BALBISMUL

➔ Aspecte generale
➔ Cauze ale apariției
balbismului
➔ Strategii de remediere
a balbismului
➔ Terapia pentru copii

ROTACISMUL
➔ Cum funcționează rotacismul
în diferite limbi?
➔ Simptomele rotacismului
➔ Cauzele apariției rotacismului
➔ Cum se remediază rotacismul

MUTISMUL
Student: RUXANDRA ȘTERBEȚ ➔ Caracteristici generale
➔ Exemple / Cauze/ Terapii
 BALBISMUL TULBURARE DE COMUNICARE CU EFECTE ÎN PLAN SOCIAL

Deși toată lumea pare să știe cum sună bâlbâia, experții nu sunt de acord cu privire la ceea ce o provoacă cu
adevărat. La grupele de vârstă după pubertate, bâlbâiala este cel mai frecvent tip de tulburare de vorbire întâlnită.

Un număr mare de teorii au fost

propuse pentru a explica originea și
natura bâlbâielii, care variază de la
premisa că tulburările fizice subtile
din sistemul nervos (așa-numitele
asincronii neurogene) sunt
responsabile până la opinia că
neajutorarea psihologică este de vină.

Predispoziția ereditară a fost remarcată în multe studii de grupuri mari de bâlbâitori, cu dovezi pentru o tendință
moștenită găsită printre 40% din bâlbâitori studiați. Potrivit unor astfel de puncte de vedere, apariția familială a
balbismului reprezintă o combinație a simptomului de bâlbâială cu o tendință de dezordine
care este moștenită.
BALBISMUL ● Oamenii care se bâlbâie știu ce vor să spună, dar au probleme cu producerea unui flux
A normal de vorbire.
● Balbismul afectează persoanele de toate vârstele, dar apare cel mai adesea la copiii
L
cu vârsta cuprinsă între 2 și 6 ani, pe măsură ce își dezvoltă abilitățile lingvistice.
B
I
S
M

● Băieții au de două până la

trei ori mai multe șanse să
se bâlbâie decât fetele.

● Majoritatea copiilor își

revin din bâlbâială, dar
pentru aproximativ 25%
dintre pacienți, bâlbâia
poate persista ca o
tulburare de comunicare
pe tot parcursul vieții.
 ipoteze psihologice

cauze musculare
CAUZE

-disfuncții cortico-subcorticale
- leziuni neurologice

Existã 4 elemente, unanim recunoscute de specialiștii din domeniu pentru evaluarea BALBISMULUI:
- Ezitarea - copilul începe cuvântul, sau silaba, dar ezită în a-l completa.
- Repetiția - copilul pronunțã cuvântul sau silaba corect, dar le repetă integral.
-Prelungirea - copilul pronunțã silaba, prelungind-o.
- Blocajul - copilul este incapabil să înceapă un cuvânt sau o silabã.

- Anticiparea balbismului.
Subiectul face o pauzã în momentul
în care prevede bâlbâiala.
- Antrenamentul preventiv.
Dacă subiectul anticipează
bâlbâiala, practică activități
incompatibile.
- Suportul social.
Subiectul explică membrilor
familiei și prietenilor noile
sale obiceiuri de limbaj.
Solicită apropiaților sã
comenteze progresele sale
și să-i reamintească să
utilizeze metoda.
- Activitățile incompatibile.
Subiectul încetează să vorbească
în timpul bâlbâielii. Expiră și inspiră - Exerciții în public.
lent, destinde mușchii pieptului și Subiectul caută și înfruntă
gâtului și emite cuvintele dorite. situații dificile, pe care le
evita înainte.
- Antrenamentul corectiv. - Practica pozitivă.
Subiectul face activitãþi
După o bâlbâială, subiectul
structurale cu terapeutul, în
reîncepe activitățile
scopul de a-și ameliora
incompatibile, la indicația
abilitãþile verbale
terapeutului.
 TRATAMENT

Training-ul legat de luarea la cunoștință.

Aceasta îi permite persoanei cu balbism să își conștientizeze balbismul. În general, balbicii nu sunt
conștienți decât de 28% din perturbările lor de tip balbic. Această conștientizare faciliteazã diminuarea
balbismului. La început, terapeutul îi dã subiectului definiția balbismului și îi semnaleazã prezența
acestuia. Acesta trebuie să își identifice conduitele balbice. Această fază a terapiei continuă până când
subiectul identifică 80% din bâlbâieli pe parcursul a două ședințe consecutive.

Restructurarea cognitivă.

Aceasta are ca scop corectarea cognițiilor negative, inadecvate ale subiectului. Acesta își exprimă
gândurile sale negative și automate cu privire la balbismul sau în diferite situații sociale. Cu ajutorul
terapeutului, el evalueazã dimensiunile iraționale și inhibitorii. Formuleazã noi gânduri raționale și
productive, care facilitează reducerea anxietății sociale.
Terapie pentru copii
Părinții pot fi încurajați să:

● Oferiți un mediu relaxat/ degajat acasă, care să ofere copilului oportunități de a vorbi. Aceasta include
rezervarea timpului pentru a vorbi cu ei, mai ales atunci când copilul este entuziasmat și are multe de
spus.
➔ Ascultați cu atenție când copilul vorbește și
concentrați-vă asupra conținutului mesajului,
mai degrabă decât să răspundeți la modul în
care este spus sau să îl întrerupeți.

➔ Ascultați cu atenție când copilul vorbește și

așteptați ca acesta să spună cuvântul dorit. Nu
încercați să completați propozițiile copilului.

● De asemenea, ajutați copilul să învețe că o persoană poate comunica cu succes chiar și atunci când are
loc bâlbâiala.
Ce este rotacismul?
- un impediment de vorbire care este definit de lipsa abilității sau dificultății de a pronunța sunetul R. Unii
patologi ai vorbirii, cei care lucrează cu impedimente de vorbire, pot numi acest impediment rotacism,
deoarece sunetele nu devin rhotice, mai degrabă își pierd calitatea rhotică.

Cum funcționează rotacismul

în diferite limbi?
Rotacismul este, în teorie, mai
frecvent în rândul persoanelor a căror limbă
maternă are un R. trilat.
De exemplu, în spaniolă „rr” este un R.
trilat. Alte limbi cu un R trilat includ
bulgară, maghiară, arabă, finlandeză,
română, indoneziană. , Rusă, italiană și
majoritatea vorbitorilor de suedeză.
Simptomele rotacismului

● Unii oameni încearcă să-și ascundă impedimentul evitând cuvintele cu R în ele.

● O incapacitate generală de a spune R
● Folosirea R-uri trilate sau R-uri guturale (cum ar fi R-ul francez) atunci când încerci să pronunți R-ul
englezesc obișnuit.

Folosind o clasificare strictă, doar aproximativ 5% -10% din populația umană vorbește într-un mod complet
normal. Toți ceilalți suferă de un tip de tulburare de vorbire sau altul (dislalii precum rotacismul/sigmatismul
- în funcție de sunetul afectat).

Pentru copiii din orice limbă, sunetele R sunt de obicei cele mai greu de stăpânit și deseori ajung să fie
ultimele pe care le învață un copil. De aceea, dacă te gândești la cum vorbesc bebelușii, aceștia nu folosesc
sunete R explicite sau puternice.
R este adesea mai dificil, deoarece un copil trebuie să învețe combinația diferită a sunetelor / r /, nu
doar litera în sine, spre deosebire de alte litere. De exemplu, când vine înainte și după sunete vocale.
Combinația unei vocale cu sunetul / r / se numește fonem.
 Cauzele rotacismului ➔ oamenii de știință teoretizează că cea mai mare cauză este că persoana a
crescut într-un mediu în care a auzit R-uri într-un mod ciudat, forma
gurii lor este diferită de cea normală sau limba și buzele lor nu au
învățat niciodată cum să producă litera.
➔ la copii, acest lucru s-ar putea întâmpla deoarece părinții sau adulții din jur consideră că modul în care copilul
vorbește este drăguț și copilul nu învață niciodată cum să-l producă.
➔ Pentru un utilizator de forum de internet, acesta are legătură cu modul în care au învățat limba.

Cum afectează creierul rotacismul

Creierul afectează rotacismul numai pentru cei care suferă de el, nu din
cauza unui impediment fizic. Pentru unii, acest lucru s-ar putea întâmpla
deoarece creierul nu are conștientizarea fonemică și nu a învățat
niciodată cum ar trebui să sune litera R.

!!! Acest lucru este întîlnit la copiii ai căror părinți le-au vorbit
în „vorbă copiilor”. Acest tip de comportament întărește doar
conceptul interior al unui copil despre un / R / pronunțat ca „w” sau
„uh”.
Poate avea efecte sociale negative
- în special în rândul copiilor mai
mici, cum ar fi agresiunea, care
scade stima de sine și poate
Rotacismul este fixat prin logopedie.
avea un efect de durată.
Cu toate acestea, dacă
impedimentul este prins suficient
de devreme și este tratat destul de
repede, există un prognostic
general bun, ceea ce înseamnă că
este vindecabil.
Cum se remediază rotacismul
● Înainte de orice altceva, trebuie să existe o evaluare din partea unui
logoped al vorbirii (SLP) care va ajuta să decidă dacă problema poate
fi rezolvată.
● Dacă este implicat un copil, SLP ar prezice dacă copilul poate depăși
sau nu problema.
● După diagnostic, un logoped va lucra cu persoana care suferă de
impedimentul de vorbire, având eventual vizite săptămânale cu unele
teme și instrucțiuni practice.
● Terapia are loc prin spațieri - o perioadă de câteva săptămâni și o
pauză.

O altă opțiune, adesea utilizată alături de logopedie, este utilizarea unui

instrument portabil de logopedie care ajută la izolarea sunetului
pronunțat prost și oferă o imagine a plasării corecte a limbii pentru a permite
o pronunție mai bună.
 Mutismul selectiv Mutismul selectiv este legat de psihologie.
Apare la copiii care sunt foarte timizi, care au o
Mutismul selectiv este o tulburare psihică rară, încadrată în tulburare de anxietate sau care trec printr-o
spectrul bolilor anxioase, care afectează mai ales copiii mici. perioadă de retragere socială sau izolare. Acești
Se referă la inabilitatea acestora de a comunica verbal în factori psihologici ar trebui abordați prin
anumite situații sociale, deși în familie și-au demonstrat consiliere sau printr-un alt tip de intervenție
capacitatea de a vorbi. psihologică.
Acest lucru are un impact negativ deosebit asupra copiilor de Diagnosticarea mutismului selectiv implică o
vârstă școlară, cărora le poate afecta performanța academică, echipă de profesioniști, inclusiv SLP, medici
dar și relațiile cu ceilalți copii.
pediatri, psihologi și psihiatri. SLP joacă un rol
Deși rare, există totuși
cazuri în care mutismul important în acest proces, deoarece există
selectiv continuă pe tulburări ale limbajului vorbirii care pot avea
perioada adolescenței același efect ca mutarea selectivă - bâlbâială,
și a vieții adulte. afazie, apraxia vorbirii sau disartrie - și este
important să le eliminați ca posibilități.

Mutismul selectiv poate duce la izolare, anxietate

socială și scădere a stimei de sine persistente în viitor.
Diagnosticul se poate realiza de către un psiholog cu
experiență sau un medic specialist în neuropsihiatrie
infantilă.
Mutismul selectiv este multifactorial în origine, dar există o înțelegere insuficientă a acestei tulburări.
La apariția și întreținerea acestei tulburări par a contribui:
Factori predispozanți - există numeroase dovezi că
mutismul selectiv se încadrează alături de tulburările
anxioase.
● ipoteza unei predispoziții genetice pentru anxietate.
(Până în prezent, nu a fost identificată nicio genă care
ar putea fi implicată în acest proces. )
În plus, majoritatea copiilor cu mutism selectiv sunt mult mai
timizi decât alți copii. Se pare că acești copii au o
sensibilitate mai crescută la stimuli într-o regiune a creierului
numită corpul amigdalian, responsabil, printre altele, cu
procesarea fricii.
Cauze și factori de risc
Factorii declanșatori - circa 20-30% dintre copiii
cu mutism selectiv au o problemă subtilă a
limbajului și/sau a vorbirii.
Fie că este vorba despre balbism sau o problemă de
recepție, acest defect de vorbire împreună cu o
personalitate timidă pot declanșa mutismul.
Factori care întrețin tulburarea - diagnosticarea
greșită sau lipsa completă a recunoașterii unei
tulburări, catalogarea drept „o fază”, tind să
perpetueze comportamentul.
Presiunea de a vorbi în situații sociale, dar și
vorbirea în locul copilului pot întări
comportamentul.
 Mutismul selectiv se află în Persoanele cu mutism selectiv au o
spectrul autismului inteligență sub medie.
Mutismul selectiv este
doar o timiditate intensă
“Not being able to speak is not the
same as not having anything to say.”
8 Mituri
despre Mituirea cuiva pentru mutismul selectiv sau
Mutismul presarea acestuia pentru a vorbi va produce
rezultate.
Selectiv
Mutismul selectiv este
Mutismul selectiv este Mutismul selectiv este ceva ce se depășește dacă
o tulburare de anxietate cauzat de o afectare a aștepți suficient de mult.
rară a copiilor. limbajului

Persoanele cu mutism selectiv au experimentat un eveniment traumatic

sau abuz care a dus la mutarea lor.
Tratamentul se concentrează pe reducerea
nivelulului de anxietate experimentat de copil în
legătură cu vorbitul în anumite situații sociale.

Terapia comportamentală, cu diferite tehnici

precum
● desensibilizarea progresivă,
● expunerea gradată,
● recompensarea comportamentelor pozitive,
reprezintă principalul instrument terapeutic, mai ales
la copiii mici.

Terapia cognitiv-comportamentală este mai potrivită

pentru copiii mari sau adolescenți și se concentrează
pe felul în care percepția proprie despre lume și sine
le influențează comportamentul.

Odată cu psihoterapia, pot fi recomandate și

medicamente antidepresive.
 STUDII DE CAZ

Speak
(2004)
1h 29min | Drama

Stuck In Mute [short film about selective mutism]

12 min
 Tulburările de vorbire sunt probleme în a putea produce sunetele vorbirii,
în timp ce tulburările de limbaj sunt probleme de înțelegere și / sau de a
putea folosi cuvinte.

Tulburările de limbaj, spre deosebire de tulburările de

vorbire, nu au nimic de-a face cu producerea vorbirii.

Cele mai întâlnite tulburări de limbaj la copiii de vârstă preşcolară şi şcolară sunt:
Tulburările de pronunţie: este afectată pronunţia unuia sau a mai multe sunete: dislaliile,
rinonaliile, dizartria
Tulburările de ritm şi fluență : bâlbâiala, tahilalia: vorbirea accelerată, bradilalia: vorbirea foarte
lentă
Tulburări ale limbajului scris-citit: dislexo-disgrafia
Tipul de tratament va depinde de severitatea tulburării de vorbire și de cauza sa de bază.

Opțiunile de tratament pot include:

● exerciții de logopedie care se concentrează pe familiarizarea cu anumite cuvinte sau sunete

● exerciții fizice care se concentrează pe întărirea mușchilor care produc sunete de vorbire

Terapia tulburărilor de limbaj cuprinde activităţi care impun o dezvoltare armonioasă a mai multor
planuri:
● Exerciţii generale ( imitarea mersului, mişcări ale braţelor şi gâtului şi rotirea acestora, imitarea aplaudatului,
exerciţii pentru întărirea musculaturii toracice şi abdominale, etc).
● În funcţie de diagnostic, se pot efectua exerciţi de gimnastică cu diferte părţi ale corpului. De exemplu, în
tulburările limbajului scris se exersează braţul, mâna, degetele)
 Mobilitatea aparatului
fonoarticulator :

● Exerciţii de mobilitate a maxilarelor : exerciţii de închidere/ deschidere a gurii, exerciţii de

coborâre şi ridicare a maxilarelor, muşcătura,
● Exerciţii de mobilitate pentru limba: jocuri cu limba : „pisica bea lapte„ , tic-tac-ul ceasului,
pronunţarea repetată şi rapidă a silabei „la”
● Exerciţii pentru buze şi obraji: mişcări de sugere a obrajilor, mişcări de tuguire a buzelor,
vibrarea buzelor, zâmbet, umblarea obrajilor,
● Exerciţii pentru vălul palatin: imitarea căscatului, exerciţii de deglutitie.

Aceste exerciţii se fac numai în faza iniţială, înainte de articularea sunetelor, iar apoi se vor folosi
numai acele exerciţii care sunt necesare impostarii sunetului.
 GIMNASTICĂ CU GURA

RIDICĂ-LE SPRE
DREAPTA
ÎNTINDE BUZELE

RIDICĂ-LE SPRE
STÎNGA

MIȘCĂ BUZA DE JOS MIȘCĂ BUZA DE JOS

SPRE STÎNGA SPRE DREAPTA

ASCUNDE BUZELE ȚUGUIE BUZELE

MUȘCĂ BUZA DE SUS ȘI DE JOS

 Educarea respiraţiei

În general, tulburările de limbaj se însoţesc de labilitatea ritmului

respirator, cât şi de deficienţe ale tipului de respiraţie. Exerciţii de
respiraţie se vor centra pe două coordonate:
● Dezvoltarea respiraţiei nonverbale prin exerciţii pentru
expiratie: suflă nasul, stinge lumânarea, umflă balonul, etc,
exerciţii pentru inspiraţie: miroase florile, câinele la vânătoare,
inspiraţie diferenţială
● Dezvoltarea respiraţiei de tip verbal: exerciţii de pronunţie a
vocalelor, prelung , rară, exerciţii de pronunţie într-o expirație, a
unei consoane, exerciţii ritmice de respiraţie însoţite de mişcare şi
cântec ( de ex: în timp ce merge copilul numără sau cânta)

Exerciţii de respiraţie cer un spaţiu aerisit şi se efectuează în faţă oglinzii, la început împreună
cu logopedul şi apoi tot mai mult independent. Aceste exerciţii sunt eficiente la începutul orelor
de terapie, dar şi în momentele când intervine oboseala.
 Dezvoltarea auzului fonematic

Auzul fonematic este o particularitate a auzului uman prin care sunetele vorbirii sunt percepute că elemente
semantice sau foneme. Tulburarea auzului fonematic se referă la lipsa de maturizare a acestei particularităţi şi la lipsa
de exersare a laturii expresive a limbajului verbal.
Înainte de a-l învaţa pe copil să pronunţe corect trebuie făcute exerciţii de „analiză auditivă” a sunetului afectat.
Aceste exerciţii se vor face împreună cu exerciţiile de articulare a sunetului.
● imitarea sunetelor din natură şi pronunţarea de onomatopee, de exemplu : şarpele: s-s-s
● paronime pronunţate în serii: pă-pe-pi-po-pu ba-be-bi-bo-bu
● diferenţierea consoanelor surde de cele sonore: papa- baba
● transformarea cuvintelor prin înlocuiri de sunetet
● analiza fonetică: indicarea primului sunet/ ultimul sunet al cuvatului
● pronunţarea ritmică
● jocuri hazlii

Corectarea tulburărilor de limbaj presupune un număr variabil de şedinţe, în funcţie

de dificultăţile pe care le întâmpină copilul, dar şi de felul în care el evoluează pe
parcurs. Fiecare copil are un ritm al sau şi de aceea nu se pot obţine rezultate imediate.
 CONCLUZIE

● Tulburările de vorbire afectează capacitatea unei persoane de a produce sunete care

creează cuvinte.
● Există multe cauze posibile ale tulburărilor de vorbire, inclusiv slăbiciune musculară,
leziuni cerebrale, boli degenerative, autism și pierderea auzului.
● Tulburările de vorbire pot afecta stima de sine a unei persoane și calitatea generală a
vieții.
● Cu toate acestea, logopedia, exercițiile de respirație și, uneori, medicamentele
anti-anxietate pot ajuta la îmbunătățirea vorbirii și la reducerea simptomelor.