Proiect -Geografia fizică a României-

Evoluția paleogeografică și principalele unități

morfostructurale ale reliefului
României

Profesor coordonator: Niculiță Mihai Student: Burlacu Diana-Ionela, GR31

1
 Cuprins
I.Introducere................................................................................................................................................3
II.Evoluția paleogeografică la nivel global și la nivelul României..............................................................3
1.Evoluția paleogeografică la nivel mondial............................................................................................3
1.1. Precambrian..................................................................................................................................3
1.2. Fanerozoic....................................................................................................................................3
1.2.1. Paleozoicul................................................................................................................................4
1.2.2 Mezozoic.....................................................................................................................................4
1.2.3. Neozoic......................................................................................................................................4
2.Evoluția paleogeografică a României...................................................................................................5
2.1. Etapa prehercinică........................................................................................................................5
2.2. Etapa hercinică.............................................................................................................................6
2.3. Etapa alpină..................................................................................................................................6
III.Principalele unități morfostructurale ale reliefului României.................................................................7
1.Orogenul Carpatic................................................................................................................................7
1.1.Carpații Orientali...........................................................................................................................9
1.2.Carpații Meridionali.......................................................................................................................9
1.3. Munții Apuseni...........................................................................................................................10
2.Avanfosa carpatică și Depresiunea Getică..........................................................................................10
3.Unitățile de platformă.........................................................................................................................11
3.1 Platforma Moldovenească...........................................................................................................11
3.2. Platforma Scitică........................................................................................................................12
3.3. Platforma Moesică......................................................................................................................12
IV.Concluzii..............................................................................................................................................13
Bibliografie................................................................................................................................................14

2
I.Introducere
Înfățișarea actuală a României este rezultatul unui proces evolutiv complex care a început tocmai
din Precambrian și devinitivat, în configurația actuală în Cuaternar. Domeniul Carpato-
danubiano-pontic a luat naștere în timpul ciclului orogentic alpin, odată cu deschiderea și
formarea Oceanului Atlantic și cu închiderea sinclinalului Mării Tethys, aproximativ acum 150
de milioane de ani. Însă momentul de pornire este reprezentat de către despărțirea plăcii Africane
de cea Euro-asiatică, care duce în final la apariția Mării Tethys, acum 180-200 de milioane de
ani.

În concluzie, alcătuirea teritoriului României este strâns legată de evenimentele tectonice

produse în sectorul marginii de sud-vest a sectorului est-european și al plăcii Tethysului oriental.
Așadar, putem separa în cadrul acestora atât unități de platformă veche proterozoică, unități de
orogen vechi-hercinic care sunt atașate platformelor, dar și unități de orogen noi-alpine apărute
în ultimii 200-300 milioane de ani.

II.Evoluția paleogeografică la nivel global și la nivelul României.

1.Evoluția paleogeografică la nivel mondial
1.1. Precambrian
Acest termen a fost folosit inițial pentru a defini întreaga perioadă a istoriei pământului înainte
de formarea celor mai vechi roci cu fosile recunoscute în ele, însă geologii au descoperit relativ
recent faptul că există totuși și în precambrian fosile în roci care sunt greu de observat, așadar
aceștia numesc această perioadă Cryptozoic, care înseamnă de fapt “viață obscură”, pentru că
aceasta avea un grad foarte redus de dezvolatare.

Acest eon acoperă aproximativ 90% din întreaga istorie a Pământului, începând acum 4600
milioane de ani, până la începutul eonului actual, Fanerozoic, adică acum 541 milioane de ani în
urmă. Ultima parte a Precambrianului este divizată în două subdiviziuni majore: Arheanul și
Proterozoicul.

1.2. Fanerozoic
Acest eon începe acum 541 milioane de ani și continuă și în prezent. Cele mai importante
subdiviziuni ale acestuia sunt Paleozoicul, Mezozoic și Neozoic cu al său Cuaternar.

3
1.2.1. Paleozoicul
(541 milioane de ani-251 milioane de ani în urmă)- această perioadă de timp este recunoascută în
special pentru schimbările majore ce au avut loc în acest interval. În primul rând, acum are loc
destrămarea unui supercontinet care duce la formare unui continent nou. De asemenea plantele s-
au răspândit și animalele vertebrate au colonizat pământul.

În perioada Cambriană continentele au suferit o schimbare, acestea se unesc într-un

supercontinent numit Rodinia, dar apoi acesta a fost fragmentat în Gondwana, care va deveni de
fapt baza continentelor din emisfera sudică, dar și în continente mai mici formate din bucăți de
pâmânt care, vor fi alcătuit continentele nordice de astăzi.

În Ordovician Gondwana s-a mutat mai spre sud, pe când continentele mai mici au început să se
apropie treptat.

În perioada Siluriană, masele terestre care aveau să devină America de Nord, Europa Centrală și
de Nord și Europa de Vest s-au apropiat și mai mult.

În Devonian, masele terestre din nord au continuat să fuzioneze și, în cele din urmă, s-au unit în
supercontinetul Euramerica. Gondwana exista încă, dar restul planetei era ocean. În ultima
perioadă a Paleozoicului, Euramerica și Gondwana au devenit unul, formând supercontinentul
Pangea.

1.2.2 Mezozoic
(251 milioane de ani-66 milioane de ani)- în această perioadă, supranumită “Epoca reptilelor”
geosinclinele au fost limitate la Marea Tethys (Marea Mediterană modernă și Orientul Mijlociu)
și regiunea circum-Pacific, celelalte fiind supuse fazelor finale ale orogeniilor de construcție
montană. Conform teoriei tectonicii plăcilor, supercontinentul Pangeea, creat prin contopirea
continentelor ancestrale în timpul erei paleozoice, a fost încet rupt în timpul mezozoicului. La
sfârșitul Cretacicului mările s-au retras de pe continente, moment în care au început să se
formeze lanțul actual alpin-himalayan, Munții Stâncoși și Anzi.

1.2.3. Neozoic
(66 milioane de ani-prezent)- “viață recentă” . În acest interval, supercontinentul Pangea s-a
despărțit, moment în care India și Africa se deplasează spre Nord, “lovind” în partea de sud a
Eurasiei ridicând astfel Himalaya și Alpii. De asemenea, Oceanul Atlantic s-a deschis mai larg,

4
separând astfel în continuare America și Europa. În Neozoic zonele enorme de subducție au
format un „inel de foc” în jurul marginii Pacificului, consumând cantități enorme de scoarță
oceanică și producând mulți vulcani și cutremure.

Cuaternar (2,58 milioane de ani-prezent)- Cuaternarul a fost caracterizat de mai multe perioade
de glaciație „epocile glaciare”, când straturile de gheață groase de mulți kilometri au acoperit
zone întinse ale continentelor în zonele temperate. În timpul și între aceste perioade glaciare, au
avut loc schimbări rapide în climă și nivelul mării, iar mediile din întreaga lume au fost
modificate. La rândul lor, aceste variații au determinat schimbări rapide în formele de viață, atât
floră, cât și faună.

2.Evoluția paleogeografică a României

Se axează pe două teorii moderne, tectonica globală și teoria geosinclinală, iar aceasta trebuie
percepută într-un cadru mult mai larg, european și mondial. Așadar, evoluția a fost influențată de
deplasarea plăcii eurasiatică, în contextul influențării configurației tectonice a microplăcilor din
spațiul învecinat și deschiderii ori închiderii unor rifturi locale sau regionale, care au modificat
această configurație. Pentru România, importantă a fost și “contribuția” adusă de placa africană.

Evoluția paleogeografică este împărțită în trei epoci distincte: prehercinică, hercinică și

carpatică.

2.1. Etapa prehercinică

(Proterozoic-prima jumătate din Paleozoic)

În epoca prehercinică se formează soclurile platformelor prealpine din estul și sudul țării:
Platforma Moldovenească, Platforma Moesică, Dobrogei de Sud și Dobrogea Centrală, Câmpia
Română, Podișul Getic, etc. În Proterozoic era o planetă cu o scoarță încă subțire, ce era
împărțită în plăci ce cuprindeau suprafețe de uscat și de fund de bazine oceanice.

Mișcările tectonice dezvoltate de deplasarea plăcilor presau sedimentele din aceste bazine
sedimentare ceea ce ducea la cutări, metamorfozări și exodări. Pentru regiunile de platformă
actuale din România ultimile orogeneze care au influențat formațiunile acumulate și
metamorfozate au fost în proterozoicul superior.

5
La începutul Paleozoicului existau două regiuni continentale în nord-est și sud-est alcătuite din
roci metamorfice și magmatice separte de un bazin marin care se extindea spre vest și în care se
acumulau materiale erodate de pe uscat.

La finele primei etape existau două unități rigide (platforme) separate de o fosă (în nordul
Dobrogei și sudul Moldovei), iar în vest era un bazin marin cu cordiliere submerse alcătuite din
șisturi cristaline cu metamorfism diferit.

2.2. Etapa hercinică

(paleozoicul mijlociu și până în mezozoicul mediu) în această etapă iau naștere unitățile din
Dobrogea de Nord și masele de de roci cristaline carpatice (în bazinul oceanic).

Dobrogea de nord-vest alcătuită din cristalin, mase granitice și sedimentar este alipită uscatului
de la sud, iar în bazinul oceanic din vest s-au conturat cordiliere cristaline cu mase granitice
(lacoliți, batoliți încorporate) care se desfășurau probabil în arcuri paralele cu cordiliera șisturilor
verzi și cu marginea celor două platforme.

Pentru teritoriul României semnificative sunt individualizarea microplăcilor Moesică, Marea

Neagră, Transilvană și Panonică aflate la marginea Plăcii Euroasiatice și care aveau atât sectoare
de uscat, dar și submerse (bazine marine).

2.3. Etapa alpină

(cretacicul mediu-prezent)- etapă în care ia naștere edificiul carpatic, dar și unitățile limitrofe
inclusiv cele de platformă. Procesele tectonice au fost determinate de deplasarea plăcilor
Euroasiatică și Africană cu reflectare în mobilitatea microplăcilor moesice spre nord panonică și
transilvană spre est sud-est, urmare a extinderii Oceanului Atlantic.

În funcție de specificul evoluției și de rezultatele morfostructurale se pot separa mai multe faze
tectogenetice:

a.Faza alpină veche (carpatică) din cretaic paleogen. Au avut loc orogenezele austriacă și
laramică ce au dus la contruirea structurală a unităților cristaline din Carpați.

6
b.Faza alpină nouă (neocarpatică) se desfășoară în neogen. Această etapă este caracterizată de
definitivarea structurală a celei mai mari părți din domeniul carpatic facilitată de producerea mai
multor faze de mișcări orogenetice ce-au afectat sedimentele din bazinele tectonice, au produs
erupții vulcanice, ridicări sau coborâri ale diferitelor regiuni care au fost supuse modelării și
respectiv sedimentării în mai multe intervale de timp. În această etapă se produc mișcările savice,
stirice, attice, rodanice, valahe.

c. Faza desăvârșirii construirii reliefului actual. S-a produs în cuaternar și a constat în câteva
elemente evolutive esențiale pentru realizarea peisajelor morfologice prezente.

Tectonic, ca urmare a continuării jocului plăcilor și microplăcilor s-au înregistrat:

-înălțarea Carpaților și regiunilor de dealuri, proces care a antrenat și platformele vecine,

continuarea unor procese de subsidență activă în câteva depresiuni intramontane (Brașov, Ciuc),
dar și în sectoare din Câmpia Română sau Câmpia de Vest.

-dezvoltarea unor cute diapire însoțite de bombări anticlinale în Subcarpații de Curbură.

Morfologic s-au produs mai multe acțiuni:

-adâncirea sacadată a râurilor care au creat văi cu 3-8 terase;

-colmatarea lacurilor existente la începutul cuaternarului în Câmpia Română, Câmpia de Vest;

formarea unui relief glaciar complex în Carpați la o altitudine mai mare de 2000 m;

-dezvoltarea societății omenești care în ultimul mileniu (în special în ultimile secole s-a impus
prin diverse acțiuni în procesele de modelare ale versanților și albiilor.

III.Principalele unități morfostructurale ale reliefului României.

1.Orogenul Carpatic
Orogenul Carpatic s-a format în ciclurile distensiv–compresiv ale bazinului geosinclinal carpatic,
deschis în Triasic. Acest bazin avea o poziţie pericratonică, fiind situat, spre deosebire de cel
nord-dobrogrean, într-o zonă de margine a plăcii euroasiatice. A funcţionat până în tectogenezele
târzii ale orogenezei alpine. În urma evoluţiei acestui geosinclinal pe teritoriul ţării noastre s-au
format, morfostructurile Orogenului Carpatic, care ocupă mai mult de jumătate din suprafaţa

7
ţării. Marginile estică şi sudică (externe) peste care se suprapune în prezent aria subcarpatică, fac
parte din Orogenul Carpatic.

Procesele orogenetice carpatice se grupează conform modelului Wilson-Reading, în două

cicluri:

- ciclul distensiv, în aceast timp se fragmentează scoarţa sialică (continentală) şi se deschide în

Permian-Triasic), într-o poziţie vestică, riftul transilvan (tethysian). Mai târziu, în Jurasic, se
deschide spre est riftul dacidelor externe;

-ciclul compresiv, închiderea zonelor oceanice după două paleoplane de consum Benioff (zone
de subducţie) plasate, unul în faţa estică a Apusenilor şi unul în faţa Carpaţilor Orientali, are loc
începând din Cretacicul inferior, mai timpuriu în zona vestică. Cele două aliniamente de consum
au determinat un vulcanism acid de subducţie, atât în Carpaţii Meridionali şi Apuseni
(vulcanismul banatitic: Cretacic superior-Paleocen), cât şi în Carpaţii Orientali şi Munţii Apuseni
(catenele vulcanice neogene).

Pe continentul european Catena carpatică reprezintă o unitate geomorfologică semnificativă,

care încep de la culoarul Viena - Bratislava (traversat de Dunăre) şi ajung în Valea Timocului
(la sud de Dunăre). Au o lungime de cca. 1500 km şi o suprafaţă de 170000 km2.

Carpaţii sunt divizaţi în trei sectoare geomorfologice bine puse în evidenţă: Carpaţii Nord-
Vestici, Carpaţii de Mijloc şi Carpaţii Sud-Estici. Aceştia din urmă au o pondere de 54% din
lanţul carpatic şi se dezvoltă aproape în totalitate pe teritoriul României.

Pe teritoriul României, în cadrul Catenei carpatice, au fost separate unităţi fizicogeografice de

ordinul III, denumite în raport cu poziţia faţă de Depresiunea Transilvaniei: Carpaţii Orientali,
Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali.

Unităţile carpatice româneşti prezintă din punct de vedere gelogic nişte particularități, care s-
au reflectat în trăsăturile morfometrice şi morfografice ale acestora. Astfel:

- în Carpaţii Orientali există o zonă tipică de fliş, în Carpaţii Meridionali s-a dezvoltat o zonă
redusă de fliş, iar în Munţii Apuseni s-a dezvoltat un fliş atipic;

- în toate cele trei unităţi există resturi ale scoarţelor oceanice, reprezentate de complexele de roci
ofiolitice (roci bazice şi ultrabazice);

8
- în toate cele trei segmente carpatice se găsesc produse ale vulcanismului de subducţie, acid şi
intermediar: aliniamentul de corpuri subvulcanice banatitice, de vârstă cretacic superior –
paleocenă (magmatismul laramic manifestat în Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni); catenele
vulcanice neogene din Carpaţii Orientali şi Munţii Apuseni.

1.1.Carpații Orientali
Morfologia bazinului a determinat separarea a două subbazine, separate de un rid:

a. în vest – bazinul flişului intern (se formează pânzele de Ceahlău şi de Teleajen);

b. în est - bazinul flişului extern (se formează pânzele de Audia, de Tarcău şi de Vrancea);

Închiderea bazinului se produce succesiv de la vest la est, în mai multe faze tectogenetice. În
acelaşi sens sunt şariate şi pânzele Orogenului Carpaţilor Orientali:

a. În tectogeneza laramică (Cretacic terminal) – este structurată, înălţată şi şariată spre est
partea vestică a bazinului flişului intern, luând naştere dacidele externe (Pânza de Ceahlău are
dezvoltarea cea mai mare);

b. În tectogenezele stirice (Burdigalian şi Badenian) – sunt structurate, înălţate şi şariate spre est
partea estică a bazinului flişului intern şi depozitele acumulate în bazinul flişului extern, luând
naştere pânzele moldavidice (de Teleajen şi respectiv de Audia, de Tarcău şi de Vrancea).

1.2.Carpații Meridionali
Tectogeneza austrică – mezocretacică: se produce şariajul pânzelor supragetice peste Pânza
getică; pânza getică suferă un uşor şariaj peste domeniul danubian, antrenând în bază depozitele
Pânzei de Severin.

Tectogeneza laramică – intrasenoniană: se produce şariajul principal al Pânzei getice peste

Autohtonul danubian, antrenând în bază dacidele externe şi purtând la partea superioară pânzele
supragetice. Practic, Autohtonul danubian este acoperit în întregime de către pânzele getică şi de
Severin; ulterior, partea sudică de la vest de Olteţ este puternic erodată, descoperind de sub
Pânza getică pe areale extinse depozitele autohtonului în semifereastra danubiană şi, pe suprafeţe
mai restrînse, în M-ţii Mehedinţi și Podișul Mehedinți, depozitele Pânzei de Severin. Pânza

9
getică se păstrează sub forma unor petice de acoperire (peticul Godeanu, Vălari, în Podişul
Mehedinţi etc.)

1.3. Munții Apuseni

Se remarcă prin complexitate structurală, alcătuire variată și evoluție distinctă în două subunități.

Subunitatea central-nordică (Munții Apuseni de Nord) ocupă cea mai mare parte din Munții
Apuseni (Munții Pădurea Craiului, Gilău, Zarand, etc.) fiind alcătuită mai întâi de roci cristaline
(micașisturi, paragnaise, cuarțite, egtc.) de vârstă proterozoic superior-paleozoic care sunt
străpunse de intruziuni magamtice (granite, gabrouri). Peste ele există regional roci sedimentare
acumulate în mai multe cicluri (conglomerate, gresii) , dar și unele magmatite din cretacic
(andezite, dacite, granite). Subunitatea a luat naștere în jurasic prin realizarea mai întâi a unui rift
ce-a separat microplaca panonică de cea transilvană urmată de o expansiune a fundului bazinului
prin deplasarea microplăcii Panonice care presează depozitele dând naștere la două pânze
(Codru, Biharia) și la magmatism.

Subunitatea sudică (Munții Apuseni de Sud) se află în sud-est ( Munții Drocea, Metaliferi,
Trascău) . În jurasicul mediu aici funcționează un rift ce-a dat magmatite bazaltice; sedimentarea
este jurasic superior-calcare și cretacic de tip fli. În miocen reactivarea fracturilor conduce la
vulcanism produs în mai multe faze.

2.Avanfosa carpatică și Depresiunea Getică

Se află la contactul orogenului carpatic cu regiunile de platformă și corespunde ca relief
Subcarpaților și Podișului Getic. Este alcătuită din două subunități separte de falia Dâmboviței.

La vest de aceasta (Subcarpații Getici și Podișul Getic) depresiunea s-a realizat la finele
paleogenului și are fundamnet carpatic (în nord) și de platformă (în sud) separate de falia
pericarpatică.

La est de Dâmbovița (Subcarpații Moldovei și de Curbură) depresiunea este mai nouă (neogenă)
și are un fundament care aparține platformelor ce coboară și pătrund sub unitățile de margine ale
Carpaților.

10
3.Unitățile de platformă

3.1 Platforma Moldovenească

Poziţia structurală în Europa – situată în partea sud-vestică a Platformei Europei Orientale
(Est-Europeană = Podolică = Rusă). Vârsta: Proterozoic mediu - momentul cratonizării
fundamentului continental Baltica. Poziţia - este situată în faţa Carpaţilor Orientali, fiind cea
mai veche unitate de platformă de pe teritoriul României.

Limite: - în nord – marginea nordică a platformei, cel mai probabil, coincide cu limita nordică a
blocului tectonic al Moldovei de Nord, figurat pe Harta regionării tectonice a Podișului
Moldovenesc; Bilinchis, 1992; - în parte de est – falia Nistrului separă platforma de Scutul
ucrainean; - în partea de vest – falia pericarpatică, care delimitează platforma de molasa
pericarpatică (Pânza subcarpatică). La suprafaţă poate fi urmărită, de la nord la sud, pe
aliniamentul localităţilor Vicov (râul Suceava), Solca (pr. Solca), Păltinoasa (râul Moldova), Tg.
Neamţ (pr. Ozana), Buhuşi (râul Bistriţa). Spre vest se afundă sub Orogenul, fiind verificată cu
foraje executate din zona flişului carpatic, la Putna (un afluent de dreapta al Sucevei), Frasin (pe
râul Moldova), Cuejdiu (afluent al Bistriţei) etc.; - în partea de sud – falia Fălciu-Plopana.

Soclul nu aflorează pe teritoriul României, acesta fiind cercetat în foraje executate la: - Todireni
(la -950 m); - Bătrâneşti (la -1008 m); - Iaşi (la -1121 m); - Popeşti (la -1370 m); - Bodeşti (–
3950 m). Alcătuirea soclului: - podolic = soclu proterozoic; - scitic = soclu epicadomian sau
proterozoic; - valah = soclu paleozoic.

Litologia: - roci cuarţo-feldspatice; - gnaise oculare; - paragnaise cu plagiocalzi; - intruziuni

granitoidice.

Cuvertura este alcătuită exclusiv din roci sedimentare, acumulate în trei megacicluri de
sedimentară marină, separate de perioade de exondare. În timpul megaciclurilor s-au înregistrat
întreruperi de sedimentare mai scurte (lacune de sedimentare marcate de suprafețe de
discordanțe). În intervalele de exondare care separă megaciclurile de sedimentară marina s-au
format paleoreliefuri, conservate sub depozitele ciclurilor de sedimentare mai noi; Cele mai
vechi roci din cuvertură care aflorează sunt cretacice; Grosimea depozitelor cuverturii creşte
de la est spre vest şi de la nord spre sud, atingând grosimi de 6100 m; Litologic este alcătuită din
alternanţe de roci clastice (epiclastice și piroclastice), chimice și biotice.

11
3.2. Platforma Scitică
Vârsta platformei este Paleozoic inferior. Platforma Scitică este o unitate de platformă tipică, cu
o cuvertură sedimentară de grosime mare, care acoperă un fundament cristalin.

Fundamentul nu a fost interceptat în nici un punct în forajele executate, cel mai adânc
oprindu-se în depozitele paleozoice (Devonian). Prin analogie cu unităţile de platformă limitrofe
s-au formulat trei ipoteze privind natura soclului:

a. Soclul ar fi de natură podolică, ceea ce a argumentat interpretarea că unitatea ar reprezenta o

treaptă afundată a Platformei Moldoveneşti;

b. Soclu cristalin este de tip central-dobrogean (moesic);

c. Soclul ar avea o alcătuire mixtă, podolico-moesic.

Cuvertura este alcătuită exclusiv din roci sedimentare, acumulate în patru megacicluri de
sedimentară marină, separate de perioade de exondare. În aceste perioade în care au luat naştere
paleoreliefuri: a. Cambrian – Carbonifer inferior Exondare b. Permian – Triasic inferior
Exondare c. Jurasic – Cretacic – Eocen Exondare d. Badenian superior – Romanian
Exondare - Relieful actual.

Cele mai vechi roci din cuvertură care aflorează sunt de vârstă chersoniană. Grosimea
depozitelor cuverturii creşte de la est spre vest şi de la nord spre sud. Litologic este alcătuită din
alternanţe de roci epiclastice, recifale şi piroclastice.

3.3. Platforma Moesică

Cuvertura este alcătuită din roci sedimentare, acumulate în cinci megacicluri de sedimentară
marină, separate de perioade de exondare. În aceste perioade în care au luat naştere
paleoreliefuri: a. Cambrian – Carbonifer inferior Exondare b. Permian – Triasic inferior
Exondare c. Jurasic – Cretacic Exondare d. Eocen - ?Oligocen Exondare e. Badenian
superior – Pleistocen mediu Exondare - Relieful actual.

Cele mai vechi roci din cuvertură care aflorează sunt Jurasice. Litologic este alcătuită din
alternanţe de roci epiclastice, organogene şi piroclastice.

12
Geomorfologic, peste Platforma Valahă se suprapune în partea nord și de nordvest (la nord de
linia Pleniţa-Craiova-Slatina) Podişul Getic. Ca urmare a înălţării tectonice are un relief
fragmentat, cu înălţimi până la 300 m. În rest se suprapune Câmpia Română (Câmpia Dunării de
Jos), care este o câmpie tânără, cuaternară. Altudinal, relieful scade de la nord la sud şi de la sud-
vest la nord-est. Pe partea stângă a Jiului, între Craiova şi Dunăre, precum şi pe partea dreaptă a
Râurilor Ialomiţa şi Călmăţui (Bărăgan), apare un relief holocen, de dune.

IV.Concluzii
Formarea reliefului României este rezultatul unor procese care s-au desfășurta pe parcursul a 1
miliard de ani.

Din punct de vedere structural există trei unități distincte: unități de platformă care s-au format la
începutul evoluției și care în paleozoicul inferior erau deja rigide cu marginile fragmentate în
microplăci cu porțiuni de uscat și de bazine marine cu relief fragmentat; uniăți de orogen vechi,
hercinic și kimmeric rezultate din presiunea microplăcilor asupra foselor din bazinele marin; s-au
format cordiliere care s-au adăugat la uscat sau au constituit insulele cristaline vechi în bazinele
tectonice; unități de orogen nou, alpine, rezultate prin presiunile exercitate de microplăci asupra
foselor umplute cu materiale sedimentare; fracturile profunde au favorizat ridicarea unor blocuri
sau coborârea altora, dar și erupții vulcanice bazice în paleozoic-mezozoic inferior și acide în
mezozoic superior-neozoic.

În cuaternar s-a întregit ansamblul reliefului prin adăugarea în urma exondării a câmpiilor,
dealurilor joase, a Deltei Dunării regiuni care însumează peste 1/3 din întreg teritoriul României;
glaciațiunea și dezvoltarea societății umane a avut un rol esențial în peisajele morfologice
actuale.

Rezultatul evoluției este consemnat în mai multe tipuri de uniăți morfo-structurale cu diverse
trepte de relief (suprafețe și nivele de eroziune în munți și dealuri; piemonturi, conuri aluviale în
podișuri și pe contactul cu depresiunile și câmpiile; terase și lunci în lungul văilor, etc).

13
 Bibliografie
1.Badea Lucian, 1983, Geografia fizică a României, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, 662 p.

2. Irimuş Ioan Aurel, 2003, Geografia fizică a României, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,
249 p.

3. . Rădoane Nicolae, 2002, Geografia fizică a României, Editura Universităţii din Suceava,
Suceava, 283 p.

4. Grigore Posea, 2006, Geografia fizică a României, Editura Fundației “România de Mâine”,
București, 2 vol.

5. Ielenicz Mihai, Pătru Ileana Georgeta, 2011, Geografia fizică a României, Editura
Universitară, București, vol. 1, 256 p.

6.Juravle Doru-Toader, 2009, Geologia României, Editura Stef, Iași, vol.1, 112 p.

7.Juravle Doru-Toader, 2015, Geologie Generală, Editura Stef, Iași, 210 p.

https://project.geo.msu.edu/geogmich/Precambrian.html

https://www.livescience.com/37584-paleozoic-era.html

https://www.sciencedirect.com/sdfe/pdf/download/eid/3-s2.0-B012369396900959X/first-page-
pdf

https://www.nps.gov/articles/000/mesozoic-era.htm

https://www.scholastic.com/teachers/articles/teaching-content/mesozoic-era/

https://www.usgs.gov/science-support/osqi/youth-education-science/cenozoic

https://ucmp.berkeley.edu/cenozoic/cenozoic.php

https://www.sciencedirect.com/topics/earth-and-planetary-sciences/cenozoic-era

https://www.britannica.com/science/Quaternary

https://www.britannica.com/science/paleogeography

https://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/geologie/Evolutia-paleogeografica-si-tr41.php

14