru, îl însu- moale, așezat frumos cu grijă, peste cap. Bar-
flețeau cărțile, prieteni fideli, care erau așezate ba – de aceeași culoare, nu prea mare, semn că
în niște cutii clădite cu grijă lângă patul lui, câte- avea el ceva în sinea lui, de nu o lăsa să crească
va sub el, dovadă că erau multe. În pofida mul- așa ca la alți călugări înaintați în vârstă. Cu fața
țimii lor, pe toate le știa pe nume, despre toate senină și blândă, la culoare ca ceara curată, cu
85
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

ochii albaștri cum e cerul de după ploaie, când cauți mai bine şi mai sigur decât între călugări,
se ivește curcubeul zâmbitor, semn al împăcarii. între călugării care trebuie, care sunt datori să
În ciuda vârstei pe care o avea, părea puternic și fie buni”.
tânăr, de parcă iată acum a coborât de pe cruce Acest loc pitoresc, această grădină domneas-
și e frate drept cu Hristos puțin îmbătrânit. că, cu ciripit de păsări, aceste dealuri nu prea
Nu a stat aici tot timpul. Din mănăstire, l-au înalte, aceste poteci cunoscute de el, ca pe cele
scos și l-au alungat. Își amintește mereu ziua cinci degete de la mână, acest râuleț cu susur
aceea, când au vrut să-l piardă pe un deal din liniștitor, acest colțișor de rai, unde era ampla-
apropiere, dar o femeie în alb l-a apărat de sată mănăstirea lui, i-au lipsit mult în perioada
glonț, cu trupul ei, și s-a făcut nevăzută. Răufă- calvarului îndurat și numai gândul de revedere îi
cătorii au fugit speriați, iar el a revenit în odaia îndulcea chinurile.
lui și a văzut-o pe cea care l-a salvat, în icoana Ziua, era preocupat de iubirea cea mare pe
de care nu s-a mai despărțit de atunci, cu excep- care o avea, a aproapelui. La fiecare întrebare,
ția timpului de restriște, dar și atunci, o purta călugărul zâmbea cu subînțeles, dezgolindu-și
inima lui. A ascuns-o în podul unei fântâni din dantura albă, răspunzând tuturor calm, cu ,,To-
ograda unui creștin din sat, ca să nu i-o ardă, așa tul o să fie bine!”, vorba care și celui mai îm-
cum au făcut cu multe lucruri sfinte și cu icoane, pietrit și necăjit suflet de pe fața pământului îi
atunci când i-au împrăștiat pe toți, la vremea insufla speranța de participare la slujbele de di-
aceea de grea cumpănă pentru creștini, dar, mai mineață și seară, de la care nu a lipsit niciodată,
ales, pentru călugări. de când s-a întors, dar noaptea... aștepta, era el
A trecut mult timp de atunci. De acele vre- convins că noaptea va veni.
muri, își amintește ca de „o mică cernere” a În multe seri, îndeosebi în serile senine și
creștinilor, așa cum numește el, întâmplările lungi de iarnă, la așteptarea Lui, participa și luna
acelor timpuri, știa că „cernerea cea mare” încă ca o crăiasă a nopții, care avea drept slujnice,
va veni, dar nu era convins că el o va apuca. Mai miile de stele, deși, din iluminatorul lui mic, nu
mult sau mai puțin conștient, călugărul a pen- le putea cuprinde pe toate cu privirea, le cu-
dulat toată viața între aceste două cerneri, fără prindea cu gândul, știa că sunt mii și mii. Luna
să-și dea seama. uneori pătrunde adânc în cavoul lui pentru vii
A fost ridicat, cum zic el și mulți alții, și dus la și cu lumina ei îi amplifică dorul de lumina cea
un penitenciar special creat pentru mitropoliţi, vie – Hristos.
episcopi, cardinali, rabini, preoţi budişti, pastori De multe ori i se părea că așteptarea e za-
strânşi din toată lumea. Aici erau adunați oa- darnică și că nu e adevărat ceea ce scrie în căr-
meni de diverse rase, de diferite religii, de di- țile pe care le-a citit, chiar dacă avea marcate
ferite civilizaţii și nu i-a fost deloc ușor acolo, să în fiecare locurile unde era descrisă întâlnirea,
aștepte, dar și acolo, era mereu plin de dumne- întâlnirea cu Hristos și în fiecare seară recitea
zeire, iar chipul lui emana o lumină odihnitoare ceea ce scrie în ele, chiar dacă îi lua mult timp,
pentru toți cei care erau cu el, botezați în același să așeze cutiile cu cărți la locul lor, el avea înain-
calvar și de fiecare dată, când se făcea diminea- te însă toată eternitatea și dacă îl va afla Hristos
ța, iar el nu închidea un ochi așteptând întâlni- răscolind prin cărți, își avea pregătit răspunsul.
rea, cei din jur îl vedeau de parcă ar fi fost atins Deseori în așteptările lui cugeta cât de mi-
de un inexplicabil proces de reîmprospătare. nunată este lucrarea acestui Hristos. Cât de fru-
Ținea cu tot dinadinsul să revină aici, la mă- mos va fi atunci când îl va ridica pe om de pe
năstire, căci pentru el, cu adevărat, mănăstirea pâmânt, la cer... Cât de fericit va fi el atunci...
era tinda Raiului, casa lui Dumnezeu, poarta ce- Dar câtă răbdare are acest Hristos, în a-l învăţa
rului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi pe om, câtă încredere are el în omul acesta, că
locul fericirii, și numai aici se simțea cu adevărat se poate îndrepta, că Îl va aștepta până va veni.
împlinit și fericit, așa cum spune vorba: „Cauţi Știa că Hristos nu îl lasă pe om de izbeliște, că
în lumea aceasta un om fericit – nu ai cum să-l îl cheamă necontenit la viaţa cea adevărată, în
86
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

curăţie, și nu în patimi, în dreptate, și nu în min- care trăiește e tot mai greu și mai greu, mult mai
ciună, în iubire, și nu în invidie și răutate, în mul- complicat decât în acele vremi, pe care le-a trăit
ţumire cu ceea ce are, şi nu veşnic nemulţumit. fiind prigonit. De ce nu vine atunci?
Nu, el nu era nemulțumit că întârzie, avea Când se gândea la oamenii de azi, care i se
să-L mai aștepte un veac, dacă ar fi trebuit. Însă arătau întocmai ca în scriptură – „iubitori de
îl frământa mereu socotelnița vremii și duruta sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hu-
întrebare „Când va veni Fiul Omului oare va mai litori, neascultători de părinți, nemulțumitori,
găsi credinţă pe acest pământ?”. De fiecare dată fără cucernicie, lipsiți de dragoste, neînduple-
când se gândea la răspunsul acestei întrebări, cați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de
i se răcea trupul și inima înceta să îi mai bată, bine, trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori
o burboană de sudoare amestecată cu sânge i de desfătări mai mult decât iubitori de Dum-
se prelingea pe frunte, pe pielea lui galbenă și nezeu…”, se gândea că acestea sunt, pe bună
zbârcită și, odată cu căderea ei, se prăbușea pă- dreptate, semnele sfârșitului, semnele „marii
mântul. cerneri”, de care și el, care părea atât de puter-
Își amintea din cărțile lui de Pavel, care, în nic, se temea.
drum spre Damasc, pornit în prigoană asupra Aceste vremuri grele au devenit primejdioa-
creştinilor, s-a pomenit faţă în faţă cu Hristos. se – nu pentru el, pe el nu-l privea, ci din contră,
Lumina acestei întâlniri a fost atât de puternică, îi favoriza marea întâlnire – pentru lume, pentru
încât Pavel a orbit. Lumina orbitoare l-a oprit din creștini. Cât de periculos este pentru oricine să
calea sa către întuneric. Dintotdeauna, și-a dorit fie înconjurat de imoralitate, egoism şi goană
o întâlnire ca aceasta, dar în adâncul cugetului după plăcere, acestea le auzea de la cei cu care
era convins că întâlnirea lui va fi una frumoasă – zilnic stătea la vorbă, veniți de pretutindeni, dar
a lui, și atunci nimic nu mai conta. parcă de nicăieri și se minuna și mai mult când
Știa că întâlnirea cu Hristos este atunci când până şi credincioşii se obişnuiau foarte uşor cu
El însuși te caută și de ce anume pe el nu-l că- aceste lucruri și înceteau să mai fie dezgustaţi
uta? de ele.
Versetul „Bateți și vi se va deschide” îi răsuna Se gândea mereu că a mai trăit această lip-
mereu în minte ca vuietul unei cascade, știa însă să de evlavie, de îndepărtare de la credinţă, dar
că putea bate uneori îndelung, așa cum i s-a în- nu atât de tumultoasă ca azi și asta îl speria. Îl
tâmplat de altfel, dar de deschis să nu-i deschi- ruga pe Hristos să mai țină veacul, să lungească
dă nimeni. Știa și de ce. Știa că nu este pregătit timpul, ca să aibă bucuria cea mare totuși, să-L
încă pentru întâlnire, nu este gata să-l privească întâlnească fericit și ca toți cei din jur să fie fe-
față către față pe „Dumnezeul cel Viu”, căci a te riciți ca el.
întâlni cu Hristos înseamnă să mergi la judeca- Nu știa bătrânul călugăr că el e cel ce ține
tă, este la fel cum ai întâlni o frumusețe necon- echilibrul, că e pilonul pe care se sprijină cerul și
diționată, un adevăr necondiționat, o dreptate că dacă el, în microscopicul lui egoism, în dorin-
necondiționată, și el, în fața acestei frumuseți, ța de întâlnire cu Hristos, ar ceda, pământul s-ar
acestei dreptăți și acestui adevăr, în fața sfințe- prăbuși, cerul s-ar prăbuși, întreg universul s-ar
niei mari, va sta fără răspuns, din acest motiv, prăbuși... Sau poate știa... numai Cel pe Care
aștepta timpul maturizării... sau poate – Hristos Îl aștepta cu atâta ardoare cunoștea răspunsul
știe mai bine?! acestei întrebări și motivul întârzierii.
Dar oare cât să mai aștepte? În vremea în

87
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Nicolae Nistor

Aici sunt puține cruci Suntem doi care trec

o sală de așteptare
Am văzut locuri cu puține cruci unde cardul de sănătate
unde viața este nemuritoare. este golit din mine
Acolo oamenii nu au vârstă unghiile roșii ale asistentei
sau dacă au pun viață în perfuziile mele
au uitat-o așa intenționat... apoi tastează mesaje de iubire
Pe acolo, dracul nu are haltă, nu mai contez pentru ea
vede multe mănăstiri sunt risipă de medicamente
și sperios din fire pe o listă de economat
nu intră... hei viața merge înainte
Din crucile astea vechi au terminat de scris anamneza
cresc verdeață unui nebun acoperit cu cearceafuri
și flori cu parfum de măr, iluziile albe întinse pe culme
viața se odihnește de femeia iubită așa se spune
după o gură de apă de izvor coala de hârtie unde semnez
și stă la taclale cu lemnul din mănăstire să intrați în mine cu picioarele înainte
cu ei, cei ascunși în cruci dincolo de geam văd fețe
și nimeni nu știe, schimonosite care se roagă
să fie acesta tărâm de poezie!? să mai trag de viață ca ața
ascunsă a speranței
tot pe aici este unul care
mă trage din tavan
nu mă lasă să plec
pe mine sau pe cel din cearceafuri
doar suntem doi care trec!

88
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Identități suprapuse
Durerea este metaforă
unde am trăit eu
lacrimile nu stau în buzunare
scrisul este spovedania unui credincios suferința desființa anotimpurile
care are dialoguri despre oameni conducătorul se răzbuna
cu Dumnezeu vopsindu-ne în roșu
mare corvoadă pentru un suflet în fiecare zi de sărbătoare
care știe că durerea este metafora mic și mare eram croitorii
prin care ne dezlegăm de păcate unui singur model de costum
ne pregăteam
să ne amestecăm identitățile
într-o epocă cu o singură pușcărie
Armonia sufletelor atunci ploile erau acide
să ardă livezile și grădinile din noi
permanent eram duși pe stadioane
fiecare om are o poveste
să cântăm pentru conducător
o picătură în oceanul acestei lumi
niciodată nu am cărat o pancartă
lacrimile nu pot inunda poveștile
cu fotografia conducătorului
ascunse-n piatră
mama mă îmbrăca
fiecare zi este o temă pe care o faci sau nu
în costum popular – busola care mă ajuta
o treci sau o uiți
să nu mă rătăcesc niciodată
norocul este că cineva care te știe
cămașa de rezistență
așa pe dinafară
cusută de mama-mare
spune o poveste despre tine
cu borangic și lacrimi
nu contează dacă este adevărată
de unde vin eu
este bine că o rostește
oamenii caută crucile uitate
altfel poveștile trec
și bisericile răsturnate
în seriale pe străzile vieții
cei de azi numesc acele vremuri
și nimeni nu le cuprinde
antropologia unei generații pierdute
un necunoscut pleacă
prea târziu ca cineva
să spună ceva despre el
te uiți în curtea unei biserici
și vezi un măr înflorit Bibliotecarul nemuritor
dintr-o cruce de piatră
așa ai ce povesti urmașilor
cum crucile nasc viața până ne vom întâlni în veșnicie
cum poveștile nasc povești prefer colile de hârtie
ca un copac cu mult soare în care viața este o lungă povestire
care iese din întuneric închisă și deschisă permanent
cu triluri de păsări colorate între coperțile de infinit
și multă verdeață iar eu un semn de carte
prin care se plimbă viețuitoarele aicea pe pământ
o armonie a sufletelor bibliotecarul care
pe care Dumnezeu frânge spațiul și timpul
nu o părăsește niciodată călătorind

89
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

112…
Singurătatea îmbătrânită

un poem la modă începe


am fost și eu cineva cu numărul 112
pe vremea când suspans sau tragedie
dansul nu tăcea într-o ambulanță în vrie
am avut mâinile suave mă întorc în timp – până se repară
de pianist care pana de supraviețuire
nu plânge chiștoacele de rezervă adunate
acum am adormit din față cinematografului Patria
lângă fereastră „Lanțul” era vândut la suprapreț
și aștept timpul copilăria în evazați-clandestini
care nu mai vine din pânza de filtru a combinatului
eu sunt aici plimbările la mare cu nașul
dar nimeni nu mă știe câte nu-ți trec prin cap când nu ai aer
sunt doar o cifră când vrei o țigară ca o rugăciune
mare într-o frizerie iar salvatorul tău plânge
unde că nu mai poate învinge moartea
mai tai cu foarfeca fărâma prin roata de rezervă împrumutată
de singurătate încă vie la altă ambulanță
am fost și eu cineva care nu mai poate să se întoarcă
privește această fotografie un poem se termină
cu aglomerație de suspine
când suni la 112

Nicolae Nistor: n. 24 martie 1958, Mihăeşti, Vâlcea, scriitor


Din 1989, colaborator la săptămânalul 7 zile și cotidianul Actualitatea vâlceană. Este unul dintre
fondatorii Societăţii Culturale „Anton Pann” (membru în Consiliul Director), membru al Cenaclului
Poetic Schenk și al Cercului Literar de la Cluj. A primit Premiul de Excelență eCreator și a fost laureat
pentru poezie cu Mențiune Specială la Festivalul eCreator (ediția a II-a).
Premii: Este laureat al Concursului Național de Poezie „Radu Cârneci” (locul VI, mențiune și
diplomă de onoare). Diplomă di merito la Concorso di poesia „IL PARNASO-PREMIO ANGELO DI
VECCHIA” IV EDIZIONE 2018/2019. Premiul Special al Juriului al Festivalului-Concurs Internaţional
de Creaţie Literară „Grigore Vieru – Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi!”, Ediţia a VIII-a, 2020.
Activitate literară: Nicolae Nistor a publicat și a fost consemnat în numeroase reviste literare
din țară și străinătate, dintre care menționăm: Viața Românească, Convorbiri Literare, Discobolul,
Hyperion, Actualitatea literară, Conta, Luceafărul, Cafeneaua Literară, eCreator.
Autorul este prezent în peste 40 de lucrări colective.
Volume publicate: Scrisori către Eva (volum premiat de editura Singur, de Societatea Culturală
„Anton Pann” şi de Radio Unirea din Diaspora românească, editura Singur, Târgoviște, 2014); În-
gerul timpului (editura Singur, Târgoviște, 2015), propusă unui sondaj făcut de Bookaholic, pentru
Cea mai bună carte românească din 2015; Baleiajul vieții sau impedanța spaimei (editura Singur,
Târgoviște, 2016); Iubire cu gust de Marsala (editura Singur, Târgoviște, 2016); Elefantul din vitrina
de cristal (editura e Creator, Baia Mare, 2018); Dincolo de întuneric (editura Hoffman, seria Hoff-
man Contemporan, 2019).

90
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Mihai Jitaru

Bârfe

E un adevăr ce doare,
Că există multe limbi
Ce dau vorbelor amploare
Și nu poți să le mai schimbi.

Limbi acide, ascuțite Vorbele vin în cascadă


Ale multor bârfitoare, Și sunt pline de venin,
Ce nu sunt deloc păzite Pentru-a trage o tiradă
Și vorbesc fără-ncetare, Niciodată nu se-abțin.

Care-s pline de piper Paiul altora îl văd,


Și cu bârfa – țel de viață, Vorbind mult, vorbind în cor,
Apoi știu și toaca-n cer, Parc-ar fi în plin prăpăd,
Parcă s-au născut în piață, Dar nu-și văd de bârna lor.
Pentru toți cei bârfitori:
Auzim gurile sparte, Limba să vă-nțepenească,
Dedate la defăimare, Să vă crească și tumori,
Peste tot, ținând rapoarte: Clanța să vă amuțească!
Pe la bar, prin piața mare,

La serviciu și pe stradă,
Pe la porți, pe după gard,
La petreceri, prin ogradă
Și-n biserică o ard.

91
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Anomalii

Oare-n lumea asta mare,


Mai găsim ceva normal,
Cum era în vieți primare, Se stârnesc, ades, războaie
Într-un timp inițial? Pentru o democrație,
Recunoaștem, și e bine, Când petrolu-i la bătaie
Toate au evoluat, Pace-n veci nici n-o să fie.
Făcând multe pentru sine,
Omul s-a emancipat. Se fac cercetări demente
Cu otrăvuri și deșeuri,
S-au născut însă-n tăcere Apar noi medicamente
Niște „viermi” cu guri umflate, Și mâncăm mulțimi de euri.
Care-au vrut averi, putere,
Lovind în normalitate. EI se zbat, de ani încoace,
Să ne bage cipu-n cap,
Se testează droguri rele, Pentru cancer n-o pot face,
Se fac arme nucleare, Nu dau bani nici pentr-un hap.
Când în lume sunt răni grele:
Foamete, boli, poluare. Apa e contaminată,
Aerul e poluat,
Vindem munți și țara toată
La străini, de-al nostru stat.

Incultura-i promovată,
Impostura-i peste tot,
Guvernarea e trucată
Și ne fură chiar la vot,

Iar la „dreapta” judecată,


Cel bogat nu stă la beci,
Cel sărac e bun de plată,
Căutând dreptate-n veci.

În oricare colonie,
Victimă-a globalizării,
Stăpâni, alții o să fie,
Să culeagă rodul țării.

Ca să ne păzim ființa,
Să alegem căi urgente,
Iar dorința și credința
Să ne fie vehemente!

UITARE
Sculptura: Mihai Jitaru
92
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Geneză

DESTIN A luat Domnul cel Sfânt


Două entități din haos
Ca să facă-acest Pământ,
Soare, aștri din repaos.
Chiar atunci când a murit,
A-nțeles cu resemnare, A făcut viețuitoare
C-avea destinul hărăzit, Ca să umple toată zarea,
Fiind ca martor la născare. Cu instinctele primare
Să colinde munții, marea.
Firul lin se-mpletește
Și se țese pânza vieții, S-a muncit Domnul din cer
Soarta ne călăuzește, Să găsească o ființă
Noi o facem pe-a drumeții. Cu gândire și cu fler,
Cu voință și știință
Uneori este furtună,
Alteori e chiar sublim, Și l-a plămădit pe Om,
Câteodată calea-i bună, Ca să fie bun stăpân,
Deseori ne rătăcim. Dar păcatul cel din pom
L-a făcut tare hapsân.
În vârtejul ce-l trăim,
Fiind nepăsători din fire, Visul bun, adevărat,
Anulăm, fără să știm, În geneză consfințit,
Clipe, mii, de fericire. Omul rău l-a transformat
În coșmar greu de trăit.
Pânza vieții se-mpletește,
Iar păianjenul sortit A distrus, în mod fatal,
Ne anunță că sfârșește Nașterea cea din genune,
Firul vieții de-mpletit. Noi ne zbatem, la final,
Să se-ntâmple o minune,
Pentru unii, mai devreme,
Pentru alții, mai târziu, Să se facă un alt Ou,
Adevărul în noi geme: Un miracol să-mplinească:
„Nimeni nu rămâne viu!” Să creeze un Om nou,
Iar natura să-l strunească.
Trăiți clipele din plin
Și nu acceptați declinul,
Veți lăsa doar un suspin:
„Doar atât a fost destinul!”

93
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Iluzii
Un timid, în reverie,
Va avea iubită zână,
Transformăm ades speranța Crede-un șef, în nebunie,
În iluzii mari, deșarte, Că stăpân o să rămână.
Vrând să măsluim balanța,
Să ne facă mereu parte. Câte-un lider fără nume
Dumnezeu se vrea a fi,
Ori din crunta sărăcie, Fiind convins că-n astă lume
Visând la afaceri mari, Niciodată n-o muri.
Ori din marea bogăție,
Devenind snobi și avari. Potul mare și-l dorește,
Stând la Casino, nebunul,
Un flămând vede-n coșmar Alt nebun crede orbește
Coșuri pline de bucate, Că, la Loto, va da tunul.
Dar, mâncând, stă ca pe jar Toate sunt deșertăciune
Că nu sunt pe săturate, Și sfârșesc drept în mormânt,
Cu miros de putrejune
Cei desculți și goi doresc Ce se spulberă în vânt.
Zdreanța să și-o-nlocuiască
Cu veșmânt împărătesc, Din iluziile sparte
Niște prinți să se numească. Nu rămâne decât fum
Și un clovn ce stă deoparte
Bogătașul, cât de mic, Și surâde trist acum.
Vrea să fie șeful mare,
Nu va deveni bunic
Un voinic plin de ardoare,

Mihai Jitaru (1957), Poiana, județul Neamț


Profesor, scriitor, sculptor, pictor, grafician, restaurator cultural
Absolvent al Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” Chișinău
Inițiator al proiectului intitulat „Viața între alb și negru”

Participă la expoziții personale și colective în Italia și în România:


101 Pezzi di Cuore (101 Frânturi de inimă) Introdacqua, Italia, 2014, personală; Paro-
le del Legno (Vorbele lemnului) – MAW, Sulmona, Italia, 2015, personală; 10x10xMAW –
MAW, Sulmona, Italia, 2016, colectivă; Profumo di legno (Parfum de lemn) – Palatul „Corvi”,
Sulmona, Italia, 2016, personală; Tra realta e il sogno (Între vis și realitate) – Palazzo Corvi,
Sulmona, Italia, 2017, duo cu artista Victoria Cărăruș; Metamorphosis, Beyond the shape –
Rotonda di San Francesco, Sulmona, Italia, 2017, colectivă; Premio letterario Te iubesc/ Ti
amo – Cinema Pacifico, Sulmona, Italia, 2017, colectivă; Metamorphosis Beyond the shape
2017 – Rethaus – Galerie, Burghausen, Germania, 2017, colectivă; Povara vieții – Muzeul de
Artă, Roman, România, 2017, duo cu pictorul Viorel Maxim; Giu la maschera! (Jos masca!)
– Gran Cafeè Letterario, Sulmona, Italia, 2018, personală; Povara vieții – 2 – Muzeul de Artă
Roman, România, 2020, personală; De la lumină la culoare – Wall of Art, Roman, România,
2018, 2019, colectivă; Salonul de primăvară – Muzeul de Artă Roman, România, 2018, 2019,
2020, 2021, colectivă; Anuala – Muzeul de Artă Roman, România, 2017, 2018, 2019, 2020.

94
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Cristina Rhea

Sunt

Sunt
cel mai trist sentiment că sunt.
Unde dragostea şi moartea Îmi iubesc până la disperare
nu există moartea care
mă lasă să trăiesc.

Unde dragostea şi moartea nu există


mă aflu eu.
Cu inima supusă,
aşteptându-l pe Dumnezeu. Naşterea
Iubind nedurerosul înţeles al prăpastiei.
Căutând a nu fi
de o parte şi de cealaltă în acelaşi timp. (h)rana
Flăcările vorbesc Crucii din mine celulei îmi vorbeşte
în lipsa mea. în zilele şi nopţile
Mă cheamă la ospăţ, la propriul meu ospăţ. care vin
Când va înceta Sentimentul în care m-am născut, după tine.
va începe Aproape unul de
o durere care celălalt,
nu va putea fi simţurile sângelui se dezvoltă
exprimată. foşnind sălbatic.
Învăţăm naşterea.

95
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Niciodată
Jumătate

Zilnic îţi pot spune, iubite,


tulburătoare e toamna. Jumătate de moarte, jumătate de dragoste.
Niciodată de ce Neiubitul Sângele tău învaţă ruga de mine.
tu tresari în bătaia Nu mi-ai spus niciodată
Clipei. că nu-ţi plac rădăcinile
învelite în zăpadă în
serile când priveşti peste
umărul meu
reproşându-ţi
că mi-e frig.

Niciodată
Dincolo de mine
am mers unde orbii
freamătă Cerul.
Ţipătul morţii a crescut sălbatic
adăpându-se tulbure din fântâni.
Am implorat pământul să-l
ocrotească de Crucea ce se
înălţa în mine disperându-l.
Orbii plâng neştiut. Cerul suspină mai uşor. M-acopăr seara cu mine. Moartea ca un candelabru
deasupră-mi veghează. Oamenii mei vor lăsa ferestrele mari,
din Lumină în
teama de noi. Ochiul întors mă învaţă. Văd Cerul aprinzându-se crud.
Naştere din naşterea mea. Dumnezeu din
Dumnezeu adevărat.
Apăr şi mă supun.

„Unde dragostea şi moartea nu există


/Where Love and Death Do Not Exist
/Ou l’amour et la mort n’existent pas”,

Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006


ediţie trilingvă (in română, engleză şi franceză)

96
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Rhea Cristina (Găești, Dâmbovița, 1973), scriitoare, jurnalistă, PR Specialist, licenţiată a


Facultăţii de Jurnalism şi Științele Comunicării, Universitatea din Bucureşti, promoţia 1997,
admisă, în 2005, la Programul de Master în Jurnalism al Universităţii Indiana, Facultatea de
Jurnalism, SUA, Graduate Studies (ofertă declinată).
Apariții editoriale
Ochiul Străinului, editura DU Style (poezie), 1996, prefeţe: Ana Blandiana şi Irina Mavro-
din; Europeni la noi acasă, editura Ars Longa (interviuri), 1998; 22 de martori la Destin, editu-
ra Curtea Veche (interviuri), 2000; România care a dispărut, editura Curtea Veche (interviuri),
2002; Stela Popescu, editura Curtea Veche (interviuri), 2002; Unde dragostea şi moartea nu
există/Where Love and Death Do Not Exist/Où l’amour et la mort n’existent pas, editura Mu-
zeul Literaturii Române (poezie), 2006, prefeţe: Ana Blandiana şi Irina Mavrodin; Introducere
în Științele Comunicării. Suport de studiu pentru seminar (cercetare academică), 2012; Rolul
şi locul culturii în televiziune. Un model de lucrare de licenţă în domeniile Jurnalism, Comuni-
care şi Relaţii Publice (cercetare academică), 2012; ROMÂNII SECOLULUI XXI. Interviuri-docu-
ment cu personalităţi româneşti (editura Pro Universitaria (interviuri), 2013
Membru al Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Poezie, Bucureşti).
Poezie şi articole literare publicate
1996: A poetical moment, antologie de poezie, Chişinău, Republica Moldova; 1999: Trei
tinere poete din România/Drei junge Dichterinnen aus Rumanien (Rhea Cristina – Clara Ro-
tescu – Amelia Stănescu), antologie bilingvă româno-germană, München, editura „Radu Băr-
bulescu”.
1999: Magdalena Constantinescu – Urmaşele lui Novalis/Novalis Erbinen (Novalis’ Suc-
cessorees), antologie bilingvă româno-germană, München, editura „Radu Bărbulescu”.
1998 şi 2001: Observator – München şi Archenoah, reviste de poezie, proză şi istorie a
exilului literar românesc, München, editura „Radu Bărbulescu”.
2015: Antologia del Premio Internazionale, antologie de poeme în limba italiană, Centro
GIOVANI E POESIA, Triugio, Italia.
Premii și burse literare
1992: Premiul Naţional, Concursul de literatură Nicolae Labiş, România; 1993: Premiul
Internaţional, Concursul de literatură Lucian Blaga, România; 1996: Premiul Uniunii Scriitori-
lor din România (Filiala Dobrogea), pentru volumul de poezie Ochiul Străinului (1996), 2007:
Programul de Rezidenţă Artistică „Writers-in-Residence”, bursă, fundaţia Kulturkontakt Aus-
tria, Viena, Austria; 2015: Premiul Special „Poesia dei Popoli – in memoria di Alfredo Pirola,
cu ocazia celei de-a 24-a ediţii a Premiului Internaţional „Centro Giovani e Poesia-Triuggio”,
„Centro Giovani e Poesia”, Triuggio, Italia.
Activitate profesională
- jurnalist (ziarele Ora, Independent, Cotidianul, posturile de televiziune TV5 Europe, SIG-
MA Channel şi Flux TV
- asistent universitar (Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Ştiinţe Politice –
Comunicare şi Relaţii Publice; Universitatea „Spiru Haret”, Facultatea de Filosofie şi Jurna-
lism; Universitatea „Hyperion”, Facultatea de Jurnalism)
- PR Specialist (o companie farmaceutică, un centru de sănătate şi o serie de edituri).
Este fondatoarea site-ului educativ Great Fashion, http://greatfashion.ro.
Blogul ei de scriitor: http://cristina-rhea.blogspot.com/

97
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Daniel Luca

Bibliotecă
La pescuit
M-ai închis
Pun momeala între coperte
în cârlig și m-ai așezat
îl arunc pe raftul de sus.
în valurile Dunării Curând nu vei mai avea
rămân în aşteptare spațiu de depozitare.
cu gândul la recolta bogată
de peşte
salivez
se mişcă pluta
la început imperceptibil Naștere
apoi din ce în ce mai tare
prind M-am născut
cu putere undiţa în sprânceana ta
în ambele mâini stângă.
şi trag
o coadă imensă
de peşte
izbeşte luciul apei
trag cu şi mai multă forţă Pierdere
pletele tale blonde
mă lasă stană de piatră
printre buzele-ţi rubinii Odată
se prelinge cu ultimul dinte de lapte
un firicel de sânge am pierdut și iubirea.
inima-mi se zbate în piept
cu zgomot de tunet
pentru ultima oară.
98
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Sindromul vacii turbate

Trezit de zgomot
de lovituri
Viața ta este un dar în pereţii de scânduri
ai grajdului
prețios făcut de părinți
ies în pijama
şi iau barda din cămară
cuiele hotărât
pătrund adânc să sparg capetele
în carnea mea hoţilor
fixează plăcuţa ce-au dat buzna
doare la văcuţa mea
al naibii să o fure
de tare cu lapte cu tot
încleştez dinţii dar nu
din toate colţurile e doar ea
zării singură
se-ndreaptă spre mine singurică
doritori să-şi piardă urma şi-azvârle-ntruna
sătui de iubita /-ul din copite
virtual /-ă e clar
vor a turbat
să facă dragoste de la muşcătura
cu mine vulpii de-acum câteva zile
goi tai vita
îşi înfăşoară juvăţul la repezeală
în jurul gâtului şi-invit sătenii
rămân agăţaţi la carne proaspătă
de câte-o cracă zece lei
ultima zvâcnire kilul
a falusului un chilipir
ultima semănare în două ore nu mai rămâne nimic
sămânţa doar amintirea
e înghiţită rapid iau bicicleta şi pedalez
de solul opt kilometri
flămând la spitalul din oraş
noi vlăstare pentru vaccin antirabic
se vor ivi acul îmi intră în piele
curând. un zâmbet sardonic
îmi înfloreşte
în colţul buzelor
la gândul
minunatei
singurătăţi
ce mă va-mpresura
cât de curând.

99
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Lichefiere Prefacere
Pipăi marea - Pot să-ți îndeplinesc o singură dorință,
degetele mi-a spus peștișorul auriu.
se lichefiază - Atunci aș vrea să fiu cât mai aproape de Ea!
la atingere A trimis spre mine o bulă de aer.
apa sărată mă cuprinde De-atunci sunt o pereche de chiloți dantelați.
încetul cu încetul
mai sus
tot mai sus Cădere
mă prăbuşesc în stropi.
M-am împiedicat
de gândul tău
Cafeaua și m-am sprijinit în cădere
cu inima
de copac.
Ai căzut în ceașca mea
plină cu cafea
și te-ai topit.
Sorb încet din ea, Pelerina
la intervale mari de timp.
Nu aș mai vrea să se golească vreodată. De picăturile
iubirii tale
mă adăpostesc
sub pelerină.

CURSA TIMPULUI
Sculptura: Mihai Jitaru

100
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Ella Poenaru

Mici, muștar și Vaca-Domnului


Se trezise destul de devreme, deși era du- copilul a scăpat din mână pasărea, care în drum
minică. A încercat să adoarmă la loc, dar afară spre dușumea l-a împroșcat cu apă pe tăticul,
se pornise o petrecere de păsărele care scoteau fapt ce l-a trezit de-a binelea. Bărbatul a început
niște triluri nemaipomenite, lungi și răsucite ca să înjure și i-a ars două palme atât de puternice,
niște spirale de muzică, așa că după ce s-a des- încât copilul a căzut jos, iar în pantalonașii de
făcut din somn a început să le asculte mai atent. pijama s-a prelins un șuvoi cald, auriu. Îndată
Cântau aproape la fel ca păsările de lut pe a început să plângă cu sughițuri, dar tăticul l-a
care i le cumpărase mama vara trecută, de la un amenințat că-i mai trage două curele dacă nu
târg de oale. Aveau un mic orificiu pe spate și o tace și l-a trimis la baie să se spele. Apoi i-a zis
tăietură sub coadă prin care putea sufla. Dacă le „marș în pat, animalule!” și, ca să se calmeze, a
umpleai cu apă, scoteau niște ciripituri ascuțite mers în bucătărie să fumeze o țigară.
și bolborosite și timp de o săptămână a tot su- Astăzi însă urma să fie o zi frumoasă. Razele
flat în ele, până într-o seară când i-a trecut prin soarelui pătrundeau ca niște săgeți de lumină în
cap să cânte la urechea tatălui care venise de dormitorul lor, atât de limpezi și aurii, încât pu-
la schimbul doi „mai cu chef” – mama era de tea să zărească prin ele și cele câteva firicele de
noapte în seara aceea și rămăsese doar cu tăti- praf care pluteau răzlețe prin cameră. Mămica
cul și Adiță care dormea liniștit în pătuc, dar lui făcuse ieri curat. Astăzi era 1 Mai. Urma să iasă
nu-i era somn; băuse, într-un moment de nea- în parc cu mămica, tăticul și frățiorul, să se dea
tenție din ceașca ei de cafea, iar Moș Ene nu mai în mașinuțe și în trenulețul multicolor, să se joa-
voia să vină cu niciun chip. ce în groapa cu nisip, poate chiar să găsească
După ce a încercat în zadar să-și trezească alți băieței mari ca el, cu care să bată mingea.
fratele care căzuse într-un somn ca al Albei-ca Abia aștepta.
Zăpada, apoi pe tatăl care adormise îmbrăcat, Visurile i-au fost însă întrerupte de vocea
răspândind acel miros înțepător pe care îl știa îngrijorată a mamei din camera cealaltă unde
prea bine, a turnat apă în pasărea de lut cu pe- dormea cu frățiorul.
naj de smalț verzui și a suflat cât a putut de tare - Adiță s-a stricat la stomac, nu pot să merg
în urechea tăticului. Acesta a tresărit puternic cu el.
și a scos un sunet urât, ca un grohăit. Speriat, Copilul s-a bosumflat. Asta însemna că nu
101
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

vor mai merge în parc. Adio alergat pe alei, adio Fusese foarte fericit în primii ani de viață
fotbal, tobogan sau mașinuțe. Nu avea să cape- doar cu mămica lui. Erau doar ei doi și ea îi dăru-
te nici baloane colorate, vată de zahăr sau sirop ia numai lui toată dragostea și atenția. Dar într-o
dulce, parfumat de zmeură. De când se născuse zi cineva a bătut la ușă. Mămica a deschis și a
frățiorul lui, pierduse o grămadă de lucruri im- apărut un bărbat înalt, slab, ras în cap și cu ochi
portante. Până și pe mămica trebuia s-o împar- negri, pătrunzători. Atunci a simțit prima oară
tă cu el. Ba chiar ea îi dădea mai multă atenție teama, ca un curent rece și ascuțit prin inimă. A
mogâldeței aceleia care nu făcea decât să plân- scăpat iepurașul cu care dormea din mână.
gă, să mănânce, să facă pe el și să doarmă. Nu - Ia uită-te la el, ce speriat e! a zis omul acela
putea nici măcar să se joace cu el. Era prea mic, cu un rânjet nesuferit. Nu mă mai ține minte,
abia mergea de-a bușilea. pușlamaua. Eu sunt tăticul tău, mă!
Următoarele cuvinte ale mamei i-au rea- Cinci cuvinte sunt suficiente uneori să spar-
prins, totuși, speranța: gă ca un geam de sticlă o viață fericită. Apoi to-
- Te poți duce tu cu Ionică în parc, că e o zi tul s-a schimbat, prin geamul spart au pătruns
frumoasă și ar fi păcat să nu profitați de vreme. în casă certurile, cuvintele urâte și bătaia. Ma-
Tăticul a bodogănit ceva morocănos, de ge- mei însă nu îi era frică de el, îl înfrunta adesea
nul că nu are de gând să aibă toată ziua grijă de și îi lua apărarea întotdeauna copilului. Ba chiar
mucos, însă mama i-a zis că oricum mai merg și odată, când devenise foarte violent, a pus mâna
alți prieteni de familie așa că n-o să fie singur cu pe un cuțit mare de bucătărie și l-a amenințat
copilul în parc. că-l tranșează ca pe un porc. Mămica nu glu-
- Să iasă și el la aer, să se joace, că e așa fru- mea. Lucra la un abator, de unde aducea tot
mos afară. Ce n-aș da să pot merge și eu. Sun-o timpul carne proaspăt tăiată.
pe tușa Tia să vă întâlniți. Iese și ea cu nepotul. Tăticul s-a mai liniștit. Pleca des de acasă, din
Nu era același lucru ca și când ar fi fost cu fericire, iar când nu era beat, putea fi de treabă.
mămica, dar tușa Tia era cumsecade și avea un Le spunea povești amuzante despre oameni și
nepoțel cam de vârsta lui. Puteau juca fotbal întâmplări ciudate din țara unde fusese el plecat
împreună. Tăticul n-are decât să-și vadă de tre- cu câțiva ani mai înainte, până să-l cunoască. Pe
burile lui, să fumeze, să bea și să vorbească la brațul drept avea tatuată o ancoră și o sirenă,
telefon. iar vara, când umbla în cămașă fără mâneci sau
Mămica le-a pregătit repede micul dejun: tricou, copilul, curios, desenul albăstrui cu mar-
cafea și mezeluri pentru tata. Lapte și o felie gini neclare, care nu ieșea de pe piele oricât ar
mare de unt pentru el. Apoi l-a ajutat să-și îm- fi spălat-o.
brace hăinuțele lui preferate și i-a pus apă, două Odată, însă, s-a certat cu mămica și a plecat
sandvișuri cu piept de pui și niște fursecuri în din nou. Era vorba despre ceva ce mămica do-
ghiozdănel. Apoi l-a dăscălit pe tăticul: rea, iar tăticul nu. L-a auzit, cu puțin înainte de
- Ai grijă să nu-i cumperi cine știe ce porcării a pleca trântind ușa, cum țipa la mama în sufra-
de mâncare din parc, să se strice și Ionică la sto- gerie:
mac. Mi-e de-ajuns ăsta micul. - Ori eu, ori el? Dacă-l păstrezi și pe acesta,
A ieșit din casă pe jumătate bucuros, pe ju- eu plec și nu mă mai întorc.
mătate temător. Tăticul putea fi uneori atât de - Doamne ajută! Du-te și lasă-ne în pace. Eu
rău, mai ales când bea. Adesea se întreba cum la copil nu renunț orice-ar fi.
de mămica lui bună și frumoasă putuse să le A înțeles atunci. Tăticul voia s-o facă pe mă-
aleagă un tătic așa urât și fioros ca zmeul din po- mica să-l părăsească. Iar mămica l-a ales pe el.
veștile pe care i le citea uneori seara. Nu putea Aveau să fie iarăși doar ei doi, fericiți și liniștiți.
să aleagă un Făt-Frumos, ca toate prințesele fru- Mămica s-a îngrășat mult după ce a plecat
moase? De ce doar în povești oamenii ajungeau tăticul. Îi crescuse o burtă foarte mare. O privise
la un sfârșit bun după o serie de necazuri, iar în puțin îngrijorat, dar mămica i-a spus râzând:
viață era invers? - O să ai un frățior sau o surioară cu care să
102
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

te joci. Să nu mai fii singur. păsărelelor, vocile oamenilor și tulburând parcă


Asta l-a necăjit puțin. Nu era singur. O avea și pomii înfloriți.
pe mămica. Nu mai voia pe altcineva lângă ei. Tăticul l-a purtat până la locul de joacă. Erau
Abia scăpaseră de tăticul. mulți copii acolo, și mai mari, și mai mici. Unii
Apoi mama a născut, și mămica lui n-a mai se cățărau pe cadrul mare de lemn cu multe că-
fost doar a lui. Petrecea mult timp cu plângă- măruțe, se agățau de funiile acestuia, alergau în
ciosul și pișăciosul ăla de frățior. Nu vedea cum toate părțile, își dădeau drumul pe tobogane,
ar fi fost posibil să se joace cu el. Era un omuleț alții se împingeau nerăbdători în timp ce stau la
urâcios cu gura mare ca de broscoi și ochi bul- rând la leagăne și la mașinuțe. Părinții așezați pe
bucați. Chiar semăna cu tăticul. Cum de putea băncile de pe margine veneau des fie să-i ajute
mămica să-i dea atâta atenție, nu înțelegea. Dar pe cei mai mici, fie să-i calmeze pe cei mai mari.
ea l-a dojenit zâmbind: La groapa de nisip, erau copii mai puțini și mai
- Prostuțule! Și tu ai fost la fel. Așa-s toți co- mici, cu nelipsita găletușă, lopățele și forme de
piii mici. Dar când o să mai crească, să vezi ce plastic colorate. El însă nu-și luase decât o min-
frumos vă veți juca împreună. giuță de cauciuc și a scos-o din ghiozdănel, că-
Mămica îi mai citea povești seara, după ce-l utând din ochi un alt băiețel interesat. Dar toți
culca pe bebeluș, și încă adormea uneori lângă ceilalți erau prinși în jocurile lor. S-a îndreptat
ea. Părea că totul va fi bine, după cum îi tot re- atunci spre groapa de nisip, unde o fetiță scor-
peta mămica. monea nisipul cu o lopățică de plastic și-l turna
Dar într-o zi tăticul s-a întors din nou. Și în găletușa de lângă ea. Părea la fel de singură
odată cu el și lumea lui s-a întors pe dos pentru ca și el.
totdeauna. Mămica începuse să meargă iar la - Nu vrei să jucăm fotbal? a întrebat-o. Am
muncă și îl lăsa uneori cu tăticul. Erau momen- eu minge.
tele cele mai înspăimântătoare din viața lui. Cu - Nu pot, a mormăit fetița cu o voce pițigă-
timpul, însă, începuse să înțeleagă cum funcți- iată. Nu știu să țin mingea cu piciolul. Vlei să ju-
onează lumea celor mari. Ca să nu ai probleme căm cu mâna?
cu ei, nu trebuie să-i deranjezi. Ei discută lucruri Fetițele astea! Niciodată nu știu să facă lu-
neinteresante și fac chestii complicate, de la crurile cum trebuie. Sunt miorlăite și plângă-
care nu le place să fie întrerupți. Așa că mai bine cioase, mai rău decât Adiță. Izbucnesc în plâns
să îți vezi de joaca ta și să nu-i bagi în seamă. din orice. Și nu sunt în stare nici să se bată. Dacă
Nu li te adresezi decât dacă ți-e rău sau foame. le dai o palmă țipă de parcă le-ai da foc și fug
Doar mămica era altfel, pe ea puteai s-o între- repede să te pârască. E adevărat că unele dintre
rupi oricând, să te lipești de sânul ei cald, ce mi- ele sunt frumoase ca niște păpuși, dar la fel de
rosea mereu frumos și curat, să-i ceri ceva chiar inutile.
și atunci când puteai să te descurci singur. Nimic Aproape nu îi venea să creadă că mama fu-
nu se compara cu zâmbetul ei luminos sau cu sese și ea odată o fetiță mică, deși îi explicase
îmbrățișarea ei. bine cum copiii cresc și devin mari, apoi doresc
Toate acestea îi treceau prin cap în timp ce să aibă și ei copii. El nu dorea să crească mare
se îndreptau spre parcul mare din centrul ora- ca tata și nici să aibă vreun copil plângăcios ca
șului. Încă de la intrare se simțea mirosul tare, Adiță, sau, mai rău, o fetiță.
înțepător de mici și friptură și un talmeș-balmeș - Ionică, stai tu cuminte aici și te joacă, eu
de muzică orientală, populară și manele îți stră- mă duc să-mi iau o bere, i-a zis tata. Să nu cum-
pungea urechile. Erau câteva terase aproape va să te miști până mă întorc, că naiba te ia.
de malul lacului din mijlocul parcului, cu mu- Asta-i bună! N-avea decât să se ducă tăticu’
zică puternică și grătare. Pe alei fumul se stre- la naiba. El o să stea acolo. Poate o să găseas-
cura subțiindu-se printre trecători. Muzica însă că până la urmă un băiețel singur ca el cu care
se auzea peste tot, un amestec insuportabil de să joace fotbal. Fetițele sunt niște blege, nu-s în
melodii grosolane și stridente, acoperind glasul stare nici să prindă o minge ca lumea. Asta mică
103
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

tocmai luase o minge în față și începuse să plân- râzând zgomotos.


gă cu sughițuri. Ionică nu o plăcea deloc pe Mia. Era o feme-
- Ești un lău. Nu mă mai joc cu tine. ie brunetă, înaltă și voinică, cu o față lată și ochi
- Ce să zic? Pagubă-n ciuperci. Habar n-ai să curioși, care vorbea tare și râdea din orice. Nu
te joci cu mingea, oricum. Vezi-ți de găleata ta suporta nici parfumul ei greu și sufocant, atât de
de plastic. Ești la fel de proastă ca ea. diferit de cel dulce și floral al mamei.
I-a întors spatele și s-a dus să se cațere pe A trebuit să aștepte rândul la mașinuțe, dar
cadrul de lemn cu funii, scărițe și bârne colora- când s-a suit în cea mai aproape de lângă el, s-a
te. Apoi s-a dat de câteva ori pe tobogane, până simțit deodată aproape ca un om mare. După ce
s-a plictisit. Tăticul se întorsese, se așezase pe a introdus fisa de plastic, a pornit-o cu o mișcare
bancă și își aprinsese o țigară. Din când în când sigură și violentă, împingând pedala de accele-
mai lua câte o gură din sticla de bere. Și-a scos rație până la fund și rotind volanul cu o mână,
un ziar din geacă, l-a desfăcut și a început să se așa cum îl văzuse odată făcând pe un unchi ca-
uite la el cu interes. Era unul din ziarele acelea re-i dusese cu mașina la țară pe el și pe mama.
pentru oameni mari, cu poze cu femei dezbră- A încercat să se strecoare abil printre celelal-
cate, diforme, cu țâțe mari și buze țuguiate, pe te mașinuțe, dar n-a putut evita câteva ciocniri,
care mama i le arunca scârbită. Nu înțelegea iscate fie de nepriceperea, fie pur și simplu de
cum tăticul putea să privească poze cu fete urâ- cheful de luptă al altor copii. El însă avea chef să
te și strâmbe, când în cărțile lui de povești erau conducă, nu să se învârtească ca prostul ferin-
prințese atât de frumoase, cu părul lung și ochi du-se de tâmpiți (da, ăsta era cuvântul pe care-l
albaștri ca mămica. Tăticul era un prost. Dar nu folosea mama pentru cei care făceau rău din
putea să-i spună asta în față, l-ar fi pleznit iar. prostie, și i-l adresase și lui taică-său de câteva
Ar fi vrut să se dea în mașinuțe, dar pentru ori, spre marea lui satisfacție). Și-a dat seama
acelea trebuia să plătească și nu știa dacă tăticul în curând că tactica cea mai bună de a conduce
o să vrea să-i dea bani. Dacă mămica ar fi fost cât mai puțin deranjat era să se repeadă el spre
aici, cu siguranță i-ar fi dat să se dea și de două alte mașinuțe, ai căror ocupanți, speriați, făceau
ori. După câteva minute de ezitare se apropie manevre disperate și comice să se retragă din
de tăticul și îi spuse cu o voce rugătoare: calea lui. Așa jocul devenea mult mai interesant.
- Tăticule, vreau să mă dau și eu în mașinuțe. Din nefericire, cele trei minute de libertate și
Îmi dai zece lei? viteză au expirat rapid și a părăsit ringul oftând,
- Ei, pramatie mică, ai chef de mașini! Ma- cu privirea în jos. Nu mai avea chef de toboga-
șinile sunt scumpe și periculoase, stai să mai ne sau leagăne, după ce încercase sentimentul
crești. de putere și control pe care i-l dăduse condusul
Lăsase capul jos și buza începuse să-i tremu- mașinuței. Când o să fie mare, o să-și ia o ma-
re, când a auzit o voce de femeie puternică și șină adevărată și o să meargă singur pe unde o
veselă: să aibă chef. Doar pe mama o s-o mai plimbe
- Lasă-l să se dea o dată, măi Gică, că n-o să uneori dacă va avea nevoie.
pățească nimic. Revenind la banca unde îi lăsase pe cei doi,
Tăticul împături rapid ziarul și îl vârî în bu- a observat că tăticul se schimbase. Era binedis-
zunar. pus.
- Mia, ce bine că veniși. Uite, nu știu ce să mă - Hai să mergem să mâncăm ceva la o terasă.
mai fac cu ăsta micul. Nu stă locului niciun pic. Fac cinste, le-a zis, bătându-se cu mâna pe bu-
- E copil, ce să-i faci, măi Gică. Lasă-l să se zunarul de la piept.
joace cum vrea el și n-o să te mai deranjeze apoi. S-au învârtit puțin până au găsit o măsuță li-
Mia era una din vecinele din bloc, ce venea beră la o terasă cu grătar. Tăticul a comandat câ-
des pe la ei. Uneori și când nu era mămica aca- teva beri și un suc, dar a trebuit să stea la coadă
să. Se închidea cu tăticul în dormitor și, când nu pentru mici și cartofi.
puneau muzica foarte tare, îi auzea vorbind și În timpul ăsta, tanti Mia i-a pus o grămadă
104
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

de întrebări despre maică-sa, despre el, despre de dinți albi și lucioși. Nu avea nimic lipsă.
frățior, despre cine mai venea pe la ei. I-a răs- După ce au golit toate sticlele, s-au ridicat, în
puns scurt, fără chef. Nu înțelegea ce voia să mai sfârșit, și s-au îndreptat cu mers domol spre ma-
știe despre ei. Doar îi vizita atât de des. lul lacului. Acesta era înconjurat de o fâșie lată
Tăticul a venit cu un carton mare, plin de de iarbă cuprinsă între două borduri de piatră.
mici, și unul de cartofi prăjiți. Luase și niște far- Pe marginea dinspre alei erau tei și platani, pe
furii de plastic, pe care a împărțit mâncarea; lui marginea dinspre lac, șiruri de sălcii cu ramuri
i-a dat doi mici și câteva degete de cartofi. Micii aplecate, ale căror vârfuri atingeau suprafața
nu-i plăceau. Erau fierbinți și aveau un gust ciu- murdară a apei.
dat, iute. A terminat însă repede cartofii și s-a Câteva bărcuțe alunecau alene pe lac... În
uitat cu poftă la farfuria tăticului. Ar mai fi vrut jurul acestuia, familii și perechi de tineri stăteau
câțiva. așezați pe pături sau direct pe iarbă.
- Ia te uită, ce repede a terminat cartofii! - Hai să stăm și noi nițel aici, zise Mia. Tu poți
Mănâncă și mici, sunt proaspeți. să stai la umbră mai încolo, sub salcia aia, să te
- Au un gust ciudat. O să mă doară burta da- joci, dar să nu te atingi de apă. E foarte murdară
că-i mănânc. și poți să te îmbolnăvești.
- Pune puțin muștar, să vezi ce buni sunt. Ce bine că putea să stea mai departe de ei,
A încercat, dar cu muștar aveau parcă un să nu mai audă glumele răsuflate ale tăticului și
gust mai neplăcut. S-a silit să înghită ce meste- râsul nesuferit al Miei. Căută un petec de iarbă
case și s-a înecat. A început să tușească. mai curat și se întinse sub o salcie. Îi era încă
- Ia nițică apă și-o să-ți treacă. greață și îl mai durea puțin burtica. Încercă să
Dar apa din ghiozdănel se încălzise și i-a fă- respire așa cum îl învățase mama, întins pe spa-
cut silă. A scuipat-o tușind. te, cu mâna la piept. După un timp, simți că du-
- Mi-e greață, a șoptit cu o voce firavă. rerea îl mai lăsase. Se ridică în șezut și începu
- Bea suc, e de portocale și îți ia greața. să urmărească bărcile verzi de lemn ce treceau
Sucul acidulat avea un miros și gust sinte- dintr-o parte într-alta, pe măsură ce lopețile
tic, așa că le-a zis că îi vine să vomite și vrea să lungi se coborau înfigându-se în apă și apoi se
meargă la toaletă. Tăticul l-a însoțit și l-a ținut să ridicau desfăcând evantaie de stropi strălucitori.
vomite. L-a spălat apoi cu apă pe față și i-a zis să Îi părea rău că nu luase niște coli de hârtie la el.
meargă la masă, că avea și el nevoie la toaletă. Ar fi putut să facă niște bărcuțe și să le dea dru-
Își revenise puțin, dar a trebuit să stea pe mul pe apă. Poate o să-i dea tăticul o pagină de
scaun până au terminat de băut sticlele de bere. ziar, dacă-l roagă frumos.
Fumul de țigară îi irita stomacul sensibil. Tăticul Dar când întoarse capul, văzu că tăticul se în-
vorbea mult, îi spunea tot felul de glume și po- tinsese de-a binelea pe spate și sforăia, iar tan-
vești din tinerețea lui Miei, care râdea zgomotos ti Mia își sprijinise capul pe pieptul lui. N-avea
și din când în când îl bătea ușor peste umăr. cum să-l mai deranjeze acum. Tăticul făcea foar-
- Ai, lasă-mă! Nu mai spune! Chiar așa ai fă- te urât când era trezit din somn.
cut?! Își roti privirea împrejur, căutând o bucățică
Ce era așa de amuzată? Doar nu era prima de hârtie rătăcită. Oamenii mari aruncau une-
oară când le povestea. Cu siguranță le mai au- ori hârtii pe stradă sau în parc. Mămica zicea
zise de atâtea ori. Iar ea arăta atât de caraghi- că nu-i frumos. Dar poate că acum avea noroc
oasă când râdea. Nasul i se încrețea, buzele se să găsească ceva. Văzu un ghemotoc de hârtie
dădeau la o parte ca perdelele de la fereastră aruncat neglijent lângă bordura de ciment, câți-
și i se vedeau până sus gingiile vineții și vreo va pași mai încolo. Se aplecă să-l ridice și încercă
doi dinți lipsă în părți. Mama avea un râs atât de să-l netezească, dar era pătat de muștar și grăsi-
frumos, ca un clinchet de clopoței, când zâmbea me. Îl aruncă scârbit în apă.
toată fața i se întindea și lumina, iar când râdea, Simți cum ceva îl înțeapă în talpă și, când se
de sub buzele pline și roșii se iveau două șiruri aplecă să descopere cauza, își dădu seama că
105
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

îi intrase nisip în pantofiorii sport. Se așeză pe de mici, auzi telefonul tăticului sunând. Acesta
mal să-i scuture și când se aplecă să-i pună iar sări în sus brusc, iar capul Miei, lipsit de sprijin,
în picioare, câteva gâze colorate îi atraseră aten- căzu în iarbă.
ția. Erau niște gândăcei roșii cu pete negre, care - Da, îl auzi vorbind, suntem bine. Am mân-
mergeau repejor prin iarbă și chiar pe bordură. cat... Ne odihneam pe iarbă. Cum? Du-te tu cu
„Vaca-Domnului li se zice”, îi spusese mama el la spital, vin și eu cu Ionică.
și el râsese. Ce nume caraghios pentru niște li- Tăticul închise telefonul, apoi se întoarse
ghioane așa mici. „Să ai grijă să nu-i omori, că e spre Mia.
păcat, puiul mamii. Nu fac rău nimănui, dimpo- - A făcut ăla micul febră, trebuie să fug aca-
trivă, ocrotesc grădinile.” să.
O să se joace puțin cu ei, că doar asta n-o fi - Hai că vin și eu cu tine.
păcat. Smulse câteva firicele de iarbă și le întin- - Nu știu dacă e bine să vadă vecinii că ne
se în calea lor, urmărind cum se urcau pe ele și întoarcem împreună. O s-o iau eu înainte cu bă-
coborau continuându-și drumul netulburate pe iatul, tu mai rămâi cam o jumătate de oră. Hai,
piciorușele lor subțiri și negre. Le puse și pietri- Ionică, pune-ți ghiozdanul și să mergem, că fra-
cele în față, dar văzu că pe acestea le ocoleau. te-tău nu se simte bine.
Rămâneau nemișcate când le atingea, iar după Ionică s-a aplecat să ia ghiozdanul. Gâzele se
puțin timp își reluau plimbarea. Doar două din- risipiseră, fugind prin iarbă. Doar cele două mai
tre ele, mai mari, stăteau nemișcate, unite în mari rămăseseră în continuare lipite, nemișcate,
partea din dos. Le privi curios, timp de câteva nepăsătoare la toată larma dimprejur. Cuprins
minute. Or fi fost moarte? Încercă să le zgândă- de o furie bruscă, băiatul a ridicat piciorul și a
re cu un fir de iarbă, dar, chiar dacă își mișcară trântit apăsat talpa pe ciment. Apoi și-a ridicat
puțin piciorușele, parcă sincronizate, rămaseră ghiozdanul și s-a îndreptat spre taică-său, fără
lipite. Or fi fost bolnave? să mai arunce vreo privire în urmă la cele două
Cum stătea așa, cugetând la cât de curioase insecte strivite pe bordură.
sunt lucrurile chiar și în lumea unor vietăți atât

106
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Declarație pe proprie răspundere


Monodramă într-un act

O dimineață de primăvară, într-un apartament cu două camere din Drumul


Taberei.
Nicoleta – o femeie în vârstă de aproape 60 de ani – își bea cafeaua așeza-
tă pe o măsuță din sufragerie, urmărind la televizor știri despre pandemia de
covid-19 și noua ordonanță de urgență. La un moment dat femeia se ridică și
închide televizorul, apoi începe să se uite în jurul ei, căutând ceva cu privirea.

NICOLETA: Așa. Să-mi iau ochelarii și să com- tul acela murdar și vedeam în ce hal a ajuns. Of,
pletez declarația ca să ies să iau ceva de mân- Doamne, oare așa o să sfârșesc și eu?
care și puțin aer. Dar oare unde o fi pixul? Of, Nimic nu e mai rău decât să-ți pierzi aminti-
nimic nu mai găsesc în casa asta, deși fac ordine rile. De la o anumită vârstă sunt cam tot ce-ți ră-
în fiecare zi. Pun mereu lucrurile în același loc, mâne... alături de speranța că n-o să ajungi ca o
dar după aceea uit locul. Am început să uit de la legumă putredă purtată colo-colo de alții, inca-
o vreme. Unii zic că-i de la vârstă, dar parcă am pabilă să-ți controlezi sfincterele și așteptând cu
uitat prea multe în ultimul timp. Uneori pierd teamă și nerăbdare un sfârșit care tot întârzie.
o oră căutându-mi cheile, actele sau alte docu- Niciodată nu ne închipuim că am putea ajunge
mente importante și știu că nu e în regulă. și noi așa, deși moartea este singurul lucru si-
Am avut o vecină acum câțiva ani care a în- gur pe lumea asta. Bătrânețea e vârsta cea mai
ceput să uite puțin câte puțin, mai întâi de lu- urâtă, e perioada decăderii și a izolării. Fizice și
crurile pe care le avea în casă, apoi de ce trebuia sociale.
să facă cu ce avea în casă, de rude și de prieteni, Iar când ajungi la fel de neajutorat ca un be-
ba chiar de copii și de nepoți. Nu mai știa nici să beluș, când mintea ta este tabula rasa, oare ce
se spele, să se îmbrace sau să mănânce singură. sens mai are tot ce ai trăit? Rămâi izolat, bâi-
Uitase totul. Nu mai știa nici cine era ea, femeia, guind cuvinte de neînțeles, în carantină forțată
mama, bunica Jeni. Iar într-o zi a uitat și să res- până în ultima zi de viață. Așa că perioada asta
pire. Au găsit-o moartă în casă după mai multe de izolare e oarecum binevenită. Ca un exercițiu
zile, după miros. A venit Poliția, ne-a luat decla- de pregătire. Dar poți fi vreodată cu adevărat
rații tuturor celor care o cunoșteam cât de cât. pregătit pentru degradare și moarte?
Ce era să zic? Nu o mai văzusem de două săp- Uneori parcă îmi doresc ca un mic virus chi-
tămâni. Pe mine mă cam deranjau ticurile ei, re- nezesc să mă privească nemilos cu ochi oblici, să
petițiile, privirea pierdută și disperată, ochii de se strecoare neinvitat în sistemul meu imunitar
animal chinuit, mirosul insuportabil, scâncetele zicând: Bonsoir, madame! Am venit să-ți fac o
nearticulate, ajunsesem să o ocolesc în ultimul vizită inopinată, să-ți pătrund în sânge, inimă,
timp. Mai ales că uneori mă trezeam noaptea cu plămâni și creier, să-ți iau pulsul, tensiunea, res-
ea sunând la ușă. Copiii au plecat în străinătate pirația, amintirile și toate datele vitale și să te
și au plătit mai multe femei să aibă grijă de ea. duc acolo unde nu este nici durere, nici întrista-
Dar, cum nu le controla nimeni, luau banii și ple- re, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
cau la scurt timp fără să-i dea măcar o farfurie Dar oare chiar așa o fi? Nu s-a întors nimeni
de mâncare. Îi mai duceam eu sau Sanda de la să ne confirme. Doar Iisus Hristos, după cum se
trei câte ceva din când în când, dar de fiecare spune în Biblie. Personal n-am cunoscut niciun
dată mi se făcea rău când intram în apartamen- înviat. Până și bisericile s-au închis. O să sărbă-
107
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

torim Învierea închiși în casă ca să nu murim. cos. Când uitam să mulțumesc sau să mai bag
Tristă ironie – să mori de Înviere. Mă rog, până în seamă amici pe care îi consideram neimpor-
la urmă toți murim, să nu ne facem iluzii. Dar tanți. Eu aveam visuri mari: visam să ajung ac-
na, zicem că nu e cazul să ne grăbim. Nimeni nu triță sau măcar scriitoare, să ajung faimoasă și
poate înfrunta moartea de la egal la egal. Pu- cunoscută în țară și peste hotare și să evadez
tem s-o ocolim, s-o fentăm, s-o întârziem, dar din starea de izolare forțată impusă de regimul
e un joc de-a v-ați ascunselea pierdut din start. comunist. Eliberarea a venit prea târziu, aveam
Numai mintea asta care ne bagă în toate belele, deja peste 30 de ani și o povară de frustrări, eșe-
refuză capitularea fără luptă, dezvoltă strate- curi și amintiri urâte de care nu am reușit să mă
gii de supraviețuire, face planuri ingenioase de dezbar total niciodată. E ciudat cum amintirile
amânare, ba chiar refuză se mai gândească la plăcute sunt primele care se duc și rămâi doar
moarte, împingând-o într-un colțișor întunecat cu o suită de imagini triste și un sentiment de
al creierului, ca pe un gunoi ascuns într-o căma- disperare și regret.
ră întunecată pe care o eviți constant.
Uneori însă parcă simt cum și mintea mea se Oare când a început de fapt uitarea asta?
închide treptat-treptat ca un computer pe care Uneori am impresia că a început cu foarte mulți
ai apăsat butonul de shut-down. Întâi dispare ani în urmă, poate chiar în copilărie.
imaginea de pe monitor, apoi se închid și cele- Când am uitat ziua unei colege de școală,
lalte programe care rulau în spate, chiar și tro- pentru că era săracă și nu aveam de gând să pe-
ienii și malware-ul necunoscute care te spionau trec la ea acasă mâncând biscuiți ieftini cu gem
neștiute, sugându-ți energia, împiedicându-te și jucându-mă cu frații ei mici și murdari? Când
să funcționezi corect, blocând accesul la fișiere am uitat să mai vizitez câte o mătușă în vârstă
importante sau distrugându-le pe cele esenția- deoarece era plictisitoare și mirosea urât a bă-
le... Și ce spuneam? Ah, da. În fiecare zi când ies trânețe? Pe vremea aceea nu-mi închipuiam că
trebuie să completez o declarație. o să ajung la vârsta lor. Visam că o să ating glo-
ria și n-o să îmbătrânesc niciodată. Mama mă
Se ridică de pe canapea și se duce într-un certa, tata încerca să mă aducă cu picioarele pe
colț al camerei, unde se află un scrin și trage pe pământ, pentru că viața într-o țară a lagărului
rând două-trei sertare, scotocind în ele. Găsind, comunist impune construirea unei armuri soli-
în sfârșit, un pix, se întoarce la masă și începe de, și trebuie să-ți măsori bine cuvintele și acțiu-
să scrie. nile, deoarece tot ce spui sau faci se va întoarce
negreșit împotriva ta.
Așadar, nume, prenume, data nașterii, adre- În copilărie nu mi-am dorit niciodată să fiu
sa, locurile deplasării, motivele deplasării, sem- profesoară – actriță, cântăreață, scriitoare, me-
nătura și data. Astea-s regulile, amenzile-s mari dic (pentru o scurtă durată) – profesoară, nicio-
și poliția nu se uită nici la vârstă, nici la pensie. dată. Și atunci, cum a fost posibil să devin ceva
Umblă toată ziua pe străzi să prindă câte un ce nu mi-am dorit și să nu fiu ceea ce am dorit.
bătrân întârziat sau pe cineva care a completat Da, știu... Cei pe care zeii i-au urât, pedagogii
greșit declarația. Că de... de la o anumită vârstă i-au făcut. Dar a fost oare numai destinul de
începi să uiți și mai greșești, dar legea nu te iartă vină? Neșansa de a fi născută într-o țară ca o
când trebuie să plătești. Doar oamenii mai uită pușcărie, din părinți care nu au fost membri de
că ar trebui să te ajute într-o situație de viață și partid? Ar fi o justificare prea simplă. Ca oricine,
moarte ca asta, chiar dacă textul ăsta nu e pre- am avut un vis... și am renunțat la el. Cea mai
cizat explicit în lege. Și eu am mai uitat, uneori... mare parte a vieții am supraviețuit, nu am trăit.
sau m-am prefăcut că am uitat. Privind acum în urmă, mă întreb oare când am
Cum a fost atunci când nu ajungeam la în- uitat să-mi trăiesc propria viață? Când am uitat
tâlniri cu persoane pe care nu doream să le văd, să-mi împlinesc visul?
dar nu mă simțeam capabilă să le refuz politi- Dacă mă gândesc mai bine, cred că pot
108
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

desluși când au fost sădiți primii sâmburi ai eșe- În primele luni ne-am întâlnit aproape în fi-
cului. Pe care eu, copil neștiutor, i-am lăsat să ecare weekend. El venea la mine, căci îi dădu-
crească și am făcut din circumstanțele nefavo- se taică-său o mașină veche, iar din satul unde
rabile scuze, nu pietre de încercare pe care ar fi predam până la prima stație de tren erau 30 de
trebuit să le depășesc... kilometri de mers pe jos. Era un autobuz doar
Ei, degeaba mai vorbesc acum... în timpul săptămânii, care pleca foarte devre-
Pentru că eram prea timorată și rigidă pen- me și avea ultima cursă tot devreme. Trebuia să
tru teatru, și nu cunoșteam pe nimeni care ar fi schimb trei trenuri. Apoi a avut un accident cu
putut să mă ajute să scap de trac și de timidita- mașina, grăbindu-se să ajungă la timp la servi-
tea induse de urletele tatii și jignirile unei învăță- ciu când s-a întors de la o vizită matrimonială
toare comuniste, m-am orientat spre Litere. Am și o vreme nu a mai circulat. În momentul acela
reușit, nu din primul an, ce-i drept: examenul eu nu am putut să lipsesc de la școală să-i fiu
era foarte dificil și concurența era mare, la fel ca alături. Eram în primul an de muncă și toți mă
la Medicină. Tata a tot încercat să mă descura- priveau ca pe o orășeancă răsfățată. Nu-mi plă-
jeze. De ani de zile nu mai erau posturi în oraș, ceau nici directorul, nici mulți colegi. Și nici ei
iar capitala era un vis imposibil. Ar fi fost mai nu mă plăceau. Copiii erau respectuoși și buni,
bine pentru mine ca femeie să devin contabilă dar mă simțeau distantă și îmi vorbeau cu sfia-
sau chiar ingineră, deoarece după doi-trei ani lă. La franceză erau dezastruoși; în afara copiilor
de stagiatură obligatorie, puteam găsi un post unor profesori, majoritatea nu cunoșteau nici
în oraș. Dar profesor de română sau franceză? cele mai simple noțiuni. În fiecare an avuseseră
În niciun caz. Viața mea trebuia să se sfârșeas- un alt profesor, care dăduse bir cu fugiții după
că la țară, într-un sat neluminat, cu ulițe pline câteva luni de experimentare a vieții într-un sat
de noroi până la genunchi sau, în cel mai bun comunist, care cădea în beznă de cum se însera
caz, într-un oraș de provincie, dacă aveam șansa până în zori, cu ulițe pline de noroi și o porție
unui transfer. zilnică de o jumătate de pâine neagră.
Pare incredibil cât de limitate erau opțiunile Iar eu, care în facultate visam să predau Vi-
noastre atunci: în materie de serviciu, de îm- llon, Molière și Balzac, care recitam în oglindă
brăcăminte, de mâncare, de relații și chiar ma- poeziile lui Prévert și cântam șlagărele lui Dali-
trimoniale. Atunci, mult mai mult decât acum, da, făceam acum cântece de grădiniță pentru a-i
statul impunea uneori distanțe fizice de sute de atrage și îi puneam să arate pe degete obiectele,
kilometri între soți, și inevitabil un număr destul repetând încontinuu: mère, père, frère, soeur,
de mare de căsătorii încheiate de studenți sfâr- bonjour, bonsoir, au revoir, camarade professe-
șeau prin divorțuri. ur. Evident, și eu visam să plec cât mai repede,
Astfel, după absolvire, cu a doua notă pe dar pentru a prinde un post aproape de soțul
țară, am primit repartiție într-un sat din Moldo- meu mi s-a spus că trebuia să rămân măcar un
va, cel mai aproape de București, conform hăr- an în acea școală (informație eronată, evident,
ții. Soțul meu, inginer, a ales un mic orășel din dar unde s-o verific?).
Ardeal. Vacanța după absolvire a fost singura După sărbătorile de iarnă, pe care le-am
perioadă de viață de familie în doi. Când am ple- petrecut o parte împreună, o parte la părinți,
cat fiecare la post, la începutul lui septembrie, soțul meu a început să vină din ce în ce mai
am făcut-o cu speranța că vom fi reuniți pentru rar. Mai întâi la 2-3 săptămâni, apoi la o lună,
totdeauna într-o bună zi. Partidul nu ținea cont iar în vacanța de vară, când m-am prezentat în
de nevoile unor tineri căsătoriți. Trebuia să ne garsoniera lui pe neanunțate ca să-i fac o sur-
facem datoria acolo unde fuseserăm repartizați priză, am surprins o tânără colegă stagiară care
și să rezistăm cum putem, urmărind eliberarea se instalase cu bulendre și farduri în dormito-
unui post în orașul celuilalt. Iar eu credeam pe- rul conjugal. În momentul acela am avut un șoc
atunci că iubirea învinge tot. Credeam greșit, care m-a lăsat fără grai, iar duduia, simțindu-mă
evident! moale, a sărit cu gura la mine, spunându-mi că
109
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

așa-mi trebuie dacă las singur un bărbat bun, și-au ascuns cu dibăcie starea civilă. În momen-
că orice bărbat tânăr normal are nevoie regu- tul în care mi-am văzut ultima cucerire trecând
lat de o mâncare caldă și o femeie fierbinte, iar pe lângă mine alături de nevastă și de cei doi
cine pleacă la plimbare pierde locul de onoare. copii și privind în lături ca-n poezia lui Eminescu,
Văzându-mă cum tremuram de șoc și furie, m-a ceva s-a oțelit în mine. Definitiv. Și am renunțat
luat pe un ton autoritar: „Ei, acum sper că nu la al doilea vis; iubirea nu există, există doar ne-
începi să plângi. O fi el soțul tău, dar nu-i pro- voia de un celălalt care să ne satisfacă lipsurile.
prietatea ta. Comportă-te ca o femeie matură și Să ne umple golurile, să ne conforteze anxietă-
acordă-i libertatea.” țile, să ne exploateze slăbiciunile. Așa că după
Așa că i-am acordat-o. De la el nu mai păs- ce-am aruncat asul de inimă din mâna de cărți
trez decât un mic Larousse pe care mi l-a oferit pe care mi-o oferise viața, m-am scufundat în-
de ziua mea în primul an de facultate și amintiri tr-o existență monotonă: serviciu, casă, vacan-
vagi ale unor nopți de amor cu un bărbat grăbit, ță, singurătate aleasă. Momentele speciale le
egoist și nepriceput. trăiam printre cărți, nu printre oameni. Viața
tuturor părea a fi un roman neinteresant sau
Se ridică, își toarnă un pahar de limonadă și vulgar, extrem de prost scris. De ce ar fi fost al
apoi se așează pe fotoliu, picior peste picior. meu ceva special?
Însă când mă așteptam mai puțin la o schim-
După ce am divorțat pentru nepotrivire de bare și mă împăcasem sufletește cu soarta de
caracter, m-am întors la școala din sătucul cu femeie singură, a venit Revoluția. Mă rog, așa-zi-
noroaie, bărbați bețivi, femei bătute și copii sa revoluție. Că azi nici copiii nu mai cred în ea.
care munceau pe câmp de la vârsta de 7 ani. Dar pentru mine a fost o nesperată gură de aer
Adică exact la vârsta și perioada când ar fi tre- și de libertate. Un dar divin. Eram liberă, în sfâr-
buit să meargă zilnic la școală. șit să fac ce vreau, să merg unde vreau, să-mi
În fiecare vară dădeam examene de titula- fac soarta cum doresc. Puteam chiar să sper la o
rizare și în fiecare vară după ce obțineam nota poveste de dragoste cu final fericit. Cel puțin așa
maximă nu găseam post. Și o luam de la capăt am crezut eu în naivitatea mea. Unele lucruri nu
cu inspecții programate și mese întinse și cado- se schimbă niciodată.
uri obligatorii pentru metodiste tupeiste, coafa- Întoarsă, în sfârșit, în Capitală, mi-am căutat
te permanent cu melcișori și care vorbeau fran- de lucru ca traducător, am scris la ziare, m-am
ceză prost, cu accent rusesc. înscris chiar și în PNȚ-cd (întotdeauna am fost
Însă cel mai mult am suferit de frig. Iernile de partea perdanților, dar măcar aveam satis-
erau cumplite. Stăteam în gazdă la un fel de că- facția că m-am comportat corect, că am fost de
min, lângă Primărie, unde la început nu avuse- partea cea bună a istoriei), am strigat Jos Comu-
sem nici apă, iar iarna spărgeam lemne și mă nismul în Piața Universității și am scăpat la mus-
spălam tremurând la lighean. Seara mă barica- tață de bătaie, deoarece exact în zilele acelea
dam trăgând dulapul la ușă, că orice femeie sin- am decis să plec la munte. Acolo l-am cunoscut
gură era o invitație pentru bărbați alcoolizați cu pe cel de-al doilea soț al meu și ultimul bărbat
impulsuri de violatori. din viața mea.
În sfârșit, după câțiva ani am reușit să mă de- Și atunci totul s-a schimbat. Cred că am mai
tașez într-un orășel mai mare, cu gară proprie. spus-o. Dar repetiția e inamicul uitării, nu? Pen-
Dar viața personală nu a evoluat spre bine. O tru o perioadă am crezut iar că visele se pot îm-
persoană care stă prost cu stima de sine atrage plini, că fericirea poate veni și mai târziu și că
în mod logic pămpălăi sau escroci sentimentali. tot ce suferisem fusese plata necesară sau lecția
Prin urmare am atras sau am fost atrasă de băr- obligatorie pentru a fi pregătită să primesc un
bați imaturi, neserioși, afemeiați, alcoolici, vio- dar prețios și șirul de ghinioane din viața mea
lenți, narcisiști și vai, chiar însurați. Spre scuza avea să fie, în sfârșit, încheiat. Cât m-am înșe-
mea trebuie să spun că cei din ultima categorie lat... Există o vorbă: „Dacă vrei să-l faci pe Dum-
110
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

nezeu să râdă, povestește-i planurile tale”. Eu prejur. Se duce la oglindă, își aranjează părul,
nu i le-am povestit. Nici măcar nu l-am inclus în apoi se îndreaptă spre un scrin pe care se află
ele. Azi nu mai am ce să-i povestesc. Iau zilele fotografia unui bărbat chipeș de 35-40 de ani. O
așa cum vin și încerc să ascult poveste fiecărei ia, se uită îndelung la ea, apoi o pune la loc cu
zile. Poate într-o zi îmi va spune El ce planuri a un oftat și se întoarce spre sală.
avut cu mine, și voi reuși să găsesc un sens în
viața mea. Sau poate că nu trebuie să cauți ne- Bineînțeles că la început nu am avut deloc
apărat un sens. Poate că sensul vieții este dat încredere în el. Când l-am adus de la spital și
chiar de faptul că o trăiești. l-am ajutat în primele zile prin casă, gătind, fă-
Din sfaturile primite de la părinți două mi-au când curat și chiar rămânând peste noapte la el,
rămas în minte și mi-au orientat toată existen- în dormitorul oaspeților, nu m-am gândit că o
ța. Primul a fost: „Cum îți așterni așa dormi”, iar să ajung să mă instalez acolo permanent. Că o
al doilea „În viață totul se plătește”. Mai târziu să ajung iar într-o zi la altar, cu alai, cunună și
mi-am dat seama că erau, de fapt, niște avertis- pișcoturi.
mente, de care în naivitatea și aroganța mea de De fapt, a fost prima oară când am ajuns la
intelectuală nu am prea ținut seama, pentru că altar. Prima oară am trecut doar pe la Primărie
lucrurile rele, nu-i așa?, se întâmplă doar proști- și în subconștient mi-a rămas gândul că de-ace-
lor și ticăloșilor, iar noi nu suntem nici una, nici ea n-a mers. Acum voiam să facem totul cum
alta, chiar dacă uneori mai facem prostii și chiar trebuie, să-i dăm lui Dumnezeu ce-i al lui Dum-
ticăloșii. nezeu și să ne bucurăm și noi de cele ale Ceza-
Cosmin a fost bărbatul aproape perfect. Ma- rului acestei lumi. După atâtea constrângeri me-
rea și adevărata mea dragoste. Era blond, înalt, ritam, nu?
șarmant, educat, stilat, cam afemeiat, dar sincer Într-o seară când m-a invitat la restaurant ca
și cuceritor prin felul lui deschis de a fi. Am în- să sărbătorească o reușită profesională și mi-a
ceput relația ca prieteni, confidentă la cuceririle oferit inelul de logodnă lângă un pahar de șam-
și schemele lui de a scăpa de lipicioase – la un panie, ca într-un clișeu caraghios din filmele ro-
moment dat ajunsesem chiar să joc rolul iubitei mantice, era să mă înec cu șampania. Nu l-am
arțăgoase și cu gura mare pentru a pune pe fugă acceptat imediat. Ca prieten, Cosmin era nemai-
femelele prea insistente din jurul lui. M-a ajutat pomenit, ca bărbat era un donjuan fără inimă.
să-mi găsesc un post bun la redacția unui ziar, Cel puțin așa-l vedeam eu din poziția mea de
un apartament central ieftin și mi-a oferit multe damă înșelată, în care bărbatul era dușmanul
ponturi și sfaturi prețioase. Cosmin era un băr- de clasă. Dacă ar fi fost vreo mișcare #metoo#
bat cu multe conexiuni, prietenos, ce ajutase pe-atunci, eu aș fi fost purtătoarea de cuvânt.
multă lume, iar unele persoane nu uitau și îi mai Dar pe măsură ce l-am cunoscut mai bine și
întorceau favorurile. am devenit apropiați sufletește, am realizat
Într-o seară Cosmin a avut un accident pe cât de multe calități avea acest om. Cosmin nu
o trecere de pietoni. Am fost prima persoană era chiar așa afemeiat pe cât lăsase să se vadă,
anunțată și am fugit într-un suflet la spital, ne- multe femei îl hărțuiau și aveau aventuri cu el
știind cât e de grav. Dacă stau să mă gândesc, doar în capul lor. Unele căutau avantaje, alte-
în viață atât lucrurile bune cât și cele rele vin în le căutau doar să se mărite, deoarece material
perechi. Una caldă, alta rece. Sau invers. Un fel Cosmin era o partidă bună. Dar era totodată și o
de a doua șansă, dar sensul întâmplărilor îl dis- persoană sufletistă, corectă și foarte săritoare.
tingem mult mai târziu. Uneori prea târziu. Un Încet-încet, bariera mentală pe care o ridi-
accident de mașină m-a separat de Cătălin, un casem între noi a coborât, iar când m-a luat în
alt accident m-a unit cu Cosmin. Și cu el am ră- brațe și m-a sărutat prima oară, fără să încerce
mas mai mult de trei ani. De fapt, până la sfârșit. să mă pipăie sau să se grăbească să-mi ridice
fusta, am știut că el e alesul. Făt-Frumosul aș-
Se ridică iar, privește un pic dezorientată îm- teptat încă din copilărie. Le Prince Charmant.
111
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

The one and only. Toate frazele siropoase de răhățel de cățel, m-am simțit ca acasă. Eram
care făceam mișto înainte au devenit extrem de unde îmi dorisem să fiu, unde ar fi trebuit să fiu
autentice și de personale... Și mai era ceva. Un de mulți ani. Grijile rămăseseră în România, cel
bonus neașteptat. puțin așa credeam. Intrasem într-un sistem car-
Bucuriile, ca și necazurile, nu vin niciodată tezian, bine pus la punct și aveam să mă bucur
singure. Cosmin reușise să păstreze un secret de avantaje incredibile. De-acasă mai primeam
față de mine, cea mai bună prietenă și sufletul vești proaste, părinții nu stăteau prea bine cu
lui pereche. L-a păstrat ca să mi-l ofere ca o sur- sănătatea, plecarea mea îi afectase teribil, dar
priză. Un prieten pe care-l ajutase cu ani în urmă îmi ziceam și le ziceam că de-aici aveam să-i ajut
la facultate, lăsându-l să copieze la examene și mai bine, cu bani, cu medicamente. Și că îi voi
scriindu-i lucrarea de licență, și care plecase în vizita în concedii. Rând pe rând am uitat de pri-
Franța prin anii ”80, reușise admirabil în afaceri. etenii și cunoștințele din România, biete figuri
Pare incredibil, dar nu numai că nu l-a uitat, dar tragice, trase pe roata unei tranziții nemiloase.
l-a invitat în Franța și i-a oferit atât un post de Nu doream să păstrez nimic din amintirile unui
conducere în compania sa, cât și cazare într-una trecut degradant și umilitor.
din locuințele sale din Paris. Merde! Câștigasem Din păcate, lucrurile n-au mers ușor la înce-
la loteria vieții premiul cel mai mare. put. A trebuit să așteptăm obținerea cărții de
sejour, cu vizite umilitoare la prefectură, unde
Pe fundal se aude, în surdină, La vie en rose. eram tratați ca ruda cea săracă venită să se în-
frupte nepoftită la masa bogatului. Cosmin a
Paris!!! Visul meu cel mai mare devenea re- primit-o destul de repede, căci avea promisiune
alitate. Aveam să mă mut la Paris, să trăiesc în de angajare, eu a trebuit să mai aștept, pentru
Orașul Luminilor, să vizitez oricând voiam Tour că nu aveam încă un serviciu. Și atunci s-a în-
Eiffel, Musée du Louvre, Musée d’Orsay, să mă tâmplat lucrul cel mai trist și cel mai regretabil
plimb pe Champs Elysées și să alunec pe Seine din viața mea, probabil ultima amintire tragică
în bateau-mouche. Iar eu aveam să-l însoțesc. pe care o voi păstra. După mulți ani, am rămas
Oficial și pour toujours. Puteam să mai spun nu? însărcinată. Și aveam de făcut o alegere. Să mă
Orice îndoială mai aveam s-a dus pe apa sâmbe- întorc și să nasc în România, revenind mai târziu
tei. Pardon, pe a Senei. Ce dovadă mai mare de cu copilul sau să....
dragoste puteam cere sau puteam primi? Am ales să rămân. Eram, în definitiv, încă ti-
neri amândoi. Mai puteam avea copii. Acum nu
Își mai toarnă un pahar de suc. era momentul. Niciodată nu a fost momentul.
Prima sarcină a venit în anii de studenție și ar
Existența de zi cu zi într-o țară străină cu pu- fi însemnat să renunț la facultate. Alte două, în
seuri naționaliste nu este deloc roză ca în cân- urma unor relații mizerabile cu oameni cu care
tecul lui Piaf. Am descoperit că franceza mea nu mi-aș fi dorit să am un copil. Nici ei nu și-ar
vorbită era destul de prăfuită, că accentul meu, fi dorit. Așa că am trecut și prin calvarul avortu-
deși șlefuit, stârnea uneori hohote sau priviri rilor clandestine și prin teama de a fi arestată și
disprețuitoare. Că România și Rusia erau aceeași am trăit sentimentul de depresie și de goliciune
țară pentru mulți cetățeni francezi și că „c’est sufletească care însoțește orice act de termina-
pas comme ca qu’on fait les choses en France”. re voluntară a vieții unui copil nenăscut. Regre-
Dar, în ciuda barierelor sociale și a respingerii pe tele sunt însă inutile, căci nota de plată vine în-
care o resimțeam cel mai ades din partea unor totdeauna la sfârșitul mesei. În curând aveam să
intelectuali francezi, fixați într-o superioritate primim amândoi una foarte piperată.
aristocratică de neclintit, Franța mi-era la fel de Pe ultimul copil mi l-am dorit și chiar aș fi pu-
aproape sufletește ca România. Uneori chiar tut să-l iubesc dacă mi-aș fi îngăduit. Dar sosea
mai aproape. Din momentul în care am pus pi- într-un moment foarte prost. Tocmai primisem
ciorul pe un trotuar din Paris și totodată într-un o ofertă de angajare și nicio firmă serioasă nu
112
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

ar fi acceptat o străină gravidă. Așa că într-o zi că România și Franța coexistă și că îmi pot păstra
de toamnă, am mers de mână cu Cosmin într-o identitatea, deși iubeam mai mult străinătatea.
clinică privată și am rezolvat problema. Ploua Însă, cu regret trebuie s-o spun, am avut mul-
îngrozitor când am ieșit de acolo și, ajunși aca- te surprize neplăcute cu românii de acolo. Am
să, am constatat că nu aveam ce să ne spunem. încercat să trec peste ele. Pe unele le-am uitat,
Nu ne puteam consola reciproc, eram complici cum am uitat și persoanele care m-au rănit. Poa-
la uciderea copilului nostru, conceput din dra- te așa mă vor uita și cei pe care eu i-am rănit.
goste și neglijență. Parisul devenise deodată gri, Pentru că nu sunt o persoană comodă. Iar
apăsător, murdar ca un oraș de provincie comu- când lucrurile nu merg cum îmi doresc sau când
nist. consider că cineva mi-a greșit, mă retrag în mine
El a plâns cel mai mult, eu am rămas tăcută și aștept momentul potrivit să atac. Construiesc
și împietrită vreo două zile. Presimțeam că am mii de scheme, fac planuri de răzbunare pe care
comis o greșeală ireparabilă. Iar când Cosmin a uneori le aplic. Alteori aflu mai târziu cât de rău
venit să mă consoleze cu scuza idioată „Lasă, o i-a mers persoanei care mi-a greșit și nu mă pot
să facem altul”, am izbucnit. Puteam să facem abține să nu simt o oarecare satisfacție. Oare
alți zece, niciunul nu avea cum să-l înlocuiască când nu voi mai fi va simți cineva măcar un fior
pe acesta. Eu pe acesta îl așteptasem și îl do- de satisfacție din cauza asta sau voi fi complet
ream cumplit acum, după ce îl lepădasem. uitată?
Dar nu aveam să mai facem altul. La doi
ani și ceva după ce am ajuns în Franța, Cosmin Își mai toarnă o ceașcă de cafea și își aprinde
s-a îmbolnăvit. A făcut un cancer galopant și în o țigară.
șase luni a fost mort. Iar eu am rămas singură,
într-un mic apartament închiriat, plin de amin- A murit și mama după câțiva ani. Am în-
tiri insuportabile. Așa că un an mai târziu, după cercat să trăiesc între România și Franța, dar a
ce a murit și tatăl meu, am știut că e vremea să fost imposibil. A trebuit să mă restabilesc aici.
mă întorc acasă. Mama era și ea bolnavă, făcu- Câțiva ani a fost teribil. Visam în fiecare noap-
se infarct și pareză, iar fratele meu nu se putea te clădirile, străzile, autobuzele și chiar mirosul
descurca singur cu ea. de urină din subteranele metroului parizian, îmi
Și am luat-o de la capăt. Pentru a câta oară?! plimbam degetul pe harta turistică, încercând
Mi-a fost mai greu decât în alte dăți, pentru să rememorez tactil toate locurile odată fami-
că acum știam că nu mai aveam nimic bun de aș- liare, repetând cu voce tare numele stațiilor de
teptat de la viață. Cu cât ai impresia că ești mai metrou familiare de pe linia 1: La Defense, Porte
sus, cu atât prăbușirea e mai dură. În România Maillot, Les Sablons, Charles de Gaulle–Etoile,
se schimbaseră prea puține, era în continuare Champs-Elysées Clemenceau, Concorde, Tuille-
sărăcie, rotire de cadre și aceleași figuri patibu- ries, Palais Royal- Musée du Louvre, Chatelet,
lare în funcții importante, exploatând și bătân- Hotel de Ville, Saint Paul, Bastille, Gare de Lyon
du-și joc de oamenii onești. și tot așa până la terminus – Château de Vin-
După ce avusesem experiența locuirii într-o cennes. Ultimul pe care l-am vizitat înainte de a
țară civilizată, reluarea vieții în România îmi apă- părăsi Franța.
rea insuportabilă. Mă gândeam mereu la vorbe- În urmă cu câțiva ani am decis să nu mai pri-
le lui Brâncuși: „ Când am plecat de aici, v-am vesc înapoi, să nu-mi mai amintesc nici măcar
lăsat săraci şi proşti... Când am revenit, v-am re- momentele fericite. A fost singura soluție ca să
găsit şi mai săraci şi mai proşti”. Cât am locuit supraviețuiesc, ca să nu înnebunesc. M-am re-
în Paris, am vizitat de nenumărate ori atelierul atașat de locuri, de oameni, de copii, am reîn-
lui Brâncuși din Centrul Pompidou. El și cu Bise- ceput să predau, iar în vacanțe vizitez alternativ
rica Ortodoxă Română din Paris erau singurele obiective mai puțin cunoscute din România și
insule de românitate, acolo unde mă simțeam Franța.
cel mai acasă de-acasă. Acolo aveam impresia Am strâns multe alte amintiri, dar atunci
113
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

când voi pleca pentru ultima oară și mă voi odih- toate alimentele de bază pe vremea Împușca-
ni, cel mai probabil, în pământul românesc, am tului)
pregătit lângă hainele de voiaj și un mic steguleț - asigurare de bunuri necesare desfășurării
cu culorile Franței: albastru, alb, roșu. L-am pus activității profesionale (câteva pixuri și caiete pe
în buzunarul sacoului într-un sac cu levănțică, și care să-mi notez amintirile, deși cred că ar fi mai
când l-am scos să-l aerisesc, acum câteva zile, potrivit un laptop, niște stickuri de memorie și o
am observat că albul s-a îngălbenit. Aș putea imprimantă).
face rost de altul, dar nu cred că are rost să-l - activitate fizică individuală sau în cuplu
mai schimb. Voi purta pe ultimul drum la rever (mai mult individuală, deocamdată, dar o să mă
un steag roșu alb albastru, în care galbenul va fi înscriu, în final, la cursuri de teatru și dans)
înlocuit culoarea din mijloc. În pieptul meu ne- - donare de sânge, dragoste și timp celor
mișcat poate că România va fi câștigat în sfârșit care au nevoie urgentă și vitală
meciul cu Franța. Pentru eternitate. - scopuri umanitare sau de voluntariat (și
Dar poate ar trebui să nu anticipez, am văzut asta nu înseamnă doar mers la biserică și lecturi
foarte bine ce turnură neașteptată iau lucrurile din Biblie; voi vizita cămine de bătrâni și voi duce
uneori. Când voi ieși la pensie, o să fiu liberă să personal pachete persoanelor nevoiașe).
călătoresc mai mult și să învăț germana. Întot- Sper că n-am uitat nimic, pentru că dacă am
deauna mi-am dorit să-l pot citi pe Goethe în omis vreun lucru important, atunci toate depla-
original. Și să ajung la Salzburg. Dar o să încep sările mele de până acum nu merită să mai fie
prin a-mi vizita toate rudele care mai trăiesc și amintite.
a-mi cunoaște mai bine vecinii. Data declarației: Astăzi, pentru că e singura
Așa că atunci când perioada de urgență va zi pe care o trăiesc în mod real și în care pot face
lua sfârșit, cu speranța că voi supraviețui, o să ceva. Mâine nu există... N-a existat niciodată. E
completez încă o declarație pe propria răspun- doar o scuză pentru a uita să trăim ziua de azi.
dere, una care să fie valabilă cât oi mai trăi. Și o Semnătura: Nicoleta Singurelu, o femeie în
să scriu așa: vârstă de... nu mai țin minte exact, deținătoarea
DECLARAȚIE PE PROPRIA RĂSPUNDERE unei pisici siameze și a unui apartament plin de
Subsemnata Nicoleta Singurelu, domicili- amintiri...
ată în București, strada Toamnei, Bloc X, scara Ei, dacă mă grăbesc am timp să ajung la su-
Y, apartament Z, născută cu prea mulți ani în permarket în intervalul permis, ca să cumpăr
urmă, declar pe propria răspundere că mă voi ceva de mâncare pentru mine și pisică și vreo
deplasa în următoarele locuri, în ordinea în care două stickuri de memorie. Poate chiar trei. Am
îmi voi aminti de ele: intrarea copilăriei, calea foarte multe amintiri de salvat.
adolescenței, bulevardul tinereții, strada matu- Lasă pixul jos, împăturește declarația și o
rității, cărarea bătrâneții și aleea VI din cimitirul introduce într-o poșetă. Apoi își pune mantoul,
Învierii. pălăria și iese prin partea din dreapta a scenei.
Motivele deplasării sunt multiple, dar la fel
de importante: CORTINA
- interes educativ și profesional (achiziții de
cărți, DVD-uri, vizionare de spectacole de tea-
tru, de operă și vizite în parcuri și muzee)
- interes afectiv și sentimental (îmi voi vizita
toți prietenii care mai trăiesc și îi voi aminti în-
totdeauna în rugăciuni pe cei care nu mai sunt)
- asigurare de bunuri care acoperă necesi-
tățile de bază ale persoanelor și animalelor de
companie domestice (aici m-am specializat încă
din copilărie, de când stăteam la cozi la aproape
114
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

#eugenesis#

toate mi se trag din copilărie


am o relație nepotrivită sărutul femeii păianjen
cu geamănul meu cel rău
(unii ar putea zice chiar geamăna mea)
psihicul meu androgin
nu suportă femeile o să-mi vopsesc părul verde
decât în literatură și-n ferpare și unghiile negre
să nu mă întrebi de ce
mama era singura femeie perfectă mi-au crescut dinții așa lungi
care lega apa cu două picioare de porc și urechile ascuțite
și făcea borangic din coadă de câine – ca de elf.
nu, nu e vorba aici de tata
deși nici el nu era interesant cum nu pot să te îndrăgostesc
decât în ziua de salariu de mine
o să te amuz poate
când a murit sau și mai bine
îi crescuse pe frunte o monstruoasă o să te îngrozesc
floare albastră atât de tare încât o să uiți
în buzunare nu mai avea să-ți mănânci untul pe pâine
decât batiste murdare și să-ți bei cana de lapte bătut
și chei de broaște stricate la cina de adio –
mi-a lăsat moștenire talentul
de-a iubi franțuzește dimineața când o să te trezești
și un cec de cincizeci de lei. plesnit nemilos peste pleoape
de o rază mai musculoasă,
precis o să te întrebi
ce-i cu semnul acela roșu pe piept
#GunsN’Proses# plasat sub inimă,
intercostal –

Deschid scrinul vechi al bunicii tu, ca de obicei, rațional,


scot din portfard un ruj expirat o să presupui că a fost doar un țânțar...
și desenez apăsat un graffiti obscen sau poate vreun gândac celibatar
pentru fiecare zi nememorabilă ce-a supraviețuit de la ultima dezinsecție
în cel mai obscur loc de pe abdomen. cu efect întârziat –

Pe umărul stâng tatuat un tramvai comunist dar în nici un moment


se pierde scrâșnind reumatic în ceață… n-o să-ți treacă prin cap
Ridic privirea spre cer din Nirvana deschisă că azi noapte ai primit inopinat
cu un surâs cât o gaură de Magnum 38 sărutul femelei păianjen.
Kurt Cobain mă invită la veșnica viață.

Închid ochii și trag –


un graffiti din vată de zahăr.

115
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Alice in la-la land


Alice nu mai locuiește aici
s-a mutat într-un oraș în care
locuitorii au crescut neobișnuit de înalți
și au devenit poligloți

în fiecare ceas al zilei vorbesc limbi diferite


dimineața se trezesc salutând în italiană
cu inconfundabile inflexiuni dantești
spre prânz discută afaceri în Business English
deoarece „time is money”
apoi fac o siestă spaniolă stropită
cu valuri de sangria și sânge de taur
spre seară își repetă mecanic „je t’aime, moi non plus”
traficând suveniruri aurite
cu turnul Eiffel, Monalisa și Micul Prinț

în inima nopții orașul visează pe ritmuri vieneze


iar Alice servește șampanie Bruderschaft
cu un vagabond imigrant care nu cunoaște
nicio limbă de circulație internațională

Damen Tango

sfârșit de vară la Valladolid gemem îndelung sub povara celor


Argentina e prea departe 21 de grame de argint coclit
pentru doi novici întârziați pași apăsați sting pe trotuar
abia am învățat poziția corectă a brațelor sentimente arse până la filtru
cum să ținem capul pe spate ușor înclinat continente albite de frică
distanța recomandată între inimi își cheamă oceanul în ajutor
când corpurile flămânde se întâlnesc doi ghețari plutind în derivă
pentru cinci minute de dans ritualic așteaptă un titanic mereu întârziat –
e poate timpul să exersez un tangou singură
sufletele noastre scrâșnesc la unison
patima hrănește boboci carnivori Don’t cry for me, Argentina!
șoareci de foc aleargă prin vene
spre polii iernilor veșnice

116
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

#blackswan#

viața e un experiment ratat


atmosfera a devenit insuportabilă timpul smulge fâșii din mine
respir 30% oxigen, 70% azot fentez moartea și azi
și foarte puține gaze rare mă hrănesc cu trupul aproapelui meu
aș fi cobaiul ideal cu un număr profesionist de iluzie
dacă nu aș visa uneori noaptea o numesc dragoste
că zbor mă multiplic ca o oglindă spartă
în cel mai mic ciob e la fel de multă lumină
lumea-i un imens lac de epurare și durere
plutesc în derivă
orele se scurg lichide revin
milioane de ceasuri de Dali iau poziția întâi
lucesc în penumbră vreau să apar frumoasă în fotografie
frunze de nuferi ofiliți
mă împresoară
spațiul devine tot mai îngust

eu sunt punctul acela negru la orizont


pe care nu reușesc să-l văd de aproape niciodată

Ella Poenaru, pseudonimul Elenei Carmen Bobocescu. București. Poetă, profesoară, traducătoare

Traduceri:
Traduceri din poeți britanici și americani în Translation Café, revista MTTLC. Traduceri din poezia
britanică în revista Translation Cafe a Masteratului de Traducere a Textului Literar, Universitatea din
București (2006-2018), în ziarul Timpul și în jurnalul internațional Contemporary Literary Horizon,
în limba engleză și limba franceză din poezia lui Daniel D. Marin, The Dawn Inside You – traducere
și prefață la volumul de poezie Zorii din Tine al actriței și scriitoarei Claudia Motea, editura Libris,
martie 2020
Poezie și proză:
Participant la Tabăra de Creație Literară Toplitera 2018 și co-autor în volumul Toplitera 2018, editat
de Florin Iaru; poezii publicate în revista Toplitera, 2019; Poeme Brâncușiene, în revista Măiastra,
februarie 2020; poeme publicate pe bloguri literare și reviste online: Agonia, Monitorul de Poezie,
Parnas XXI, Solitudinea, Extemporal Liric, Rețeaua Literară/La Red Literaria; poeme publicate în
Antologia Apollon, Vis cu Nichita, volumul IV, București, aprilie 2020.
Fondator al grupului de Poezie românească contemporană și traducere din poezia universală, POE-
SIS 2020; blog personal de poezie și traduceri: elapoenaru. wordpress.com
Premii obținute
Premiul special al Juriului la Concursul Național Vis de Toamnă, organizat de Fundația Culturală
Apollon, secțiunea Poezie, ianuarie 2021. Mențiune la Concursul Literar Național Red Literaria, Pro-
ză, iunie 2020. Premiul I la Concursul Național „Alexandru Macedonski”, ediția VII, 2020, secțiunea
Poezie. Premiul de Merit Poetic, acordat de revista Monitorul de Poezie, la Concursul Internațional
de Poezie MONITORIADA 2019

117
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Etgard Bitel

IUBIRILE LUI NICHITA


Când vine vorba de Nichita Stănescu, fiecare
dintre cei care l-au cunoscut, ba chiar și cei care
nu l-au cunoscut, dar l-au citit, are un Nichita
al său.
Pentru majoritatea Nichita Stănescu este
doar Nichita pentru că celor care l-au cunoscut
așa le cerea să îi spună.
De altfel, cei care i-au fost apropiați poves-
tesc că avea la fel de mult succes amoros pe cât
atrăgea cohorte întregi de admiratori.
E adevărat că atunci când mergeai la Nichita
casa era plină de domnișoare, dar cred că erau
„poetese” care doreau o binecuvântare pentru
că altfel „cerberul” care era Dora nu le-ar fi ac-
ceptat.
Despre el și relația sa cu femeile, la un mo-
ment dat Nichita spunea:
„Am avut și eu o mare iubire totală, dusă nu
până la capăt, ci până în pânzele albe ale capă-
tului. Faptul că ne iubeam ca disperații și eram
în stare de orice unul pentru altul a făcut din
relația mea cu Gabriela o poveste de dragos-
te și sex irepetabilă. (…) Ce a existat însă între
mine și Gabriela s-a dovedit a fi unic. Îmi aduc
și acum aminte de buzele ei, de pielea ei, de for-
mele minunate de care era suficient numai să
mă apropii fără să le ating ca să mă fascineze.
Doamne, ce frumos era, de ce a trebuit să se
118
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

termine?… De ce a ars totul atât de repede?”, Printre textele din volum se numără și Leoai-
spunea cu regret Nichita Stănescu. că tânără, iubirea, una dintre cele mai cunoscu-
„Totul a mers cum a mers o bucată de timp, te poezii ale sale, care pare să anticipeze întâlni-
dar porcul de mine m-am încurcat cu alta, din rea cu Gabriela Melinescu. Ea era născută chiar
motive pe care nu le pot înțelege nici acum… Am în zodia Leului (16 august).
fost un porc cu P mare. Din momentul în care Chiar dacă si-a scris jurnalul după plecarea
m-a dibuit, clișeul minunat pe care ți l-am de- în Suedia, Gabriela Melinescu vorbește de ne-
scris s-a stricat ca un joc de domino și totul a de- numărate ori despre Nichita, mai ales în paginile
venit dificil. Scumpa mea, iubirea mea, nu mai care datează din 1976.
avea încredere în mine și pe bună dreptate” Relația lor apare în jurnal ca o iubire dificilă,
solicitantă, dar de neuitat. Autoarea chiar se în-
treabă ce s-a întâmplat cu visele lor de a îmbă-
trâni împreună. Atunci, cu 20 de ani mai târziu,
tot ea își dădea răspunsul: „Doi creatori nu prea
pot conviețui. Era foarte greu de trăit cu un om
care era un panteon întreg.”
Cei doi s-au cunoscut la cenaclul condus
atunci de Eugen Barbu. „Acolo m-a văzut pentru
prima oară Nichita. Presupun că m-a remarcat
din cauza succesului pe care l-am avut cu textele
citite”, își amintește Gabriela Melinescu.
Cele mai frumoase momente petrecute îm-
preună erau atunci când Nichita îi „picta” poe-
me. „Era atât de solicitat de prietenii lui, încât se
NICHITA ȘI GABRIELA MELINESCU întorcea copleșit acasă. Atunci nu mai putea să
scrie și îmi picta mie poeme, de care uita apoi”,
Era vorba despre poeta Gabriela Melinescu. își amintește scriitoarea.
În Jurnal suedez I, publicat în 2003 la Poli- Ea îl surprindea pe Nichita aducându-i-le
rom, Gabriela Melinescu, scriitoarea cu care Ni- apoi scrise la mașina de scris de o prietenă de la
chita a fost împreună aproape zece ani, vorbeș- România literară.
te despre el deseori ca despre cel mai generos Pentru prima oară, Nichita Stănescu s-a că-
om cu prietenii săi, cu care petrecea zile și nopți sătorit în 1952, imediat după absolvirea liceului,
întregi. cu Magdalena Petrescu. El avea 19 ani, iar ea
Această generozitate și farmecul recunoscut era sora celui mai bun prieten al său.
de toți par să-i fi asigurat și succesul în dragoste, Din Ploiești, au plecat amândoi la facultate
până la un punct însă. Căsătorit de trei ori, cu în București, unde căsătoria n-a rezistat decât
Magdalena Petrescu, Doina Ciurea și Tudorița vreo doi ani. Totuși, după Revoluție, Magda Pe-
Tărâță (Dora), Nichita a avut patru relații de du- trescu, plecată în Australia, a revenit în țară și
rată, dintre care cea mai aprinsă, dar și cea mai a răscumpărat pianul familiei Stănescu, pierdut
dificilă, a fost cu Gabriela Melinescu, singura cu în 1948, la naționalizare, și l-a donat Muzeului
care nu s-a căsătorit. „Nichita Stănescu”, din Ploiești.
Poetul era deja la a doua căsătorie când a La puțin timp după despărțirea de iubita din
cunoscut-o pe Gabriela Melinescu, în 1964. Le- liceu, a cunoscut-o pe cea de-a doua soție a sa,
gătura lor a durat zece ani, el rămânând însurat poeta Doina Ciurea. În cercurile literare circula
cu Doina Ciurea în toată această perioadă. La legenda că aceasta ar fi avut o relație cu Labiș,
31 de ani, Nichita publicase al doilea volum, O rivalul literar al lui Nichita.
viziune a sentimentelor, influențat puternic de Atunci, cum își propusese să cucerească
relația sa cu Doina Ciurea. poezia, din gelozie pentru Labiș, a cucerit-o și
119
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

pe Doina. Cei doi însă nu s-au căsătorit până în După ce mi-am terminat treburile oficiale la
1962, cu doar doi ani înainte de întâlnirea cu Centrala Editorială am trecut pe la Laurențiu la
Gabriela Melinescu. redacția Contemporanul, unde lucra atunci. De
Este știut că Nichita suferea de gelozie, deși cum m-a văzut mi-a spus: „Diseară mergem la
el însuși nu se dădea în lături de la a face curte Nichita”.
mai multor femei. Ștefan Agopian își amintește
că l-a întrebat, prin ”80, de ce nu mai vorbește
cu scriitorul Mircea Ciobanu. „Am auzit că s-a
culcat cu soția mea”, a răspuns Nichita.
Era vorba de Doina Ciurea. „Nu contează că
am părăsit-o, nimeni nu are voie să se culce cu
ea”.
Pe Dora, care le era colegă de facultate, Flo-
rin Iaru și Traian T. Coșovei au dus-o în vizită la
Nichita.
Chiar atunci, la prima întâlnire, Nichita s-a în-
drăgostit de tânăra studentă, căreia i-ar fi spus:
„Tu nu mai pleci de aici”. La scurt timp, Dora s-a
mutat la el și au rămas împreună până în 1983,
când a murit Nichita. Totuși, nu s-au căsătorit
decât în 1982, când poetul urma să primească
Premiul pentru literatura „Cununa de aur”, la NICHITA ȘI DORA
Struga, în Iugoslavia.
Ca să poată merge și Dora cu el trebuiau să
fie căsătoriți. Nichita divorțase de Doina Ciurea Către orele 18.00 ne-am întâlnit în fața Tea-
de abia în 1981 pentru că avea oroare de tribu- trului „Ion Creangă” și am trecut strada.
nal, dar Dora a fost mai presus de această oroa- Am intrat la numărul 9 și am urcat la etajul
re. patru. Ușa apartamentului era, ca de obicei,
De altfel, cât au fost împreună Nichita nu s-a deschisă. Ne-a întâmpinat Dora care, schim-
deplasat nicăieri fără ea. bând o privire cu Laurențiu, a înțeles că suntem
Și eu am avut șansa să îl cunosc și, bineînțe- „curați”. Adică nu aveam nici o sticlă cu vodcă
les, am și eu un Nichita al meu. la noi. Dora a fost femeia care a încercat, în toți
De fiecare dată când mergeam la Nichita anii în care au fost împreună, să îl păzească pe
aveam prilejul să schimb câteva cuvinte și cu Nichita de „boala” care avea să îl răpună. Nu a
Dora și am înțeles cât de mult îl iubea. ajutat nici atunci, nici mai târziu, pentru că pe
Cel care m-a dus la Nichita a fost Laurențiu masa din mijlocul camerei se găsea deja o sticlă
Ulici. pe jumătate golită. Nu știu dacă o golise Nichita
Nu-mi aduc aminte dacă eu l-am rugat pe sau cei care se aflau deja acolo. Nu cunoșteam
Laurențiu Ulici să mă ducă la Nichita sau a fost pe nimeni și mă simțeam puțin stingher, dar Ni-
inițiativa lui. Știu că în primăvara lui ”83 s-a în- chita s-a apropiat de noi și, după ce l-a îmbrăți-
tâmplat minunea. șat pe Laurențiu, mi s-a adresat scurt:
Venisem la București cu niște treburi la Cen- - Tu ești evreu.
trala Editorială și, așa cum obișnuiam, am ajuns Nu știu dacă Laurențiu l-a informat sau a vă-
cu trenul de dimineață de la Piatra Neamț ca să zut pe fața mea etnia. Și a continuat:
pot profita să-mi rezolv problemele la prima oră - Tu scrii poezie?
și apoi să-mi rămână cel puțin o zi și jumătate - Da, am răspuns, timid.
să-mi văd prietenii și să reușesc să văd cel puțin - Poezie scriu eu, tu să scrii cum ați rezistat
două spectacole de teatru. voi cinci mii de ani, să-mi aduci cartea să o duc
120
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

eu la o editură. Și să mai vii pe-aici. - Bună ziua, bătrâne. (Așa mi se adresa el).
Acesta a fost primul meu dialog cu Nichita. - Am primit volumul tău de versuri de la „Fa-
Sigur că de atunci, de câte ori ajungeam în cla” și îți propun o lansare la Piatra Neamț.
București, treceam prin Piața Amzei nr. 9. Și, de - Mă simt onorat, bătrâne, dar nu mă simt
fiecare dată, Nichita îmi reproșa: prea bine și, pentru că e iarnă, mă doare și picio-
- Nu ai scris ce te-am rugat... rul. Hai să o lăsăm pentru la primăvară.
Serile la Nichita erau fantastice. Puteai în- (La cutremurul din 1977, vrând să îl salveze
tâlni acolo nume mari ale poeziei contempora- pe Nicolae Ștefănescu, i-a căzut o grindă pe pi-
ne, cum era Gheorghe Tomozei (Tom), care era cior, a avut o fractură și rămăsese cu sechele).
aproape nelipsit, dar și veleitari care doreau o Amânând pentru primăvară lansarea ar fi
„binecuvântare” de la Nichita. „Binecuvântare” fost puțin cam târziu, deși orice întâlnire cu Ni-
pe care o primeau toți pentru că Nichita avea o chita era un regal pentru public. Și atunci am fă-
inimă de aur și nu refuza pe nimeni. Câți dintre cut o altă propunere:
aceștia au rămas în literatura română este altă - Știi ceva, Nichita, hai să facem o nefăcută...
poveste. - Tu numai nefăcute faci.
Nichita avea o inspirație poetică debordan- Despre ce-i vorba?
tă. Dintr-odată arăta spre unul din cei prezenți. - La primăvară îi apare lui Ulici o carte de cri-
Spunea: „Scrie!”, și începea să dicteze. Din ne- tică, Confort Procust. Ce ar fi dacă un poet ar
fericire, nu am avut niciodată norocul să arate prezenta un critic și nu invers, cum se întâmplă
spre mine. Nu știu de ce. Poate era supărat că de obicei.
nu scrisesem epopeea poporului meu, poate că - O idee grozavă! O facem, bătrâne. Să ne
nu eram destul de vizibil, poate... auzim cu bine! Aceasta a fost convorbirea mea
Încă de la prima întâlnire îmi încolțise în min- cu Nichita și de atunci nu am mai ajuns la Bucu-
te ideea să îl aduc pe Nichita la Piatra Neamț, rești și nici nu am mai vorbit cu el. Mi-am notat
să îi organizez o lansare de carte. Așteptam mo- acțiunea în planul meu de lansări pentru 1984 și
mentul când îi va apărea o carte ca să îi propun mi-am văzut de treabă.
întâlnirea cu publicul nemțean. Așa cum se întâmpla deseori, în dimineața
Iată că, în 1983, îi apărea la editura „Facla” zilei de 13 decembrie l-am sunat pe Laurențiu
volumul Strigarea numelui. Nu am așteptat prea Ulici să aflu ce mai e nou în lumea literară din
mult și, în noiembrie, de îndată ce am primit co- București. Nu am apucat să mă prezint bine că
manda de la editură am sunat la Nichita. Era în mi-a spus:
jurul orei 10 dimineața. A răspuns Dora și m-a - A murit Nichita.
rugat să revin în jurul orei 12 pentru că Nichita Am închis fără să spun o vorbă și am plecat
dormea. acasă. Îmi era imposibil să mai lucrez. Nu îi ono-
Am revenit în jurul orei 12 și Dora mi l-a dat rasem rugămintea și nici nu reușisem să îl aduc
la telefon pe Nichita: la Piatra Neamț.
- Bună ziua, Nichita,sunt Etgard, de la Piatra
Neamț.

121
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Evra Gart

Mic tratat de supraviețuire


Ședea la o masă privind o coală de hârtie, era gata preparată.
însă gândurile sale erau undeva departe.
Ținea stiloul în mâna dreaptă, cu trei degete, Într-o după-amiază a găsit un chiștoc pătat
și celelalte două, puțin depărtate. de ruj, l-a pus atent în buzunarul de la piept al
Degetele de la mâna stângă erau abătute la cămășii sale, gri, mototolită, plină de urme de
tâmplă, pe când cel de-al treilea susținea băr- grăsime.
bia.
Voia să ajungă degrabă de data aceasta și
Erau scrise doar câteva rânduri răzlețe, nimic imediat ce a intrat în casă nu a așteptat să go-
care să facă plăcere lumii, să rămână încrustate lească punguța de plastic cum avea obiceiul, a
undeva o veșnicie. luat chioșcul din buzunar cu două degete și l-a
privit lung: „cine știe câte ploi, cât soare și cât
Nervos, scrâșnea printre dinți înjurături di- vânt și din nou ploi, fenomene care nu au reușit
verse: „dracu să o ia de viață, de ce mi-am ales o să schimbe culoarea rujului ce părea încă proas-
astfel de meserie?”, s-a întrebat supărat în timp păt”.
ce a tras fum în piept dintr-o țigară pregătită cu
puțin timp înainte. Dacă ar fi trebuit să exprime adevărul în fața
cuiva, era ceva de neimaginat în acel gest dubi-
Avea o rețetă proprie pentru aceasta, adu- os, dar avea ceva special, nu a sărutat o femeie
na chiștoace de pe stradă și imediat ce ajungea de foarte mulți ani și acea mică pată roșie a des-
acasă golea conținutul plăsuței din plastic pe o picat totul în interiorul său, ca un râu ce despar-
bucată de carton, apoi golea conținutul tuburi- te două maluri.
lor minuscule pe o bucată de hârtie (din acest
loc apăreau uneori literele, cuvintele, frazele, Acum părea alt om și, datorită confuziei cre-
tutunul se înlănțuia în mii de litere zburătoare). ate, a început să mestece chiștocul, să-l moaie
Atunci când avea nevoie să-și umple plămâ- cu limba, să-l muște cu dinții, să-l reducă în mici
nii cu puțin fum, presăra câteva firișoare de tu- bucățele de lână, de vată de sticlă, bucățele pe
tun pe o bucățică veche de ziar, o rotea, și țigara care le-a înghițit puțin câte puțin.
122
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Nu avea bani nici măcar pentru o pâine să- așezat lângă tomberonul de gunoi, mare și ne-
nătoasă, să nu mai vorbim de hârtie sau cernea- gru, poate se încumeta cineva să le ia acasă cu
lă pentru a scrie... el, să-i țină de urât unui singuratic, sau măcar să
înveselească pe cineva, de ce nu un cuplu proas-
Din ultimul volum publicat, chiar bine primit păt căsătorit care nu își permite prea mult la în-
de critica literară, editura a vândut doar câteva ceput de drum...
exemplare.
Apartamentul în care locuia, plin de ume- După ce a fumat o țigară a alergat spre pat.
zeală… Probabil apa infiltrată de la etajele supe- Tremura, însă căldura îți tăia respirația. S-a aco-
rioare și-a găsit strada tocmai pe aici. perit cu o pătură roasă cine știe de ce animal,
Era un apartament sărăcăcios, compus din- fără să-i pese.
tr-o singură cameră în care dormea, împreună
cu bucătăria, însă cel puțin aici putea să își gă- Nu dormea de trei zile, aștepta momentul
tească ceva. lui, acea clipă când ceva sau cineva vine pe ne-
Baia era despărțită totuși printr-o perdea de așteptate, acea adiere de vânt pe care mereu a
plastic. numit-o inspirație.
Operele unor pictori celebri atârnau pe pe- Într-un târziu, obosit, a adormit istovit, în
rete. Femeile lui Picasso îl priveau cu chipurile somn s-a văzut înconjurat de Eminescu, Re-
lor descompuse. breanu, Caragiale...
Deasupra mesei, într-un colț, se afla mașina
de scris cumpărată cu peste cincisprezece ani în I-a rugat pe fiecare în parte să-l ajute să re-
urmă, de la un anticar, când încă lucra la redac- zolve cumva situația.
tarea unui ziar local. Primul să-l ajute cu o poezie, al doilea, cu o
O folosea foarte rar, când după multe, foarte schiță, pe cel din urmă l-a rugat să-i sufle o piesă
multe corecturi pe text, încerca să dea viață, un de teatru.
ultim răspuns la tot ce voia să spună. Erau suficiente o frază de la fiecare și trei-pa-
Bucătăria se afla în partea dreaptă, aragazul tru cuvinte în plus... Apoi...
rupt era și el pătat cu pete mari, neuniforme, de Și apoi... apoi, cine mai știe...
grăsime. Avea smalțul tocit, dar își spunea întru-
na: funcționează... funcționează! Primul l-a refuzat și i-a spus: „Este nevoie să
Dulapul foarte mic completa bucătăria. scrie... să scrie... să scrie și să arunce la coș mai
În partea stângă, imediat la intrare, se afla mult decât a scris, dar să păstreze numai esen-
biblioteca, pe care a construit-o singur, din câte- țialul.
va bucăți de scândură, părea mai mult o etajeră Cel de-al doilea i-a sugerat să doarmă foar-
de pus borcanele spălate la uscat, în care a înfipt te puțin, aproape deloc, perioadă draconică de
câteva cuie. acumulare.
Mii de volume trecuseră prin mâinile sale și Cel de-al treilea i-a menționat că este nece-
le-a citit cu mare pasiune, adevărat, când era sar să se gândească la toate lucrurile posibile, în
mai tânăr, acum totul părea haotic... Deși după acel arc de timp când nu scrie, citește sau doar-
ani avea încă mult până la apus, întristările i-au me...
schimonosit chipul, părea mai degrabă un bă- I-a rugat să-i spună măcar un cuvânt, o idee
trân senil, un pustnic între două vârste. nemaiîntâlnită, o virgulă, un punct, dar i-a văzut
„Nenorocită viață, și-a spus clipind din ochi; cum se îndepărtează, unul în spatele celuilalt,
cândva omul se lasă de toate!” lent, încet, liniștit, se îndepărtau de el și el ră-
mânea singur...
Așa și cu cărțile, au venit, le-a citit, s-au adu-
nat, nu au mai încăput pe etajeră, a păstrat doar S-a trezit ud până la piele, speriat, a sărit din
patru, pe celelalte le-a dus tocmai afară și le-a pat și a fugit să-și prepare o țigară, avea nevoie
123
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

să-și umple plămânii cu fum proaspăt. ța, sau critică lucrările colegilor, se critică ei în-
Câteva picături rămase pe fundul ceștii, as- tre ei, s-a gândit în timp ce o lacrimă i-a brăzdat
cunse printre firele de zaț, i-au făcut din ochi. obrazul, apoi s-a oprit liniștită în colțul buzelor.
S-a dus țintă spre chiuvetă, a turnat apă în A aruncat stiloul într-un colț al camerei, cre-
ceașcă, apoi a golit conținutul într-un ibric rugi- zând pentru o clipă că l-a spart, a avut impresia
nit ce-l avea prin casă (timpul și spațiul au lăsat că s-a făcut praf și pulbere, a mers și l-a adunat
o amprentă vie asupra obiectului) și a pus ibricul de pe jos.
pe foc pentru a da în clocot de trei ori, nu pen- Cu mișcări stângace a început să se plimbe,
tru a urma o rețetă tradițională, ci pentru faptul încet, liniștit și a început să construiască o rugă-
că era superstițios. ciune, deși nu a spus vreodată vreuna.
A vărsat apoi conținutul în ceașcă, dar pur și Odată, demult, a făcut un jurământ etern
simplu, fiind un visător convins, a uitat că nu are scrisului, credea pe atunci că literatura pe care
toartă, căldura excesivă l-a fript pur și simplu. o scrii reprezintă Zeul Suprem din Olimp. În clipa
A încercat să ducă ceașca la gură, dar lichidul de față nu mai credea în nimic.
fierbinte luat de pe foc i-a ars buzele... „Te rog, fă ceva... să pot scrie, să merg înain-
A înjurat din nou, de data aceasta cafeaua, și te, dacă mă vei ajuta!...”
a lăsat-o în plata domnului... A adormit, dar de data aceasta l-a văzut pe
Cioran alături de Nichita, la rândul lor, l-au refu-
Alerga înainte și-napoi, ținând stiloul în zat căzând de acord într-o discuție tête-à-tête că
mâna stângă, arătătorul de la dreapta la tâmplă, înaintea inspirației stă talentul.
aștepta încă să vină... „În acest caz nu trebuie să mă mai zbat,
aiurea! Trebuie să arunc degrabă totul... Știi,
„Ce este geniul? S-a întrebat pentru o clipă, dar nu, stai, nu este așa!... Ar trebui, nu, nu „ar
agitat”. trebui” este verbul potrivit... Ci: „Trebuie...” Da,
După o scurtă pauză de reflecție, a ridicat acesta este cuvântul potrivit: Trebuie!... Trebuie
mâna în aer în semn de protest: „Ducă-se dra- să lupt cu ajutorul memoriei, corpului, sufletu-
cului, toți cei ce se cred genii!” lui. Trebuie să lupt împotriva blocajelor mentale
Și-a amintit marele tablou agățat pe culoarul care mă opresc. Nu am voie să cedez niciodată,
școlii generale, atunci când a făcut primii pași, la apoi a văzut cum O. P. i-a întins o carte mare cât
vârsta de șase ani: „Geniul este nouăzeci și nouă un catalog ce văzuse la școală de atâtea ori. Nu
la sută transpirație și unu la sută inspirație!” știa ce să facă cu acea carte, a deschis-o și răsfo-
Avea în minte viața și opera lui Eminescu, cât it-o, însă erau doar pagini albe, nescrise...
a muncit pentru un colț de pâine sărmană, apoi
Rimbaud și Verlaine, la fericirea și ticăloșenia lor S-a trezit mai ud decât prima oară și, cu ochii
împreună, la destinul nefericit al lui Pușkin, la cârpiți de somn, îndreptându-se spre baie, a în-
viața lui Baudelaire, apoi la Beethoven, se gân- tâlnit biblioteca veche, unde a observat așezată,
dea la marea artă, la urechea lui Van Gogh și puțin la o parte, singuratică de celelalte trei, o
cearta cu Gaugain și câte alte lucruri neștiute, carte semnată O. P.
pierdute sau uitate... Și-a amintit că era o carte primită în dar de
„La naiba, sunt iluzii, povești pentru copii!” la tatăl său.
S-a așezat la masă și a jurat că atunci când va Nu-și amintea figura paternă, a murit când
scrie o poezie, o schiță sau un tablou dramatic, avea câțiva ani, iar mama murise când a avut
original pe de-a întregul, nu va mai scrie nimic loc nașterea sa. Un sacrificiu pentru a-l aduce
altceva atunci, în ziua aceea va putea măcar să pe lume. A crescut pe ici pe colo, nu își amintea
moară liniștit. prea multe despre copilărie, nu avea rude, nu
„La naiba cu eseurile! Un scriitor este doar avea nimic...
scriitor sau și critic?” Acel dar pe care i l-a lăsat tatăl și i l-a înmâ-
Astăzi toți vor să critice, crezând că știu esen- nat o mătușă, o verișoară îndepărtată a mamei
124
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

sale, era singura legătură cu familia. S-a trezit ca de obicei, de dimineață, pe ju-
Cartea nu a vrut să o deschidă niciodată, a mătate adormit, cu picioarele într-o pereche de
avut mereu o teamă inexplicabilă, acum a răsfo- papuci de casă pe jumătate jerpeliți, s-a dus la
it câteva pagini ajungând la câteva rânduri subli- masa de scris, unde a găsit cafea din seara pre-
niate cu o mină de creion: cedentă.
„Nu știu ce abilități îți sunt necesare pentru A început să scrie...
a scrie. Știu însă foarte bine ce abilități îți sunt
necesare pentru a nu arunca în foc tot ceea ce Timpul trecea ca prin vis, de altfel, s-au scurs
ai scris. câteva ore până să-și amintească, el nu a mân-
Întâi de toate, să gândești că există cel pu- cat de două zile.
țin o persoană care așteaptă cu entuziasm spo- În dulapul de la bucătărie a găsit o cutie de
vedania ta. Încearcă să nu o dezamăgești, nu o margarină aflată pe terminate. Pâinea se întări-
constrânge să regrete că a așteptat. se, a făcut un „gest” de a „muia” felia de pâine
În literatură nimeni nu este învins dinainte, în cana de apă ce o avea mereu în dreapta pe
important e să încerci, să găsești calea, dacă nu masă, dar a renunțat în timp ce a dus mâna la
o găsești, oricum îți rămâne onoarea de a fi în- buzunarul pantalonilor (acela din partea stângă,
cercat. care nu era rupt), câteva clinchete de monede
Pe lângă talent, literatura pretinde alte mul- au sunat surprinzător. Le-a numărat și a făcut
te lucruri, dorința de a începe de fiecare dată, a socoteala, avea suficient pentru o pâine și un
te culca convins că ai ratat totul și să te îndrepți pachet de țigări de calitate.
spre masa de scris îndată ce te trezești. Inteli- „Nu-i bine!” A spus obraznic, am să cumpăr
gența de a fi umil, nebunia de a te arăta nebun, jumătate de pâine și țigări fără filtru. În fond
aroganța de a sfida înfrângerile. Deznădejdea sunt obișnuit, tutunul lor îmi mângâie gâtlejul,
de a trece de la fericire la suferință, de la euforie iar dacă nu voi uita, am să rog vânzătoarea să-
la disperare.” mi macine cincizeci de grame de cafea.
A închis cartea, a șters-o de praf odată cu Vânzătoarea îl cunoștea bine, de fapt, majo-
promisiunea că o va citi în întregime când va ritatea din cartierul sărăcăcios îl cunoșteau, l-au
găsi puțin timp liber, a așezat-o din nou separat numit: „omul nebun cu plete!”. Cel care s-a „di-
față de celelalte și, uitând să mai meargă la baie, lit scriind!”
s-a întins pe pat și a adormit. Mai demult avea alți doi prieteni, care l-au
Se afla de data aceasta lângă Dostoievski, părăsit devreme, un poet ce scria poezii des-
Petrarca și Shakespeare. Visul s-a rupt lent, ca pre cosmos și nave spațiale, pentru el merele
într-o peliculă veche, scrisă parcă pentru Car- cădeau din cosmos, acela, după poreclă, Laie,
pentier într-un film suprarealist brazilian; D. murise nebun de-adevăratelea. Poeziile lui erau
Hume apărea într-o nouă proiecție, arătându-i pline de nuduri sexoase în spațiu.
la orizont o persoană ce-i părea prieten, voia Niciodată nu i-a înțeles poezia. Odată omul
să-i arate de fapt că totul este un fals, o minciu- se despuiase de haine în amiaza mare și a înce-
nă grosolană!... put să umble gol prin cartier.
„Nu vreau să cred!... Nu, Eminescu, Caragia- Se vedeau des și atunci Laie își potrivea că-
le sau Rebreanu nu pot să mă înșele, să mintă. mașa și cravata și începea să-și recite poeziile,
Nici măcar Nichita nu poate face asta...” melancolic.
Cioran se juca cu câteva firicele de nisip, pri-
vea dincolo de gândurile sale heideggeriene, Celălalt, Nichifor, un matematician înzestrat,
departe ... pe care nu-l lăsaseră părinții să urmeze faculta-
Nichita surâdea, surâdea, parcă voia să mai tea de matematică, sau nu și-au permis să îl sus-
adauge câteva lucruri, peste ceea ce au spus cei- țină, avea mereu pixul și caietul de matematica
lalți, Nichita îți explica din priviri ce este poezia cu el.
și atunci te pierdeai… „Uite, prietene, îi am cu mine pe Nichifor cel
125
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

mare și Nichifor cel mic, arătându-i caietul și pi- Nu a observat scurgerea timpului, astfel a
xul.” mai trecut o zi din viață și, privind ceasul, a con-
Lumea povestea că înnebunise din cauza statat cu îngrijorare că era deja miezul nopții...
problemelor complicate pe care încerca să le
rezolve. A blestemat poezia că nu prinde contur și nu
are formă. A recitit manuscrisul prozei de încă
În fond, spuneau ei, în creier nu încape atâta trei ori: „Este oribil, trebuie să-l refac!”
minte... „Nu-i vorbă, Nichifor era deștept, poa-
te cel mai deștept nu doar din sat, pe o rază de Simțea nevoia de aer, aer proaspăt, trebuia
cinci sute de kilometri, dar necazul a fost că pă- să iasă afară, nu ieșise decât cinci minute până
rinții nu și-au permis să-l trimită să studieze, a la magazinul din cartier și alte câteva minute să
clacat, și mintea lui Nichifor, sclipitoare, a încer- adune chiștoace... Nu ieșise în ultimele două
cat să rezolve calcule din ce în ce mai complicate săptămâni decât zece minute... Aștepta, aștepta
și complexe”. momentul prielnic.
Creierul nu este o mașinărie, spuneau oa- În dreptul bibliotecii a observat din nou car-
menii, cu cât gândești mai mult, se atrofiază. tea pe care a deschis-o seara trecută. A redes-
chis-o și a urmărit din nou cuvintele subliniate,
Și-l amintea pe Nichifor chiar din clipa în care apoi, de ciudă, nu a mai ieșit, s-a aruncat în pat
murise, zâmbea, zâmbea de fiecare dată când îmbrăcat și a adormit.
se întâlneau la taifas, pe bancă, sub castani, în
apropierea parcului, când îi arăta caietul și pixul Dimineața și-a amintit că are multe lucruri
și făcea artificii aritmetice care ieșeau precum de făcut.
luminile de petarde pe cer... Mai întâi trebuia să facă o scurtă vizită la re-
dacția unei reviste literare locale, pentru a vorbi
Vânzătoarea a acceptat, în final, pentru că cu redactorul despre publicarea unor poeme.
știa faptul că este un client cinstit, să-l noteze în Trebuia să treacă și la editura care avea con-
caietul datornicilor cu zece bănuți datorie. tractul de publicare, unde directorul trebuia să-i
anunțe timpul rămas pentru a aduce manuscri-
S-a liniștit într-un târziu, voia să se odihneas- sul unui roman.
că câteva clipe, obosit, pe scaunul său vechi, co- În cele din urmă, trebuia să meargă și la casi-
leg și martor al atâtor suferințe, războaie purta- erie, să vadă dacă se pot face plăți din drepturile
te în secole de literatură. de editare a cărților.
Ceasul era șapte și treizeci de minute, deci
Începuse haotic, apoi s-a cizelat în timp și a nu avea timp de pierdut.
reluat totul cu mult calm.
A reînceput cu „Atena și sfinții, a ajuns în A golit apă de la robinet dintr-o găleată rup-
sudul Italiei și apoi până la Arezzo, s-a îndrep- tă, într-un lighean ruginit și s-a spălat.
tat spre Alcalá de Henares, de aici, la Edinburg S-a îmbrăcat cu hainele cele mai bune și cu-
și direct la Sankt Petersburg, apoi, prin Parisul rate pe care le avea prin casă și a ieșit.
absurdurilor, a revenit în micul său apartament.
Da, a jurat cândva că va vizita toate aceste S-a învârtit întreaga zi, mergând pe jos câți-
locuri sfinte. va zeci de kilometri, fără să rezolve mare lucru,
redactorul-șef nu era de găsit, directorul, ple-
Voia puțină cafea proaspătă, după ce a pus cat din localitate, la casierie nu mai avea nici o
ibricul să fiarbă, a întins un strat subțire de noimă să mai meargă, oricum plățile se fac sub
margarină pe o felie de pâine, vărsând câteva semnătura directorului.
picături de ulei, apoi, din două salturi, a ajuns la Ziua a trecut fără să scrie ceva util.
masa de scris... Era istovit și, după ce a băut câțiva stropi
126
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

de cafea rămasă de dimineață, a fumat o țigară Pe masă, ceașca, nicăieri, dispăruse ca prin
doar să se calmeze, apoi s-a întins pe pat și a minune, în locul ceștii se afla un manuscris, l-a
adormit. luat și l-a privit mirat. La prima vedere părea in-
teresant, ordonat și scris într-o manieră impeca-
Primul vis l-a deranjat din nou, de data bilă, fără greșeli sau corecturi pe text.
aceasta însă Eminescu și Caragiale se certau. Curios, a vrut să afle conținutul, dar și acesta
Nu știa de ce se ceartă, supărat pentru că l-a impresionat, aici găseai adevărata îmbinare
Rebreanu nu voia să intervină, a mers să le cu- ce unește poezia, proza și teatrul împreună cu
noască mâhnirea, dar în timp ce se apropia ima- filosofia.
ginile se îndepărtau. Un conținut ce nu avea nevoie de critică ne-
gativă sau distructivă, totul părea pozitiv.
S-a trezit de dimineață, cum avea obiceiul, Ca să se convingă că era original, l-a citit de
pe jumătate adormit, s-a dus spre masa de scris încă două ori și a căutat disperat numele auto-
să caute ceașca de cafea din seara precedentă, rului, dar nu a găsit scris decât: Tratat de supra-
poate, poate va mai găsi câteva picături de cafea viețuire!...
printre grăunțele zațului...

Urmele întunericului
Personaje:

1. Marian, fără casă și bani, fost student la Drept, sperând că într-o zi va aduna
pentru a plăti taxele. Supranumit „regele”, personaj în jurul vârstei de 30 de ani.
2. Suzana, supranumită Tipa, prostituată de ocazie și cerșetoare, fuge de acasă
din cauza certurilor dese cu tatăl ei pentru că o obliga să se prostitueze. Iubita
lui Marian
3. Tănase, Galoș, cerșetor
4. Mirela, Cățeaua, cerșetoare și prostituată
5. Cornel, Căpușe, cerșetor
6. Călin, Piti-Piti, cerșetor
7. Marina, cerșetoare și prostituată
8. Ion Chiorul, Nasolu’. Rivalul lui Marian din altă zonă a orașului
9. Ciripel, subordonat al lui Ion Chiorul
10. Picasso, șef de bandă
11. Raffaella, asociata lui Picasso

O scurtă descriere a acțiunii:


din America de Sud, până la Paris,Washington,
Marian nu reușește să plătească taxele și, Londra sau Berlin.
neavând unde sta, ajunge într-o „gură de canal”,
unde impune forța și teroarea asupra unor co- Toate personajele, în afară de Marian, Suza-
pii, care se droghează cu „auroloc”. Acțiunea se na, Picasso, Raffaella, Ion Chiorul și Ciripel, au
desfășoară în București, dar aceste lucruri pot în mână pungi de plastic, semn distinct că sunt
să se întâmple în orice țară din lume, de la țările aurolaci.

127
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Primele cinci scene ale actului întâi repre- (Marian îi trage banii din mână, numără,
zintă imaginea generală a unei „guri de canal”. apoi:)
(Celelalte le vom analiza pe parcurs).
Se pot identifica: două saltele pe care dorm Marian: Cât, mă?... douăzeci și cinci de lei...
Marian și Suzana, aflate lângă un perete. În mij- Râzi de mine?
locul scenei un scaun tip cu „spătar” înalt, tip Tănase (speriat): Nu... nu, șefu’! Nu am pu-
„tron” domnesc. Nu departe de saltele se află tut mai mult.
haine aruncate grămadă. Copiii mănâncă pe jos.
O mică masă și două scaune se află lângă mași- (Marian se ridică în picioare…)
na de gătit.
Marian: Mă, rahat în ploaie, ai fo’ un’ e cel
mai bine...
Actul întâi
(Suzana vine din partea stângă.)
Prima scenă
Suzana: Lasă-l în pace, Mariane, de ce îl
Marian și Suzana, apoi Tănase. cerți?... Nu vezi cât de mic și amărât este copi-
Marian stătea, ca de obicei, pe scaunul lui. lul?... Nu mai țipa, e bine cât a adus.
Marian (nervos, țipând): Ți-am spus să nu te
Marian: Cât drac’ îi ceasu’, Suzano?! mai vâri în combinațiile mele, proastă, ce ești,
Suzana (privind un ceas imaginar): E nouă... coarda dracului, tacă-ți gura aia spurcată.
e noapte, Mariane... Suzana: Ce să fac io, Mariane?... Ce să fac,
dacă așa m-a lăsat Dumnezeu, mă știe, io te iu-
(Marian, neliniștit, se foiește.) besc mai mult decât mă iubesc pe mine, tu n-ai
nici un respect, țipi mai tare decât la copiii ăș-
Marian: Un drac’ stau ăștia, dom’le?! tia... Zi, dacă mă otrăvesc cum s-a otrăvit aia...
Suzana: De unde vrei să știu? Cum dracu’ o cheamă?... Aia care îl iubea pe
Marian: Mă, tu ești aia care le linge picioare- ăla... Atunci ai să mă crezi, Mariane? Ce ți-am
le, tot timpul când îi cert că au ajuns târziu, tu: făcut io, Mariane?
„lasă-l în pace, Mariane, de ce îl cerți?... Oh, nu Marian (către Tănase): Mă, fii atent aici, în
vezi cât de mic și amărât este copilul ăsta?” seara asta te voi pedepsi, pentru cât ai muncit
primești o farfurie de ciorbă!.. Ai văzut ce inimă
(Din partea stângă, acolo unde se află ușa de am? Nu-i așa că sunt bun? Dacă eram rău, tre-
intrare, vine Tănase, țipând.) buia să faci după carte, nu știi pentru că nu știi
să citești… Nu ai carte, nu ai parte… Ce pot să-ți
Tănase: Am venit, șefu! fac?... Ai înțeles ce zice cartea: „Cine nu mun-
Marian (dur): Cât e ceasu’, bă!? cește să nu mănânce!?”
Tănase: Nu știu, șefu’, nu mă aflu după ceas. Suzana (impacientată): Mariane, uite și tu la
Marian: Mă, ai noroc, e nouă, ai ajuns bine, acesta, cât e de slab, ai să-l omori, ție nu ți-e
te iert, dacă ai fi întârziat, ai fi dat de belea!... frică de Dumnezeu?
Tănase: Lasă, rege, nu țipa, bine că am ajuns Marian (gânditor): Auzi la ea, cică să-mi fie
la timp. frică de Dumnezeu, auzi la ea...
Marian: Un’e-ai fost?
Tănase: La metro’! (Marian pune ochii țintă într-un punct fix
Marian: Cât ai adus? dintr-un colț al tavanului).
Tănase: Nu știu, știi și mata că nu știu să nu-
măr… Marian: Frică de Dumnezeu? Dar lui îi e frică
de mine? M-a aruncat în stradă ca pe o mâță
128
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

plouată, las’ că mă judec eu cu el!... Cei din poli- știut.


tică nu au milă de mine? Am ajuns pe drumuri... Marian: Cine... Ăia, mă?... V-am zis să nu
Tâmpiții dracului, să vadă dacă ajung parlamen- stați până târziu, că vă iau ăștia banii?
tar, să vadă ei pe dracu’...
Suzana: Da, iar vezi cai verzi și mere coapte, Marian se îndreaptă tremurând spre Cornel.
Mariane? A pus dracu’ mâna iar pe sufletul tău.
Marian: Mă, ai banii mei?
Suzana, către Tănase: Hai, copile, să îți dau Cornel: Șefu’, ăia care cerșesc pentru Naso-
să mănânci... Cu ăsta mori de foame!... lu’... A vrut să ia!
Marian: Și v-a luat, mă?
Suzana se retrage cu Tănase și îi pune mân- Cornel: Nu, șefu’, am scăpat vii!
care într-un bol. Marian, absent la ce se petrece, Marian: Mă, las’ că vede el dracu’, mă, ăsta
vorbește singur. vrea să îl calc pe cap, am să-l chem mâine aici,
să vadă el...
Marian: Atunci să vezi când ajung sus, îmi
iau mașină, să plângă fetițele, și să vezi, nene, (Marian, pauză de reflecție)
cașcaval în coajă, moare și vecinu’ cu tot cu ca-
pră!... Marian: Suzano, dimineață, la nouă, zbori la
Țăndărușu’, îi spui lu’ Ion că-l aștept la doișpe
Scena a doua aici, dacă nu, dă de belea!
Suzana: Bă, Mariane, mai lasă-i dracului de
Marian, Suzana, Cornel, Mirela trompete, vin ăștia de la gardă peste noi, sau
vrei la arest câteva nopți?
Marian: Mă, să vezi ce drac’ îi ia pe ăștia... E Marian: O las’, măi Suzano, las’ iubirea mea…
trecute nouă! Ah, îs ars la stomac de ciudă. Nu mi-e frică de pârnaie, cât am umblat în lume,
(Face un gest). am învățat lecția.
Suzana: Mariane, mă, tu mă iubești pe mine? Suzana: Mă, io nu stau fără tine, mi se face
Ia zi, mă iubești? părul cârlig.
Marian: Ce draci te-a apucat, Suzano? O Marian: Tu pricepi, zăludo?... Mâine, la
tragi în romantism? Ce dracu, tu nu știi?... Păi, nouă, la Țăndărușu’, e bine?
mai am șaisprezece ani, ca tine? Eu o trag pe Suzana: Bine, Mariane, numa’ tu le știi pe
romantism?... Sigur, te iubesc... toate.
Suzana: Tu nu mă iubești, Mariane, tu stai cu Marian (către Cornel): Bine, mă, ia zi, cât ai
mine ca și cum te-ai obișnuit, frate, dar ce să fac adus?
dacă-s urâtă? Ție îți este „târșă” să ieși cu mine Cornel: Patru zeci, șefu’!
pe stradă. Tu crezi că nu văd? Marian: Cât drac’, mă!?... Băi, îți bați joc de
mine? Voi credeți că-s parașută? De ce îmi zice
(Cornel își face o intrare fulminantă.) mie regele?

Cornel: Am ajuns șefu’! (Marian se duce țintă la Cornel să-l strângă


de gât, fără a o face. Cornel, speriat, încearcă
Marian (speriat): Bă, ce drac țipi ca un cre- să fugă.)
tin?.... Un’e dracu ați stat până acum, tembeli-
lor? Vrei să îmi sară inima din loc? În ce zonă ați Cornel: Nu... șefu’!
fost? Marian: Mă, voi știți ce faceți!? Din două
Mirela (vizibil speriată): Șefu’... șefu’, să vezi, una, ori au luat ăia din bani, ori ați ascuns banii,
abia am scăpat, era să murim, era să ne ia banii, un’e-s banii mei?!... Un’e ați fost?
noroc că am luat-o printr-un loc doar de mine Mirela: La universitate...
129
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Marian: Bă, tembelilor, la universitate este Octavian: Da, șefu’!


cea mai bună zonă, se câștigă cel mai mult, nu-s Marian: Bine, mă, ia zi, cât ai adus?
tâmpit „haimanalelor”... Octavian: Cincizeci șefu’!
Suzana (către Marian): Iar țipi la ei, Maria- Marian: Cât, mă?!... (râde)... Cincizeci de fie-
ne? care... Spune așa...
Marian (tăind vorba, răspicat): Parașută Octavian: Nu, șefu’, amândoi la un loc, cinci-
proastă, nu-mi călca pe mânecă, femeia lu’ dra- zeci.
cu împielițat!”
(Marian se duce și îl lovește, apoi, privind
(Suzana pleacă spre colțul unde se află ma- din nou un punct fix din tavan.)
șina de gătit.)
Marian: Bă, tâmpiților, bă piti-piti tembelu’,
Marian: Mă, nu știu cum să vă pedepsesc, spune-mi că v-a luat din bani și am grijă de ei,
meritați o bătaie soră cu moartea, dar, uite: că-s spune-mi că v-a pus amendă pe locul de cerșit și
atât de bun, vă iert de data asta, însă nu am să îi sugrum, spune că toată lumea este la munte
stric orzul pe rațe! O să dau fiecăruia o jumătate sau la mare în concediu, dar nu îmi spune că:
de farfurie de mâncare și o coajă de pâine… „nu ai putut mai mult!”...
Mirela: Da, șefu’! Octavian: Da șefu’!
Marian: Nici un „da”, tâmpiților, asta meri- Marian: Nici un șefu’, nici un dar... Să nu mai
tați. scoți un cuvânt din gură, că ți-o astup cu o câr-
Cornel: Putem pleca, șefu’? pă.
Marian: Plecați, să nu vă mai văd, păcat de Octavian: Bine, șefu’...
oasele mamii voastre. Marian: Taci, mă!
(pauză)
Scena a treia Marian: Băi... Pentru azi sunteți pedepsiți,
veți primi jumătate de farfurie de mâncare
Marian, Octavian, Marina amândoi la un loc, pâine fără, nu stric mălaiul
pe câini ca voi.
Marian se plimbă având capul în pământ și Octavian: Da, șefu’!
mâinile la spate. După câteva momente își fac Marian (uitându-se în ochii lui): Băi, ai înțe-
apariția Octavian și Marina. les?
Octavian: Da, șefu’, ‚nțeles!
Marian: Bă, voi până un’ dracu ați fost, un’e Marian: Bine!
înțarcă dracu’ oaia? Știți cât e ceasul, cretinilor?
Octavian: Păi... Nu! Scena a patra
Marian: E zece noaptea, mă, vreau să mă
culc... La ce oră trebuia să ajungeți? După plecarea celor doi, Marian rămâne
Octavian: La nouă... la nouă. singur, gânditor, cu mâna stângă sub bărbie re-
Marian: Da, băi, la nouă, un’e ați fost? zemată de scaun. Se ridică și începe să umble
Octavian: La Victoria! vorbind în șoaptă. Banii îi ținea înăuntrul hai-
Marian: De ce ați venit târziu? nei. Scoate banii și începe să numere, numără
Octavian (bâlbâindu-se): Păi, nu știm... greoi... Apoi: douăzeci și cinci plus patruzeci...
Marian: Bun, nene, și de ce ați întârziat? Cinzeci și cinci plus... Cincizeci... O sută cinci...”
Octavian (bâlbâindu-se): Păi, nu știu, am (se gândește greoi)” Cum dracu’ nu este bine…
vrut să fac mai mulți bani, seara trece lumea... Să calculez încă o dată... Douăzeci plus patruzeci
Marian: Mă, tâmpiților, nu vreau să vă cior- egal șaizeci și cinci, plus cinci sute... O mie pe
dească din „mălai”, sau vorbesc singur? Noap- zi!... Ei, hai, că nu-i rău (zâmbește), dacă pun o
tea-s ciordele, ziua-s lovele! mie... În treizeci de zile... Iar greoi: Trei mii?...
130
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Cum dracului... Nu, nu se poate, poate peste Marian: Hei, Suzano, stai, nu începe să te
treizeci de mii... Îs tare! Îs tare de tot. faci papagal, nu-mi plac papagalii și fraierii... Ta-
(Se duce în fața publicului și se adresează: că-ți gura aia spurcată, coarda dracului.
„Îți dai seama cât de tare-s!?...) Suzana: Păi da, acum sunt coardă...
Marian: Bine, femeie, taci! Hai să ne culcăm,
Scena a cincea mâine am treabă...
(pauză)
Suzana, Marian Marian: Cât e ceasul, Suzano?
Suzana: Unșpe, Mariane!
Suzana: Iar ai lovit pe Piti, Mariane? Marian: Unșpe, bă?
Marian (romantic): M-am lăsat dus de val,
Suzano... Nu aș fi vrut... Dar valul, tu știi că acolo (Cei doi își dau hainele jos și rămân în pija-
unde lovește valul crește iarbă? male.)
Suzana: Da, Mariane, așa te duce valul pe
tine mereu, de fiecare dată pe tine te apucă... Marian (după un timp): Suzano, dormi?
apucăturile... Suzana: Nu, Mariane.
Marian: Ei, Suzano... Știi că trebuie să adu- Marian: Nici eu nu prea dorm... Un’e te gân-
năm bani pentru casă, casa noastră, Suzano... dești?
Suzana: Fir-ar dracului de casă, Mariane... Suzana: La viață, Mariane.
Casa noastră?... Minți... Cum poți să minți?... Marian: Și un’e la viață?
Nu ți-e frică de Dumnezeu?... Dai în copiii ăștia? Suzana: La viața mea.
Marian: Hai, femeie, că acum sari vaca, ce Marian: Dă-o încolo de viață... Viața-i cur-
tot o ții așa, sau ți-o tragi cu vreunul din ei? vă...
Suzana: Tu ai înnebunit, Mariane?.. Ai înne- Suzana: Așa o fi...
bunit de tot? Marian: Îți spun eu...
Marian: Ei... Suzano, hai la mine să te pup, (pauză)
păpușă! Marian: Vrei să te întorci spre mine?
Suzana: Da, așa-i, Mariane, atunci când ai Suzana (se întoarce din curiozitate): Pentru
nevoie de ceva: „Hai la mine să te pup, păpușă; ce să mă întorc?
în rest spui că sunt: proastă, mi-o trag cu copii” Marian: Vreau să te sărut… Știi cât te iu-
Și câte și mai câte... Ce-s eu, Mariane? Ce-s eu besc?... Ești cea mai bună femeie din lume pe
fir-ar a dracului de viață!? care am avut-o...

131
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Poem pentru Ana

Este toamnă din nou


lupii-și ascut colții
nu-și schimbă blana
picură frunze
sub pașii Profetei...

Stai la o masă
Câteodată foarte departe
scrii,
Câteodată mă doare cuvintele vin mănușă
totul sonetul despre Eminescu
carnea din suflet și Psalmi
ochiul și dintele înaintea luminii
și cerul din trup
Manole te ține în dreapta sa
câteodată încep și mă descompun
în fărâme pe care geniile Când va veni albul zăpezilor
le numesc atomi nimic nu se schimbă-n munți
sau mici părticele de grâu primăvara străbate unda visurilor
germeni ce vor renaște și se așterne tăcută
în mugurii frunzelor tale.
câteodată toamna fabrică versuri
în locul vieții
se jelește că va veni
să mă adie Poem cu flori
să merg cât mai departe

Câteodată nu pot să mă ridic Nici bunul Dumnezeu


din scaun nu mai dezleagă nodurile
stau cu mâinile între ochi Înnodate până dincolo de os...
să-mi contemplez strigătul:
cât de frumoasă ar fi fost lumea Nu doarme pe laurii
fără urletul din noi inocenței perfide
stă se gândește o secundă
cât o viață de om
scuipă-n palme:
„Iată un lucru de făcut!”...
și procede cu vers de Psalm
oricât ar fi căința clipei
lucrul trebuie desăvârșit...

se rostogolesc pietre
peste mormânt

132
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Pământ negru
Lan de grâu
Ador fulgii
acolo unde nu sunt
ați ascuns lacrimile
regăsirii, ninsoare peste plete
fals de monedă mituri în ziua Sabatului
pe chip!
o clipă din viață-i
femeia plângea neputincioasă ispita
dincolo de nemurire ce naște din lacrimi

a fost cândva un trup arid din Haos


adâncă-i pieirea
femeia supraviețuiește și plânge
și spune: „Ah, ți-aș dărui un copil, Proorocul zâmbea
ți-aș dărui o voce!” și spune:
esență de focuri,
copilul nenăscut de ape,
zace în pântec de Regele Soare,
o sută de taleri de argint dorință de aer
în fals de monedă
slăvit fii pentru o clipă
cât ți-aș dărui un copil! pământ făgăduit

copilul zace nenăscut imagine inefabilă


în fals de monedă pe chip a regăsirii
va fi strigătul
și dacă ți-aș dărui un copil? revărsându-se lumina!
a strigat lanul de grâu,
un copil al nostru
renăscut ****
mi-ar spune din nou: mama mă hrănesc
spiritele maeștrilor
lan de grâu sunt cele ce dictează
peste vestea cea mare: volumul picăturii
cum l-aș legăna din perfuzie
cu picioarele mele seci
să-mi spună: mama... pic, pic, pic
curg stropi de cerneală
Doamne, tu care ai adus pieirea, prin vene
dă-mi un copil să-mi mângâie fața, și foaia albă-și urmează
coastele și ochii, descătușarea
să fie lanul de grâu peste pieire...
mi-e frică să nu greșesc
mama zace tăcută spațiu

133
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Scrisoare

Tentație
Acum, după ce am călătorit
îndelung și vântul mi-a dat aripe să zbor
deasupra prăpastiilor adânci
unde hrana nu-ți îndestulează trupul Răsărim cu aceiași stupoare
am străbătut întinsul pe fețe,
să-mi construiesc himera nimic schimbă plictiseala
care să-mi stâmpere setea de dor; de fiecare zi,
intensa căutare a portretului pe drumuri de munte
pierdut printre măștile străine fără chip fără direcție
dansam concentric fără țintă
și totul se-nvârtea fără noimă,
(m-a îndemnat să-ți scriu)
transmit ultimele urări măștile alipite chipurilor
așteptam în van clinchetul telefonului… nu au copii
ne unim cu pământul
narai fapte ale tinereții doar pentru a-l îngrășa,
îmbătrânită fără preget, revărsăm în undele memoriei
acum o bunicuță interferența:
ce împletește ciorapi nepoților iubita tentație a sinuciderii
în serile de iarnă. – cine a ales calea nașterii noastre?
Ieri am citit un poem
și nu m-a mulțumit,
n-am iubit doar ochii tăi mari,
cuminți și adânci,
n-am simțit gustul mierii dulci
n-am încetat nici-o clipă să visez
Nu vei ști
atât de simplu ar fi fost să plâng
caierul vieții nu-l înțeleg toți
de neiertat mi-ar fi cuvintele Nu-ți doresc să știi
de nepătruns și fără rost cum iubesc poeții vechiul cânt
sub scuza trecerii domnului Timp. și cum se iubesc în nopți cu lună
Nu am trăit pentru fapte se descompun în primul cânt
improbabile sub umbra intensității cerului
ce ne mulțumesc!
Amintirile cu fotografii Ș-apoi nu-ți doresc să știi
le-am închis în seiful din piept cum poeții se unesc în taină
pân’ la ultima despărțire, privind înspre abis
adevărul din noi amintirile te surprind
nu văd pe oricine dintr-un îndepărtat trecut
să simt Efigia de porțelan uimit vei lua aminte
când ești mai rece de cel ce conduce
decât marmora făr’ de mână. orchestra dulce a iubirii
Și cât o Venera!
Toate cele bune, e timpul să plec...

134
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Florica R. Cândea

Pandoreene

Ce de chipuri
Străbat, Pandoreene
Iubite,
Geamul ferestrei cu
sloiuri Mă tem că vine
Înghețate Ceasul
Și cioburi Când Spinul
trandafirului
Timpul, Moare la vederea
Domnul meu iertător, cupolei
Mă cheamă să te plutesc De-nsorite cărări
Peste ciocolatii Mă tem că undeva
Cămăși La o ceașcă de ceai
De noapte, verde
Zilele să le măsor Inelul
În femei second hand, Mâna ta
Orele să le cumpăr la Iubite Va-ncleșta
Gramaj, Pecetea
Doar secundele Serilor
Să le iau, Cu soț
Știi tu, Mă tem că mâine
Ca pe pilule Se va lua curentul
Desărate La braț cu tine
Să-mi rămână același
gust
De Neplecate plecări

135
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Pandoreene

Mă tem
Că am să te zălogesc,
Iubite,
La vama de la colț
Aici nu se vând Pandoreene
Chibrituri
Nici seri cu stele
necoapte Întinde mâna,
Pe oja de unghii Iubite,
Aici, Se dau trăiri pe suflet
La vamă, se pun puncte Se dau chipuri la
Pentru treceri vânzare pe odicolon
Far de supărări Lumini din umbre răsar
La cotul tău Când tu al
Legat de primul Meu imaginar
Meu Vei trece ora oboselilor
Șal Orb
Jucând Domino Sărutate
La pătrat Și vei închide etanș
Frunze răsărite în timpul
nostru
Pandoreene Și vom
Bea melancolii strânse
pe trup
Vom evada din aripi
Mi se pare Din mers
Că văd Prin tămăduiri de
Când se-ntunecă Nimburi.
Ochii tăi
Cum dizolvă zahărul
cubic
În lingurița gurii tale,
Iubite,
Când în doi
Când în trei
Se duce vremea
Când într-unul
Din ochii tăi întreabă un
decolorat iris
Oare cât
Mai costă
Ultima cană de Timp
La pachet

136
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Fabio Melano

O analiză critică a ideilor și valorilor religioase


de Dr. Eugeniu Nistor
Ediție îngrijită de Profesor Eugeniu Nistor

Traducere în limba italiană, cu o prefață și concluzii personale


de Dr. Fabio Melano

Prefață plodează în unii oameni ca Spirit de creativitate


productivă, de acțiune pură. Cu acest spirit în
Întâlnirea cu Blaga este o revelație pentru minte ne pregătim să analizăm cartea Religie și
noi, italienii, care suntem obișnuiți să cunoaș- spirit, în care cititorul se va bucura de abordarea
tem gândirea lui Eliade și Cioran. Blaga îi sur- filosofică a unui subiect atât de delicat cum este
prinde pe cei care, ca și mine, cunosc destul de religia.
bine limba română, prin stilul său rafinat și prin La o privire mai atentă, cea de-a treia scală a
folosirea unor cuvinte care exprimă fără echivoc Arhitecturii gândirii blagiene, Trilogia valorilor,
gândirea sa. Este cu adevărat păcat că un autor este de fapt o tetralogie, cuprinzând nu trei, ci
ca Lucian Blaga nu a fost tradus în limba italiană patru volume publicate individual. I. Artă și va-
și sper că în cadrul acestui Festival (Lucian Blaga) loare, 1939; II. Despre gândirea magică, 1941;
se vor găsi forțele și energiile pentru a începe o III. Religion and Spirit, 1942; și Science and Cre-
activitate de prezentare a gândirii acestui autor ation, 1942. Mai târziu, filosoful a recurs la o
în lumea culturală italiană. Auzisem de Blaga stratagemă pentru a salva structura celor trei
indirect, citind cartea Isabel si apele Diavolului, ale sistemului său, odată cu editarea masivului
de Eliade, unde se definea ca inspirat de Blaga tom Trilogia valorilor, 1946, în care cele două
în interpretarea lui Goethe despre Daimon gre- cărți Del pensiero magico și Religie și spirit au
cesc, care nu trebuie confundat cu Mefistofel, fost reunite într-un singur volum (Con due par-
o creatură fizică negativă, ci ca o putere magică ti...) cu titlul Pensiero Magico e Religione (Gân-
înzestrată cu o anumită transcendență care ex- dire magică și religie), care a devenit al doilea
137
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

volum al Trilogiei. În cadrul acestei lucrări, sunt uman, înțeles ca o substanță care se reîncarnea-
explicate în detaliu unele aspecte ale constitui- ză continuu într-un ciclu lung de vieți, trebuie să
rii, de-a lungul istoriei, a diferitelor tipuri de va- se rupă de ciclul reîncarnărilor, deoarece scopul
lori umane. Analiza valorilor religioase din acest suprem al doctrinei budiste este de a stinge se-
volum răspunde tuturor cerințelor filosofiei. tea de existență, considerând viața o sursă de
Aceasta este perspectiva privilegiată de filosof, durere. Cauzele suferinței se reduc, în viziunea
pentru că el nu-și limitează drumul la o simplă lui Buddha, la ignoranța Omului, întrucât lumea
enumerare de material documentar, așa cum și toate lucrurile legate de ea sunt iluzii, de ace-
se întâmplă în sfera științifică, și nici nu-l cris- ea, comentează filosoful român, prin atingerea
talizează într-o structură dogmatică, ca în sfera adevăratei cunoașteri, care este echivalentă cu
teologică, pentru că filosofia, subliniază Blaga, natura iluzorie a existenței, „atunci când Omul
este capabilă să ridice totul la un nivel general. anulează setea de existență pe calea cunoaște-
La început, filosoful cataloghează și comentea- rii”, atunci el se ridică la acea dimensiune a con-
ză un material bogat și divers, apoi încearcă să științei definită ca Nirvana și va pune capăt reîn-
definească religia și limitele obiectului său de carnării. Spiritul milenar al Chinei și, în general,
acțiune. În acest scop, a treia parte a cercetă- al chinezilor este analizat de Lucian Blaga din
rii sale este dedicată în întregime sublinierii perspectiva gândirii europene, prin structuri și
importanței factorului stilistic în configurarea mari sisteme, în comparație cu aceasta tocmai
valorilor religioase, iar în ultima parte a exa- datorită profunzimii și importanței ideilor conți-
menului său critic și axiologic demonstrează că nute de aforismul chinezesc și de „echivalentul
fenomenul religios, „aparent atât de străin și miraculos al unui sistem de gândire”. Diferențe-
excepțional”, se integrează în ordinea umană le culturale dintre indieni și perși, popoare ve-
în același mod ca și alte fenomene ale spiritului cine, îmbogățite cultural prin surse mitologice
creator. În prima secțiune a cărții (De la Indra comune, se regăsesc, potrivit lui Blaga, într-un
la Nirvana) Lucian Blaga se referă atât la defi- antagonism spiritual. Trăind sub impulsul unui
nirea și schimbarea valorilor religioase, cât și la proiect mitic de cuceriri imperiale fără prece-
tendința de a simplifica cele trei perioade ale dent în spațiul asiatic, perșii au transferat acest
„spiritului indian antic: epoca Rig-vedică, epoca potențial psiho-social și în registrul lor cultural
Brahmană și epoca Upanisadică, fără a renunța religios. Stabilirea cu o claritate extremă a po-
vreodată la a urmări procesul continuu de rafi- zițiilor și limitelor dintre cele două fronturi care
nare a acestui proces spiritual, în cadrul căruia reprezintă binele și răul. Concepția dualistă a lui
gândirea indiană trăiește irepresibil în simbioză Zarathusta trebuie să aibă și un final, datorită lui
cu religia, fructificând neîncetat pe baza unei Ormazd, prin care sfințenia în lume crește con-
reciprocitate depline”. Astfel, trecerea de la o tinuu după înfrângerea lui Ahriman, va exista în-
dimensiune individuală a formelor sensibile ale vierea morților și răsplata celor buni care vor fi
vieții materiale, la o dimensiune universală a acceptați de împăratul ceresc, așa cum cei răi se
divinității, pare a fi un progres al omului upani- cufundă în damnare veșnică. Filosoful analizea-
șadic; filosoful descoperă într-un mod ingenios ză idealizarea formelor și atributelor divinități-
cum coincidența lui Atman (Sinele) cu Brahma lor la grecii antici din punct de vedere biologic și
(Dumnezeu, Spiritul universal) revoluționează moral. Panteonul olimpian nu se distanțează de
ansamblul valorilor, dezechilibrând lumea sim- slăbiciunile oamenilor. Pe de altă parte, în ceea
țurilor datorită unei distrugeri violente, iar ide- ce privește credința, în religiozitatea greacă in-
ea de valori devine o exclusivitate a lui Brahma. tervine un fapt semnificativ, de data aceasta cu
Următorul pas este trecerea la învățătura budis- accente negative, care va caracteriza profund
tă, prin care „omul indian” are posibilitatea de a viața individuală și colectivă a „cetățeanului”
evada din lumea suferinței și de a rupe legătura elen. Soarta, sau Moira, sau predestinarea, ca
tiranică a simțurilor și de a opri durerea, recur- o putere impersonală care domină totul și este
gând la asceză și la exercițiile Yoghini. Sufletul deasupra tuturor lucrurilor. În mod similar, el se
138
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

referă la orfism și la alte practici mai mult sau autodepășire interioară a speciei umane, într-o
mai puțin religioase, care sunt adesea importa- relație ideală cu elementele ultime și coordo-
te, inclusiv clarviziunea, telepatia, transhipnoza nată cu Misterul existențial în general, pe care
și alte fenomene parapsihologice și metafizice. Omul îl revelează cu propriile forțe sau crede că
este revelat de alții. [Deși, potrivit lui Blaga, am-
Concluzii bele discipline se află sub influența activă a ca-
tegoriilor stilistice, el ne arată că există diferențe
Prin cele ce urmează, Lucian Blaga propune între Metafizică și Religie în modul în care abor-
o definiție care ține cont nu numai de un ele- dează Misterele]. Dezvăluirea misterelor me-
ment constant al fenomenului religios analizat, tafizice urmează etapele de dezvoltare a unui
ci și de corelația ideală dintre elementele ultime plan gnoseologic, în timp ce dezvăluirea miste-
(variabile) ale Misterului Vieții, după cum ur- relor religioase corespunde efortului menționat
mează: „Religia se circumscrie în fiecare dintre mai sus de autocompletare și de autodepășire a
variabilele sale posibile de autocompletare și speciei umane.

Fabio Melano (1968), Legnano, Italia, traducător

Traduce din operele lui Lucian Blaga.


Premii de excelență obținute la Festivalul Internațional Lucian Blaga pentru promovarea
operei blagiene în Italia.

GENEZĂ
Sculptura: Mihai Jitaru

139
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Gabriel Cristea

Octavio Paz Lozano. (Mexico City, 31 martie 1914 - Coyoacán, Mexic, 19 aprilie 1998).
Poet și eseist mexican. Premiul Nobel pentru literatură în 1990.
La vârsta de șaptesprezece ani a publicat primele sale poezii în revista Barandal (1931).
Mai târziu a condus revistele Taller (1939) și Son prodigal (1943). Într-o călătorie în Spania
a luat contact cu intelectuali din Republica Spaniolă și Pablo Neruda, contacte care i-au in-
fluențat puternic poetica.
După publicarea volumului de poezie Luna Silvestre (1933) și colecția de poezii dedicate
războiului civil spaniol No pasarán! ( 1936), editează Rădăcina omului (1937); Sub umbra ta
limpede (1937); Între piatră și floare (1941) și La marginea lumii (1942).
În 1944, cu o bursă Guggenheim, a petrecut un an în Statele Unite. În 1945 a intrat în
Serviciul Extern Mexican (Ministerul Afacerilor Externe) și a fost trimis la Paris. În această
perioadă, s-a îndepărtat de marxism intrând în contact cu poeții suprarealiști și cu alți inte-
lectuali europeni și hispano-americani.
Ajuns în anii 1950, a publicat patru cărți fundamentale: Freedom under Word (1949),
Labyrinth of Solitude (1950), Portrait of Mexican Society, Eagle or Sun? (1951), o carte de
proză cu influență suprarealistă, și El arco y la lira (1956).
Opera sa extinsă și variată este completată cu numeroase colecții de poezie și cărți de
eseuri, inclusiv Quadrivio (1965), Ladera este (1968), Toponemas (1969), Discos visuales
(1969), El signo y el garabato (1973), Grammar Monkey (1974), Past Clear (1975), Umbre
ale lucrărilor (1983) și Flacăra dublă (1993).
În 1981 i-a fost decernat Premiul Cervantes. În 1999 apar postum Forme și reprezentări
și Amintirile și cuvintele – corespondența dintre el și Pere Gimferrer purtată între anii 1966-
1997.

(Institutul Cervantes - Spania)

140
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Scriere cu cerneală verde

Cerneala verde creează grădini, păduri, pajiști,


frunzișuri în care literele cântă,
cuvinte care sunt copaci,
expresii care sunt constelații înverzite.

Lasă-mi cuvintele, dumnezeule alb, să coboare și să te acopere


ca o ploaie de frunze pe un câmp de zăpadă,
ca iedera cățărată pe statuie,
ca cerneala de pe această pagină.

Brațele, talia, gâtul, sânii,


fruntea la fel de pură ca marea,
ceafa pădurii prin toamnă,
dinții care mușcă un fir de iarbă.

Corpul tău este înstelat cu semne verzi


aidoma tulpinii arborelui de vlăstari.
Să nu-și pese de micile cicatrice luminoase:
privește cerul și verdele său tatuaj cu stele.

Traducere - G. Cristea

Escrito con tinta verde

La tinta verde crea jardines, selvas, prados,


follajes donde cantan las letras,
palabras que son árboles,
frases que son verdes constelaciones.

Deja que mis palabras, oh blanca, desciendan y te cubran


como una lluvia de hojas a un campo de nieve,
como la yedra a la estatua,
como la tinta a esta página.

Brazos, cintura, cuello, senos,


la frente pura como el mar,
la nuca de bosque en otoño,
los dientes que muerden una brizna de yerba.

141
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Tu cuerpo se constela de signos verdes


como el cuerpo del árbol de renuevos.
No te importe tanta pequeña cicatriz luminosa:
mira al cielo y su verde tatuaje de estrellas.

Dincolo de iubire

Totul ne amenință:
timpul, ce-mparte în fragmente vii
ceea ce am fost
din ceea ce voi fi,
ca o macetă deasupra șarpelui;
conștiința, transparența trecătoare,
privirea oarbă privindu-se pe sine;
cuvintele, mănuși cenușii, pulberea minții depusă pe iarbă,
apa, pielea;
numele noastre, ce se ridică-ntre tine și mine,
ziduri de goliciune pe care nici o trompetă nu le năruie.

Nici visul sau oamenii săi cu imagini distruse,


nici delirul sau spuma sa profetică,
nici iubirea cu dinții și unghiile sale nu ne satisfac.
Dincolo de noi,
la granițele ființei și existenței,
o viață mai plină de viață ne revendică.

Afară noptea respiră, se dilată,


plină de frunze mari și fierbinți,
de oglinzi care se zbat:
fructe, gheare, priviri, frunzișuri,
spinări ce strălucesc,
trupuri care-și croiesc drum printre alte trupuri.

Așază-te aici pe țărmul plin de-atâta spumă,


de-atâta viață ce se ignoră și se predă:
Doar ești și tu parte-a nopții.
Întinde-te, lucire ce respiră,
pulsează, o, stea fărâmițată,
potir,
pâine ce-nclină balanța de partea zorilor,
răgaz de sânge între acest timp și altul nemăsurat.

traducere - G. Cristea

142
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Más allá del amor

Todo nos amenaza:


el tiempo, que en vivientes fragmentos divide
al que fui
del que seré,
como el machete a la culebra;
la conciencia, la transparencia traspasada,
la mirada ciega de mirarse mirar;
las palabras, guantes grises, polvo mental sobre la yerba,
el agua, la piel;
nuestros nombres, que entre tú y yo se levantan,
murallas de vacío que ninguna trompeta derrumba.

Ni el sueño y su pueblo de imágenes rotas,


ni el delirio y su espuma profética,
ni el amor con sus dientes y uñas nos bastan.
Más allá de nosotros,
en las fronteras del ser y el estar,
una vida más vida nos reclama.

Afuera la noche respira, se extiende,


llena de grandes hojas calientes,
de espejos que combaten:
frutos, garras, ojos, follajes,
espaldas que relucen,
cuerpos que se abren paso entre otros cuerpos.

Tiéndete aquí a la orilla de tanta espuma,


de tanta vida que se ignora y se entrega:
tú también perteneces a la noche.
Extiéndete, blancura que respira,
late, oh estrella repartida,
copa,
pan que inclinas la balanza del lado de la aurora,
pausa de sangre entre este tiempo y otro sin medida.

143
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Ascultă-mă aidoma celui ce-ascultă ploaia

Ascultă-mă aidoma celui ce-ascultă ploaia,


nici atentă, nici gânditoare,
pași plutind, plouă mărunt,
apă devenind aer,
aer devenind timp,
ziua încă nu s-a sfârșit,
noaptea nu a sosit încă,
nălucirile ceții
așteaptă după colț,
fantasmele timpului
la cotitura acestei așteptări,
ascultă-mă aidoma celui ce-ascultă ploaia.

Fără să mă auzi, auzind ceea ce spun


cu ochii deschiși spre suflet,
adormită cu toate cele cinci simțuri treze,
plouă, pași imperceptibili, murmur de silabe,
aer și apă, cuvinte imponderabile:
ceea ce am fost și suntem,
anii și zilele, această clipă,
timpul fără povară, adâncă tristețe,
ascultă-mă aidoma celui ce-ascultă ploaia,
lucește asfaltul umed,
aburul se ridică, șerpuiește,
noaptea se deschide și mă privește,
ești tu și făptura ta de ceață,
tu și chipul tău înnoptat,
tu și părul tău, fulger blând,
treci strada și-mi intri în gând,
pași de apă pe pleoape-mi,
ascultă-mă aidoma celui ce-ascultă ploaia,
asfaltul lucește, treci strada,
e ceața rătăcind prin noapte,
aidoma celui ce-ascultă ploaia.

E noaptea dormind în patul tău,


leagăn de valuri al respirației tale,
degetele-ți de apă îmi udă fruntea,
degetele de flacări îmi ard ochii,
degetele tale de aer deschid pleoapele timpului,
izvorâri de fantasme și-nvieri,
ascultă-mă aidoma celui ce-ascultă ploaia,
trec anii și clipele se-ntorc,

144
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

îți auzi pașii în camera alăturată?


nu aici sau colo: ascultă-i
în alt timp care-i același de-acum,
ascultă pașii timpului
plăsmuitor de locuri imponderabile și spații,
ascultă ploaia curgând pe-acoperiș,
noaptea pare mai noapte în dumbravă,
și în frunziș s-a cuibărit un fulger,
intră-n bătaia vântului grădina
leneșă, și umbra ta-nvelește această pagină.

Traducere - G. Cristea

Óyeme como quien oye llover

Óyeme como quien oye llover,


ni atenta ni distraída,
pasos leves, llovizna,
agua que es aire,
aire que es tiempo,
el día no acaba de irse,
la noche no llega todavía,
figuraciones de la niebla
al doblar la esquina,
figuraciones del tiempo
en el recodo de esta pausa,
óyeme como quien oye llover.

Sin oírme, oyendo lo que digo


con los ojos abiertos hacia adentro,
dormida con los cinco sentidos despiertos,
llueve, pasos leves, rumor de sílabas,
aire y agua, palabras que no pesan:
lo que fuimos y somos,
los días y los años, este instante,
tiempo sin peso, pesadumbre enorme,
óyeme como quien oye llover,
relumbra el asfalto húmedo,
el vaho se levanta y camina,
la noche se abre y me mira,
eres tú y tu talle de vaho,
tú y tu cara de noche,
tú y tu pelo, lento relámpago,

145
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

cruzas la calle y entras en mi frente,


pasos de agua sobre mis párpados,
óyeme como quien oye llover,
el asfalto relumbra, tú cruzas la calle,
es la niebla errante en la noche,
como quien oye llover.

Es la noche dormida en tu cama,


es el oleaje de tu respiración,
tus dedos de agua mojan mi frente,
tus dedos de llama queman mis ojos,
tus dedos de aire abren los párpados del tiempo,
manar de apariciones y resurrecciones,
óyeme como quien oye llover,
pasan los años, regresan los instantes,
¿oyes tus pasos en el cuarto vecino?
no aquí ni allá: los oyes
en otro tiempo que es ahora mismo,
oye los pasos del tiempo
inventor de lugares sin peso ni sitio,
oye la lluvia correr por la terraza,
la noche ya es más noche en la arboleda,
en los follajes ha anidado el rayo,
vago jardín a la deriva
entra, tu sombra cubre esta página.

Neliniște

Mi-aleargă și-adastă pe frunte


ușor prăvălindu-se-n sânge
lunecă timpul fără nisip
și-n mine sculptează și moare

Sunt pâinea flămândei neliniști


eu - suflet ce casă nu are,
lunecă timpul fără nisip
și versul ce-l scriu îl destramă

Iubire trecând și tristețe


în mine se zbat în mine-odihnesc
lunecă timpul fără nisip
- un trup de mercur și cenușă

146
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Scurmă în piept - dar sunt neatins -


o veșnică piatră de pulberi
lunecă timpul fără nisip
- o rană ce crește și doare

Ziua mi-e scurtă ora - ocean -


un timp fără mine eu - ruga -
lunecă timpul fără nisip
și-n mine-și înlănțuie fuga

Traducere - G. Cristea

Apremio

Corre y se demora en mi frente


lenta y se despeña en mi sangre
la hora pasa sin pasar
y en mí se esculpe y desvanece

Yo soy el pan para su hambre


yo el corazón que deshabita
la hora pasa sin pasar
y esto que escribo lo deshace

Amor que pasa y pena fija


en mí combate en mí reposa
la hora pasa sin pasar
cuerpo de azogue y de ceniza

Cava mi pecho y no me toca


piedra perpetua que no pesa
la hora pasa sin pasar
y es una herida que se encona

El día es breve la hora inmensa


hora sin mí yo con su pena
la hora pasa sin pasar
y en mí se fuga y se encadena

147
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Gabriel Cristea: din Tulcea, licențiat în drept – Universitatea ,,Andrei Șaguna”, din Con-
stanța
Membru al site-urilor ,,Însemne culturale” și ,,Poeții Noștri”. Inclus cu trei poeme în An-
tologia de poezie Labirinturi – ediția 2019. A publicat volumul de versuri Dansul soarelui, la
editura Ex Ponto, Constanța, 2021.

Dansul soarelui

Zorii mirosind a cetini își desfac căușul nopții și


în palma dimineții sângerează bob de aur.
Încolțește răsăritul în ținuturi de balaur!
Munții umbre își despică prin ponoare și zănoage,
când o rază îl vestește: ,,Sfântul Soare, Sfântul Soare!”
Toți muntenii-n jur de focuri calcă jarul în picioare,
coborându-și negre cușme – vine Domnul!

Mutu-și pune masca hâdă, iar fârtații, la opincă,


leagă zurgălăi cu ciucuri – curcubeie după ploaie –,
înhămați ca șargii cai cu betele sîngerii,
iar la gât – măceș-mărgele, arămii.
Junii-aduc chiupuri cu apă din cișmele de argint
și le sparg în nouă locuri, unde umbre iscodesc.
Cu ciomege țintuite, arătând spre Răsăritul,
spun descântece de taină:
,,Usturoi-în-patru-foi, brânca-ursului, trifoi,
alungați de pe pământ noaptea cu strigoi!
Flori cu sânge de smicele, auriu de micșunele,
lepădați-ne de ele – Ielele-Frumoasele!”

De sub piscuri fierăstraie, Sfântul își arată-n pace


câte-o rază, câte-o rază...
,,I-auzi ună,...i-auzi două,...i-auzi tri”,
și hora-ncepe cu bătutele domoale
– meandre line de izvoare,
spulberând scântei din jaruri.
Cetere purtate-n vânturi își înalță cânt măiastru;
fluiere și tamburine se întrec în iureș aspru.
Și nervoasele pâraie, fulgerând printre posade,
se revarsă în cascade cercuri, cercuri – respirații sacadate...
,,Uite-așa, uite-așa, iute-așa călușul zboară!”
se-aud pașii – zbuciumații –
ca un ropot de copite, rotunjind bătrâne brâne
și-adâncind poteci solare.
Chipul Soarelui se-nalță aninat de buza lumii;

148
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Cercul horei se-ntețește ca vâltorile nebune:


sar pe aer, bat pământul, se amestecă-n culoare
și plutesc – albe petale – în descântece păgâne,
când șoptite ca un susur, când strigate ca un șuier.
Vocile se întretaie cu ecouri răzlețite ce revin din negre-abisuri
,, Unde-i timpul?, unde-i noaptea?, unde-i moartea... moartea... moartea?,
se întreabă călușarii lovind bâtele de stânci;
Și, căzuți sleiți pe brânci, scormonesc adânc pământul.
,,Uite-aici,... uite-aici,... uite-aici, ba nu i-aici”,
murmură cu osteneală, îngropându-și țintuite,
timpuri, nopți și zbor de iele.

Bradul cetina-și coboară, mângâind țărâna smulsă


și-astupând rana ce doare – ca un fiu ce-și țucă muma.
Seara iar se înfioară, când balauri ies să zboare,
iar călușii – jucăușii – nălucesc prin vii izvoare,
prefăcuți în ierburi verzi, tainic să-și sărute huma.

În profunzimi de ape visătoare

Înainta spre răsărit o barcă,


la orele când ceața era grea,
peste întinsul Istrului, de parcă
se cuibărise liniștea în ea;
Pe un ostrov rogozul se albise
și tremura o-aripă prinsă-n vise
– o lebădă-nălucă se trezea.

Bătrânul și-aprinsese o țigară


și-mpovărat de vreme contempla
cărarea șerpuită și bizară,
ce mâgla-n urma bărcii o umplea;
Din grinduri se-auzeau foșnind penumbre
– prevestitoare urlete și sumbre,
șacali flămânzi cu ochi de peruzea.

Iar vâsla tremura, dusă de ceață,


pe urmele de nori – misterios! –
spre plasele ce prinsa dimineață
le-nfiora sub zbor de albatros;
Și-o pace așternea dulcea lentoare
în profunzimi de ape visătoare,
ca ierburi unduind abis vâscos.

149
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Plutea spre răsărit – găsindu-și drumul –


pescarul mut, cu albul lui veșmânt;
Țigara se stinsese, dară scrumul
rămase ca un ciot scos din pământ;
Se-mprăștiase negura din soare,
iar plasele se zvârcoleau murdare
sub brațul legănându-se – înfrânt.

Ninge, mamă, iarăși ninge!

Primii fulgi, prin interstiții,


cad în lumea virtuală, Un pui de păpădie a oftat...
răscolind toți megabiții
într-o școală ireală;
Iar copii cu telefoane
îi privesc țepeni din lesă; Au devenit casanți ciulinii,-n soare,
,,Uite, ninge pe ecrane!” ca niște zmei de timp mumificați;
spune-o voce gipiesă. Zăduful mut se chinuie să-și zboare
fantomele de aer și fosfați.
Într-un sat, la o fereastră,
o icoană de copilă E arșiță de se topesc cocorii
– ca o pasăre măiastră – în zeul plasmei, neîncoronat;
stă privind fulgii, umilă; O pală a mișcat sprânceana morii
Focu-i înghețat în vatră, și-un pui de păpădie a oftat...
candela ușor se stinge,
mama are mâini de piatră... Cu tălpi de jar, sărind de pe cărare,
,,Ninge, mamă, iarăși ninge!” scântei de om se răcoresc în lac;
Din păpuriș, penumbra zburătoare
strecoară fierbințeala – pitpalac!!!

Sub sălcii respirând se întețește


focarul roșioarelor zglobii;
Și bunul vânt strecoară părintește
lungi degete prin părul de copii.

150
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Lidia Popa

Ploaie
Ezhil Vendhan, India
Traducere în română: Lidia Popa

Venind să vă copleșească pe toți prin ploaie, roşeața rușinii din mine dispare uimitor.
Atrăgându-vă într-un mod interesant, cu implicare și intensitate mare,
Ating totul tandru, descriindu-te personal frumoasă.

Am fost vapori atmosferici care se leagănă ca norii, în serile preferențiale ochii mei privesc la supra-
fața pământului,
Vânturile zeloase sar împărțind cerul, tunetele și fulgerele apar,
condensul produce picături grele care cad sub forța gravitațională.

Nu am vârstă, este doar un număr,


nu reflecta niciodată pentru că sunt întotdeauna tandru.
Te ating din nou cu blândețe, simțindu-mă proaspăt
fiind curat descurajând nici o dezonoare.

Simplu din pământ, care face prezența pe cont propriu


înțelegând bine așteptările tale și invitația ta armonioasă.
Nu ai putut să nu mă eviți când vin
și nu voi dispărea până nu vei fi binevenită.

Îmi ating iubirea peste tot sub soare,


de noapte, de zi, în orice moment și anotimpurile, nu sunt deranjante.
Atingând totul lăsând amprentele mele speciale,
să-mi amintesc că te-am bucurat de compania mea plăcută în absență,
nimeni nu are astfel de posibilități în tot acest univers.
151
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Mulți au dragoste pentru mine, uimindu-mi unicitatea


această senzație a Soarelui față de mine este precisă,
dar întotdeauna întârzie după spectacolul meu,
totuși las curcubeu colorat ca suvenir.

Neavând limite de bariere indiferent de direcții,


să nu vă descurajați niciodată să vizitați orice loc la alegerea mea.
Sosiți neinvitați înțelegând așteptările predominante,
nu pentru a cere plăți sau premii ci pentru a atrage atenția.

Sunt o simfonie poetică miraculoasă de cer și nori,


melodie ritmică curgătoare care pătrunde întotdeauna în suflete,
Prezența Atotputernicului este invizibilă pentru ochii tulburați,
Sunt un înger care vine să usuce lacrimile.

Evitați să comparați dimensiunea cantității, dar calitatea și raritatea, toate corpurile de apă sunt
mai mari, inclusiv oceanul sărat. Sunt apă ozonată în mod natural, nu am toxine artificiale, gus-
tă-mă, dar mă abțin de la deșeuri, cu excepția altora.

Teatrele necesită curățare în spectacole,


dar înfrumusețez fiecare centimetru după aparițiile mele.
Mângâind pe toată lumea uitând amintirile amare ale trecutului,
opus negativităților care mă fac o realitate a prezentului.

Lluvia
Ezhil Vendhan, India
Traducere în spaniolă: Lidia Popa

Viniendo a abrumarlos a todos lloviznando,


el sonrojo de vergüenza en mí se va asombrando.
Atrayéndote de forma interesante con implicación y gran intensidad,
Toco a todos tiernamente haciéndote hermosa personalmente.

He sido vapor atmosférico que se balancea como nubes, en las tardes preferenciales mis ojos miran
la superficie de la tierra,
Vientos fervorosos saltan dividiendo los cielos, surgen truenos y relámpagos,
La condensación produce gotas pesadas que caen bajo la fuerza gravitacional.

No tengo edad, es solo un número


nunca reflexiono porque siempre soy tierno.
Te toco suavemente de nuevo sintiéndote fresco
siendo prístina sin desanimar la deshonra.

Sencillo con los pies en la tierra que solo hace presencia,

152
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

comprendiendo bien tu expectativa y tu armoniosa invitación.


No pudiste evitar evitarme cuando venga
y no desapareceré hasta que seas bienvenido.

Toco a mi amante en todas partes bajo el sol


día noche a cualquier hora y estaciones sin molestias.
Tocándolo todo dejando mis marcas especiales
recordar haber disfrutado de mi agradable compañía en ausencia,
nadie tiene tales posibilidades en todo este universo.

Muchos me tienen amor, asombrosa mi unicidad


esta sensación del sol hacia mí es precisa
pero siempre un rezagado después de mi actuación
sin embargo te dejo el arcoíris de colores como recuerdo.

No tener límites de barreras independientemente de las direcciones,


nunca me desanime de visitar cualquier lugar de mi elección.
Llegue sin ser invitado comprendiendo la expectativa prevaleciente,
no para exigir pagos o premios, sino para llamar la atención.

Soy una sinfonía poética milagrosa de cielo y nubes,


fluida melodía rítmica que siempre penetra en las almas,
La presencia del Todopoderoso es invisible a los ojos turbados,
Soy un ángel que viene a secar las lágrimas.

Evite comparar el tamaño de la cantidad, pero la calidad y la rareza, todos los cuerpos de agua son
más grandes, incluido el océano salado. Soy agua ozonizada de forma natural, sin toxinas artificia-
les, pruébame pero evito el desperdicio excepto los demás.

Los teatros requieren limpieza en espectáculos,


pero embellezco cada centímetro después de mis apariciones.
Consolando a todos olvidando amargos recuerdos del pasado,
opuesto a las negatividades que me hacen una realidad del presente.

Cine va deschide lanțul conștiinței?


Shakil Kalam, Bangladesh
Traducere în română: Lidia Popa

El trimite vântul, poartă norii


Apoi răspândește norii pe cer așa cum dorește El
Și straturi după alte straturi. Asta vedem.
A plouat din cer.
Cu acea apă germinăm toate plantele;
Din eternitate ies frunze verzi, din ea obținem boabe.

153
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Scoate mugurii atârnați din vârful palmei de curmale și creează grădini de măsline, rodii și struguri.
Una este plină de asemănări și diferențe cu cealaltă.
Când este fructuos și matur, vedem depozitul de cunoștințe în el.
Primim apă proaspătă din ploaie, pășunăm din plante.

El a adaptat natura la viața umană,


El a făcut pământul locuibil și echilibrat.
Plantele sunt principala sursă de supraviețuire a omului.
Focul este un element important al civilizației umane;
Aprinde focul din aceşti copaci verzi.
Omul și plantele sunt complementare vieții
Mai mult, plantele influențează mediul și biodiversitatea;
Îndepărtăm astfel de copaci și păduri necesare prin tăiere.

Nu ne gândim la lumea locuibilă;


Mișcarea socială de împădurire și conștiința oamenilor.
Vai, omule! Cine va deschide lanțul ușii închise a conștiinței?

Cine va deschide lanțul conștiinței?


Shakil Kalam, Bangladesh
Traducere în spaniolă: Lidia Popa

¿Quién abrirá la cadena de la conciencia?


Shakil Kalam, Bangladesh
Traducción al español: Lidia Popa

Envía el viento, trae las nubes


Luego extiende las nubes en el cielo como Él desee.
Y capa tras capa. Esto es lo que vemos.
Llovió lluvia del cielo.
Con esa agua hacemos brotar todas las plantas;
De la eternidad salen hojas verdes, de ellas obtenemos granos.
Saca los cogollos que cuelgan de la parte superior de la palmera datilera y crea jardines de olivos,
granados y uvas.
Uno está lleno de similitudes y diferencias con el otro.
Cuando es fructífero y maduro, vemos la reserva de conocimiento en él.
Obtenemos agua dulce de la lluvia, obtenemos pastos de las plantas.

Adaptó la naturaleza a la vida humana,


Hizo que la tierra fuera habitable y equilibrada.
Las plantas son la principal fuente de supervivencia humana.
El fuego es un elemento importante de la civilización humana;
Enciende el fuego de estos árboles verdes.
El hombre y las plantas son complementarios a la vida.
Además, las plantas influyen en el medio ambiente y la biodiversidad;

154
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Estamos talando árboles y bosques muy necesarios mediante la tala.

No pensamos en el mundo habitable;


El movimiento social forestal y la conciencia del pueblo.
¡Ay, hombre! ¿Quién abrirá la cadena de la puerta cerrada de la conciencia?

Neiluziile întoarcerii
POEZIE, TRADUCERE: Lidia Popa

Crez

Nu mai aștept apa care să spele păcatele,


Nici fluviul ce își bolborosește caznele
Printre crăpăturile sângerii ale zidului plângerii.

Zidul e doar stavilă timpului răstignit,


Știi că de cealaltă parte începutul e un punct,
Acel punct diferență lângă virgula răsăritului.

Nu te-am crezut când mi-ai spus să aștept


Înflorirea versului în sonetele deșertăciunilor,
Pipăindu-mi gândul ca pe o oază de albastru.

Nu eram cretina ce-și făcea rondul de Infern,


Doar o petală ce ți-ai fi dorit s-o strivești
Sub pilastrul de Manole. Doar că am zburat...

Unde gândul nemărginirii nu ar fi ajuns,


Dacă nu aș fi fost ceea ce sunt astăzi
O Ană zidită pentru izbăvirea lupului.

În altarul credinței, Limba-i o comoară


Ce-mi va îndestula noaptea neființei.

155
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Credo

Ya no espero el agua que lave los pecados,


Ni el río que murmura la crucifixión
Entre las sangrientas grietas del muro de los lamentos.

El muro es solo el final del tiempo crucificado


Sabes que del otro lado el principio es un punto,
Ese punto diferente cerca de la coma de Levante.

No te creí cuando dijiste espera


El florecimiento del verso en los sonetos del desierto,
Tocando mis pensamientos como un oasis de azul.

No fui un idiota que se turnaba en el Infierno,


Solo un pétalo que pensaste que estabas apretando
Bajo el pilar de Manole. Excepto que volé...

Donde el pensamiento de la eternidad no hubiera llegado,


Si no fuera quien soy hoy
Una Anna amurallada para la absolución del lobo.

En el altar del credo, el idioma es un tesoro


Eso me bastará en la noche de la inmaterialidad.

Un eșec sau un hatâr la pârleazul zilei peste mare

Priveam cum verdele pălea prin ochiuri de piatră.


Așteptam soarele dar nu a mai venit. S-a pitulit.
Bărcile își vânturau pânzele albe pe linia orizontului.
Semănau cu Pasărea Măiastră a lui Brâncuși
sfidând cerul cu un sărut desprins ca un chiot
din respirul mării printre buze de spumă. Cuvinte.

Nu m-am chinuit să înțeleg, îmi era de ajuns o privire.


Nu m-aș pune cu dojeneala pe același cântar.
Albastrul este prea sincer. Oglindă de cer.
Mă opresc și absorb din alfabetul uniunii
un a grav de păcat, așteptând într-un cerc
doar răgazul luminii de a exploata gânduri.

Aș fi descris încă nume din apogeu dacă nu m-ai fi oprit.

156
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Dar a fost mai bine așa. Voi respira un sfârșit naiv


de putred și vulgar de înghițit ca zațul de cafea. Surâd.
Am învățat că doi plus doi fac doisprezece, când vrei.
Ceea ce nu este prea puțin pentru acest altoi de catarguri,
De soiuri diverse ca geamandurile. Rărunchii iar s-au poticnit.

Un fracaso o un revés en el calor del día sobre el mar

Observé cómo el verde se desvanecía a través de la piedra.


Estaba esperando el sol pero no vino. Él se rió entre dientes.
Los barcos agitaban sus velas blancas en el horizonte.
Se parecían al Pájaro maestro de Brâncuși
desafiando el cielo con un beso como un cachorro
del soplo del mar entre los labios de la espuma. Palabras.

No me molesté en entender, una mirada fue suficiente.


No regañaría a la misma escala.
El azul es demasiado sincero. Espejo del cielo.
Me detengo y absorbo del alfabeto de la unión
un pecado grave, esperando en un círculo
sólo el respiro de la luz para explotar los pensamientos.

Todavía describiría nombres del apogeo si no me hubieras detenido.


Pero era mejor así. Respiraré un final ingenuo
podrido y vulgar para tragar como posos de café. Yo sonrío.
Aprendí que dos más dos son doce, cuando quieras.
Lo cual no es poco para este injerto de mástil,
De diversas variedades como boyas. Los cascos volvieron a tropezar.

157
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Paul Gabor

Am urmărit-o o vreme. Eram curios să știu mi s-a poticnit transatlanticul și a șchiopătat


cum privește clădirile, dacă vrea să se cațăre perfid, m-a lăsat de izbeliște când visele îmi erau
sau, dimpotrivă, să se lase strivită de ele. Am în toi și luptam din răsputeri să aduc zâmbetul
vrut să știu pe unde se ascunde, din ce unghiuri final pe buzele sclavelor. Acum nu o mai urmă-
vede lumea, cum se mișcă prin orașele pe care resc. Nu mai am timp, s-au transformat plăcerile
le vizitează și de ce caută să scrie despre oa- în bitum și mi-e greu să mai deschid ferestrele
meni. Îmi plac astfel de exemplare. Sunt ființe în plină noapte. Păsările trec doar ca să mă sa-
fierbinți, victime ideale ale combustiilor sponta- lute în grabă și pleacă mai departe. Vreau să fiu
ne. Personaje vii, ard pe placul meu. O văd și îmi ce am fost dintotdeauna: un înfometat cronic,
amintește de Jeanne Balibar în Trois ponts sur la îmi place să zdrobesc în dinți florile uscate, să le
rivière, dar femeia despre care povestesc nu se trag și ultima picătură de sevă și să împrăștii, în
mișcă; nu am ocazia să o văd cum udă plantele cele din urmă, deșerturi peste planetă. Femeia
sau cum își toarnă cafeaua la prima oră a dimi- aceea fierbinte... Sper să-i placă hamacul. Și să
neții, nu o pot auzi nici măcar vorbind la telefon. nu se întrebe niciodată cum arăt. Sunt doar un
Femeile – am fost convins mereu de acest lucru trecător din tablă pe care va cădea ploaia lui oc-
– se „dezbracă” complet atunci când vorbesc la tombrie.
telefon cu cineva și sunt sigure că nu le observă („Octombrie din tablă”, vol. Negustorul de
nimeni. Acum o ghicesc doar din poze, văzând-o pipe – Ed. Herg Benet, 2018)
cum mângâie genunchii unui prinț din Budapes-
ta prins într-o statuie fistichie de bronz sau fe-
rindu-se de soarele Egiptului, lângă piramide.
Îi voi face cadou un hamac colorat, din pânză Râdeai în hohote. Mai știi? Desenai cu mâi-
imprimată cu scoici și roșii coapte. Să-l agațe nile hectare de nori uriași ce plângeau de unde-
între Kefren și Mikerinos, acolo, lângă crocodilii va, de sus, inundându-ți curtea. Se rostogoleau
hămesiți ai Nilului, prins bine de vârfurile geo- primele valuri răcoroase către casă. Masa, băn-
metrice ale monumentelor funerare. Visez des cile, trupurile copacilor, paharele de pe prispă,
că mă pot bălăngăni printre faraoni și cadâne erau toate calde. Se abureau ferestrele. Doar
cu pielea unsă cu creme parfumate, printre sâni ele. Casa începuse să semene cu o fată acoperi-
cu arome de portocală amară și umeri lucioși cu tă la ochi, lăsată singură, goală, în mijlocul pădu-
gust de nucșoară de Fayun. Dar de fiecare dată rii. Se așeza bruma pe dinăuntru. „Ale cui sunt
158
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

degetele care scriu pe geamuri?”, te întrebam. Am rupt destul până când am reușit să curăț to-
Nu ai răspuns niciodată, și asta mă înverșuna. tul de pe braț, am pus nervii deoparte pentru
Căutam să descifrez cuvintele, silabiseam, le- mâine. Sunt calzi și elastici, îmi plac, cred că i-aș
gam virgulele între ele și tot nu îmi ieșea nimic. putea folosi pentru a-mi întinde rufele pe ei. Îi
Hârtiile tale nescrise m-au crispat mereu. Cele las să se usuce puțin, sunt numai buni pentru
pe care le citeam la lanternă mă dureau fizic. corzi de arc și pentru o tragere de noapte. Mă
Înfigeau stări ascuțite, îmi înfășurau tenebre în așteaptă savanele și căprioarele pentru o vână-
jurul umerilor. Se vedeau valurile imense prin toare rapidă. Trec printr-o perioadă extrem de
hăul din perete: creste albe bătute până la refuz proastă, mă vânzolesc și vreau să ucid salaman-
cu telul, alge fosforescente se împingeau unele drele care mă tot urmăresc în pat. Le aud sub
pe altele ca să ne acopere, încărcate de spumă pernă cum râd de mine. Nu eram vinovat nici
și de nisip. Loveau în pereții casei, gata să-i dărâ- aseară, nici dimineață, de aceea nu pot să în-
me și să se urce pe noi. Se pregăteau să ne călă- țeleg ce doreau de la mine. Abia acum, după o
rească pentru a ne băga în gură pumnul violent cană de cafea și după ce am muncit ore întregi,
al tăcerii submarine. Era marea dincolo, dornică am izolat un cubitus. Îmi place cum arată. E lung,
să ne domine. Să devenim mici, așa cum meri- alb, ca un stilet regesc pe care l-am sărutat zile
tăm să fim. Să ne supunem orbește. Mugea și ne și nopți. Îl trăgeam către mine când tu nu mă
cerea să capitulăm în fața albastrului său imba- lăsai să mă apropii și îi puneam întrebări: cum
tabil. Am înțeles într-un final originea sunetelor ești, cum te comporți fără lumină, vrei oare să
acelea înfiorătoare din spatele picturii. Și de ce te lași condusă în întuneric? De multe ori nu-mi
numai la tine în curte puteam mirosi ierburile răspundea, era prea ocupat să te asculte orbeș-
marine. Pentru prima dată am văzut delfinii în te și mă lăsa singur, cu norii din minte pe care nu
realitate. Strălucitori, maiestuoși, cete de lorzi am putut nici în seara asta să-i îndepărtez.
ai oceanului, indispuși să comunice cu noi. Ne („Anatomie erotică”, vol. Negustorul de pipe
priveau cum stăm, speriați, cu brațele pe per- – Ed. Herg Benet, 2018)
vaz, muți de uimire. Săreau peste luciul apei,
încovrigați de fericire, plesnind libertatea cu co-
zile. Am reușit să aud crâmpeie. Unul dintre ei Încerc să desenez săbii japoneze de luptă.
îmi povestea că ești bine și că ar trebui să mă Vreau să am măcar una la îndemână atunci când
liniștesc. Noaptea aceea a trecut greu, iar eu am ușa mi se va deschide violent, în miez de noap-
aflat că nu suntem pești. Nu putem fi, e imposi- te. Să fie lungi, tăioase, elegante, îmi doresc să
bil. Rămânem doar niște bieți oameni legați cu semene cu lujerii de crizantemă din grădinile
sfori de încăperi, de sentimente și de speranțe. șintoiste. Una peste alta, nu se știe niciodată
(„Noaptea în care am aflat că nu suntem când voi avea nevoie de un harakiri de calitate.
pești”, vol. Negustorul de pipe – Îmi plac cele peste care alunecă mâna și există
Ed. Herg Benet, 2018) posibilitatea să îți distrugi degetele dintr-o sin-
gură mișcare. Arme care nu anunță. Arme care
nimicesc pur și simplu, e rolul lor să taie dintr-un
Visez că am rămas cu caninii înfipți în umărul singur gest. Visez iarăși ființa cu părul negru care
tău. Pentru mine, pentru furiile mele, e o simfo- mă zdruncină în somn, trage de mine din toate
nie de migrene, o cascadă de cioburi care mi se părțile, îmi pârâie falangele, zgârciul urechilor,
varsă în cap pe de-a-ntregul. Nu am barcă, nici îmi rupe hainele, deschide ferestrele, aprinde
colac de salvare pentru a ieși din cercul acesta. luminile prin casă și vorbește în șoaptă. Dar nu e
Ți-am dat jos cămașa și mușcam în neștire, sa- acel susur care te face curios, precaut, ci un ton
cadat. Aritmetic. Ai urme de dinți peste tot. Din amenințător, care mă îngheață și mă blochează
răzbunare, cred. Adulmecam de sus în jos, din în pat. Îmi trag pătura peste cap și recit versuri
claviculă până-n cot, mușcam cu atacuri seci și în malgașă. Mestec silabe, le zdrobesc între dinți
rapide. Îmi plăcea cum sună în gol, a os pe os. în ideea că șuieratul va înceta să-mi mai macine
159
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

nervii. O aud în cealaltă cameră. O și zăresc în intră prin pereți și mă acoperă. Cred că doar la
oglindă. Are picioarele lungi. Drepte, ca lianele iarnă voi simți nevoia unor pături. La început,
Amazonului. Și-a ridicat o secundă rochia pen- câteva săptămâni, am bătut micile străzi în toa-
tru a se șterge pe mâini și i-am văzut genunchii. te direcțiile pentru a-mi cunoaște vecinii. Am
Erau uzi. Străluceau în întuneric. Rotula ei tran- nevoie să știu pulsul celor care mă-nconjoară, să
spirată mi s-a întipărit în minte și m-am refugiat aflu câte ceva despre energia celor din jurul
din nou în lirica exotică cu care începusem să mă meu: un pictor pe sticlă și faianță, un fotograf
apăr. Nu o înțeleg. Ce vrea de la mine? Și-a făcut ieșit la pensie care și astăzi își usucă pozele agă-
un obicei din a-mi pătrunde în casă. Îmi devas- țându-le în cârlige, o familie de suedezi ce lu-
tează liniștea, somnul, mă supune unor intero- crează în piele genți și șnururi pe care înșiră bile
gatorii insalubre, fără sens. Aseară, de exemplu, colorate și scoici, Julio – proprietarul barului în
voia să știe unde ascund stetoscopul cu care as- care beau la prânz o bere însoțită de măsline
cult oamenii care trec prin viața mea. M-a între- umplute cu lămâie și ardei iuți – și o croitoreasă
bat unde s-au născut, cum i-am cunoscut, dacă care leagă și lipește evantaie doar pentru turiști.
știu câte straturi aveau ovulele din care au venit Sirenele umblă mai mult dezbrăcate în ultimii
pe lume, și multe alte asemenea aberații. Am ani, iar biata femeie nu mai are comenzi de ro-
auzit-o cum a umplut ibricul cu apă și și-a făcut chii. Suntem relativ puțini în zona asta pentru că
cafea. Cafea în plină noapte. Cu boabele mele, nu se poate ajunge cu mașina. Doar cu biciclete-
cu apa mea. În casă la mine. Nu am avut curaj să le sau cu niște motorete care au în spate remorci
mă ridic din pat. I-am privit în liniște mișcările. minuscule. Cu ele se face aprovizionarea micilor
Cu timpul, am devenit prieteni. Am reușit chiar negoțuri de pe aici. Le aud dimineața când urcă
să facem schimb de confesiuni pe care cu greu pline cu pește, apă minerală, bere, legume și
le-aș fi eliberat în fața altcuiva. Mă simt tolerat. fructe. Produc un zumzet asemănător cu cârâi-
Cred că are nevoie de mine doar atunci când torile alea din lemn cu care se alungă ciorile din
vrea să plângă. Sunt o victimă flămândă de tri- lan. În apropiere este și un parc în care vin bă-
borduri, la fel și ea. Mă simt o cochilie găzduită, trânii să joace petanca, o competiție molcomă
în grămadă, pierdută iremediabil în mulțimea în care participanții aruncă cu bile metalice la
celor seci. M-am întors cu spatele, am așteptat distanță pentru a le situa cât mai aproape de bo-
să se lipească de mine și i-am spus că e mult mai liche – o sferă mai mică, tot din metal. Câștigă
frumoasă când nu se furișează pe geam. bila care se apropie cel mai mult de țintă. Jocul
(„Năluca cu picioare lungi”, vol. Negustorul poate dura ore întregi. Bilele se lovesc între ele
de pipe – Ed. Herg Benet, 2018) cu pocnituri seci, pe care le aud din casă. E zgo-
motul lumilor, al poveștilor vechi care se întâl-
nesc la ceas de seară și se contrazic de fiecare
Am reușit în cele din urmă să o cumpăr. Era dată. M-am obișnuit cu el, acum îmi place să
visul meu, cușca mea în care doream să mă as- aud loviturile și să primesc în cameră fumul țigă-
cund de lume și să o pot vedea doar printre jalu- rilor de foi pe care le fumează pensionarii. Pe
zele. Pe fostul proprietar l-am tatonat mai mult dinafară e albă. Albul acela orbitor care îți loveș-
de un an de zile. L-am convins greu să o vândă. te fundul ochilor până-l amețește. Mă duc dese-
Un pescar bătrân, care se retrage acum printre ori pe mal și o privesc. E ca un drog impecabil,
nepoți, la oraș. Este așa cum mi-am dorit-o me- imposibil de alterat. Imposibil să fie maculată de
reu: cățărată pe stâncă, mică, albă, cu un etaj, se ploaie sau de orice altceva. Iar ferestrelor le-am
intră în casă direct din stradă, briza doarme pe rezervat culoarea albastră, intensă și șocant de
clanța ușii, iar marea o văd de la geam, la numai întrebătoare de la distanță. Vreau să-mi văd
zece metri în fața mea. Ne desparte doar o stră- casa și pe întuneric, chiar dacă se vor stinge vre-
duță pietruită, îngustă, extrem de înclinată, pe odată toate luminile străzii și nu vor mai ajunge
care se urcă spre fortăreața din zona medievală la mine nici măcar pâlpâirile de acolo, din cer.
a satului. Aroma de alge în saramură a valurilor Vreau un magnet care să mă tragă în interiorul
160
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

său în orice condiții. Pe dinăuntru am pus bârne planuri și îndoieli. Dar am cunoscut-o aseară. A
de lemn pe pereți și pe tavan. Îmi place să mă venit, în sfârșit. Ne-am întâlnit pe banca din par-
pierd în pădurea domestică pe care mi-am con- cul cu bile metalice. Ții minte, Carlota? Era frig.
struit-o cu propriile mâini. De obicei scriu la etaj, Aveai pe umeri un șal subțire care cădea des.
după ce lumea se liniștește, și nu aud decât va- Te-ai așezat lângă mine și nu te puteam privi în
lurile care vin să se spargă sub geamuri. Scriu cu ochi, mă uitam la pescărușii care zburau printre
atenție, privesc fiecare tastă cu îngrijorare înain- antene și turle. Într-un târziu, mi-am făcut curaj
te de a-mi pune degetul pe ea. Mi-am cumpărat și ți-am ridicat șalul pe umeri. A căzut din nou. Și
un set de leduri noi pentru veioza care mă înso- din nou ți l-am ridicat. Îmi plăcea să te ating din
țește noaptea. Alternez. Am lumină caldă când greșeală. Și să mă joc cu părul care îți acoperea
vine toamna și schimb cu tonuri albe, reci, când ochii. Aș fi vrut să sufle mai tare pentru ca eu
apar căldurile verii. Urăsc luminile din plafon, să-mi pot plimba degetele pe gâtul tău, dar vân-
urăsc industria lustrelor și a lampadarelor care tul nu ținea nici el cu mine. Cred că se pusese de
atârnă ostentativ, le-am scos pe toate din uz și partea ta, se predase și el fără să pună condiții.
le-am dus la container. Acum am lămpi ascunse Nemernicul de Pessoa spunea la un moment
printre bârne. Bat din palme și se aprind, e foar- dat, într-unul din pasajele sale delirante, că Tot
te simplu. E ciudat să fii privit în permanență de ce-am posedat eu vreodată seamănă cu acest
cineva de sus, să ai o rețea de cabluri deasupra vast cer, același într-un mod cât se poate de
capului care te poate inhiba oricând. O pisică de schimbător, zdrențe ale neantului scăldându-se
plastic, luată dintr-un bazar chinezesc, îmi face într-o lumină îndepărtată, fragmente de falsă
cu mâna dintre cărțile de pe raft. I-am cumpărat viață pe care moartea le tighelește din depărta-
și ei baterii noi. Unii afirmă că aduce noroc în re cu marginile de aur ale tristului ei surâs de
casă. I-aș contrazice, dar nu am timp, nici chef adevăr indivizibil. Tot ceea ce am posedat vreo-
de discuții inutile. Un vecin mi-a vopsit-o în ne- dată, da, se rezumă la faptul că nu am știut să
gru și i-a lăsat doar ochii deschiși. Albaștri. Mă caut, senior feudal al unor mlaștini crepuscula-
privește tristă, după ce voi termina pagina asta re, vag principe al unei cetăți cu morminte goa-
am s-o-ntreb ce o nemulțumește. De când m-am le. Și nu pot decât să-l detest. Pentru că m-a tre-
mutat aici mi-am schimbat radical somnul. Mă zit de multe ori din visele mele încărcate de
culc foarte târziu, îmi petrec nopțile citind și utopie, de dragoste pe care nu am putut să o
scriind, mă trezesc foarte devreme pentru a duc până la capăt și de nevinovată exaltare. Mi
prinde răsăritul soarelui și mă culc la loc după ce se oprise inima în loc. Pentru că, la naiba, e un
beau o cană cu cafea. Așa funcționez acum. organ prost, ca toate celelalte. Nu împrăștie
Mi-e teamă să înțeleg de ce. Nu am timp să caut doar sânge și energie în corp, ci și sentimente și
explicații. Nopțile în care delfinii cu spinări gal- emoții pe care nu le poți controla, care te-nvălu-
bene îmi vin sub fereastră sunt cele mai frumoa- ie și te strâng de cap ca un clește ce mușcă furi-
se. Își ridică boturile din apă și îmi aruncă cu re- bund dintr-un cui bolnăvicios. Ne-am ridicat de
sturi de corali în geam. Mă simt curtat. E ca-n pe bancă și am intrat în casă. Te-ai cuibărit în
tinerețe, când fluieram sub geamul fetei pe care fotoliu, șalul l-ai aruncat pe pat și ți-ai întins pi-
voiam s-o scot la film și trebuia să mă ascund de cioarele învelite în dresuri negre. Din acel mo-
părinții ei. De Carlota m-am îndrăgostit nebu- ment îmi amintesc doar rămășițe, frânturi de
nește atunci când mi-a trimis o fotografie pe discuție despre nimicuri, despre roșiile pe care
mail. Am iubit-o din prima secundă. Vorbeam le crești în cameră, îmi aduc vag aminte că am
rar, eram la mare distanță unul de celălalt. Atlan- deschis o sticlă cu vin și am băut-o amândoi ca
ticul se pusese între noi și nu avea de gând să pe apă. Îmi controlam gesturile pentru că nu vo-
plece nicăieri. Au trecut câțiva ani, am schimbat iam să te sperii. Nu aș fi vrut să fugi înapoi, pes-
mii de mesaje și am hotărât împreună că va veni te ocean, din prima seară. Te-ai relaxat. Și eu mă
aici. Odată... Nu știam când se va întâmpla, nu mai liniștisem. M-ai lăsat să mă apropii de tine și
știam ziua, anul, eram pierduți amândoi printre să-ți iau mâinile într-ale mele, să-ți ating venele
161
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

în lung și să-mi umplu plămânii cu mirosul tău. aduc patul în camera mare, aici, unde apusurile
Ți-am desenat cu palmele zeci de linii pe picioa- de soare sînt splendide. Am să descărnez contu-
re și am simțit ce-nseamnă să iei foc pe dinăun- rurile, lucrurile din jurul meu nu vor mai avea
tru și să nu ai la-ndemână ceva cu care să-l poți forme. Le voi pune pe pereți, așa, tălîmbe, atîr-
stinge. Eram prins în ambuscadă, gândurile-mi nînd într-o doară, ca ceasurile cu aspect de mo-
deveniseră amorfe, își încetiniseră brusc felul în luscă ale lui Dali. Am terminat de fumat o pipă.
care-mi apăreau în interiorul țestei. Cum să fi Una veche, din măslin prost și subțire. Azi s-a
procedat? Orice milimetru depășit te-ar fi ridi- încălzit cam tare și s-a format la fund o zeamă
cat brusc din fotoliu și ai fi plecat fără să te uiți scîrboasă, un amestec de zoaie și gudron dulce.
înapoi. Ursulețul lui Freud, despre care detrac- Trăgeam pe limbă cînd eram începător. Nu-ți
torii spun că-l chinuia cu bestialitate pe neuro- trece gustul nici dacă te speli cu trei Dunări și o
log în timp ce dormea – nici astăzi nu m-am con- basculantă cu drajeuri de mentă. O șterg pe di-
vins dacă era sau nu de pluș – m-a călcat de mii năuntru cu șervețelul de hîrtie și o pun la răcit.
de ori în picioare în noaptea aceea. Iar tu, Carlo- În picioare, dreaptă, să sufere pînă mîine. Cîteva
ta, zâmbeai și-mi povesteai despre nefericirile pete de rugină de pe balustradă rîd la mine. Are
prietenelor tale, în timp ce eu respiram aerul pe nevastă-mea niște ojă, dar nu vreau să pictez în
care porii tăi îl lăsau să circule prin cameră. Ci- alb-bălțat. Îmi trebuie un gard mic de lemn, mi-
tesc cu voce tare ce scriu acum și-mi intră în nări ar plăcea să-l pun pe balcon, să-mi dea senzația
căldura degajată de coapsele tale ascunse în pe- că mă pot ascunde într-o mică pădure, la al pa-
numbra camerei mele. M-au trezit delfinii cu trulea etaj. A venit mașina cu butoaie de bere
spinările galbene. Veniseră să-mi spună că ai proaspătă. Voi coborî la Roni să beau o halbă.
plecat și că i-ai salutat din vârful buzelor înainte Înghit ultima gură de cafea. Văd mișcare la blo-
de a te urca în taxi. Să știi că și ei te iubesc, Car- cul din față, tot la etajul al patrulea. De mai mult
lota. Și ei, și eu, și măslinele din barul lui Julio. de două săptămîni totul este încremenit, doar
Am deschis fereastra, albastră ca neputința mea un prosop portocaliu flutura pe un suport. Și
dintotdeauna, și te aștept să reapari. Am vorbit atît. Au revenit vecinii din concediu, se mișcă
și cu croitoreasa pentru o rochie de mireasă... din nou geamurile, perdelele. Puștoaica lor e
(„Azul”, vol. Rapel – Ed. Herg Benet, 2019) frumoasă foc. O știu de cînd era cît un dop. Mai-
că-sa fumează des, sudează țigară de la țigară.
Ne și salutăm cîteodată cu brichetele aprinse, ca
la concertele rock. Nu știu cît de sănătos este să
Contururile ar trebui să fie în pericol de ex- realizezi dintr-odată că ajungi într-un loc anume
tincție, să nu li se mai permită culoarea neagră, și nu mai ai cum să înaintezi, te oprești năuc,
să nu mai poată înconjura nimic. Pentru că strîng privești înainte, înapoi, în părți, în sus, vezi doar
totul între liniile lor și asasinează formele. Ucid că-n jos ar fi o opțiune și trebuie să sapi pentru
veșniciile ostenite care vor să-și doarmă somnul a-ți face drum. Te cuprinde disperarea, auzi cum
odihnitor, sugrumă ființele și luminile gălbui în- intră-n tine moroii lui Sorescu și cauți imediat o
fierbîntate lent de canicula intrată pe sub geam. funie de usturoi și un țăruș ascuțit cu care să-ți
Copacii fără contur ar cădea imediat la pămînt, faci treaba. Să ți-l înfigi adînc și să rîzi cu limba
s-ar lăți, ar fi doar crengi care se lipesc inexora- scoasă. Lucrurile se termină, pierd din dimensi-
bil de pietre, florile s-ar goli deodată și s-ar topi uni, din culoare, din luminozitate, deschizi uși și
printre ierburi, iar eu m-aș îmbăta din nou, aș ferestre, dar aerul nu mai circulă, urcușul se-n-
sta toată noaptea cu o sticlă de whisky pe un toarce și aluneci pe el de-a-ndoaselea. Ca pe o
scaun fără picioare și aș îngăima ode către jumă- sanie pe care a apucat-o nebunia în plină noap-
tatea de lună plină. Mi-au transmis de la bancă, te, nu o poți controla și fuge în toate părțile, îți
azi-dimineață, că pot să-mi cumpăr coliba în rupe picioarele și sîngerezi după ce te freci cu
care stau de treisprezece ani. În sfîrșit, pot să-mi fața de gheață în încercarea de a scăpa viu din
pun geamuri groase, plase de țînțari, și să-mi ghearele ei reci. După toate astea apare perete-
162
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

le. Îl vezi cînd deschizi ochii: imaculat, imens, mi se așază pe față. Mîngîierea de pe umăr are
enervant de alb și de solid, gata să-ți care pum- greutatea unei menghine, mă străduiesc să văd
ni. Să te împingă înapoi ca pe un deșeu care în- dacă mîna e-nvăluită în mănușă sau nu. Simt
cepe să miroasă a stătut. Dar tu vrei să înaintezi, mîna și pe obraz, am speranțe. Degeaba, mota-
să mergi mai departe. Unde? Unde mai depar- nul urlă chiar acum pe hol. Vrea apă proaspătă
te? Umblam prin pădure, mai erau cîteva zile din bideu, așa l-am obișnuit. Un terorist cu bla-
pînă-n Crăciun. Era noapte, un frig amețitor, nă care și-a construit imperiul la mine-n casă.
crengile parcă erau din sticlă, iar eu auzeam nu- Lumina aceea gălbuie prinde curaj și îmi poves-
mai lupi în jur. Asta percepeam. Nu cred că erau tește că afară, la doar cîteva ore de avion, se află
lupi, pur și simplu urlau doar în capul meu. un munte din vîrful căruia cineva aruncă globuri
Gîtlejuri de animal hămesit. Coborîsem din gre- pline cu șampanie. Teroristul urlă și mai tare,
șeală din autobuz cu o stație înainte. Aveam trebuie să termin de scris. Nu e niciodată prea
nouă ani, mergeam în vacanță la bunici. Ai mei tîrziu ca să vorbim despre clarviziune. Am glu-
m-au trimis înainte, nu știu nici azi de ce. Din mit cu orbirea, dar nu mi-a fost acceptat umo-
locul în care coborîsem pînă în satul bunicilor rul. Ciudat. M-am trezit astăzi mai tîrziu ca de
mei erau cam patru kilometri. O întreagă odisee obicei, după ce am stat pînă la trei dimineață cu
pentru un puști. Niciodată nu mi-a fost mai fri- ochii într-o carte. Nu reușeam să-mi concentrez
că. Cursa a ajuns la destinație pe la opt seara și privirea într-un punct, vedeam ca prin ceață. Lu-
șoferul le-a zis alor mei că un băiețaș coborîse mina care a intrat cînd am ridicat storurile m-a
cu un sat înainte. Nu erau telefoane mobile, nici deranjat cumplit. M-am spălat cu apă rece, am
mașini disponibile la acea oră. Ei înnebuniseră, ieșit la aer, mi-am relaxat ochii privind minute în
eu eram îngrozit în mijlocul pădurii. Am continu- șir către orizont. Așteptam să se calmeze, să-și
at să merg, instinctiv, pe mijlocul drumului. Întu- revină. Degeaba, a durat cîteva ore bune pînă
nericul putea fi tăiat în cuburi, atît de negru era. cînd am început să văd clar. Am coborît la Sonia,
Îmi înghețaseră mîinile, nu știam să estimez dis- chinezoaica cu barul. Un sandviș (am stabilit
tanțele, timpii de mers, nu puteam să evaluez dacă e sandwich, sanviș, senviș sau sanvici?) cu
absolut nimic. Dar mergeam înainte, ceva îmi jamon și o cafea cu lapte. Am putut doar să bă-
spunea că trebuie să ajung autobuzul din urmă. nuiesc că zahărul brun curge din plic în ceașcă,
Pe la unsprezece noaptea am intrat în sat, se ză- nu l-am văzut. În spatele meu sînt două păcăne-
rea lumina de pe stîlpul din fața primăriei. Lă- le. Nu vine nimeni dimineața, de aceea e locul
trau cîinii, am ajuns pe bîjbîite și am sărit gardul. meu favorit. Observ fiecare mișcare din bar. As-
Ușa era deschisă. Am intrat, m-am așezat pe tăzi, ca un făcut, un puști a venit și a introdus
pat, iar căldura lemnelor din sobă m-a adormit cîțiva bănuți în mașinăria care a început să cînte
imediat. Nu am să uit niciodată fețele bătrînilor și să producă jocuri de culori. Nu știu de ce, prin
cînd m-am trezit dimineață. Mă căutaseră toată ce raționament idiot, am avut convingerea că
noaptea prin pădure împreună cu vecinii din vrea să-mi înfigă un cuțit în spate. M-am întors
sat. Orbirea mea e problematică. Aș fi vrut să fie și i-am studiat mișcările, m-am uitat în locurile
veselă, optimistă, dar îmi creează probleme gra- unde ar fi putut să ascundă cuțitul. Nu s-a întîm-
ve. Mai întîi trebuie să recunosc că nu-mi place plat nimic, doar mintea mea a luat-o razna. Nu
deloc să fiu orb doar pe jumătate. Preferam ne- am nimic în comun. Cu nimeni, cu nimic. Nicio-
grul intens, noaptea aceea lungă și complicată dată. Nici nu prea am lucruri de împărțit și cred
despre care au scris și alții înaintea mea, dar mie că este un detaliu care îmi place din ce în ce mai
mi s-a dat un gălbui care nu mai aduce a solitu- mult. Mă amețește gîndul plecării spre nicăieri,
dine, nu știe să mă ferească. Dimpotrivă, printre strînsul bagajelor dintr-odată, la miezul nopții,
gene îmi intră încă lumină, văd podurile parizie- atunci cînd trenurile se odihnesc pe șinele care
ne, lacătele agățate, cheițele aruncate-n Sena, știu și ele c-ar fi bine să se-ntîlnească. Mă dez-
mă-nțeapă sulurile fluorescente care vin din- gustă cei care numără anii. Cred că sînt obse-
spre turnul lui Eiffel și văd boabele de nisip care dați, creierul lor se opintește într-un abac fără
163
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

bile, există în acei oameni o ostilitate fabuloasă, dea seama de asta. Frenetici în lipsa lor de coe-
incredibil de solidă, care mă sperie. Observ evo- rență, se zbat permanent între un anonimat
luția unui om căruia îi place să-și spună poet, mlăștinos și cîteva aplauze anemice, oferite cu
cred că se simte bine astfel, se sărută pe sine în oarecare generozitate de un pumn de simpati-
oglindă și se mîngîie pe frunte seara, înainte de zanți rătăciți prin bezna liricii. E noaptea-n care
culcare. Scrie înbrățișează și maiestoasă. Face păstrăvii silabisesc. Iar eu voi trage storurile
risipă de virgule și construiește rime de care și pînă jos. Începe să plouă. Plantația mea de um-
un copil de grădiniță ar rîde cu spume. Mi-e milă brele nu mai există.
de oamenii ăștia, sînt suflete singure, chinuite, („Povești cu pipă și chinezi”, vol. Mediterana
sînt bolnavi și cred că le este foarte greu să-și din mine – Ed. Ratio et Revelatio, 2021)

IDILĂ
Sculptura: Mihai Jitaru

164
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Lora Levițchi

Enigmele Quasarului
Autori: Lora Levițchi și Igor Stoica
ISBN 9781736943502, toate drepturile rezervate, 2021

Despre carte: ENIGMELE QUASARULUI este un roman științifico- fantastic, o epopee de ști-
ință ce combină elemente aparent considerate
mituri cu descoperiri revoluționare, fizico-tehnice pentru a studia evoluția
entropică a Pământului și ale relaţiilor interplanetare. Eroii romanului sunt
doi oameni de știință ce locuiesc pe continente diferite; Thomas locuiește în
Europa, România, iar Margot, în SUA, New York. Cei doi savanţi pornesc în
crusada pentru salvarea lumii rezolvând puzzle-ul ce relaționează cosmosul
cu misticismul și transcendentalul. Cititorii sunt propulsați într-o călătorie
în hiperspațiu și înapoi în lumea reală pentru conștientizarea sinelui, menirii
lor pe Pământ ca parte a ecuației ancestrale universale.
Autori: Lora Leviţchi și Igor Stoica

Lora Leviţchi este cetățean româno-american, cu o experiență


de peste zece ani în industria financiară din New York. A activat
pentru firme financiare din New York listate în Top10 Forbes
(JPMorgan Chase, New York Life, Bloomberg), unde a ocupat
funcţii executive (2nd Vice President și Senior Project Manager/
Business Analyst). A predat ca profesor universitar la Metropolitan College
of New York. Este pasionată de cultură și artă. A publicat articole de
specialitate dar și beletristică în mai multe reviste din România și America.
Scrie proză, poezie și pictează. Deţine un Master în Inginerie Financiară de
la Universitatea Columbia din New York, un M.B.A. în Afaceri și Finanțe de
la Universitatea de Stat din California, Long Beach și un Bachelor în Science

165
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

de la Facultatea de Inginerie Mecanică în domeniul Economic a Universității


Tehnice de la Cluj-Napoca.

Igor Stoica este de profesie jurist licențiat, dar și cercetător în


domeniul cosmologiei și sociologiei. A coordonat numeroase
proiecte internaționale, precum ar fi proiecte-twinning, sub
egida Uniunii Europene și a organizației Amnesty International.
A ocupat și funcția de procuror în Procuratura municipală, între
anii 2000-2001. Autorul a scris două monografii științifice ce combină
cunoștințele de astrofizică cu cele de filosofie. Prima sa carte, numită
Entropia Universului, a fost publicată în 2019 și reprezintă un studiu
despre extinderea entropică în spațiu-timp a Universului de după Big Bang
încoace. A doua carte, Entropia Societății, este un studiu interdisciplinar
filosofic și sociologic ce descrie relațiile și evoluția societăţii, dar și condițiile
de entropizare ale acesteia. La fel, autorul promovează romane de ficțiune
științifică, cum ar fi această carte și romanul Cealaltă extremă a vieții. Din
2006 scriitorul este președintele asociației obștești Integrium.

CAPITOLUL XVI
REVELAȚIA

Atât Margot, cât și Thomas au înțeles, că nu distrugere a trebuit să fie ruptă prin antibioticul
doar știința, ci și trăirea unei vieți cu adevărat folosit împotriva bacteriilor acestei minți dia-
spirituale conduc la armonia ecosistemului na- bolice și haotice a gloatei, ce a obligat pe toată
tural al Pământului ca parte integrantă din Cos- lumea să trăiască în frică, teroare, încurajând
mos. faptele de cinism, suferința și tragicul.
Lecția războiului devastator le-a arătat că Omenirea a fost lipsită de iubire într-o so-
șirul evenimentelor poate fi schimbat folosind cietate bolnavă, care a considerat profitul mai
puterea iubirii necondiționate. Savanții educau preţios decât compasiunea, banii, mai presus
lumea despre un viitor mai bun, ce poate fi ge- decât empatia, puterea, mai valoroasă decât
nerat schimbând perspectiva personală de per- iertarea, productivitatea, mai importantă decât
cepere a lucrurilor pe o frecventă vibrațională sentimentele umane. Adevăratele victime fără
mai înaltă, trecând de la un rezultat catastrofal speranță ale bolilor de minte și suflet s-au regă-
la o epocă de aur a conștiinței ce se cheamă Tre- sit printre cei care au părut a fi cei mai normali.
zire și Iluminare. Multe dintre ele au părut normale pentru că au
Umanitatea este glisată la matricea univer- fost atât de bine adaptate modului nostru de
sală. Universul avea nevoie de existența speci- existență, deoarece vocea lor umană a fost re-
ei umane, nu de dispariția sa, însă tânjea după dusă la tăcere atât de devreme în viața lor. Dar
omenirea ce radia lumină divină, nu de ome- acestea nu au fost normale în ceea ce poate fi
nirea decăzută. Convertirea decăzuților la nor- numit sensul absolut al cuvântului, ci doar în ra-
malitatea divină a fost realizată abrupt când port cu o societate profund anormală.
Universul a decis resetareavalorilor umane prin Societatea anormală a fost o măsură a bo-
Apocalipsă. lii lor mintale. Răul Apocalipsei ce a trecut este
Vraja făcută împotriva oamenilor spre auto- puntea spre un viitor mai bun. Decât să constru-
166
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

iești pe o ruină, mai bine dărâmi ce a mai rămas tre oameni, acesta tinzând în mod firesc spre
în picioare și reconstruiești de la zero pe o struc- zero. Menținerea unui număr de cel puțin zece
tură de rezistenţă mai bine gândită. relații sociale constante îl integrează în mod efi-
cient în societate, conducând la o stare de satis-
Lecțiile războiului au stat la baza unei Tratat facție și de împlinire socială”.
interplanetar, unul din coautorii căreia a deve- Discursurile lui Thomas și ale lui Margot au
nit Thomas Far. Acest armistițiu confederativ al avut un impact deosebit de beneficiu asupra ce-
păcii purta denumirea generică de Codul Deon- lor ce participau la conferințele lor internaționa-
tologic al Fericirii, primele două articole ale sale le ce le susțineau în amfiteatre de universităţi.
s-au păstrat intacte pentru generaţiile viitoare: Astfel a fost posibilă o mai bună educare a po-
„Art. 1. Dreptul la Fericire. Fiecare individ pulației despre concentrarea energiei pe lucruri
are dreptul neîngrădit la fericire, care constă în ce în trecut nu erau apreciate, ba dimpotrivă,
iubirea altruistă, non-condiționată către și de desconsiderate. Focusul de la alergătura avidă
către alt individ, după formula non-formalistă: de colectare a cât mai multor lucruri materiale a
fericirea este egală cu iubirea reciprocă. fost schimbat pe spiritualitate, relansarea vieţii
Art. 2. Întreruperea dreptului la fericire. În- pe pământ făcându-se la o frecvență vibraționa-
treruperea sau imixtiunea în dreptul altora la lă mai înaltă.
fericire constituie o infracțiune și este interzisă A încetat războiul care a fost declanșat de
indiferent de formalități, țară, planetă sau ritua- porniri omenești malefice.
luri locale”. Aceste două articole au fost adopta- Goana irațională și orbească a unor lideri de
te în unanimitate la Întrunirea Intergalactică nr. naţiuni spre îmbogățire și dominație mondială,
352-1. XXXIV, din 2529 dHr). lipsa de principii etice și cinismul promovat de
Thomas a insistat la inserarea în textul Codu- către aceste elite degradate au devenit istorie.
lui a unei ecuații de menținere a stabilității unei Marionetele de paie din fruntea popoarelor au
societăți împotri a unor eventuale agresiuni, dispărut în război, ca și cum nu ar mai fi existat
printre acestea numărându-se și războaiele. El vreodată.
a introdus renumita formulă a conviețuirii soci- Viaţa și pacea, într-un final, au biruit.
ale eficiente, pe care a numit-o „Ecuația Fericirii Cele cincisprezece puncte energetice (cha-
Sociale”. kre) majore ale planetei sunt dispuse într-o spi-
Potrivit acestei ecuații, omul poate să se sim- rală al cărei capăt se află în România, țara cu-
tă cu adevărat fericit doar dacă este înconjurat noscută ca fiind zona cu cele mai multe puncte
de alți oameni, aceasta fiind o legitate obiectivă. energetice.
Această ecuație cuprinde trei elemente: in- Locurile în care biocurenții inteligenți ai pla-
dividul, societatea și relaționarea individului în netei se întâlnesc cu emisiile energetice cosmi-
societate. ce de frecvenţă înaltă reprezintă puncte privile-
Formula fericirii sociale ce Dr. Far a promo- giate.
vat-o era: I+S+H-10R = 0, unde „I” este individul, Activitatea laboratorului dintre munţi s-a
„S” este societatea, iar „H” este gradul entropiei bazat de zeci de ani pe energia degajată de cele
sociale, care este egalat în medie cu 1 unitate șapte centre energetice:
raportată la 1 individ. Ultima necunoscută din În România cel mai puternic triunghi ener-
ecuaţie este „R”, ce reprezintă numărul minim getic este format din: Babele, Sfinxul și Vârful
de relații sociale constante ale individului. În Omu.
Cod, ca urmare a unui studiu sociologic minu- Savanții nu au putut calcula puterea acestui
țios, au fost notate următoarele: „Un individ, ca triunghi energetic, și l-au documentat ca având
parte integrantă din societate, ce își diminuează o putere incalculabilă. Conurile de lumină albă
relațiile sociale entropice și ajunge la un număr densăcreează impresia că se rotesc ca un vortex
de mai puțin de zece relații permanente, riscă să de nori, amplificând percepțiaextrasenzorială.
își altereze iremediabil gradul de integrareprin- Al doilea triunghi puternic energetic este
167
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Bucegi-Vârful Doamnei-Gura de Rai. Este zona lui, au redobândit credința în valorile etice ade-
de până la un kilometru ce manifestă anomalii vărate. Au început să învețe cum să conviețuias-
magnetice atipice, cei ce străbat această zonă că pașnic în nemărginitul cosmic.
nu resimt nici un fel de oboseală, funcţiile fizi- Noua conducere a Confederației Pământu-
co-chimice regenerându-se automat. lui, aleasă din reprezentanții supravieţuitori ai
Al treilea câmp energetic este „Peștera fără tuturor națiunilor, au declarat Marele Plan Deci-
cap-Polovraci”. Cei ce au ajuns la Polovraci au mal de Refacere a Terrei și colonizare a planete-
înregistrat stări generale de tonifiere rapidă a lor locuibile învecinate, pe o rază ce nu depășeș-
corpului. Este locul unde în antichitate însuși te cincizeci de ani-lumină. A fost lansat un apel
Zamolxis, regale Dacilor, i-a învăţat pe aceștia global de formare a unei echipe cu un număr
tehnici de vindecare a sufletului și a trupului. mare de savanți și exploratori profesioniști, ca-
Al patrulea câmp energetic este Panteonul pabili să transforme planete noi pustiite și să
de la Căscioarele. Este considerat și leagăn pri- aducă viața, tehnologiile și civilizația în sisteme
mar al civilizației. stelare nelocuite de om până atunci.
Urmele arheologice au scos la iveală rămă- Thomas și Margot au devenit unii din cei mai
șite calcifiate de schelete de uriași, dar și pietre experimentați lideri de echipă ai viitorilor explo-
cu inscripții într-o limbă necunoscută străveche. ratori și colonizatori ai altor planete. Viitorul se
Locul pare să fie o legătură între morți și vii, cine anunţa plin de speranţă și optimism. O viață de-
poposește și adoarme aici aude clar murmurele abia începea, își deschidea ca o floare imaculată
oamenilor de pe malul celălalt al Bălții Izvorului petalele una câte una, spre uimirea pământeni-
Cătălui. lor curăţiţi de vicii.
Al cincilea câmp energetic este localizat în Viaţa de familie a celor doi savanţi era încu-
zonele Șimleul Silvaniei-Sălaj-Dacidava. Șimleul nunată de fericirea de a putea să își ocrotească
Silvaniei adăpostește tezaure, cu o valoare ine- copilul. Serile, Thomas continua să rămână să
stimabilă, ce au fost, din păcate, prădate de au- facă munca de cercetare până târziu.
torități străine. - Dragul meu, spuse Margot lui Thomas, hai
Al șaselea câmp energetic este situat în zona să mergem la culcare, este târziu, copilul doar-
Munților Rarău-Câmpulung Moldovenesc. Ra- me.
răul-Pietrele Doamnei-Giumalău activează ca - Răbdare, draga mea, răbdare, i-a spus Tho-
un uriaș vortex prin care se fac infuzii vibraţio- mas, concentrat pe planșetele sale în care cu
nale, fiind locul ideal pentru trezirea conștiinței precizie de milimetru construise așezăminte în
divine datorită compoziției șisturilor cristaline. miniatură urbane, destinate să acomodeze lu-
Sarmizegetusa este orașul subteran pre-dacic mea în mod eficient, fără deteriorarea ecosiste-
construit la o adâncime de opt metri. mului.
Al șaptelea punct energetic este Sanctua- Margot și-a sărutat soțul pe frunte și a plecat
rul sacru strămoșesc Sarmizegetusa Regia, din spre dormitor. Tavanul transparent al camerei
Munții Orăștiei, ce a fost odată locul în care pre- făcea să se vadă stelele înșirate ca niște perle,
oții daci au generat granițele energetice ale Da- parcă într-un joc de puzzle.
ciei străbune, existente până în ziua de astăzi. Era o noapte limpede, iar cerul părea mai
Discul solar sau soarele de andezit, amplasat jos decât de obicei. Stelele străluceau într-un fel
în incinta sacră a Sarmizegetusei, este o poartă anume.
energetică către alte lumi spirituale. - Ah, dacă ai ști, Luceafărule, suspină Mar-
Planeta își dorea să trăiască, fauna și flora se got, uitându-se cu adorație la cea mai puternic
regenerau, oamenii, trecuți prin filtrul războiu- strălucitoare stea, dacă ai ști...

168
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

Cuprins

Editorial

Ovidiu Constantin Cornilă / 5

Studiu

Eugeniu Nistor / 40
Mihai Violeta / 23

Eseu

Cornel Drinovan / 54
Costinel Lungu / 69
Marian Nencescu / 78

Portret

Adrian Grauenfels / 61
Etgard Bitel / 118

Traducere

Fabio Melano (exegeză blagiană) / 137


Gabriel Cristea (poezie) / 140
Lidia Popa (poezie) / 151

Poezie

Carina Ienășel / 57
Cezar Viziniuck / 20
Costinel Lungu / 66
Cristian Andronic / 47
Cristina Rhea / 95
Daniel Luca / 98
Ella Poenaru / 115

169
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Evra Gart / 132


Florica R. Cândea / 135
Gina Luca / 30
Marin Dumitrescu / 16
Mihai Jitaru / 91
Nicolae Nistor / 88
Vasile Dan Marchiș / 34

Cronică

Acad. Liviu Pendefunda / 8

Proză

Adina Lozinski / 72
Ella Poenaru / 101
Evra Gart / 122
Paul Gabor / 158
Vasilisk Donica / 85
Veronica Balaj / 50

Teatru

Claudia Motea / 12
Ella Poenaru / 107
Evra Gart / 127

Proză SF

Lora Levițchi / 165

170
CUVÂNT ROMÂNESC, ANUL III, NR.5

171
ANUL III, NR.5, CUVÂNT ROMÂNESC

Au publicat în acest număr:

Ovidiu Constantin Cornilă


Eugeniu Nistor
Mihai Violeta
Cornel Drinovan
Costinel Lungu
Marian Nencescu
Adrian Grauenfels
Etgard Bitel
Fabio Melano
Gabriel Cristea
Lidia Popa
Carina Ienășel
Cezar Viziniuck
Costinel Lungu
Cristian Andronic
Cristina Rhea
Daniel Luca
Ella Poenaru
Evra Gart
Florica R. Cândea
Gina Luca
Marin Dumitrescu
Mihai Jitaru
Nicolae Nistor
Vasile Dan Marchiș
Acad. Liviu Pendefunda
Adina Lozinski
Paul Gabor
Vasilisk Donica
Veronica Balaj
Claudia Motea
Lora Levițchi

172