Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI


ADMINISTRAREA AFACERILOR

Profesioniștii - conform reglementărilor din Noul COD CIVIL ROMÂN

Sunt considerați profesioniști, în sensul Noului Codul civil, toți cei care exploatează o
întreprindere, iar alineatul 3 al articolului 3 stipulează că: „constituie exploatarea unei
întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități
organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de
servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”. Prin urmare, reglementările Codului
civil vizează toate persoanele fizice și/sau juridice care au calitatea de comercianți, de
întreprinzători, de operatori economici precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare
activități economice. Toate aceste persoane sunt subsumate noțiunii de „profesionist”, noțiune
care vizează o întreagă paletă de profesii din mediul de afaceri, alături de alte categorii
profesionale, ca de pildă persoanele liber profesioniste (medicii care au cabinete private,
avocații, arhitecții etc.) Însă subiectele vizate de dreptul afacerilor sunt numai profesioniștii
persoane fizice sau juridice care au calitatea de „comercianți” adică cei care sunt obligați să se
înregistreze în acest scop în registrul comerțului (potrivit articolului 1 din legea 26/1990
referitoare la registrul comerțului).
Raportul juridic de afaceri este un raport juridic care se stabilește între profesioniști
(„comercianți”) care desfășoară operațiuni specifice de producție, comerț și prestări servicii.
Profesioniștii-comercianți au obligația, potrivit legii, să se înregistreze în registrul
comerțului pentru a putea desfășura în mod legal activități de producție, comerț și prestări de
servicii.
Potrivit articolului 7 din vechiul Cod comercial, erau considerați comercianți aceia
care făceau fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită, precum și societățile
comerciale. În contextul Codului civil, sunt considerați profesioniști toți aceia care
exploatează o întreprindere. Alineatul 3 al articolului 3 Cod civil stipulează că: „constituie
exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a
unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau
în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”. Articolul 8 al aceluiași
text de lege aduce mai multe precizări, în sensul că: „noțiunea de profesionist include
categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane

1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI
ADMINISTRAREA AFACERILOR

autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt
prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil”.
În legătură cu raportul care există între noțiunea de „profesionist” și respectiv, de
„comerciant”, așa cum s-a afirmat în doctrină, orice comerciant este un profesionist, însă nu
orice profesionist este comerciant.
Profesionistul nu se confunda cu comerciantul, întrucât ar însemna sa se confunde
genul cu specia. Profesionist, in sensul art. 8 alin.1 din Legea de punere in aplicare, înseamnă
comerciant, întreprinzător, operator economic, precum si orice alta persoana autorizata sa
desfășoare activități economice sau profesionale (inclusiv profesii liberale). Comerciantul nu
este identic cu profesionistul, ci este doar o specie de profesionist. De aceea, nu toți
profesioniștii pot fi supuși, spre exemplu, procedurii insolventei ci, de lege lata, doar
profesioniștii care au si calitatea de comerciant. De altfel, unele profesii liberale sunt excluse
de la insolventa prin faptul ca membrii acestor profesii nu pot fi – prin incidenta regulilor care
le reglementează activitatea – comercianți sau nu pot derula direct operațiuni de comerț. Așa e
cazul avocaților sau notarilor.
Statutul de profesionist (comerciant) impune acestora respectarea anumitor obligații
profesionale prevăzute de lege. Obligațiile profesionale ale întreprinzătorilor care acționează
în mediul de afaceri reprezintă îndatoririle care vizează condițiile exercitării activității și
profesiei, prevăzute ca atare de lege sau create în practica profesională. Din peisajul legislativ
care trasează conduita profesioniștilor (comercianților) se degajă trei obligații principale care
sunt aplicabile tuturor:
• efectuarea publicității prin registrul comerțului;
• organizarea și ținerea contabilității;
• exercitarea activității economice practicate în limitele impuse de o concurență licită
și loială.
Registrul comerțului reprezintă un sistem legal și public de înregistrare și de evidență a
comercianților, de publicitate legală a actelor și faptelor acestora, precum și de informare
referitor la înregistrările și mențiunile cuprinse în el.
Potrivit articolului 1 din Legea 26/1990 actualizată privind registrul comerțului,
profesioniștii (comercianții) sunt obligați ca, înainte de începerea activității comerciale pe
care o desfășoară, să ceară înmatricularea în registrul comerțului, iar în cursul exercitării și la
încetarea activității economice desfășurate, să ceară înscrierea în același registru a mențiunilor
privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege. Prin „înregistrare”, în

2
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI
ADMINISTRAREA AFACERILOR

sensul acestei legi, se înțelege atât înmatricularea comerciantului cât și înscrierea de mențiuni,
precum și alte operațiuni care, potrivit legii, se menționează în registrul comerțului. Motivul
pentru care legiuitorul a prevăzut această obligație este opozabilitatea față de terțele persoane
a actelor și operațiunilor înregistrate care îl vizează pe comerciant și activitatea economică
desfășurată de către acesta. În registrul comerțului se vor înregistra, potrivit legii, și mențiuni
referitoare la:
• donația, vânzarea, locațiunea sau gajul fondului de comerț, precum și orice alt act
prin care se aduc modificări înmatriculărilor sau mențiunilor sau care face să înceteze firma
ori fondul de comerț;
• brevetele de invenții, mărcile de fabrică, de comerț și de serviciu, denumirile de
origine, indicațiile de proveniență, firma, emblema și alte semne distinctive asupra cărora
societatea comercială, regia autonomă, organizația cooperatistă sau comerciantul, persoană
fizică, are un drept;
• hotărârea de divorț al comerciantului, precum și cea de împărțire a bunurilor comune
pronunțate în cursul exercitării comerțului;
• hotărârea de punere sub interdicție a comerciantului sau de instituire a curatelei
acestuia, precum și hotărârea prin care se ridică aceste măsuri; • deschiderea procedurii de
reorganizare judiciară sau de faliment, după caz, precum și înscrierea mențiunilor
corespunzătoare;
• hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn de
a exercita această profesie;
• convenția matrimonială, încheiată înaintea sau în timpul căsătoriei, inclusiv
modificarea acesteia, hotărârea judecătorească privind modificarea judiciară a regimului
matrimonial, acțiunea sau hotărârea în constatarea ori declararea nulităţii căsătoriei, acţiunea
sau hotărârea de constatare ori declarare a nulităţii convenţiei matrimoniale, precum şi
acţiunea sau hotărârea de divorţ pronunţate în cursul exercitării activităţii economice;
• orice modificare privitoare la actele, faptele și mențiunile înregistrate.
Organizarea și ținerea contabilității este reglementată în Legea nr. 82/1991-legea
contabilității republicată în Monitorul Oficial nr. 454 din 18 iunie 2008, act normativ care
prevede, pe lângă numeroase alte aspecte și obligația comercianților de a ține registrele de
contabilitate necesare, respectiv: registrul-jurnal, registrul inventar și registrul - Cartea mare.
Întocmirea și ținerea acestor registre sunt importante și din perspectiva unui litigiu civil în
care este implicat comerciantul, deoarece, potrivit articolului 280 Cod de procedură civilă,

3
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI
ADMINISTRAREA AFACERILOR

registrele comercianților reprezintă mijloace de probă. De asemenea, profesioniștii


(comercianții) sunt obligați să își achite obligațiile fiscale datorate potrivit legislației în
vigoare.
O obligație deosebit de importantă care revine întreprinzătorilor este de a-și exercita
activitatea comercială cu bună credință și potrivit uzanțelor cinstite și cu respectarea
principiilor liberei concurenței. Uzanțele cinstite sunt definite ca și un ansamblu de practici
sau reguli general recunoscute care se aplică în relațiile comerciale dintre întreprinderi, în
scopul prevenirii încălcării drepturilor legitime ale acestora. Ca atare, se vor viza aspecte
referitoare la Legea 21/1996 republicată și modificată - legea concurenței și la Legea 11/1991
republicată și modificată privind combaterea concurenței neloiale.

Bibliografie:

1. Constituția României;
2. Legea 26/1990
3. Codul Civil;
4. Codul comercial
5. Tratat de drept - DANA-ELENA MORAR, „ELEMENTE DE DREPTUL
AFACERILOR”-Editura UTPRESS Cluj - Napoca, 2021.

S-ar putea să vă placă și