UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

ANUL I, SEMESTRUL I

Disciplina: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

JOCUL DE HANDBAL

Pop Maria-Steluța
Anul I, Drept, ID

SIBIU 2021
 
Cuprins:

-Istorie, definiție și caracteristici generale

-Efectele pozitive ale handbalului

 

- Tehnica jocului de handbal

- Caracteristicile jocului de handbal în educația fizică și sportivă școlară – tip de

efort, conținut tehnico-tactic, aspecte psiho-pedagogice
 Istorie, definiție și caracteristici generale

Handbalul este un sport relativ tânăr, apărând în Europa la sfârșitul secolului XIX
și începutul secolului XX. Originile lui sunt însă mult mai îndepărtate și pot fi
găsite în unele jocuri cu caracter popular practicate în Evul Mediu și în jocurile
dinamice folosite în școlile din centrul și nordul Europei la începutul secolului
XIX. În toate variantele lui, jocul de handbal a apărut mai întâi în școli, în scopuri
didactice, rod al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică.
Părintele handbalului modern este considerat a fi profesorul german de educație
fizică Carl (sau Karl )Schelenz ,care a introdus reguli și care a folosit un teren de
aceeași mărime cu cel de fotbal. Pe atunci o echipă avea 11 jucători.
Este un sport de echipă care se joacă cu o minge, folosindu-se numai mâinile.
Meciul are loc între două echipe a 7 jucători (6 jucători de câmp și un portar) pe
durata a două reprize a câte 30 de minute. Scopul jocului este de a marca cât mai
multe goluri în poarta echipei adversare. Echipa care a marcat mai multe goluri
câștigă meciul.
Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri și lățimea de 20 metri
și este compus din două spații de poartă și o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt
numite linii de margine, iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între
barele porții) sau liniile exterioare porții (de ambele părți ale porții). În jurul
terenului de joc trebuie să existe o zonă de siguranță, cu o lățime de cel puțin 1
metru de-a lungul liniilor de margine și 2 metri în spatele liniilor exterioare porții.
Caracteristicile terenului de joc nu trebuie modificate în timpul jocului,
astfel încât una dintre echipe să fie avantajată.
În centrul fiecărei linii exterioare a porții se găsește o poartă. Porțile trebuie să fie
solide ancorate de podea sau de pereții din spatele lor. Porțile au la interior o
înălțime de 2 metri și o lățime de 3 metri. Barele verticale ale porții sunt unite de o
bară orizontală în partea superioară.Partea posterioară a barelor porții trebuie să fie
aliniată cu muchia posterioară a liniei de poartă. Barele verticale și bara
transversală trebuie să fie pătrate în secțiune, cu laturile de 8 cm. Pe cele 3 laturi
care sunt vizibile dinspre terenul de joc, barele trebuie vopsite în 2 culori
contrastante, care să fie diferite și de culorile din jurul porții. Porțile trebuie să aibă
o plasă, atașată în așa fel încât o minge intrată o dată în poartă să rămână acolo.
Toate liniile terenului
fac parte integrantă din spațiile pe care le delimitează. Liniile de poartă vor avea 8 
cm lățime între barele porților, în timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm lătime.
Liniile dintre două suprafețe adiacente pot fi înlocuite cu culori diferite între
suprafețe adiacente ale podelei.
  – Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie intreruptă, trasată la 3 metr
iîn afara liniei spațiului de poartă. Atât segmentele de linie cât și spațiile dintre ele
măsoară 15 cm;
  – Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în fața porții. Este
paralelă cu linia de poartă și aflată la 7 metri de aceasta (distanță măsurată de la
muchia posterioară a liniei de poartă la muchia anterioară a liniei de 7 metri);
 – Linia de restricție (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu
lungimea de 15 cm, marcată în fața porții. Este paralelă cu linia de poartă și la 4
metri distanță de aceasta (măsurată de la muchia posterioară a liniei de poartă la
muchia anterioară a liniei de 4 metri);
  – Linia de centru unește mijlocul liniilor de margine;
  – Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipă, se
întinde de la linia de centru până la un punct aflat la o distanță de 4.5 metri de
aceasta. Acest punct al liniei de schimb este marcat de o linie paralelă cu linia de
centru și care se întinde pe o distanță de 15 cm înăuntrul liniei de margine și 15cm
în afara liniei de margine (înauntrul și în afara terenului de joc).
Mingea este sferică și trebuie să fie confecționată din piele sau din material
sintetic. Suprafața nu are voie să fie alunecoasă. Deoarece în general este
manevrată cu o singură mână, mărimile oficiale variază depinzând de vârstă și
sexul echipelor .
Există cazuri în care un meci nu se poate termina la egalitate, spre exemplu
partidele eliminatorii. În aceste situații se recurge la câte două reprize de
prelungiri, fiecare repriză avândo durată de 5 minute. Dacă echipele rămân la
egalitate și după această perioadă, se joacă încădouă reprize de prelungiri de câte 5
minute. În cazul în care cele două formații sunt tot la egalitate, pentru departajare
se execută aruncări de la 7 metri.

Efectele pozitice ale handbalului

 Handbalul este un sport frumos, care te ajută sa-ți menții corpul intr-o formă
sănătoasă. Acesta îmbunătățește agilitatea, flexibilitatea si sistemul cardiovascular
al organismului.
Este un
joc rapid ce presupune forță, viteză si agilitate. Handbalul prezintă o serie de benefi
cii pentru sănătate și nu numai: 
-îmbunătățește mușchii brațului și întărește partea superioară a corpului
-dezvoltă agilitatea mâinilor și picioarelor, cu schimbări bruște de ritm si direct
ienecesare
-stimulează flexibilitatea corpului
-îmbunătățește concentrarea mentală și încrederea în sine
-oferă corpului un antrenament cardiovascular bun, alimentând cu mai mult oxygen
mușchii prin fluxul sanguine
-dezvoltă aptitudinile atletice
-promovează munca in echipă
-crește bunăstarea general
Pentru obtinerea rezultatelor mari, este necesara practicarea lui in cadrul unor
colective sportive în care munca de instruire trebuie să fie bine planificată, bine
organizată și desfășurată pe baze stiințifice. Drumul spre culmile maiestriei
sportive este greu, cere multă muncă și o pregătire foarte atentă și mai ales
continuă. Totuși, atingerea măiestriei se face mai repede decât în alte jocuri
sportive. Jocul modern, avansat, se desfășoară în plină viteză, în ritm susținut, ceea
ce presupune depunerea unor eforturi fizice foarte mari. Pe lângă viteza de execuți, 
de deplasare și de reactie, a rezistenței fizice specifice, a îndemânării în executarea
fentelor și schimbărilor de direcție, pe lângă mobilitatea generală și suplețea
necesară executării celor mai complicate mișcări, a forței de aruncare, a
coordonării și echilibrului, mai este necesar să fie cultivat și simțul mingii, care dă
sigurantă în prindere, aruncare, în precizia paselor și aruncărilor la poartă.
Procedeele tehnice, numeroase si variate, trebuie sa fie insusite astfel incat sa poata
fi aplicate in joc in conditii de viteza si lupta cu adversarul. Combinatiile tactice in
atac desfășurate în viteză sub forma unor action
variate, pline de subtilitate și neprevăzut,
ca și contramăsurile luate de apăratori necesită o pregătire tehnico-tactică complex
ă, precum și dezvoltarea calităților intelectuale de gândire, de anticipație. Fiind un
joc sportiv relativ tânăr, handbalul cunoaște o necontenită dezvoltare la fiecare
mare competiție internațională, tezaurul tehnico-tactic al jocului se îmbogațește cu
noi elemente, ceea ce demonstrează că are înca frumoase perspective și că este
departe de vremea unei stabilizări depline.
 Caracteristicile jocului de handbal în educația fizică și sportivă
școlară – tip de efort, conținuttehnico-tactic, aspecte psiho-
pedagogic

Handbalul este un joc sportiv de echipă, cu un pronunţat caracter dinamic. Fiind o

sinteză a deprinderilor motrice de bază (alergare, săritură şi aruncare), face parte
din mijloacele de bază ale educaţiei fizice şi sportive şcolară. Aria de practicare a
jocului este mare, acesta fiind întâlnit în trei ipostaze:
1- mijloc al educaţiei fizice în învăţământul de toate gradele,
2- 2- joc sportiv de performanţă şi mare performanţă,
3- joc sportive recreativ (sport de masă).

Regulamentul de joc este simplu, aplicarea regulilor

de bază se face cu uşurinţă chiar de la începutul perioadei de instruire. Instalaţiile
şi terenul de joc sunt simple şi relativ puţin costisitoare. Deşi, la handbal, contactul
corporal este permis, dacă se respectă regulamentul de joc, există pericol redus de
accidentări.
 
Mijloc al educaţiei fizice şi sportive
Ca important mijloc al educaţiei fizice şi sportive şcolare, contribuie la
realizarea obiectivelor acesteia în felul următor:
1.Contribuie la întărirea stării de sănătate a elevilor, având
influenţe benefice asupra marilor funcţiuni ale organismului.
2.Folosind în joc atât membrele superioare– pentru manevrarea mingii,cât şi pe
cele inferioare – pentru deplasări, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă,
angrenând toată musculatura pe parcursul jocului.
3.Jocul de handbal contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice de bază, îndeosebi
asupra îndemânării, vitezei(sub toate aspectele) şi forţei. Se dezvoltă de asemeni
calităţile motrice specifice, detentă, rezistenţă în regim de viteză şi forţă, dar şi
îndemânarea în regim de viteză şi forţă.
4.Handbalul este un joc sportiv cu o tehnică şi o tactică reletiv simple ,accesibil
tinerilor şi uşor de învăţat pentru a putea desfăşura joc bilateral.
 5.Concomitent cu mişcările simple, apar o serie de acte şi acţiuni tehnico-
tactice ca; schimbări de direcţie, fente, sau cele specifice jocului de apărare, care
au influenţă deosebită asupra dezvoltării motricităţii generale.
 6.Handbalul fiind un joc sportive colectiv, favorizează dezvoltarea relaţiilor
interumane, de socializare, de respect, colaborare şi cooperare,
contribuie la educarea trăsăturilor voliţionale şi caracteriale.
 Practicarea jocului de handbal, la nivel de performanţă, în unităţi specializate,
necesită o pregătire asiduă şi continuă. Jocul modern se desfăşoară în mare viteză,
în ritm susţinut, fapt ce presupune eforturi fizice mari şi o motivaţie deosebită
pentru un angajament fizic şi psihic total.
 
Efortul în handbal
 Jocul de handbal este caracterizat de un efort dinamic, cu multe întreruperi
deci discontinu. Mişcările efectuate solicită un efort acyclic din punct de vedere al
intensităţii, durata celor două reprize(2x30’), este efort moderat. Pe fazele de atac
şi apărare efortul este diferit:
 Atac: 
– contraatacul şi faza a II-a. care durează doar câteva secunde, constituie
efort maximal;
- faza a III-a şi aIV-a, avem efort submaximal şi maximal(circulaţii de minge şi
jucători,momentele de finalizare).
Apărare:
– replierea în câteva secunde este efort maximal, în celelalte fazea vem efort
submaximal cu dese întreruperi. Handbalul este un joc sportive de
intensitate moderată, punctat cu eforturi de intensitate maximală şi submaximală.
 În funcţie de organul solicitat, în handbal avem efort neuromuscular, cu
puternică solicitare psihică şi analizatorilor. Din punct de vadere metabolic,
handbalul se joacă în regim de aerobioză, punctat cu dese faze de anaerobioză,
în atac şi efort de tip mixt în apărare.
În lecţia de educaţie fizică şcolară, dozarea efortului se face în funcţie de scopul
didactic al temelor de handbal (veriga a-V-a). Astfel la temele de învăţare vom
avea volum mare de lucru şi intensitate redusă, la consolidare
volumul va fi mai redus iar intensitatea mai mare.. La temele de perfecţionare,
rezolvate de obicei prin joc bilateral, predomină complexitatea efortului pe
fondul intensităţii crescute. Este foarte important ca în lecţii să dozăm corect
efortul şi să organoizăm judicious colectivul de elevi, pentru a realize o densitate
motrică optimă.
Conţinut tehnico-tactic

Conţinutul jocului predat la nivelul ciclului gimnazial este unul simplificat, care să
poată fi însuşit la nivel şcolar şi să rezolve obiectivele
specifice, referitoare la:
-Însuşirea procedeelor şi acţiunilor tehnico-tactice de bază ale jocului(pasarea
mingii şi aruncarea la poartă)
-Crearea deprinderilor de aplicare în joaca cunoştiinţelor însuşite, cu respectarea
regulilor simple ale jocului.
-Formarea capacităţii de a desfăşura în mod independent jocul bilateral în
condiţii regulamentare, în calitate de organizator, arbitru şi jucător.
 În privinţa conţinutului acesta va avea pentru jocul în atac:
1.poziţia fundamentală
 2.mişcarea în teren; alergare (cu faţa,cu spatele, cu pas adăugat), opriri, porniri,
schimbări de direcţie.
 3.şcoala mingii: ţinere; prindere şi pasare (de pe loc şi din deplasare în
diverse planuri); dribbling simplu şi multiplu; aruncare la poartă zvârlită de
deasupra umărului (din alergare,din săritură, cu pas adăugat, de la 7
m)
4.contraatac cu unu sau două vârfuri
5.trecerea rapidă din apărare în atac prin pase între 3-4 coechipieri acţiuni tehnico-
tactice simple(încrucişare, învăluire, paravan,angajarea jucătorilor la semicerc), în
sistemul de atac cu un pivot
 Jocul de apărare va cuprinde:
1.poziţia fundamentală, deplasări cu pas adăugat (în toate direcţiile)
2.ieşirea în întâmpinarea adversarului cu şi fără minge şi retragerea oblică spre
direcţia de pasare
3. blocarea mingi aruncate la poartă
4. joc în sistemul “om la om” şi 6+0
 
Aspecte psiho.pedagogice
 
Instruirea va pune accentual pe învăţarea elementelor fundamentale ale
 jocului, folosind ca mijlocace principale ştafetele şi jocurile pregătitoare. Jocul
 bilateral, cu reguli reduse, va fi prezent încă din primele lecţii, crescând treptat
timpul afectat acestuia. Modelele operaţionale folosite trebuie judicious alese şi
correct cuantificate.Organizarea judicioasă a colectivului de elevi, pe grupe mici
trebuie să asigure un număr mare de execuţii, în vederea consolodării tehnicii de
bază, în acelaşi timp oferind profesorului posibilitatea de a corecta
eventualele greşeli.
Demonstratia profesorului va fi ireproşabilă, acesta putând folosi, în funcţie de
posibilităţi, înregistrări video sau planșe.
 Ca metodă de exersare în şcoală se va folosi metoda globală ,singura care
va realize o instruire mai rapidă, venind şi în întâmpinarea dorintei copiilor de
mişcare, de joc efectiv.
 Metoda analitică va fi utilizată în lecţie în următoarele situaţii: corectarea
greşelilor cu character general; perfecţionarea unor procedee şi acţiuni tehnico
-tactice; în cadrul orelor de activităţi sportive (pregătirea echipei reprezentative); în
handbalul de performanţă pentru realizarea măiestriei(în secţiile şi cluburile
specializate).
 
Concluzii

Jocul de handbal prin starea de emulaţie pe care o implică dezvoltă la

elevi capacitatea de a învinge greul,dorinţa de autodepăşire permanentă, atât de
necesară vieţii sociale actuale.
Succesiunea rapidă a fazelor de atac şi apărare solicită o gândire rapidă,logică, cu
alegerea soluţiilor optime în funcţie de situaţia concretă din teren.Elevii învaţă să
anticipeze acţiunile adversarilor şi ale coechipierilor,dezvoltându-şi creativitatea.
Respectarea regulamentului de joc are efecte deosebite asupra
personalităţii în formare a elevilor,asupra trăsăturilor positive voliţionale şi
caracteriale. Fiind un joc colectiv dezvoltă spiritual de cooperare şi întrajutorare,
respectul faţă de adversar,coechipieri, arbitrii şi public.
Putem spune că jocul de handbal contribuie la cultivarea spiritului de fair- play,
nu numai pe terenul de sport, dar şi în viața socială.
Dar toate acestea depend în mare măsură de profesionalismul şi măiestria
 profesorului.

Bibliografie
 1. Bota, I.Handbal modele de joc şi pregătire ,Editura Sport-Turism,Bucureşti,
1984, 293pag.
2. Colobaba-Evuleţ, D., Bota, I. Jocuri sportive, teorie şi metodică,Editura
Aladin, Bucureşti,1998, 327 pag.
3. Dragnea, A. Antrenamentul sportiv,Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti,
1996, 364 pag.
4.Kunst-Ghermănescu, I., Gogâltan,V., Jianu, E., Negulescu, I.Teoria
 şi metodica handbalului, EdituraDid actică şi Pedagogică, Bucureşti,
1983, 304 pag.
5. Rizescu C. Handbal,Editura University Press, Constanţa, 2000,154 pag.
6. Rizescu C.Handba l- curs de specializare, Editura UniversityPress, Constanţa,
2005, 209 pag.
 7. Teodorescu, L. Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive