CURS VII

Radiatii X
Imageria prin rezonanta magnetica,
principiile fizice
 I. Radiatiile X
Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice similare celor luminoase dar de
frecventa mult mai mare.
Rdiatiile X au fost descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen (1845-1923) in anul
1895
Domeniul de lungimi de unda al radiatiilor X este cuprin intre 0.1 si 500 Ǻ.
Radiatiile X apar la bombardarea unei tinte cu electroni rapizi (de viteza foarte
mare).

• Radiatia X emisa de anod

anod (anticatod) este rezultatul
interactiunii dintre electronii
Uc rapizi si atomii substantei
antcatodului.
C
• Exista doua mecanisme de
interactiune care duc la
catod ecran protector aparitia radiatiilor X de
franare si respectiv a
radiatiilor C caracteristice.
Fig. 1 Tub de raze X
 Radiatiile X de franare
Electronii cu viteza mare pot sa traca usor prin invelisul electronic al atomului si
interactioneaza cu nucleul atomic.
Electronii sunt franati in campul electric al nucleului si vor emite fotoni (executa o miscare
accelerata).
Radiatiile emise de acesti electroni poarta denumirea de radiatii dd franare.
Spectrul radiatiilor de franare seste un spectru continuu.

Radiatia X caracteristica
•Electronii cu energie cinetica mare
pot ioniza atomul, scotand un
electron de pe paturile inferioare.
•Electronii tind sa se rearanjeze in
atom, pentru a aduce atomul in starea
de energie minima.
•In procesul de rearanjare al
electronilor se emit radiatii
electromagnetice cu lungimi de unda
bine definite, determinate de
caracteristicile materialului din care
este confectionat anticatodul.
Fig. 2 Spectrul de radiatii X pentru molibdem
(Mo) in functie de tensiunea de accelerare
 Proprietatile radiatiilor X
•Au proprietati comune undelor electromagnetice cat si proprietati
specifice determinate de valoare frecventei (energiei) acestora.
•In spatiul liber se propaga in linie dreapta.
•Viteza de propagare in vid (spatiu liber) este de 3*108 m/s.
•Sunt invizibile pentru ochi.
•Sufera fenomene specifice undelor electromagnetice (ex. reflexie,
refractie, difractie, interferenta si polarizare).
•Au energii cuprinse intre 1 keV si 50 MeV.
•Impresioneaza placa fotografica.
•Stimuleaza fluorescenta si fosforescenta unor materiale.
•Pot fi difractate de solidele cristaline, structura cristalina a acestora
jucand in cazul radiatiilor X rolul de retea de difractie.
•Pot penetra solidele, lichidele si gazele, gradul de penetrare depinzand
de calitatea, energia si lungimea de unda a radiatiilor X.
•Sunt absorbite sau imprastiate in mod diferit de medii fizice diferite.
•Gradul de absortie al radiatiilor X depinde de caracteristicile mediului in care
acestea se propaga si de lungime de unda.
•Coeficientul de absortie depinde de direct proportional de densitatea mediului, de
puterea a 4-a a numarului atomic Z si de puterea a 3-a a lungimii de unda (legea lui
Bragg-Pierce).
•Radiatiile X pot avea ca efect si incalzirea mediului iradiat.
•Pot produce efecte chimice in anumite solutii.
•Pot produce modificari ale culorii unor substante sau a solutiilor acestora.
•Au capacitatea de a ioniza gazele si de a modifica proprietatile electrice ale unor
lichide si solide.
•Pot produce ionizari directe (efect fotoelectric) sau indirecte (efect Compton) in
solide.
•Pot distruge celulele vii si pot produce mutatii genetice.
• Pot produce dezorganizarea structurii moleculare.
•Pot fi utilizate in tratamentul leziunilor maligne.
•Pot avea si efecte somatice, spre exemplu, pot produce simple arsuri sau
dermatite severe.
• Radiatiile X sunt folosite in imageria radiologica.

¾Utilizarea lor in imageria radiologica se bazeaza pe proprietatea

radiatiilor X de a fi absorbite de organe si tesuturi, de a produce
luminiscenta ecranului fluorescent sau fosforescent si/sau de a
impreiona filmul radiografic.

¾Formarea imaginii se bazeaza pe absortia diferita a radiatiilor X de

catre organe si tesuturi cu compozitie chimica, densitate si grosime
diferita.

¾In cazul ecranului fluoroscopic imaginea obtinuta este formata din

zone luminoase si intunecate iar pe fimul radiologic reprezentarea
este inversata.
 II. Principiile fizica ale imageriei prin rezonanta
magnetica nucleara
II.1 Scurt istoric al imageriei prin rezonanta magnetica
Consideratii generale privind imageria prin rezonanta magnetica
Imageria prin rezonanta magnetica (magnetic resonance imiging, MRI) sau rezonanta
magnetica nucleara (termen utilizat in cercurile stiintifice) este o metoda nonivaziva
utilizata pentru obtinerea imaginilor clinice (in general pentru tesuturile moi) si studiul
metabolismului tisular in vivo, structura si functia corpului uman.
Imageria prin rezonanta magnetica se bazeaza pe rezonanta magnetica nucleara
(care in principiu este o tehnica spectroscopica) care se bazeaza peproprietatile
magnetce ale hidrogenului si interactiunea sa cu un camp magnetc extern si un camp
de radiofrecventa pentru a produce imagini detaliate de inalta rezolutie a anumitor
tesuturi. Semnale de radiofrecventa utilizate sunt neionizante (ex. in contrast cu IMR
(MRI) in tomografia computerizata se folosesc semnale de RF ionizante).
IMR a fost numita la inceput imagerie prin rezonanta magnetica nucleara dar
conotatiile negative ale termenului nuclear au determinat schimarea denumirii in
imagerie prin rezonanta magnetica (IMR), principiul de obtinere al imaginilor ramanand
insa acelasi.
Obtinerea imaginilor prin rezonanta magnetica se bazeaza pe proprietatile de
rezonanta magnetica a particulelor nucleare in special ale hidrogenului.
Prin IMR se masoara practic densitatea de hidrogen din anumite tesuturi. Hidrogenul
are un moment magnetic (nuclear) semnificativ fiind astfel posibila utilizarea lui la
investigatiile prin rezonanta magnetica.
II.2 Scurt istoric privind evolutia imageriei prin
rezonanta magnetica
In 1944 Isidor Rabi primeste Premiul Nobel pentru Fizica pe baza contributiilor
sale la dezvoltarea metodei de rezonanta magnetica utilizata pentru studiul
proprietatilor magnetice ale nucleelor atomice.
Felix Bolch si Eduard Purcell au descoperit in mod independent rezonanta
magnetica nucleara in solide (1946) iar in 1952 au fost recompensati cu Premiul
Nobel pentru aceasta desoperire.
Felix Bloch (1905-1983) fizician elvetian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizica
in 1952 pentru contributiile sale in domeniul rezonantei magnetice
Eduard Purcell (1912-1997) fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru
Fizica in 1952 impreuna cu Felix Bloch
In perioada 1950-1970 rezonanta magnetica nucleara a fost utilizata pentru
analiza moleculara chimico-fizica.
In 1971 Raymond Damadian a aratat ca in procesul de rezonanta magnetica
timpul de relaxare al tesuturilor si tumorilor este diferit. Aceasta descoperire a
motivat oamenii de stiinta pentru utilizarea RMN in depistarea bolilor.
RMN a fost utilizata pentru prima data de catre Paul Lauterbur pe probe
biologice mici iar in 1973 a demonstrat posibilitatea obtinerii de imagini prin RMN.
 In 1975 Richard Ernest propune ca metoda de achizitie a imaginilor in
MRI technica transformatei Fourier. Aceasta metoda de obtinere a
imaginilor sta acualmente la baza metodelor de investigare prin MRI.

Raymond Vahan Damadian, medic american, inventator al aparatului de

scanare utilizat pentru imageria prin rezonanta magnetica.

Richard Ernest chimist si fizician elvetian, laureat al Premilui Nobel

pentru Chimie in 1991 pentru contributiile sale in domeniul RMN.

In anul 2002 Kurt Wüthrich primeste Premiul Nobel pentru Chimie

pentru contributiile sale la dezvoltarea tehnicilor de spectroscopie prin
rezonta magnetica nucleara utilizate pentru determinarea structurii 3D
(spatiale) a macromoleculelor biologice in solutie.

In anul 2003 Paul Lauterbur si Peter Mansfield primesc Premiul Nobel

pentru medicina pentru contributiile lor dezvoltarea metodelor de
investigare prin RMN a tesuturilor vii si a metodelor moderne de IMR.
Premiul a fost acordat dupa mai bine de 20 de ani de la orinerea
rezultatelor initiale dar acesta a venit ca o recunoastere a importantei
majore pe care o are rezonanta magnetica nucleara in medicina.
 II.3 Principiile fizice ale rezonantei magnetice
nucleare
II.3.1 Spinul particulelor si momentul magnetic de
spin
Camapul magnetic este produs de miscarea ordonata a particulelor incarcate cu
sarcina electrica.
Atomii sunt alcatuiti din particule incarcate cu sarcina electrica care se afla intr-
o miscare continua.
Procesele care deterima aparitia unor campuri magnetice in atom sunt:
¾Spinul nuclear: unele nuclee atomice (cu un numar impar de particule
nucleare), cum ar fi hidrogenul, au un spin net care in final produce un camp
magnetic.
¾Spinul electronic: Electronul este caracterizat prin doua stari posibile al
spinului determinate de sensul de rotatie in jurul axei proprii (up, ↑, si
respectiv down, ↓, (sus si jos)).
¾Miscrea orbitala a electronului (miscarea in jurul nucleului atomic).
Aceste campuri magnetice interactioneaza intre ele si/sau cu campuri magnetice
externe. Interactiunile sunt diferite si depind de natura pariculelor.
 L S

Fig. 3 Miscarea orbitala si de spin a unui electron in atom

Conform teoriei clasice avem:

r r
μ=I⋅A (1)

e ev −e
I =− =− (2) relatie care poate fi μ = I ⋅ A= L (3)
T 2πr scrisa sub forma: 2me
 Tinand cont de cuantificarea momentului cinetic obtinem:
e
μ=− ⋅ l (l + 1)h = − l (l + 1) μ B (4)
2me
unde μB reprezinta unitatea de masura pentru momentul magnetic, respectiv
magnetonul Bohr iar l reprezinta numarul cuantic orbital.
eh
μB = = 0.927 × 10 − 23 A ⋅ m 2 = 9.27 × 10 − 24 J / T = 5.97 × 10 −5 eV / T (5)
2 me
Momentul cinetic orbital al electronului este cuantificat atat ca marime cat si ca
directie. Cuantificarea ca directie se exprima prin faptul ca proiectia momentului
cinetic de-a lungul unei axe (arbitrare) este cuantificata.

μ z = − ml μ B
unde ml reprezinta numarul cuantic magnetic
(6) (descrie comportarea electronului in camp
magnetic) si poate lua valori intregi intre –l si l

Efectul Zeeman
La plasarea unui atom in cam magnetic starea degenerata a electronului
caracterizat prin numarul cuantic l se va despica in 2l+1 nivele distincte datorita
interactiunii cu campul magnetic aplicat din exterior.
 Energia de interactiune dintre electron si campul magnetic aplicat din exterior
se poate scrie:
r r e eh
U = −μ ⋅ B = Lz ⋅ B = ml ⋅B (7)
2me 2 me
In camp magnetic nivelele energetice rezultate sunt energetic echidistante si
separate prin diferenta de energie:

eh
ΔE = ml B = ml μ B B (8)
2 me
Interactiunea cu campul magnetic da nastere la o despicare spectrala de tip
multiplet a liniei spectrale, efect cunoscut sub denumirea de efect Zeeman.
Fig. 4 Despicarea nivelului 2p in
camp magnetic

Nivelul 1s nu se despica in camp

magnetic deoarece este un nivel
nedegenerat energetic.
Nivelul 2p se va despica in trei
nivele caracterizate prin numerele
magnetice ml=-1, 0, 1.
 Momentul magnetic de spin al electronului:

Spinul este o proprietate intrinseca a electronului asociata miscarii acestuia in

jurul axei proprii. Electronul are un moment de spin caracterizat prin numarul
cuantic s=1/2.
⎛ 1⎞ 3
S = s ⎜ s + ⎟h = h (9)

⎝ 2⎠ 2
Proiectia momentului de spin pe o axa este cuantificata si se poate exprima cu
ajutorul numarului cuantic de spin ms.
S = m ⋅h
z s
(10)
Numarul cuantic de spin este cuantificat si poate lua 2s+1 valori, respectiv,
ms=±1/2. e
Fig.5
μ s= − ⋅g⋅S (11)
Despicarea
2 me
momentului
μs=momentul magnetic de spin al electronului
cinetic de spin
in campul g=raport giromagnetic; g=2.00232 (≈2) pentru
magnetic miscarea de spin
produs de g=1 pentru miscarea orbitala a electronului.
miscarea
Introducerea factorului g se poate justfica doar
orbitala a
pe baza unor considerente de mecanica
electronului cuantica.
 Interactiunea dintre momentul magnetic de spin si campul magnetic
produs de miscarea orbitala a electronului determina despicarea unui
nivel energetic in doua subnivele (obs. Este valabila doar pentru nivelele
cu moment cinetic orbital diferit de zero).
Despicarea liniilor spectrale datorata interactiunii spin orbita se
numeste structura fina a liniilor spectrale.

Fig.6 Despicarea nivelului 2p al

hidrogenului datorita interactiunii spin
orbita
 II.3.2 Starile magnetice ale materiei
¾ Materiale diamagnetice: au un numar par de electroni, toti
spinii electronici sunt in pereche si au moment magnetic
total nul. Compusii diamagnetici sunt respinsi usor de un
magnet (camp magnetic extern). Ex. TiO2, NaCl.
¾ Materialele paramagnetice: contin un numar de selectroni
cu spinii neimperechiati. Atomii acestor materiale vor avea
un moment magnetic diferit de zero dar interactiunile dintre
aceste momente magnetice sunt mici si se vor caracteriza
printr-o valoare nula a magnetizarii. Materialele
paramagnetice sunt atrase de un magnet. Ex. O2, Cu2+, Fe3+.
¾ Materiale feromagnetice: atomii acestor materiale au un
moment magnetic net iar interactiunile dintre aceste
momente magnetice determina cuplarea paralela a acestora
rezultand astfel o valoare neta a magnetizarii. Materialele
feromagnetice sunt puternic atrase de campuri magnetice.
Ex.: Fe, Co, Ni, CrO2, FeO.
¾ Materiale ferimagnetice: atomii constituenti au momente
magnetice diferite iar acestea se cupleaza
antiparalel.Materialele ferimagnetice sunt atrase de
campuri magnetce. M2+Fe2O4 cu M = Mg, Cu, Zn Fig.7 Forme de
¾ Materiale antiferomagnetice: atomii constituenti au
magnetism ale materiei
momente magnetice egale dar care se cupleaza antiparalel. (A) paramagnetism, (B)
Ex.: MnO.
feromagnetism, (C)
¾ Materiale supraconductoare: sunt reapinse de campurile
magnetice deoarece in starea supraconductoare liniile de antiferomagnetism, (D)
camp sunt respinse din aceasta stare (efect Meissner). ferimagnetism
 II.3.3 Momentul magnetic al particulelor
nucleare
Momentele magnetice nucleare sunt exprimate in mod similar cu definitiile
folosite pentru electron:
e momentul magnetic al protonului
μp = g I (12)
2m p μp
unde I reprezinta spinul protonului iar mp masa
acestuia,
eh
μz = g ml = gμ N ml (13)
2m p
μN reprezinta magnetonul nuclear:
Fig. 8 Momentul magnetic al
μN=5.05084x10-27 J/T=3.15245x10-8 eV/T (14) particulelor nucleare
eh
μB = = 0.927 × 10−23 A ⋅ m 2 = 9.27 × 10− 24 J / T = 5.97 × 10−5 eV / T
2me
Pentru protonul si neutronul liber I=1/2 !!
Proton: g = 5.5856912 +/- 0.0000022
Neutron: g = -3.8260837 +/- 0.0000018
Faptul ca momentul de spin al neutronului este diferit de zero sugereaza ca
neutronul are o structura interna care presupune existenta unor sarcini electrice
aflate in miscare chiar daca sarcina totala a acestuia este zero (protonul si
neutronul au o structura de quark in modelul standard).
 Observatie: Quarcii si leptonii sunt conform teoriilor actuale elementele de baza
din care este alcatuita materia. Acestea sunt vazute azi ca si particule elementare.

Tabel 1: Momentul magnetic al

particulelor nucleare si al unor nuclizi
Nucleu/particule nucleare Spinul nuclear I Momentulmagnetic μ (μN)

n 1/2 -1.9130418
p 1/2 +2.7928456
2H(D) 1 +0.8574376
17O 5/2 -1.89279
57Fe 1/2 +0.09062293
 III.4 Principiile rezonantei magnetice nucleare

Proprietatile magnetice ale nucleelor atomice caracterizate printr-un spin net

diferit de zero pot fi folosite pentru a furniza informatii chimice.
Particulele nucleare sunt caracterizate printr-o valoare a spinului nuclear si
printr-un moment magnetic nuclear. Aceste momente magnetice cand sunt
plasate intr-un camp magnetic vor interactiona cu acesta.

Particula nucleara (nucleul) va executa

axa de precesie o miscare de precesie in jurul campului
magnetic extern B0 cu frecventa ω0:
Orbita de
precesie axa de spin

ω 0 = γ ⋅ B0 (15)
Orbita de
spin ω0=frecventa Larmor iar γ reprezinta
raportul giromagnetic al particulei
respective. Raportul giromagnetic
este o constanta specifica particulei
Fig. 9 Miscarea unei particule nucleare (nucleului), γp=42.6 MHz/T.
intr-un camp magnetic extern B0
 Fig. 10 Orientarea momentelor
magnetice nucleare in campul
magnetic extern B0
Sub actiunea campului magnetic particulele
se vor distribui intre starile cu spin ↑ si ↓ .
Datorita surplusului de particule cu spinul ½ (↑)
va rezulta un moment magnetic net (in lungul
campului magnetic extern B0.

Fig. 12 Despicarea nivelului

energetic in prezenta unui
Fig. 11 Comportarea momentelor camp magnetic extern (efect
magnetice nucleare in camp magnetic Zeeman)
 Daca un proton, care executa o miscare de precesie in camp magnetic cu
frecventa ω0, va fi expus unui camp electromagnetic cu frecventa ω0 (egala cu
frecventa Larmor a miscarii de precesie a protonului) perpendicular pe directia lui
B0, atunci ne vom gasi in condintia de rezonanta si protonul aflat in starea de
energie minima (cu spinul ½) va absorbi o cantitate de energie hν0 si va trece in
starea de energie cu spinul -1/2.
Fig. 13 Ilustrarea efectului Zeeman
pentru un proton plasat in campul
foton magnetic B0 (a), tranzitia in starea cu
B0 energie mai mare (spin ↓) sub
actiunea campului de radiofrecventa
(b)
(a) (b)

In camp magnetic extern distribuirea protonilor pe cele doua nivele energetice

va fi descrisa de o distributie de tip Boltzman, rezultand o magnetizare neta
diferita de zero. Ex. intr-un camp magnetic extern si la T=310 K excesul de protoni
in starea cu energia mai mica este de 10-5. Chiar daca diferenta este mica aceasta
este masurabila la nivel macroscopic.
ΔE
N↑ −
r r γ 2 h 2 B0 N reprezinta numarul de
=e kT B
(16) M = χB0 ≈ N spini, χ reprezinta
N↓ 4k BT (17) susceptibilitatea
magnetica a probei.
 Asupra protonului se exercita un cuplu de forte care îi imprima o miscare de
precesie in jurul campului magnetic extern. Miscarea protonului in camp magnetic
(miscarea de precesie) este descrisa de ecuatia:

r
dM r r
= γM × B0 (18)
dt
Campul magnetic B0 fiind un camp static (alegem aza z orientata de-a lungul
campului B0) ecuatia (18) se va putea scrie scalar sub forma:

dM x dM y dM z
= γM y B0 ; = −γM x B0 ; =0 (19)
dt dt dt
rezultand in urmatoarele ecuatii de miscare:
Mx(t)=Mx(0)cos(ω0t)+My(0)sin(ω0t) (20)
My(t)=-Mx(0)sin(ω0t)+My(0)cos(ω0t)
Mz(t)=Mz(0)
 Actionand cu un camp electromagnetic de radiofrecventa, cu B1 orientat perpendicular pe
B0, magnetizarea rezultanta va executa simultan o miscare de precesie in jurul lui B0 cu
ω0=γB0 si o miscare de precesie in jurul lui B1 cu ω1=γB1.
Aplicarea campului de radiofrecventa are ca efect rotirea magnetizarii cu Φ=ω1t=γB1t fata
de axa z (in sistemul de referinta legat de particula aflata in miscare de precesie in jurul axei
z). Ex. Un puls de RF de 90o se refera la rotirea magnetizarii cu 90o fata de axa z.
La intreruperea campului de excitare (RF) incepe un proces
de relaxare in urma caruia magnetizarea va reveni treptat la
directia initiala de dinaintea aplicarii semnalului de RF. In
timpul procesului se va ceda energie sub forma de caldura
mediului in care se afla protonii. Acest proces este cunoscut
sub denumirea de relaxare spin-retea si este caracterizat prin
timpul de relaxarelongitudinal T1 (T1 este dependent de
valoarea lui B0).
dM z Mz − M0
=− (21)
dt T1
In timpul procesului de relaxare, protonii vor face schimb de
energie si intre ei ceea ce va duce la defazarea miscarii
acestora. Schimbul de energie intre protoni este caracterizat de
Fig. 14 Miscarea de timpul de relaxare spin-spin (transversal), T2. Timpul de
precesie a vectorului relaxare T1 este mai mare decat T2 iar T2 depinde in mai mica
magnetizare in jurul masura de B0 comparativ cu T1.
campului longitudinal
B0 si a campului dM x , y M x, y
transversal B1 =− (22)
dt T2
Ecuatiile (21) si (22) impreuna cu ecuatia de miscare (18) sunt cunoscute sub denumirea de
ecuatiile lui Bloch.
 Rezolvand aceste ecuatii pentru un puls de 90o obtinem:

(23)

t
−
T2
Magnetizarea va descrie o spirala a carei raza scade exponential M e 0
si de
frecventa egala cu frecventa Larmor de rotatie in jurul campului static B0. Variatia in timp a
magnetizarii poate fi masurata prin intermediul tensiunii electromotoare induse intr-o bobina
plasata in plan transversal in jurul probei. Tensiunea electromotoare indusa (semnalul
obtinut) este o tensiune sinusoidala care scade exponential in timp (free induction decay
(FID)).

Tabel 2 Timpii de relaxare pentru diverse tesuturi

Tesut T2 (ms) T1 (ms) (B=0,5T) T1 (ms) (B=1,5T)
Adipos 80 210 260
Ficat 42 350 500
Muschi 45 550 870
Timpii de relaxare impreuna cu densitatea protonilor au un efect major in
determinarea contrastului imaginilor obtinute. De asemenea exista diferente intre
valorile acestor parametrii pentru tesuturile (organele) sanatoase si cele
patologice. In practica se pot obtine imagini cu un contrast care depinde de timpii
de relaxare si caracteristicile secventei de pulsuri de RF.
 După încetarea aplicării unei secvente de pulsuri de RF, daca acestea
sunt aplicate in mod crespunzator si intr-o secventa de 90o si 180o, proba
cercetata va incepe sa emita o secventa de semnale simetrice care se
atenueaza in timp. Aceste semnale au fost denumite “ecou de spin” iar in
urma determinarii amplitudinii acestora si a intervalul de timp dintre ele,
in final, se vor putea determina timpii de relaxare T1 si T2.

Fig. 15 Semnalul de ecou

de spin

Datorita faptului ca frecventa Larmor este proportionala cu campul B0,

modificand valoarea campului extern de-a lungul probei se va modifica
si semnalul emis de proba. Plasarea probei intr-un gradient de camp
magnetic permite localizarea semnalului de rezonanta magnetica in
interiorul probei. Aceasta posibilitate reprezinta un mare avantaj din
punct de vedere medical deorece permite vizualizarea 3D a diferitelor
tesuturi si obtinerea de informatii despre acestea.
 Semnalul obtinut poate fi exprimat sub forma:
(24)

Unde ρ(r) este densitatea de protoni iar k este vectorul de unda:

(25)

iar G(t) reprezinta dependenta de timp a gradientului de camp magnetic.

Relatia (24) este o relatie de tip Fourier intre densitatea de protoni si semnalul obtinut.
Semnalul obtinut va depinde de densitatea de protoni si timpii de relaxare longitudinal si
transversal. In final, calculand transformata Fourier a semnalului obtinut (care depinde de
pozitie) se va obtine densitatea de protoni in diferite regiuni din proba studiata.

Fig. 16 Fig. 17
Fig. 18 Obtinerea imaginilor
prin rezonanta magnetica
nucleara
Bibliografie: Fig. 19
1. P.T. Callaghan. Principles of nuclear magnetic resonance microscopy. Oxford
University Press, 1991.
2. E. Haacke, R. Brown, M. Thompson, and R. Venkatesan. Magnetic Resonance
Imaging: Physical Principles and Sequence Design. Wiley-Liss, New York,
Chichester, 1999.
3. E. Fieremans Magnetic, Resonance Imaging in Brain White Matter.
BFK

Echilibrul punctului material, conditii de echilibru

Conditia necesara si suficienta ca un punct material supus actiunii mai
multor forte sa fie in echilibru este ca rezultanta fortelor care actioneaza
asupra punctului material sa fie egala cu zero.

r r
F1
F3 r
R1

r
F2
Fig. 1

r r r r r r
R = F1 + F2 + F3 = R1 + F3 = 0

r r r r
unde: R1 = − F3 = −( F1 + F2 )
 Echilibrul solidului rigid
Pentru ca un sistem de forte coplanare care actioneaza usupra unui
solid rigid sa aiba un efect nul (sa fie in echilibru) este necesar si suficient
ca rezultanta fortelor sa fie nula si momentul rezultant al acestor forte in
raport cu un anumit punct sa fie nul.
r
∑ Fi = 0
i
Observatie: fortele care
actioneaza asupra solidului
Conditiile de
echilibru: r nu trebuie sa fie neaparat
r
∑Mi = 0
i
concurente pentru a avea un
F3 efect nul.

l1 l2 r r r
Conditiile de F1 + F 2+ F3 = 0
echilibru pentru Rezultanta fortelor sa fie nula
O bara din Fig. 2:
r r
F1 F2 F1 ⋅ l1 = F2 ⋅ l 2
Fig. 2 Momentul rezultant al fortelor in
raport cu punctul O sa fie nul
 Parghia
Este un corp rigid care se poate roti in jurul unei axe fixe si asupra
caruia actioneaza mai multe forte care tind sa-l roteasca.

r r
R F
r
reprezinta forta activa

A
O B f reprezinta forta pasiva
r r
r l2 O reprezinta punctul de sprijin,
f l1 r punctul prin care trece axa de
Fig. 3 F rotatie.
¾ Rezultanta fortelor care actioneaza asupra parghiei este egala cu zero deoarece
O este un punct de sprijin si R=f+F.
¾ Conditia echilibru se refera doar la momentul fortelor in raport cu puncul O.
r r r r r r r
Conditia de echilibru: M total = M F + M f = F × l1 + f × l 2 = 0
Parghia este in echilibru daca raportul dintre
F l2
=> F ⋅ l1 = f ⋅l 2 sau = forta activa (F) si forta pasiva f este egal cu
f l1 inversul raportului bratelor acestor forte (l2/l1)
(legea de aur a mecanicii, Arhimede).
 Clasificarea parghiilor
ƒ Parghii de genul 1: Punctul de sprijin este intre forta activa si cea
pasiva (Fig. 3). Exemple: ranga pentru ridicat greutati si balanta cu
platane.
ƒ Parghii de genul 2: Au punctul de sprijin la unul din capete iar forta
pasiva este situata intre forta activa si punctul de sprijin (Fig. 4). Exemplu
roaba, clestele de spart nuci.
ƒ Parghii de genul 3: Au punctul de sprijin la unul din capete si forta
activa intre forta pasiva si punctul de sprijin (Fig. 5). Exemplu osul
antebratului. r r
bf
F O
bF f
O

bf
bF
r r Fig. 5
f Fig. 4 F
Unde bF si bf sunt bratele fortelor
F bf
Conditia de echilibru: = activa si respectiv pasiva in raport
f bF cu punctul O (punctul de sprijin)
 Intrebari test grila

1) Bifati enunturile corecte:

9 Radiatiile de franare au un spectru continuu.
‰ Radiatia X pot penetra solidele si gradul de penetrare este independent de
lungimea de unda .
‰ Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice de energie mare si a caror frecventa
este mai mica decat a radiatiilor vizibile.
‰ Radiatiile X sunt vizibile pentru ochiul uman.
9 Stimuleaza fluorescenta si fosforescenta unor materiale.

2)Radiaţiile X:
9 In spaţiul liber se propagă în linie dreaptă.
9 Sunt invizibile pentru ochiul uman.
9 Impresionează placa fotografică.
‰ Nu pot produce încălzirea mediului iradiat.
‰ Nu produc efecte chimice in mediul pe care-l penetrează.
 SUBIECTE EXAMEN FINAL
(comune pentru BFK si Radiologie)
Fluide
1)Statica fluidelor:
Legea lui Pascal.
Principiul fundamental al hidrostaticii.
Principiul lui Arhimede.

2) Dinamica Fluidelor:
Debitul masic şi volumic.
Ecuaţia de continuitate.
Legea lui Bernoulli.
Starea lichida, fenomene superficiale
1) Fenomene de suprafaţă, coeficientul de tensiune superficiala.

2) Interfaţa solid-lichid, fenomene capilare, legea lui Jurain.

3) Importanta tensiunii superficiale in medicina.
Termodinamica
1) Sistem termodinamic, procese termodinamice, contactul termic,
echilibru termic.
2) Ecuatia termica de stare, procese simple ale gazului ideal.
3) Principiul I al termodinamicii:
•Energia interna si energia totala a sistemelor termodinamice
•Gazul ideal.
•Caldura si lucrul mecanic in procesele termodinamice.
•Principiul I al termodinamicii.
4) Coeficienti calorici.
5) Procese simple ale gazului ideal.
6) Entalpia, legea lui Hess.
7) Bilantul energetic al organismului, coeficienti izocalorici.
8) Principiul II al termodinamicii, entropia.
9) Aplicarea principiilor termodinamicii la sistemele vii
Fenomene de transport
1) Difuzia moleculara, legile lui Fick.
2) Membrana celulară, permeabilitatea membranei celulare, factori care
influenteaza permeabilitatea membranei celulare.
3) Transportul căldurii prin conducţie, legea lui Fourier.
4) Transportul caldurii prin convectie si radiatie.
5) Transportul căldurii în organism.

Notiuni de fizica nucleara, radiatii nucleare

1) Energia de legatura pe nucleon, stabilitatea nucleelor atomice.
2) Moduri de dezintegrare radioactiva.
3) Legea dezintegrarii radioactive.
4) Interactiunea radiatiilor nucleare cu substanta.
5) Detectori de radiatii.
6) Efectele biologice ale radiatiilor nucleare.
7) Marimi si unitati dozimetrice.

Radiatii X, aplicatii medicale

Imageria prin rezonanta magnetica, principiile fizice