Universitatea “ Valahia”

Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației

Specializarea: D.S.E.B.C.
Disciplina:

Violența în familie

Coordonator:

Susținător:
Stroe Eugen

Târgoviște
2020

Planul lucrării
1
Introducere

Capitolul I
Cine poate fi victima violenței? 

Capitolul II
Cum se caracterizează violența?

Capitolul III
Soluții

Concluzii

Bibliografie

2
 Introducere

„Violenţă în familie" este orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între
membrii unei familii. Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violență,
formând un model de comportament abuziv prin exercitarea controlului. Violența în familie
este un comportament intenționat. Scopul violenței în familie este stabilirea și exercitarea
puterii și controlului asupra altei persoane.
Violența este folosită pentru a intimida, umili sau înfricoșa victima. Bărbații deseori
folosesc violența împotriva partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor
soții, prietene ori partenere.
Violența apare atunci când o persoană obține și menține puterea și controlul asupra
unei alte persoane, în cadrul unei relații intime. Este un model de comportament, în care
partenerul intim aplică violența fizică, constrângerea, amenințările, intimidarea, izolarea și
abuzul emoțional, sexual și economic pentru a controla sau schimba comportamentului
celuilalt partener. Abuzatorul ar putea fi soțul sau fostul soț, concubinul sau partenerul cu care
ai o relație, chiar și dacă nu locuiți împreună.
Pentru a înțelege mai bine toate modalitățile pe care le poate folosi abuzatorul pentru a
deține puterea și controlul asupra victimei, poți să vezi schema ce reprezintă ceea ce adesea se
numește "Cercul Puterii și Controlului ".
Cercul Puterii și Controlului demonstrează relația dintre violența fizică, cea sexuală
și intimidarea, coerciția și manipularea soției și copiilor care sunt deseori folosiți de
abuzator. Abuzatorul folosește aceste tactici pentru a menține puterea și controlul obținut
prin violența fizică și sexuală. Chiar și un singur incident de violență fizică sau amenințare
cu violența fizică poate fi suficient pentru instalarea puterii și controlului asupra partenerei.
Acest control și putere este apoi susținut de abuzul non-fizic și coerciție. De exemplu, un abuz
verbal urmat de un abuz fizic dispune de pericolul producerii unui nou abuz fizic și astfel ar
putea să fie suficient pentru a asigura puterea și controlul abuzatorului chiar și fără
aplicarea violenței fizice propriu-zise.1

Cinci caracteristici principale ale violenței în familie:

1
http://cdf.md/rom/12ce-este-violenta-in-familie

3
 Violența în familie este un comportament învățat;
 Violența în familie este un comportament repetitiv și cuprinde diferite tipuri de abuz
care pot trece dintr-unul în altul sau în combinație;
 Făptuitorul este cauza violenței domestice și nu consumul de alcool, victima sau
relațiile dintre ei;
 Pericolul pentru victimă și copii crește pe timpul separării dintre parteneri;
 Comportamentul victimei depinde de modurile de supraviețuire la care a aderat.2

Capitolul I

2
https://fiipregatit.ro/ghid/violenta-domestica/

4
 Cine poate fi victima violenței?

Violența se poate întâmpla oricui. Violența în familie nu depinde de condiția socială,

de educație, de rasă, religie sau orientare sexuală. Pot fi afectate femeile: tinere sau în etate,
căsătorite sau într-o relație, cu copii sau fără copii, bogate sau sărace, care au serviciu sau sunt
casnice.
Majoritatea abuzatorilor sunt bărbații. Ei pot să dea impresia de persoane delicate, să
fie răutăcioși, gălăgioși sau tăcuți și pot fi robuști sau scunzi. Există probe care sugerează că
băieții care cresc în cămine unde are loc violența în familie, deseori devin abuzatori la
maturitate, totuși sunt mulți bărbați violenți care nu au crescut în familii violente, iar mulți
băieți din familii violente nu devin abuzatori la maturitate. Agresorul poate fi soţul, fostul soţ,
partenerul sau fostul partener.
Statutul economic sau profesional nu este un factor care determină pe cineva să aplice
violența în familie sau să devină victimă a violenței în familie – abuzatorii și victimele pot fi
muncitori sau profesori universitari, judecători sau portari, medici sau infirmieri, învățători,
șoferi de camioane, constructori sau funcționari de magazin.
În Moldova, 63% dintre femei sunt afectate de violența în familie din partea
soțului/partenerului pe parcursul vieții de la vârsta de 15 ani, iar o femeie din 10 a menționat
că cel puțin o dată pe parcursul vieții a suferit din cauza violenței economice. (BNS, 2011)
În întreaga lume, în medie cel puțin o femeie din trei este bătută, forțată sexual sau abuzată în
alt mod de partenerul său intim pe parcursul vieții. (Comisia pentru Statutul Femeilor, 2000)
Relațiile sănătoase nu sunt abuzive. Membrii de familie trebuie să se respecte reciproc
și să se trateze cu respect reciproc. Este posibil că abuzatorul este supus unui stres major, însă
aceasta nu este o scuză pentru violență. Există multe modalități sănătoase de a face față
problemelor și conflictului. De exemplu, poți apela la ajutorul unei persoane în care ai
încredere. Este posibil că abuzatorul te iubește și tu îl iubești, însă violența nu-și are locul în
familie. Abuzatorul trebuie să afle că multe tipuri de abuz sunt infracțiuni în conformitate cu
Codul Penal al Republicii Moldova și că el poate fi atras la răspundere de poliție. În secțiunile
ce urmează sunt descrise diverse forme de abuz.3

Capitolul II
Cum se caracterizează violența?
3
http://lastrada.md/rom/violenta-in-familie-si-violenta-sexuala

5
 VIOLENȚA FIZICĂ: îmbrânciri, pălmuiri, loviri cu/de obiecte, lovituri cu picioarele
sau cu pumnul, tragere de păr, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, sugrumare, etc.

 VIOLENŢA PSIHOLOGICĂ: umiliri şi înjurături, batjocorire, criticarea opiniilor

sau sentimentelor, ameninţări cu bătaia, ameninţare că o să ia copiii, folosirea copiilor
pentru a trezi sentimente de vină, neglijare, amenințare, distrugere demonstrativă a
obiectelor, manipulări psihologice sau izolarea forțată de prieteni, familie, copii, școală
și/sau serviciu,etc.
Abuzul emoțional este grav. Rănile emoționale ar putea să se vindece foarte greu.

 VIOLENȚA SEXUALĂ: constrângere la relații sexuale sau atingeri nedorite,

contactul sexual continuat după cererea de a-l opri, sau forțarea cuiva să se supună la o
relație sexuală neprotejată sau umilitoare.

 VIOLENŢA ECONOMICĂ: interzicerea de a avea sau păstra un serviciu, limitarea

accesului la veniturile și bunurile familiei, de a avea bani proprii, lipsire de mijloace de
existență precum hrană, medicamente, etc.

 ABUZ ECONOMIC: Încercarea de a face persoana dependentă financiar, de

exemplu menținerea unui control total asupra resurselor financiare, îngrădirea accesului la
bani, interzicerea frecventării școlii/continuării studiilor sau angajării la un post de muncă.

 VIOLENȚA SPIRITUALĂ: de exemplu: limitarea sau interzicerea practicării unui

cult religios sau unui mod de viață.

 VIOLENȚA SOCIALĂ: impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de

prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin
detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum
şi alte acţiuni cu efect similar;

6
 Violenta domestica, comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei
specifice, incriminate prin lege. Acestea sunt:

1. Accesul permanent al agresorului la victima.

In spatiul privat al caminului nu exista locuri sigure, de ‘adapostire’ si tocmai de
aceea agresorul are contro total asupra victimei sau victimelor.Se evidentiaza aici un
aspect de terorizare si de neputinta a victimelor.
2. Desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica, cu
episoade multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp.
3. Angrenarea intregului sistem al familiei.
Toti membrii familiei violente devin victime – directe si indirecte – ale
agresorului.4

1. In cazul violentei domestice apar modificari de structura a personalitatii

tuturor celor implicati.
Victima isi va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile mecanisme
defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei.

Riscul de a ceda intr-un anumit moment creste pe masura ce situatia se

cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrand relatii cu mediul
social din afara familiei doar in grupuri selectate din mediile marginale, cu tulburari
de integritate sociala.

Cat despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta atmosferei de

violenta in familie, statisticile care arata o trecere a comportamentelor violente de la
o generatie la alta in proportie de 75% , sunt probabil cea mai convingatoare si
cruda marturie.

2. Relatiile emotionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al
violentei domestice.
Poate ca cea mai devianta manifestare emotionala in relatia agresor-victima e
sindromul Stockholm. Sindromul, descris in situatii de teroare in care victimele
ajung sa se simta legate emotional de agresor, sa fie de partea acestuia in cazul cand
4
D. PRELIPCEANU, Violenta si boala psihica

7
s-ar lua masuri din afara impotriva lui, e o manifestare patologica a atasamentului.
Regulile dupa care se instaureaza aceasta traire sunt: amenintarea vietii si
intercalarea unor momente de slabire a amenintarii sau chiar de ingaduinta si
intelegere, in cursul amenintarii.5
De asemenea, tinand seama de anormalul acestor trairi explicatiile amuzante ce
se fac auzite adeseori in randul ‘gardienilor absenti: “sta pentru ca ii place, daca nu
i-ar placea ar pleca“ sau “nu ma amestec, pentru ca daca o fac, ea va fi cea care ma
va blama ca am intervenit si il va apara pe agresor“ sunt inacceptabile.

3. Caracterul secret, privat, care face ca victima sa aiba un acces mai mic la
surse de sprijin, apare invariabil in cazul violentei in familie.
Daca la inceput, victimele suprinse de agresor ar avea intentia de a cauta ajutor,
de a spune celor apropiati, in timp, ele nu o mai pot face, deoarece se supun unui
ordin mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de a-si indeparta familia
si prietenii, cei la care ar putea sa recurga in momentele dificile.

4. Ne-interventionismul. Reprezinta tendinta celorlalti de a trece sub tacere

astfel de manifestari si e un specific consemnat de toata literatura din domeniu.
Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descrire
triunghiulara a ei, avand urmatoarele puncte de sprijin: agresor, victima si
“gardianul absent“.
5. Aspectele de tortura ale femeii victima sunt cvasiprezente in violenta
domestica.

6. Violenta domestica are un registru larg de manifestari: psihice, fizice,

sexuale si sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam infernal si cu anumite
consecinte evidente, de suprafata, dar si de profunzime asupra victimelor.
Femei care isi pierd increderea si bucuria vietii, copii care cresc invatand
violenta ca pe o metoda de schimb in relatiile cu ceilalti sunt dramaticele dovezi ale
modificarilor profunde ce apar in cazul victimelor violentei domestice.
Principala functie in familie, aceea de a creste tinerele generatii,

5
https://dgaspctr.ro/violenta-si-abuzul-in-familie-si-societatea/

8
 facandu-le capabile de o viata autonoma si de a-si asuma responsabilitatea cresterii
generatiei urmatoare, este profund alterata de violenta.6

Capitolul III
Soluții

Potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie,

persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un
act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul
înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter
provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:
 evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este
titularul dreptului de proprietate;
 reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
 limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei
comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu
victima;
 obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă,
faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă
sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
 interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe
care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

6
Gilles Ferreol si Adrian Neculau, Violenta, Aspecte generale

9
 interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt
mod, cu victima;
 obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
 încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a
întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie
locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
În plus, pe lângă oricare dintre măsurile de mai sus, instanţa poate dispune şi obligarea
agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor
măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul
dezintoxicării.
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a
putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune
privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la
data emiterii ordinului.
Obţinerea ordinului de protecţie
Unde? Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei
de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima. 
Cine? Aceasta poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal.
Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:
 procuror;
 reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-
teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie;
 reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi
combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.
Cum? Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit
formularului de cerere anexat AICI.
Cât? Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru. Cererile pentru emiterea
ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate
depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Acestea se judecă în camera de
consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.
Citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.

10
 La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecţie i se poate acorda asistenţă sau
reprezentare prin avocat. Asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de
protecţie este obligatorie.
În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în
aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor.
Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de protecţie asupra
prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.
Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare
necesită timp îndelungat.
Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult
48 de ore de la pronunţare.
Aplicarea măsurilor
Potrivit reglementărilor legale, o copie după dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus cererea
de emitere a ordinului de protecţie se comunică, în maximum 5 ore de la momentul
pronunţării hotărârii, structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa
victimei şi/sau a agresorului.
Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile amintite la începutul
acestui articol se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea
poliţiei.
Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa
familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al
altui membru al familiei.
Organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea
şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
Încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de
nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an.
Împăcarea înlătură răspunderea penală.
La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou
ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea
fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
Revocarea ordinului de protecţie
Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie pe durata maximă
poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.
Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

11
 agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;
 agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori
orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost
recomandată sau a respectat măsurile de siguranţă, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit
legii;
 există indicii temeinice că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima
violenţei sau pentru familia acesteia.
Cererea de revocare se soluţionează cu citarea părţilor şi a unităţii de poliţie care a pus în
executare ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită. Participarea procurorului este
obligatorie.7

7
Elena Hogaş Ce presupune şi cum obţinem ordinul de protecţie?

12
 Concluzii

Violenţa în familie are un caracter ciclic, care nu se opreşte de la sine. După „explozii
de violenţă” vine o perioadă de împăcare, momente în care agresorul promite că „nu se va mai
întâmpla”, după care vine o altă „furtună”. Cu timpul, actele de violenţă devin tot mai
frecvente și mai grave, iar perioadele blânde devin tot mai scurte sau dispar cu totul și ciclul
de violenţă continuă.
Dacă violența în familie a fost un tabu, nu înseamnă că nu a existat. A existat.
Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptată ca ceva normal într-o
căsnicie.
Violența în familie nu este un mit, este o realitate cu care s-au întâlnit femeile aproape
dintotdeauna în relațiile familiale și pe care au acceptat-o vrând-nevrând, pentru că nimeni nu
le credea sau nu le ajuta în vreun fel.
Miturile și prejudecățile despre violența în familie învățate de mici ne împiedică să
realizăm faptul că violența în familie este un act cu conotație criminală îndreptat împotriva
unei persoane și încălcând dreptul său fundamental la protecție și libertate. 8

8
Turliuc Maria Nicoleta, Adina Karner Huţuleac, Oana Dănilă, Violenţa în familie. Teorii, particularităţi şi
intervenţii specifice, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2009

13
 Bibliografie

1. D. PRELIPCEANU, Violenta si boala psihica

2. Elena Hogaş Ce presupune şi cum obţinem ordinul de protecţie?
3. Gilles Ferreol si Adrian Neculau, Violenta, Aspecte generale
4. Turliuc Maria Nicoleta, Adina Karner Huţuleac, Oana Dănilă, Violenţa în familie.
Teorii, particularităţi şi intervenţii specifice, Editura Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi, 2009
5. http://cdf.md/rom/12ce-este-violenta-in-familie
6. http://lastrada.md/rom/violenta-in-familie-si-violenta-sexuala
7. https://dgaspctr.ro/violenta-si-abuzul-in-familie-si-societatea/
8. https://fiipregatit.ro/ghid/violenta-domestica/

14