De asemenea, numeroși preoți au salvat viața evreilor sau au ajutat evrei în perioade dificile, punându-și

propria viață în pericol. Dintre aceștia părintele Gheorghe Petre-Govora a fost răsplătit de statul evreu
pentru ajutorul dat în perioada Holocaustului unor evrei deportați în Transnistria cu titlul «Drept între
Popoare».[6] Conform istoricului Oliver Jens Schmitt legionarismul nu a fost condamnat niciodată de
Biserica Ortodoxă Română.[7]

O altă acuzație se referă la colaborarea cu Securitatea în timpul regimului comunist. Între ierarhii
deconspirați s-au numărat Andrei Andreicuț, Calinic Argatu, Nicolae Corneanu, Casian Crăciun, Epifanie
Norocel, Teodosie Petrescu, Antonie Plămădeală și Pimen Zainea.[8] Mitropolitul Nicolae Corneanu și-a
cerut iertare și a recunoscut că a furnizat poliției politice din acea perioadă informații privind „dușmanii
poporului”, în schimbul susținerii avansării în ierarhia bisericească.[9] Potrivit lui Mircea Dinescu, fost
membru în CNSAS, există o scrisoare prin care mitropolitul Antonie Plămădeală i-a cerut lui Nicolae
Ceaușescu avansarea de la gradul de colonel la cel de general.[10]

Articol principal: Disputa patrimonială dintre Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Română.

Tot în perioada comunistă, Biserica Greco-Catolică este deposedată în 1948 de către noul regim de multe
dintre bunurile sale în favoarea Bisericii Ortodoxe.[11] După căderea comunismului, BOR se opune
retrocedării lăcașelor de cult ce aparțineau cultului greco-catolic.[12]

Cazul Tanacu și atitudinea BOR a stârnit controverse cu răsunet internațional. De altfel, cazul a fost și regizat
în 2013, cu titlul „După dealuri”. În 2005, starețul Daniel Corogeanu și patru călugărițe au supus-o pe Irina
Cornici la un ritual de exorcizare, imobilizând-o și legând-o la mâini și picioare cu lanțuri și prosoape. După
mai multe zile, fără mâncare, actul s-a soldat cu moartea acesteia.[13][14][15]

Alte critici la adresa unei minorități vocale de credincioși ortodocși se referă la atitudinea conservatoare a
acesteia față de utilizarea unor inovații tehnologice, cum ar fi introducerea pașapoartelor biometrice, pe
motiv că în codul de bare s-ar găsi, în opinia unor clerici sau credincioși, numărul 666 ("numărul diavolului")
sau că tehnologia aceasta ar permite controlul asupra cetățenilor de către organizații oculte.[16][17] Aceste
păreri nu sunt un punct de vedere al Bisericii Ortodoxe Române.[18][19]

Aceeași atitudine o manifestă o minoritate de credincioși ortodocși față de prezentarea evoluționismului în

manualele școlare de biologie, considerând că acesta contravine dogmelor religioase, în condițiile în care
Biserica Catolică acceptă această teorie științifică (considerând-o o expresie a intervenției divinității).
[necesită citare]
Alte opinii critice vizează afacerile BOR și faptul că aceasta deține o poziție privilegiată, fiind scutită de
impozite și că este finanțată de Stat.[necesită citare] Cu toate acestea, din punct de vedere fiscal, cultele
religioase din România sunt tratate ca organizații de drept privat și utilitate publică, fiind asimilate ca regim
fiscal cu ONG-urile, fundațiile, asociațiile sau alte organizații nonprofit, inclusiv partide politice sau sindicate.
Biserica Ortodoxă Română plătește impozite pe terenurile și clădirile aflate în folosință, pe salarii și pe toate
activitățile economice desfășurate în cadrul entităților economice care funcționează în interiorul său.[20]
Singurele venituri ale cultelor religioase din România (și din spațiul Uniunii Europene) care sunt scutite de
impozitare sunt cele provenite din vânzarea obiectelor de cult și contribuții (nu taxe) pentru nunți, botezuri
și alte servicii religioase, care nu sunt activități comerciale. Fondurile provenite din aceste surse, menite să
sprijine autofinanțarea, rămân exclusiv în circuitul intern și sunt reinvestite în întreținerea și repararea
lăcașurilor de cult, precum și în numeroasele activități cu caracter social-filantropic.[21]

În ceea ce privește predarea religiei în școli, ASUR, ACCEPT și alte organizații non-guvernamentale atee
consideră că aceasta reprezintă o sursă de îndoctrinare religioasă[22] și care promovează intoleranța față de
alte culte și față de minorități sexuale,[23]

Bisericii Ortodoxe Române i se mai impută și faptul că este incapabilă de comunicare, dar intolerantă față de
progres și impasibilă evoluției societății.[24]

BOR este criticată și din cauza alegerii prelaților din rândul persoanelor urmărite penal.[25]

În august 2013 europarlamentarul Șerban Bodu (PDL) a cerut Curții de Conturi să controleze alocările de
fonduri publice direcționate către Biserica Ortodoxă Română în ultimii cinci ani. Europarlamentarul a
argumentat că demersul său a fost determinat de sumele foarte mari de bani care au fost alocate de stat
către BOR, în special pentru construcția de biserici, astfel încât s-au construit peste 4.000 de lăcașe de cult,
în timp ce au fost construite: zero școli, zero grădinițe și zero spitale publice. Acesta a mai cerut BOR să
prezinte publicului informații cu privire la modul cum a folosit acești bani.[26]

Catedrala Mântuirii Neamului

Articol principal: Catedrala Mântuirii Neamului Românesc#Controverse.

O altă sursă de controverse o constituie construcția Catedralei Mântuirii Neamului, criticată pentru
resursele financiare alocate, dar și în legătură cu utilitatea acesteia.[27] Mai mult, BOR cere sistematic
fonduri pentru această construcție, atât primăriilor și prefecturilor din București și din provincie, cât și
enoriașilor acesteia, în ciuda lipsei de fonduri în bugetele locale și a opoziției plătitorilor de taxe.[28][29][30]
Avere

Biserica Ortodoxă Română deține la nivel național 35.000 de hectare de pădure și 40.000 de hectare de
teren arabil. Valoarea acestora este estimată la 420 milioane euro, potrivit unei investigații realizate în 2011
de Televiziunea Națională.[31]

Conform Adevărul, această instituție se află în topul celor mai profitabile din țară, iar veniturile sale
continuă să crească.[32] Arhiepiscopiile și Mitropoliile dețin averi uriașe, de la clădiri, terenuri, mii de
hectare de pădure până la trusturi de presă.

Profitul înregistrat în anul 2010 de către Patriarhia Română a fost de 1,7 milioane euro, iar în anul 2011 de
6,6 milioane euro. În 2009, Patriarhia Română a declarat venituri de 14 milioane de euro la administrația
financiară.[33]

Presa afiliată

Radio Trinitas și-a început emisia pe 17 aprilie 1998, la Iași, făcând parte, de atunci și până la data de 27
octombrie 2007, din cadrul Institutului Cultural Misionar Trinitas al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.

Din ziua de 27 octombrie 2007 Radio Trinitas și-a mutat sediul în București și a devenit parte a centrului de
presă Basilica al Patriarhiei Române.

Pe 7 februarie 2005 Mitropolia Moldovei și Bucovinei a lansat la Iași Ziarul Lumina.[34]

Pe 14 octombrie 2005 ziarul s-a îmbogățit cu săptămânalul Lumina de Duminică[35], care din 2006 este
distribuit la nivel național.[36]

De la 1 decembrie 2007 Ziarul Lumina apare și în București,[35] iar din 2008 este distribuit la nivel național.
[37][38]

La 27 octombrie 2007 Patriarhia Română a inaugurat un centru de presă modern, numit Basilica, care
cuprinde televiziune (Trinitas TV - lansat la acel moment), radio (Trinitas), cotidian (Ziarul Lumina),
săptămânal (Lumina de Duminică) și agenție de știri (Basilica).[35]
În 16 iunie 2008 a fost lansată agenția de știri Basilica.[39]

În mai 2009 a fost lansată revista „Chemarea Credinței”, publicația Patriarhiei Române adresată copiilor și
familiei creștine.[40][41][42]

Ani omagiali și comemorativi