Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Academia „Ștefan cel Mare”

Facultatea Drept, Ordine Publică și Securitate Civilă

RĂSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL

CAUZAT DE O AUTORITATE PUBLICĂ SAU
DE O PERSOANĂ CU FUNCȚIE DE
RĂSPUNDERE

A elaborat: Studenta anului III, gr.DFB 182

Antonescu Mirela
 1. Generalități privind repararea prejudiciului cauzat de o persoană publică
sau o persoană cu funcție de răspundere

Una dintre problemele discutabile la etapa actuală este, incontestabil, cea a

responsabilităţii civile. Discuţiile teoretice şi practice din domeniul răspunderii civile
şi, mai ales, referitoare la compensarea prejudiciului au câştigat o importanţă
considerabilă atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă. Raspunderea pentru prejudiciul
cauzat de către o autoritate publică sau de o persoană cu funcție de răspundere
îndeosebi este o temă actuală de o importanță majoră întrucît, vizează aspecte ale
raspunderii pentru actele ilegale prin prizma diferitor norme legale.

O formă aparte de răspundere civilă este prevăzută la art. 2006 alin.(1)CC care
stipulează că: „Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către
o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea
publică.

Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei

grave.” Norma dată concretizează prevedrile art.17 CC care prevede la alin. (1) Actul
emis de o autoritate publică, ce încalcă drepturile și interesele civile ocrotite de lege
ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de către instanța de judecață nul din
momentul adoptării lui.

Notiunea de autorițate publică este definite de Codul adninistrativ al RM, la Articolul

7 care prevede că ,,Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau
organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în
regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.” Astfel poartă
răspundere potrivit art. 2006 CC organul autorității publice sau o persoană cu funcție
de răspundere care activează în cadrul acestui organ cu excepția organlelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată înctrucît acestea poartă
răspundere potrivit art. 2007 CC al RM.
Autoritatea publică sau persoana cu funcție de răspundere poartă răspundere pentru
prejudicial caruzat prinemiterea unui act administrative ilegal sau prin nesoluţionarea
în termenul legal a unei cereri, Termenul de act administrative este prevăzut de Codul
Administrativ la art.10 alin.(1) ,,Actul administrativ individual este orice dispoziție,
decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru
reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a
produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea
raporturilor juridice de drept public.” Categoriile actelor administrative individuale
fac parte:

a) acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni,

sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în
tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat;

b) acte favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un

avantaj de orice fel.

Un act administrativ normativ este actul juridic subordonat legii adoptat, aprobat sau
emis de o autoritate publică în baza prevederilor constituționale sau legale, care nu se
supune controlului constituționalității și stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru
un număr nedeterminat de situații identice.

2.Repararea prejudiciului cauzat de o autoritate publică sau de o persoană cu

funcție de răspundere

Pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat printr-un act

administrativ sau nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri sunt necesare
condiţiile generale ale răspunderii delictuale, şi anume: prejudiciul, fapta ilicită,
raportul cauzal şi vinovăţia. În materia respectivă fapta ilicită dispune de unele
particularităţi. Fapta ilicită poate fi o acţiune sau o inacţiune. Fapta ilicită este o
acţiune atunci când prejudiciul se cauzează persoanei prin emiterea unui act
administrativ ilegal care a fost anulat de instanţa de judecată. Fapta ilicită este
inacţiune atunci când drepturile subiective se lezează prin refuzul nejustificat de a
rezolva o cerere.Dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii persoana prejudiciată poate
pretinde repararea pagubei exclusiv de la autoritatea publică. Persoana cu funcţie de
răspundere va răspunde solidar cu autoritatea publică în cazul în care se probează că
ea intenţionat sau din culpă gravă a săvârşit fapta ilicită prejudiciabilă. Persoana
vătămată poate cere repararea prejudiciului o dată cu anularea actului ilegal. Dreptul
la repararea prejudiciului se exclude în situaţia în care persoana vătămată a omis,
intenţionat sau din culpă gravă, să înlăture prejudiciul prin mijloace legale. Aceasta
este o sancţiune specifică aplicată faţă de persoana vătămată pentru neexecutarea
obligaţiei de a lua măsuri raţionale care a contribui la evitarea producerii
prejudiciului. Atunci când se emite un act administrativ ilegal sau nu se soluţionează
în termen o cerere, persoană vătămată trebuie să întreprindă măsuri preventive de
înlăturare a prejudiciului. Măsurile de înlăturare a prejudiciului se rezumă la
săvârşirea unor acţiuni raţionale în împrejurările date. De exemplu, dacă o marfă este
sechestrată ilegal, persoana vătămată nu va putea cere repararea venitului ratat în
măsura în care a avut posibilitatea reală de a obţine o marfa similară din altă sursă.

Prin prizma articolului 2006 CC al RM alin(2) ,,Persoanele fizice au dreptul să

ceară repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile indicate la alin.(1).,,
Pentru apariţia obligaţiei de compensare a prejudiciului moral trebuie să ie întrunite
condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, şi anume: prejudiciul, fapta ilicită,
vinovăţia şi legătura cauzală, iindcă raportul de reparare a prejudiciului moral cauzat
de o autoritate publică sau de o persoană cu funcţie de răspundere are o natură
juridică
civilă. Prejudiciul constă în suferinţe de ordin izic şi psihic cauzate prin încălcarea
unui drept recunoscut de lege. Fapta ilicită constă în emiterea unui act administrativ
ilicit care a fost anulat de către instanţa de judecată sau în nesoluţionarea în termen
legal a unei cereri. Conform art. 8, alin. 1-3 din Legea cu privire la petiţionare:
„Petiţiile se
examinează de către organele corespunzătoare în termen de 30 de zile, iar cele care
nu necesită o studiere şi examinare suplimentară – fără întârziere sau în termen de 15
zile de la data înregistrării. În cazuri deosebite, termenul de examinare poate i
prelungit de către conducătorul organului corespunzător cu, cel mult, o lună, fapt
despre care
este informat petiţionarul. Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent
sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării sale, decizia
urmând a i comunicată de îndată petiţionarului”. Astfel, obiectul acţiunii în
contenciosul administrativ îl constituie: actul administrativ, contractul administrativ,
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri şi, desigur, repararea pagubei produse.
Odată ce sunt întrunite condiţiile răspunderii, persoana se poate adresa în instanţa de
judecată pentru a cere repararea prejudiciului de la autoritatea publică, probând
existenţa prejudiciului suferit şi existenţa suferinţelor psihice cauzate. Persoana cu
funcţie de răspundere, în conformitate cu art. 1404, alin.1 Cod Civil, va răspunde
solidar cu autoritatea publică dacă se va demonstra că ea a săvârşit intenţionat sau din
culpă gravă fapta ilicită şi dacă a fost introdusă în proces în calitate de copârât, la
cererea reclamantului. Autorităţile publice repară prejudiciul indiferent de vinovăţia
funcţionarilor publici. Se pune în practică întrebarea, dacă toţi funcţionarii publici ce
participă la procesul de elaborare a actului administrativ sunt traşi la răspundere
pentru prejudiciul cauzat. Considerăm, că trebuie să răspundă funcţionarul public
care este abilitat să semneze sau să contrasemneze actul administrativ, iindcă numai
prin
semnătură actul capătă valoare juridică, iar funcţionarul îşi asumă răspunderea pentru
efectele juridice ale actului administrativ. Dacă se va stabili că funcţionarul public a
executat o însărcinare ilegală, în urma căreia au fost cauzate prejudicii terţilor şi dacă
a sesizat şeful nemijlocit sau conducerea ierarhic superioară în modul stabilit de lege,
funcţionarul nu va suporta paguba. [6, pag. 212] Conducătorul autorităţii publice va i
obligat la plata despăgubirilor în cazul în care actul administrativ a fost emis de el sau
la indicaţia lui sau prin neexecutarea hotărârii. Practica ne demonstrează că cetăţenii
cunosc posibilitatea oferită de lege şi cer compensarea prejudiciului moral cauzat,
deşi legislaţia civilă în vigoare necesită o armonizare, iindcă reglementează doar
unele aspecte ale răspunderii juridice ale autorităţilor publice. De cele mai dese ori,
acţiunea de despăgubire este îndreptată împotriva autorităţii publice, deoarece ea
dispune de mijloace inanciare necesare pentru compensarea prejudiciului cauzat,
ultima având posibilitatea de restituire a despăgubirii pe calea acţiunii în regres
împotriva funcţionarului public, dacă acesta este vinovat de cauzarea prejudiciului.