SINUCIDEREA

Antoniac Anca

Cortojan Alexandru-Vlad

Pop Adina-Nicoleta

INTRODUCERE
 De-a lungul istoriei, actele suicidale au şocat fie prin brutalitatea cu care au fost comise,
fie prin cauzele determinante, de cele mai multe ori absurde. Încercările de a explica decizia de a
recurge la acest gest - suprimarea propriei vieţi ca formă extremă de autoagresiune - a preocupat
specialişti din diferite domenii. Suicidul în lume înregistrează aproape un milion de oameni.
Aproape 10 - 20 de milioane au tentative suicidale anual. Adevăratul număr de sinucideri este
probabil mult mai mare, deoarece unele decese au fost considerate şi înregistrate ca accidente, fie
de maşină, fie supradoze şi nu sunt recunoscute ca fiind sinucideri. 1

"Din punct de vedere psihologic şi psihopatologic, suicidul reprezintă o autodistrucţie

specifică, o reacţie comportamentală de tip antisocial ce implică factorul individual, instinctiv,
dar şi cauzele psihopatologice specifice: delirul, halucinaţiile, ideile ipohondriace, stările
obsesive-fobice, melancolia" (Prof. univ. dr. Tudorel Butoi).

În multe documente tehnice medicale găsim expresia “ideaţie suicidară” ceea ce înseamnă
a-şi pune capăt zilelor într-un mod mai mult sau mai puţin intens şi elaborat. Acest concept ne
mai poate trimite şi la ideea de “sătul de viaţă”, la convingerea că viaţa nu mai merită trăită, la
dorinţa de a nu se mai trezi din somn29 . Deşi aceste sentimente diferite, respective ideaţii,
corespund unor grade diferite de gravitate, nu trebuie să absolutizăm afirmând că între ele există
un continuum. Intenţia de a muri nu este, în cele din urmă, un criteriu obligatoriu al
comportamentului suicidar nonfatal.2

*** Care este cea mai controversata/cunoscuta sinucidere? Sinuciderea lui Iuda Iscarioteanul –
Evanghelia dupa Matei (Iuda asista la judecarea Mantuitorului de catre sinedriu. El se convinge
curand ca a vandut sange nevinovat si constata de la inceput ca toti judecatorii lui Iisus sunt
oameni perversi pana in maduva oaselor. El se indreapta catre templul iudaic, ca sa incerce acolo
repararea greselii. El declara membrilor sinediriului ca a vandut sange nevinovat, insa avestia ii
raspund cu cinism ca acest lucru il priveste doar pe el. Aunci Iuda arunca banii in temple si
merge sa se spanzure.) ### filmulet, imagini

FACTORI DE RISC IN SINUCIDERE

***Care credeti ca sunt factorii care determina sinuciderea?

1
Psiholog Zoie GHIORGHIU, Jurist Cosmin ŞERBAN, Prof. Dr. Radu MACOVEI, PhD. Mircea ŞTEFAN, GESTUL
SUICIDAL DIN PERSPECTIVA PATOLOGIEI CRIMINOLOGICE, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti – Secţia ATI
Toxicologie Catedra de Farmacologie, Toxicologie şi Psihofarmacologie Clinică, pg. 43
2
Institutul national de criminulogie, ABORDARE PSIHOSOCIALĂ A SINUCIDERII CA FORMĂ PARTICULARĂ A
VIOLENŢEI, 2005, pag. 15
Factorii3 care expun o persoană la riscul de a se sinucide sunt deosebit de complexi şi mai ales
strâns legaţi unii de alţii. Este foarte important ca aceştia să fie bine analizaţi, să se înţeleagă
rolul lor pentru comportamentul suicidar fatal şi nonfatal, pentru a putea preveni sinuciderile.
Epidemiologii şi specialiştii în sinucidere au descris un anumit număr de caracteristici specifice,
legate strict de comportamentul suicidar. În afara factorilor de esenţă demografică, precum
vârstă, sex, trebuie luaţi în calcul factorii psihiatrici, biologici şi de mediu, dar şi cei legaţi de
viaţa persoanei.

4.1. Factorii psihiatrici

Depresia pare a avea un rol major în sinucidere şi se estimează că ea este responsabilă de

aproximativ 65% până la 90% din sinuciderile cu patologii psihiatrice. Riscul este cu atât mai
mare la pacienţii depresivi, cu cât aceştia încetează să mai ia medicaţia pe care o găsesc inutilă,
considerând că nu există nici un tratament pentru ei, pentru că oricum nu se vor vindeca55 .
Riscul de sinucidere privind durata vieţii unor pacienţi care suferă de depresii majore sau
bipolare este estimat la aproximativ 12-15%. Această boală poate apărea la orice vârstă şi
indifferent de sex. Depresia masculină este precedată de diverse tipuri de violenţă, atât în familie
cât şi în afara ei. Tratarea ei este foarte importantă la pacienţii de sex masculine, mai ales dacă se
ţine seama că, în multe culturi, sinuciderea este mai frecventă la bărbaţi.

La copii şi la tineri, natura depresiei diferă de cea întâlnită la adulţi. Adolescenţii deprimaţi
absentează nemotivat de la şcoală în mai mare măsurădecât colegii lor, au note mai mici, au un
comportament deviant, devenind violenţi, consumând alcool sau droguri, au tendinţa de a mânca
şi a dormi mult. Este adevărat că, la fetele deprimate poate apărea şi un comportament anorexic.
Aceste tulburări grave de alimentaţie sunt associate unui risc de sinucidere crescut. Depresia are
de multe ori, mai ales în cazul bătrânilor, manifestări fiziologice, cum ar fi durerile de stomac,
ameţelile, palpitaţiile şi alte dureri inexplicabile la prima vedere. Deseori, depresia este însoţită la
această categorie de personae de boli şi tulburări precum infarctul, cancerul, reumatism, boala
Parkinson şi maladia Alzheimer. Tendinţa de sinucidere poate fi redusă, dacă depresia şi
anxietatea sunt tratate corespunzător, fie cu antidepresori, fie prin psihoterapie, mai ales cea
cognitive comportamentală.

Alţi factori, cum ar fi sentimental de neputinţă şi de disperare, fac să crească riscul suicidar.
Alcoolismul şi toxicomania sunt considerate şi ele ca având un rol important în sinucidere.
Acum mai bine de trei decenii, consumul de alcool constituia, alături de tutun şi sporadic alături
droguri, o problemă gravă de sănătate, iar forurile cele mai competente în materie o situau pe
locul patru în lume, după morbiditatea şi mortalitatea cauzate de bolile cardiovasculare, cancer şi
accidentele de circulaţie. Este uşor de observat cum în lume se constată o ascendenţă a
consumului abuziv de alcool, fenomen ce produce numeroase disfuncţionalităţi în viaţa

3
Institutul national de criminulogie, ABORDARE PSIHOSOCIALĂ A SINUCIDERII CA FORMĂ PARTICULARĂ A
VIOLENŢEI, 2005, pag. 42
individuală, dar şi în cea comunitară. Deoarece această dinamică gravă a consumului abuziv de
alcool a crescut constant în ultimii ani, putem spune că alcoolismul este una dintre cele mai
extinse suferinţe, constituind o problemă de sănătate publică. Cuvinte cheie: consum abuziv de
alcool, alcoolism, dependenta de alcool, comportament autodistructiv.

În Uniunea Europeană, circa 23 de milioane de persoane sunt dependente de alcool, iar peste
115.000 de persoane mor anual din cauza alcoolului.

In România se poate constată o creştere constantă în ultimii ani, a consumului băuturilor

alcoolice. Consumul mediu anual pe locuitor, la: ### statistici, pag 52, gestul suicidar4

Fazele dependentei de alcool

Cercetătorul E. M. Jellinek schematizează evoluţia alcoolismului în patru faze:

1. Faza prealcoolică - în care alcoolul se consumă ocazional, nu există dependenţă fizică şi

psihică

2. Faza de debut - faza în care sunt îndeplinite toate condiţiile pentru instalarea, cultivarea şi
dezvoltarea dependenţei. Consumatorul va manifesta următoarele simptome: amnezie, plăcerea
consumului, preocupare faţă de alcool, sentiment de vinovăţie privind alcoolul, amneziile apar
după aproape fiecare consum.

3. Faza critică - este faza în care dependenta de alcool este deja instalată. Alcoolicul manifestă
următoarele: pierderea controlului consumând până la beţie, ebrietate, comportament agresiv,
comportament de grandoare, întreruperea relaţiilor sociale, pierderea serviciului; consumul de
alcool devine de importanţă centrală în comportament.

4. Faza cronică - este ultima fază a dependenţei. În acest punct, nu există cale de întoarcere,
dependenţa se manifestă prin: consum permanent de alcool, deteriorare etică, psihoze alcoolice,
colaps al sistemului de raţionalizare, deteriorare fizică şi psihică, risc crescut de deces. În ultimul
timp s-a înregistrat o creştere îngrijorătoare a consumului de alcool la nivel global, cu importante
consecinţe nefavorabile, medico-psihologice, precum şi socio-economice. (Alcolismul reprezinta
a 4 a problema de sanatate in lume si o cauza importanta a cresterii nr accidentelor de masina, a
infractiunior cu violenta si cu violenta domestica.)5

4.2. Factori biologici şi medicali: ereditate suicidară şi familii suicidare

O istorie familială cu antecedente de sinucidere este un marcker puternic al riscului crescut de

sinucidere. Unii cercetători cred că o caracteristică genetică predispune unele persoane la un

4
Psiholog Zoie GHIORGHIU, Jurist Cosmin ŞERBAN, Prof. Dr. Radu MACOVEI, PhD. Mircea ŞTEFAN, GESTUL
SUICIDAL DIN PERSPECTIVA PATOLOGIEI CRIMINOLOGICE, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti – Secţia ATI
Toxicologie Catedra de Farmacologie, Toxicologie şi Psihofarmacologie Clinică, pg. 52
5
Idem, pag. 10
comportament sinucigaş. Date din studii făcute pe gemeni şi pe copii adoptaţi confirmă
posibilitatea ca factorii biologici să joace un rol major în unele comportamente suicidare.

4.3. Evenimente cu rol de factori precipitanţi

Unele evenimente din viaţa unui individ pot avea un efect precipitator în ceea ce priveşte
sinuciderea. Printre acestea, cele mai studiate sub raportul corelaţiei cu sinuciderea au fost:
pierderea unei persoane apropiate, conflicte interpersonale, ruperea unei relaţii sau o relaţie
tensionată, precum şi probleme cu autorităţile sau de ordin professional.

Pierderea unei fiinţe iubite, fie că este vorba de un divorţ, de o separare sau de un deces, poate
declanşa o depresie puternică, mai ales dacă persoana pierdută era partenerul de viaţă sau
cinevaextrem de apropiat. La fel şi conflictele acasă, la locul de muncă (de studiu), pot provoca
sentimente de disperare şi stări depressive serioase. Orientarea sexuală poate avea şi ea o
legătură cu riscul crescut de sinucidere la adolescenţi şi tineri.

4.4. Factori sociali şi de mediu

În general, cercetarea în domeniu a permis relevarea mai multor factori de mediu şi sociali
importanţi legaţi de sinucidere. Aceştia privesc modalitatea de sinucidere, locul de rezidenţă al
persoanei sinucigaşe, statutul ocupaţional, situaţia economică, statutul de imigrant, religia.

La nivel individual, comportamentul suicidar este mai des întâlnit la şomeri decât la cei care au
un loc de muncă. Sărăcia şi diminuarea rolului social, amândouă consecinţe ale şomajului sunt
adeseori asociate unei predispoziţii spre sinucidere, mai ales atunci când locul de muncă este
pierdut brusc.

Religia este de mult timp considerată un factor care influenţează rata sinuciderilor. ţările în care
religia predominantă este budismul, hinduismul, rata sinuciderilor este mai mare decât în alte ţări
unde catolicismul sau islamul sunt religiile dominante.

*** De ce credeti ca in aceste tari rata sinuciderilor este mai mare?

Eutanasia

Eutanasia este actul deliberat de a pune capat vietii unui pacient cu intentia de a curma suferinta
acestuia. Sinuciderea asistata medical (SAM) reprezinta moartea unui pacient ca urmare directa a
“ajutorului” dat de un medic. Oricare ar fi argumentele folosite pentru eutanasie sau SAM,
aceasta nu reprezinta altceva decat uciderea pacientului.

***Intrebarea de ordin etic ramane - poate fi vreodata bine sa ucizi, chiar cu intentia de a alina
suferinta? In majoritatea tarilor legea este foarte clara. A ucide un pacient, chiar si pentru a-i
alina suferinta, este considerata omucidere. Din acest motiv, eutanasia este ilegala in Canada si
in majoritatea tarilor. In prezent, numai in Tarile de Jos si in Belgia eutanasia a fost legalizata.
 Elvetia a legalizat sinuciderea asistata chiar si de catre o persoana care nu apartine cadrului
medical.

Pe de o parte exista ideea ca omul are dreptul fundamental de a lua decizii esentiale pentru
autonomia si demnitatea sa, dreptul la sinucidere fiind justificat. Pe de alta parte legalizarea
sinuciderii asistate de medici ar putea deschide calea abuzurilor, fiind ucisi inclusiv acei pacienti
care nu isi doreau sa moara.

Motivatiile care ii imping pe pacienti sa recurga la sinuciderea asistata medical:

 fizica: durerea insuportabila, simptome neurologice, dispnea (teama de sufocare), astenia

extrema (adinamia), limitari senzoriale (vaz, auz), incontinenta, tulburarile de somn;
 sociala: nevoia ridicata si dependenta de ingrijiri de lunga durata, imobilitatea, izolarea
sociala;
 psiho-existentiale: teama de urmarile unui tratament radical (deformari faciale sau
corporale), pastrarea controlului asupra circumstantelor mortii, pierderea capacitatilor de
angajare in activitati care fac viata placuta/de suportat.

Clasificare

• Eutanasia voluntara - eutanasia la cererea sau cel putin cu consimtamantul pacientului.

• Eutanasia involuntara - eutanasia impotriva dorintei unei persoane competente (care isi poate
exprima vointa).
• Eutanasia non-voluntara - eutanasia unui pacient non-competent, precum persoane suferind de
dementa senila sau copii mici.
• Eutanasia activa – terminarea intentionata a vietii unui pacient de catre un medic care crede ca
moartea este in beneficiul pacientului.
• Eutanasia pasiva – terminarea vietii unui pacient prin omisiune, spre exemplu prin retragerea
tratamentului.

Fie că e vorba despre sinuciderea asistată de medic, fie de eutanasierea activă, procedura are
rolul de a curma o suferinţă inutilă, de a pune capăt vieţii unor bolnavi care doresc să moară.
Sună îngrozitor, dar realitatea – tot aşa de groaznică - este că oamenii ajung, în unele cazuri, în
situaţia de a nu mai vrea să-şi prelungească inutil o suferinţă despre care ştiu sigur că nu se poate
încheia decât prin moarte. Şi atunci, de ce să nu cheme mai repede moartea, de vreme ce
vindecarea nu mai este posibilă, nu mai există speranţă, ci doar chin, iar sfârşitul este numai o
chestiune de timp? Alegând să moară în momentul şi în condiţiile stabilite de el, cel suferind îşi
exercită, pentru ultima oară, dreptul de a-şi decide soarta. Iar pentru unii, faptul că iau această
decizie, în loc să aştepte, chinuiţi, moartea naturală care i-ar izbăvi de suferinţă, este un lucru de
imensă importanţă: înseamnă afirmarea capacităţii complexe de decizie, specifică fiinţei umane,
manifestarea dreptului de a alege – expresie a libertăţii individului – şi păstrarea demnităţii, în
loc de a suporta degradarea fizică şi mentală pe care o aduc adesea după ele bolile cronice ajunse
în stadiul terminal. Uneori, intervin preocupări altruiste faţă de familie: cel suferind doreşte să îi
scutească pe cei apropiaţi de stresul – de toate felurile - pe care îl presupune prelungirea situaţiei
grave în care se află. În rezumat, cei aflaţi „pe ultima sută de metri” a vieţii pot avea motive
 serioase şi lesne de înţeles de a dori să pună capăt suferinţei lor, de bunăvoie şi la momentul ales
de ei.

 La polul opus, adversarii sinuciderii asistate invocă adesea motive religioase,

considerând că omul nu are dreptul să îşi ia singur viaţa; durata existenţei lui este „stabilită”.
Totodata, diagnosticul gresit sau eventualitatea unor noi tratamente. Conform acestui punct de
vedere, unde exista viata exista speranta. Sustinatorii sai sunt de parere ca in conditiile evolutiei
rapide a societatii moderne, a tehnologiei si tehnicilor medicale, eutanasia ar lua dreptul unor
persoane bolnave de a beneficia de viitoarele tratamente si implicit de o viata mai buna.

 Pana in momentul de fata un singur roman (Andrei Haber) a apelat la sinuciderea asistata
medical, optand pentru clinica “Dignitas” din Elvetia.

Un avocat elveţian pe nume Ludwig Minelli, susţinător cunoscut al drepturilor omului, şi-a
părăsit în 1998 slujba şi a decis să înfiinţeze acest centru. Scopul său declarat încă de la început
era acela de a ajuta persoanele - indiferent de naţionalitate - aflate în suferinţă, bolnave în stadiu
terminal, să se sinucidă,într-o societate care condamnă acest gest.
Şi nu este vorba de o „simplă“ sinucidere. Minelli promitea doritorilor că personalul Dignitas le
va asigura tot ceea ce îşi doresc în ultimele clipe de viaţă - un ambient cald şi prietenos,
lumânări, muzică. Şi, în cazurile fericite, la întreaga scenă ar putea asista cei dragi, pentru ca
muribunzii să treacă „dincolo“ împăcaţi sufleteşte.
Minelli a înfiinţat organizaţia sub sloganul „Trăieşte cu demnitate, mori cu demnitate“ şi este de
părere că boala în general este o experienţă umilitoare şi dureroasă pentru un om. 

Circa o mie de oameni, din 40 de ţări, au murit până acum în clinica Dignitas, din Elveţia, după
ce au cerut specialiştilor de acolo să le curme suferinţa, ajutându-i să îşi pună capăt zilelor. De 11
ani, Dignitas este subiect de controversă: este sau nu moral ceea ce se întâmplă acolo?

Dignitas se pare ca accepta sa ajute sa se sinucida asistat si persoanele care nu sunt intr-o faza
terminala a bolii. Astfel, sinuciderea asistata este o problema etica extrem de mare, care
provoaca sentimente puternice de ambele parti ale baricadei.

*** Cazul Andrei Haber

Hara-Kiri – Moarte onorabila sau sinucidere la comanda

Sepukku este un act extrem de ritualist, foarte precis şi parte fundamentalã a istoriei
Japoniei feudale (1192-1868) şi a disciplinei clasei samurailor. Hara-kiri, literalmente ‘tãiere a
stomacului’ este o metodã de sinucidere foarte dureroasã şi total strãinã japonezilor înainte de
ascensiunea samurailor. Pentru un samurai,seppuku era întotdeauna preferat unei morţi de mâna
duşmanului şi o dovadã incontestabilã a curajului, loialitãţii, onoarei şi verticalitãţii morale.

Exactitatea ritualã se observã clar în afara câmpului de luptã, la comanda unui nobil sau a
shogun-ului punându-se la punct o ceremonie formalã care necesita o anumitã etichetã, martori şi
pregãtire prealabilã. Onoarea valora pentru un japonez mai mult decât viaţa şi de cele mai multe
ori suicidal nu doar cã era privit ca o cale mai demnã, ci singura cale demnã de urmat. Dizgraţia
şi înfrângerea erau anulate prin distrugerea fizicã. Ritualul trebuia sãvârşit cu calm şi
precizie,considerându-se un privilegiu sã ai opţiunea autodistrugerii. Locaţia era foarte
importantã,ritualul fiind adesea dus la bun sfârşit într-un templu,o grãdinã sau o casã.

***filmulet, imagini

Sinuciderea in masa – Cultul lui Jim Jones

Conducătorul Templului Popoarelor, Jim Jones, a îndemnat sute dintre adepții săi să comită o
sinucidere în masă, în comuna lor agricolă dintr-o regiune de lângă nord-vestul Guyanei. Acei
câțiva membri care au refuzat să mănânce din fructele otrăvite cu cianură menite să producă
sinuciderea în masă, au fost forțați să o facă fie prin amenințări cu arma sau prin faptul că au fost
împușcați atunci când au vrut să fugă. Numărul victimelor a fost de 913, printre care se numărau
și 276 de copii.

În Jonestown, Jones și-a îndemnat adepții la o sinucidere în masă spre a purifica orașul. Odată cu
propovăduirea lui Jones a "frumuseții morții", sute au băut o cianură letală și băuturi Flavor Aid.
Cei care au încercat să scape au fost urmăriți și împușcați de locotenenții lui Jones. Jones a murit
din cauza unei răni provocate de un glonț în cap, pe care și-l trăsese probabil singur. Trupele
Guyanei, alertate de un adept care scăpase, au ajuns în Jonestown în aceeași zi. Numai o duzină
de adepți au supraviețuit, ei ascunzându-se în junglă. Majoritatea celor 913 morți stăteau întinși
unul lângă celălalt în aceeași poziție în care Jones le propovăduise pentru ultima dată.

***imagini

CONCLUZII

Sinuciderea este un fenomen extrem de prezent pe toate meridianele lumii, cu o rată anuală
semnificativă:

• Ratele sinuciderii variază de la o ţară la alta în funcţie de cultură, rasă, origine etnică şi de
structura populaţiei.

• Modul în care se înregistrează toate tipurile de decese variază de la o ţară la alta, ceea ce face
dificilă compararea ratelor naţionale de sinucidere.

• Factorii de risc suicidar sunt cei demografici, psihiatrici, biologici, de mediu, sociali, dar şi
individuali.

• Dinamica sinuciderilor în România între 1996-2000 se remarcă printr-o tendinţă de creştere,

vârful de creştere fiind anul 2000, când nivelul de speranţă al populaţiei era foarte ridicat.
• În 2004, în România, numărul de sinucideri afost egal cu cel al victimelor generate de
omucideri şi accidente rutiere la un loc.

• Categoria de vârstă cu risc mare de sinucidere se plasează în intervalul 45- 54 de ani, vârsta
maturităţii active.

• Bărbaţii se sinucid în număr mult mai mare decât femeile, respectând tendinţa la nivel mondial.

• Între metodele cele mai frecvent folosite pentru sinucidere spânzurătoarea se află pe primul loc.

• Metodele cele mai violente de sinucidere sunt preferate de bărbaţi, iar cele cu efect mai puţin
traumatizant sau percepute ca atare, de către femei.