TEMA 5.

CONTABILITATEA CREANŢELOR ȘI NUMERARULUI

5.1. Aspecte generale privind creanțele componența, clasificarea și evaluarea acestora;
5.2. Contabilitatea creanţelor comerciale;
5.4. Contabilitatea creanţelor bugetului;
5.5. Contabilitatea creanţelor personalului;
5.7. Contabilitatea numerarului.

5.1. Aspecte generale privind creanțele componența, clasificarea și evaluarea acestora;

Potrivit SNC „Creanţe şi investiţii financiare” creanţele sunt drepturi ale entităţii ce decurg din
tranzacţii sau evenimente trecute şi din stingerea cărora se aşteaptă intrări (majorări) de resurse
care încorporează beneficii economice.

Pentru organizarea contabilităţii creanţelor este necesară o clasificare a acestora (desenul 1).

La recunoaşterea iniţială, creanţele se evaluează la valoarea nominală, inclusiv impozitele şi

taxele calculate în conformitate cu legislaţia în vigoare (de exemplu, taxa pe valoarea adăugată,
accize, alte impozite şi taxe).

Creanţele exprimate în valută străină (moneda naţională a unui stat străin sau moneda unei
uniuni monetare de state străine, precum şi unităţile băneşti şi cele de decontare internaţionale)
se reflectă la suma echivalentă în monedă naţională calculată în baza ratei de schimb a Băncii
Naţionale a Moldovei la data tranzacţiei.

În situaţiile financiare creanţele se reflectă la valoarea contabilă. Dacă la data raportării, suma
mijloacelor încasate în urma stingerii unor creanţe depăşeşte valoarea recunoscută a acestora,
diferenţa respectivă se înregistrează ca datorii.

Valoarea contabilă a creanțelor comerciale se determină ca diferența dintre valoarea nominală

sau ajustată și suma provizioanelor (corecțiilor) pentru creanțele compromise.

Derecunoaşterea (eliminarea din bilanţ) creanţelor poate fi efectuată prin stingerea acestora (de
exemplu, încasarea numerarului, trecerea în cont (decontarea) avansurilor primite, compensarea
datoriilor).
Notă. Parte afiliată- entitate sau persoană fizică care controlează sau sunt controlate, au influență
semnificativă (20%-50% în capitalul social)sau sunt influențate semnificativ de cealaltă parte în
politicile financiare și operaționale

5.2. Contabilitatea creanţelor comerciale

Creanţele comerciale apar în procesul comercializării (vânzării) diferitor bunuri şi prestării

serviciilor contra plată şi sânt condiţionate de faptul că momentul transmiterii drepturilor de
proprietate cumpărătorilor (clienţilor) nu coincide cu momentul achitării numerarului sau a
echivalentelor acestuia de către beneficiari.

În conformitate cu SNC ,,Creanțe și investiții financiare” creanţele comerciale se înregistrează în

contabilitate la valoarea nominală indicată în documentele justificative. De obicei creanţa unui
cumpărător constă din următoarele elemente:

valoarea de vânzare a bunurilor livrate sau serviciilor prestate în baza preţurilor de vânzare libere
negociate între părţi şi indicate în contractele încheiate;
suma taxei pe valoarea adăugată calculată conform cotelor în vigoare;
suma accizelor calculate conform cotelor în vigoare;
alte impozite și taxe.
Derecunoaşterea creanţelor comerciale poate fi efectuată prin stingerea acestora (de exemplu,
încasarea numerarului, trecerea în cont (decontarea) a avansurilor primite, compensarea
datoriilor).

Operaţiunile ce ţin de apariţia şi stingerea creanţelor comerciale se perfectează cu următoarele

documente: factură fiscală; declaraţie privind compensarea, scrisoare de accept privind
compensarea şi act de compensare; ordin de plată, cerere de plată, dispoziţie de încasare şi extras
de cont; balanţă de verificare a rezultatelor inventarierii, notă informativă, proces-verbal al
comisiei de inventariere şi ordin (dispoziţie) al conducătorului entității; notă contabilă etc.
Informaţia din facturile fiscale eliberate cumpărătorilor este trecută în Registrului de evidenţă a
livrărilor, care se întocmeşte lunar şi include informaţia cu privire la data întocmirii şi numărul
documentului în baza căruia se face înregistrarea; denumirea şi codul fiscal al debitorului;
valoarea fără TVA a livrărilor (serviciilor); suma TVA şi valoarea totală, inclusiv TVA. Ulterior
datele din Registrul de evidenţă a livrărilor serveşte pentru efectuarea înregistrărilor contabile în
registrele de evidenţă sintetică a creanţelor comerciale.

Generalizării informaţiei privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor comerciale ale

debitorilor neafiliaţi din ţară şi din străinătate este destinat contul de activ 221 “Creanţe
comerciale”. În debit se reflectă apariţia creanţelor în baza documentelor acceptate spre plată de
către cumpărători (clienţi), iar în credit – stingerea, decontarea sau micşorarea lor. Soldul
contului este debitor şi reprezintă mărimea creanţelor respective la finele lunii, trimestrului sau
anului. În bilanţ acest sold se înscrie în rândul 300 „Creanțe comerciale”.

Evidenţa analitică a creanţelor aferente facturilor comerciale se ţine pe fiecare debitor în parte cu
indicarea termenului de formare şi achitare.

Pe măsura apariţiei/majorării creanţelor comerciale se întocmesc urătoarele formule contabile:

debit contul 221, credit contul 611 – la valoarea de vînzare (fără TVA) a produselor, mărfurilor,
activelor biologice circulante şi serviciilor comercializate altor entități şi persoane;

debit contul 221, credit contul 612 – la valoarea de vînzare (fără TVA) a materialelor şi
obiectelor de mică valoarea şi scurtă durată comercializate altor entități şi persoane;

debit contul 221, credit contul 534 – la suma T.V.A. aferentă valorii de vînzare (contractuale) a
activelor şi serviciilor comercializate;

debit contul 221, credit contul 622 – la suma diferenţelor de curs valutar favorabile aferente
creanţelor comerciale;

debit contul 221, credit contul 241, 242, 243, 244 – returnarea numerarului încasat în plus de la
cumpărători, precum şi pentru bunurile returnate sau ale căror preţuri au fost reduse;

debit contul 221, credit contul 161 – la trecerea creanţelor comerciale pe termen lung în
categoria creanţelor comerciale curente;
debit contul 161, 223, 231, 221 etc. credit contul 221 – decontarea CC ale unui debitor pe seama
creanţelor altui debitor (cesiunea creanţelor)

debit contul 221, credit contul 222 –restabilirea CC (fără TVA) decontate anterior ca creanţe
compromise pe seama provizioanelor constituite;

Pe măsura stingerii/diminuării creanţelor comerciale se întocmesc urătoarele formule contabile:

debit contul 722, credit contul 221 – la suma diferenţelor de curs valutar nefavorabile aferente
creanţelor comerciale;

debit contul 211,216, 217 sau 833, credit contul 221 – decontarea CС (fără TVA) aferente
bunurilor vîndute anterior, returnate de la cumpărătorii (în perioadele de gestiune următoare);

debit conturile 241, 242, 243, 244, credit contul 221 – la încasarea numerarului în scopul
achitării creanţelor comerciale;

debit contul 521,544, 532 etc, credit contul 221 – stingerea creanţelor comerciale prin
compensarea datoriilor;

debit contul 423, 523, credit contul 221 – stingerea creanţelor comerciale pe seama avansurilor
primite anterior;

debit contul 222, credit contul 221 – la decontarea din contul provizioanelor constituite a
creanţelor comerciale compromise (fără T.V.A.);

debit contul 712, credit contul 221 – la decontarea creanţelor comerciale compromise (fără
T.V.A.) la cheltuielile curente (în cazul neconstituirii provizionului).

Stingerea creanţelor are loc nu doar prin încasarea ulterioară a acestora, dar şi pe seama
avansurilor primite:

Dt 523 „Avansuri primite curente”

Ct 221 „Creanţe comerciale”.

Notă: La suma avansului primit de la cumpărător (client) se întocmeşte formula contabilă:

Dt 241 „Casa”

Dt 242 „Conturi curente în monedă naţională”

Dt 243 „Conturi curente în valută străină”

Ct 523 „Avansuri primite curente”.

Este necesar de menţionat că în cazul în care entitatea primeşte avans de la cumpărători

(clienţi), trebuie să calculeze TVA de la suma avansului primit. Această operaţiune se
contabilizează prin formula contabilă:

Dt 225 „Creanţe ale bugetului”

Ct 534 „Datorii faţă de buget”.

Ulterior, după înregistrarea creanţei comerciale în Registrul livrărilor, suma TVA

aferentă avansului primit se trece în cont:

Dt 534 „Datorii faţă de buget”

Ct 225 „Creanţe ale bugetului”.

Un moment important pentru contabilitatea creanţelor comerciale este contabilizarea diferenţelor

de curs valutar aferente creanţelor exprimate în valută străină. Diferenţele de curs valutar şi de
sumă aferente creanţelor se contabilizează în conformitate cu prevederile SNC „Diferenţe de curs
valutar şi de sumă”.

Diferenţă de curs valutar este diferenţă care rezultă din recalcularea valutei străine în monedă
naţională la diferite cursuri oficiale ale leului moldovenesc, iar diferenţă de sumă – diferenţă care
rezultă din recalcularea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută străină sau unităţi
convenţionale la diferite cursuri oficiale ale leului moldovenesc sau cursuri de schimb stabilite în
contractele încheiate între rezidenţii Republicii Moldova.

În evidența contabilă atît diferențele de curs valutar (conturile contabile 622, 722), cît și
diferențele de sumă (conturile 622, 722) se reflectă în componența veniturilor (cheltuielilor) din
activitatea financiară (au același conținut economic).

În situaţia în care în urma recalculării creanţei comerciale în valută străină (sau la data decontării
creanțelor) se constată diferenţa de sumă favorabilă se întocmeşte formula contabilă:

Dt 221 „Creanţe comerciale”

Ct 622 „Venituri financiare”.

Diferenţa nefavorabilă de sumă rezultată din recalcularea creanţei comerciale exprimate în valută
străină (sau la data decontării creanțelor în valută străină) se contabilizează cu ajutorul formulei
contabile:

Dt 722 „Cheltuieli financiare”

Ct 221 „Creanţe comerciale”.

Calcularea TVA de la diferenţele favorabile de sumă aferente creanţelor:

Dt 221, 226, 234, Ct 534

Stornarea TVA anterior calculată aferente diferenţelor nefavorabile de sumă aferente creanţelor:

Dt 221, 226, 234, Ct 534

În conformitate cu cerinţele SNC „Creanţe şi investiţii financiare” creanţele comerciale

recunoscute iniţial se ajustează în cazul:
ü acordării reducerilor de preţ după vânzarea bunurilor/prestarea serviciilor;

ü acordării de bonusuri pentru îndeplinirea condiţiilor contractuale;

ü returnării bunurilor vândute;

ü corectării erorilor etc.

Contabilizarea ajustării creanţelor comerciale:

1. În situaţia în care recunoaşterea iniţială şi ajustarea creanţelor (fără TVA) au loc în aceiaşi
perioadă de gestiune:

Dt 221 Ct 611 în storno - la valoarea de vânzare a stocurilor returnate;

Dt 711, Ct 216,217 în storno – la costul produselor și mărfurilor returnate;

Dt 221, Ct 534 în storno – la suma TVA aferentă.

2. În cazul în care recunoaşterea iniţială şi ajustarea creanţelor (fără TVA) au loc în perioade de
gestiune diferite:

Dt 712, Ct 221 - la suma diferenţei dintre valoarea de vânzare şi costul stocurilor returnate;

Dt 216, 217 Ct 221 – la costul stocurilor returnate;

Dt 221, Ct 534 în storno – la suna TVA aferentă creanțelor ajustate.

5.4. Contabilitatea creanţelor bugetului

În procesul activităţii de antreprenoriat între entităţi şi buget apar diverse şi multiple relaţii
condiţionate de necesitatea virării sau recuperării anumitor impozite şi taxe.

Creanţele bugetului includ:

impozitele şi taxele achitate în avans/rate,

sumele plătite în plus la buget,
diferenţa dintre suma T.V.A. trecută în cont şi calculată, suma T.V.A. aferentă avansurilor
primite,
accizele aferente procurărilor pentru trecerea ulterioară în cont,
alte impozite și taxe achitate în avans sau plătite în plus.
Recunoaşterea creanţelor bugetului se efectuează în baza extrasului din contul bancar al entităţii,
la care se anexează copia ordinului de plată ce confirmă virarea mijloacelor băneşti în contul
Trezoreriei.

În practică de cele mai multe ori creanţele bugetului apar la capitolul a trei tipuri principale ale
impozitelor şi taxelor generale de stat: impozitului pe venit, taxei pe valoarea adăugată şi
accizelor.

În cazul impozitului pe venit creanţele bugetului sânt generate preponderent de efectuarea unor
plăţi excesive (peste sumele datoriilor reale determinate la finele anului de gestiune), de achitarea
impozitului în avans (în rate) în cursul anului de către contribuabili, precum şi de reţinerea
anumitor sume ca parte a acestui impozit la sursa de plată.

Potrivit art. 13 din Codul fiscal persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova,
care desfăşoară activitate de întreprinzător, persoanele care desfăşoară servicii profesionale,
precum şi persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiţiei și în domeniul
sănătății, care, pe parcursul perioadei fiscale, obţin venit din orice surse aflate în Republica
Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova sunt subiecţi ai impunerii
cu impozitul pe venit.

Modul, forma şi locul achitării impozitului sînt reglementate de Codul fiscal al Republicii
Moldova.
Suma impozitului pe venit datorat bugetului se calculă la finele anului de gestiune de către
contribuabil, însă achitarea acestuia se efectuează în cursul anului de gestiune, care poate fi plătit
direct, în rate trimestriale şi indirect – prin reţineri la sursa de plată.

În conformitate cu art. 84 al Codului fiscal agenţii economici (cu excepția entităților care au ales
regimul fiscal prevăzut de capitolul 71 (întreprinderile mici și mijlocii) din Codul fiscal) sunt
obligaţi să achite, nu mai târziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie ale anului
fiscal, sume egale cu 1/4 din:

a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit pentru anul respectiv sau

b) impozitul ce urma să fie plătit pentru anul precedent.

Entitățile agricole, entitățiile ţărăneşti (de fermier), sunt obligate să achite impozitul în rate,
dispun de dreptul de a achita impozitul în două etape: 1/4 din suma indicată la alin.(1) lit.a) sau
b) – pînă la 25 septembrie şi 3/4 din această sumă – pînă la 25 decembrie ale anului fiscal.

Metoda de calculare şi mărimea plăţilor în avans a impozitului pe venit se stipulează în

politicile contabile a entităţii la începutul anului de gestiune prin ordinul conducerii acesteia.
Conform primei metode, suma impozitului pe venit se prognozează la începutul anului de
gestiune sau de la începutul activităţii entităţii, reieşind din sumele planificate ale venitului
impozabil, cheltuielilor şi veniturilor în evidenţa financiară, ajustărilor cheltuielilor şi veniturilor
în scopuri fiscale şi în funcţie de alţi factori.

Impozitul pe venit ce urmează a fi achitat în rate conform metodei a doua se determină ca

¼ din impozitul pe venit calculat spre plată pe anul precedent.
Sumele impozitului pe venit achitat în timpul anului sau reţinut la sursa de plată reprezintă
avansuri ale impozitului pe venit şi la sfârşitul anului de gestiune are loc o compensare a
impozitului pe venit calculat prin trecere în cont.

Trecerea în cont reprezintă sumele scăzute din impozitul pe venit care urmează a fi
achitat la sfârşitul anului de gestiune.

În cazul taxei pe valoarea adăugată creanţele bugetului sânt generate preponderent de

următoarele circumstanţe:

a) depăşirea sumelor T.V.A. aferente procurărilor faţă de sumele T.V.A. aferente livrărilor
impozabile efectuate în perioada fiscală (luna calendaristică) respectivă;
b) necesitatea restituirii taxei pe valoarea adăugată în legătură cu faptul că entitatea a efectuat
livrări care se impozitează la cota zero, adică a exportat produse şi servicii;

c) primirea avansurilor sau plăţilor prealabile integrale în contul viitoarelor livrări impozabile de
bunuri materiale şi servicii.

În cazul accizelor creanţele bugetului apar în următoarele împrejurări:

la procurarea de către entitate a materiilor prime şi materialelor supuse accizelor care în

continuare sânt prelucrate sau utilizate pentru obţinerea (producerea) altor bunuri supuse
accizelor;
la restituirea accizului achitat aferent materiilor prime şi materialelor procurate care în continuare
au fost prelucrate sau utilizate pentru producerea altor bunuri accizate destinate exportului.
Operaţiunile ce ţin de apariţia, trecerea în cont şi stingerea creanţelor bugetului se perfectează cu
următoarele documente primare:

ordin de plată şi extras de cont;

informaţie prezentată de terţi privind impozitul pe venit reţinut la sursa de plată;
cerere privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, accizelor şi sumelor plătite în plus ale
impozitului pe venit sau altor impozite şi taxe;
notă contabilă etc.
Generalizării informaţiei privind existenţa, înregistrarea şi achitarea creanţelor bugetului este
destinat contul de activ 225 „Creanţe ale bugetului”. În debit se reflectă achitarea impozitului pe
venit în avans (în rate) şi majorarea creanţelor în cauză, iar în credit – trecerea în cont, achitarea
şi decontarea creanţelor în conformitate cu actele legislative şi normative în vigoare. Soldul
contului este debitor şi reprezintă sumele datorate de buget entității la finele lunii, trimestrului
sau anului. În bilanţ acest sold se înscrie în rândul 320 „Creanțe ale bugetului”.

Pe măsura apariţiei/majorării creanţelor bugetului se întocmesc formulele contabile:

debit contul 225, credit contul 242 – la achitarea în rate a impozitului pe venit pe parcursul
anului fiscal;

La finele perioadei de gestiune se calculează suma impozitului pe venit datorat bugetului în

conformitate cu cerințele CF, care se indică în Declarația cu privire la impozitul pe venit și se
înregistrează astfel:
Dt 731, Ct 534

debit contul 225, credit contul 534 – la suma impozitului pe venit reţinut din dividendele
intermediare plătite din contul profitului anului de gestiune curent;

debit contul 225, credit contul 534 – la calcularea T.V.A. aferentă avansurilor primite în contul
viitoarelor livrări impozabile de bunuri şi servicii;

Notă: De menționat că potrivit art. 108 (5), CF dacă factura fiscală este eliberată sau plata este
primită până la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data eliberării facturii
fiscale sau data primirii plății, în dependență de ce are loc mai întâi. Astfel, la primirea avansului
de la cumpărători, în contul livrării impozabile ulterioare, entitatea constată creanță a bugetului
cu privire la suma TVA aferentă avansului primit, Ulterior după efectuarea livrării, suma TVA
aferentă avansului primit se trece în cont.

debit contul 225, credit contul 534 – la diferenţa dintre sumele T.V.A. trecute în cont şi calculate
(formula contabilă se întocmeşte la finele perioadei de gestiune în cazul cînd în contul 534 se
formează sold debitor);

debit contul 225, credit contul 534 – la sumele T.V.A. şi accizelor solicitate spre restituire din
buget în baza cererilor depuse de către entități;

debit contul 225, credit contul 521, 544 – la suma accizelor de la cantitatea (valoarea) materiilor
prime şi materialelor supuse accizelor care în continuare sânt prelucrate sau utilizate pentru
obţinerea (producerea) altor bunuri supuse accizelor;

debit contul 225, credit contul 534 – la suma altor impozite şi taxe plătite în plus la buget
(această operaţiune se reflectă la finele perioadei de gestiune.

Pe măsura stingerii/diminuării creanţelor bugetului se întocmesc formulele contabile:

debit contul 534, credit contul 225– la trecerea în cont a sumelor impozitului pe venit calculate şi
reţinute pe parcursul anului fiscal (în limita sumelor calculate ale datoriilor curente privind
impozitul pe venit);
debit contul 242, credit contul 225 – la sumele T.V.A. şi accizelor restituite în baza cererilor
depuse de către entități, precum şi la încasarea din buget a sumelor plătite în plus;

debit contul 534, credit contul 225 – la trecerea în cont a sumei accizelor aferente valorii
materialelor supuse accizelor utilizate la prelucrarea şi/sau producerea mărfurilor vîndute supuse
accizelor;

debit contul 714, credit contul 225 – reflectarea mărimii depăşirii sumei accizelor achitate
aferente materialelor supuse accizelor asupra sumei accizelor calculate aferente mărfurilor
supuse accizelor, rezultate din prelucrarea materialelor menţionate

debit contul 714, credit contul 225 – la suma creanţelor bugetului decontate la expirarea
termenului de prescripţie.

Evidenţa analitică a creanţelor bugetului se ţine pe tipuri de impozite, taxe, plăţi şi pe termene de
restituire a acestora din buget, iar evidenţa sintetică – în registrul contabil corespunzător.

5.5. Contabilitatea creanţelor personalului

Titularii de avans sunt angajații entității care au primit anumite sume de numerar din casierie sau
nemijlocit de la banca licențiată unde sunt deschise conturile curente în monedă națională și alte
conturi bancare ale entității pentru îndeplinirea unor misiuni concrete (procurarea bunurilor sau
achitarea serviciilor; călătoria în alte localităţi sau la alte entități, indiferent de locul amplasării
acestora, pentru executarea obligaţiilor de serviciu; recuperarea prejudiciului material, acordarea
împrumuturilor, frecventarea seminarelor şi cursurilor de perfecţionare a pregătirii profesionale
etc.).

Numerarul se eliberează titularilor de avans spre decontare. Aceasta înseamnă că după

îndeplinirea misiunii de serviciu fiecare titular de avans trebuie să prezinte o dare de seamă (un
decont de avans) cu anexarea documentelor justificative privind sumele utilizate. Potrivit
punctului 10 din Normele pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a
Republicii Moldova, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 764 din 25 noiembrie 1992, soldul
numerarului neutilizat urmează a fi restituit în casieria entității nu mai târziu de trei zile după
expirarea termenului pentru care a fost eliberat.

Totodată trebuie de menționat că în punctul 38 din Regulamentul cu privire la delegarea

salariaților entităților din Republica Moldova este stipulată altă redacție a termenului limită de
restituire a soldului neutilizat al avansului acordat – cinci zile calendaristice după revenirea din
deplasare.

Sumele nerestituite la timp de către titularii de avans pot fi reţinute din salariu în conformitate cu
articolele 148 „Reţinerile din salariu” şi 149 „Limitarea cuantumului reţinerilor din salariu” din
Codul muncii al Republicii Moldova. La fiecare plată a salariului, indiferent de mărimea sumei
nerestituite, cuantumul total al reţinerilor nu poate să depăşească 20 % din suma care se cuvine
angajatului spre achitare. La rândul său, prin suma cuvenită spre achitare se subînţelege diferenţa
dintre salariul calculat, pe de o parte, şi reţinerile fiscale şi sociale prevăzute de legislaţia în
vigoare, pe de altă parte.

Eliberarea unui avans nou, indiferent de scopul urmărit, se permite doar cu condiţia prezentării
dării de seamă complete privind sumele primite anterior spre decontare.

Generalizării informaţiei privind existenţa, formarea şi achitarea creanţelor salariaţilor faţă de

entitate este destinat contul de activ 226 „Creanţe ale personalului”. În debit se reflectă
înregistrarea creanţelor personalului faţă de entitate, iar în credit – achitarea acestor creanţe sau
casarea lor în cazuri neordinare. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă creanţele
personalului faţă de entitate la finele perioadei de gestiune. În bilanţ acest sold se înscrie în
rândul 330 „Creanțe ale personalului”.

Din totalitatea de creanţe ale personalului un rol deosebit revine creanţelor titularilor de avans.
Ultimii reprezintă persoanele care au primit anumite sume de numerar pentru îndeplinirea unor
misiuni concrete (procurarea bunurilor sau achitarea serviciilor contra numerar, călătoria în alte
localităţi sau la alte entități indiferent de locul amplasării acestora pentru executarea obligaţiilor
de serviciu, frecventarea seminarelor şi cursurilor de perfecţionare a pregătirii profesionale ş. a.).
Lista titularilor de avans se aprobă prin ordinul sau dispoziţia conducătorului entității.

Mărimea avansului acordat salariaţilor sau altor beneficiari depinde de conţinutul sarcinii
(misiunii) de serviciu şi condiţiile realizării acesteia.

În componenţa creanţelor titularilor de avans un rol deosebit în aspect financiar, fiscal şi

managerial revine cheltuielilor de deplasare, adică numerarului eliberat pentru compensarea
cheltuielilor de transport, de cazare, de alimentare, precum şi altor cheltuieli ordinare şi necesare
care rezultă direct din scopul deplasării de serviciu. Actualmente componenţa, normele de
compensare, modul de confirmare documentară şi de decontare a cheltuielilor de deplasare sânt
reglementate de Regulamentul cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor din Republica
Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 10 din 05.01.2012.
Compensarea cheltuielilor de deplasare se efectuează pentru zilele aflării efective în deplasare,
determinate conform menţiunilor în ordinul sau în legitimaţia de deplasare şi în documentele de
călătorie prezentate, în limitele termenului pentru care salariatul a fost delegat.

Potrivit documentelor primare, salariatului delegat i se achită cheltuielile de transport pînă la

locul de destinaţie şi retur – spre locul permanent de muncă, cheltuielile pentru călătoria în
transportul public (cu excepţia taximetrelor), cheltuielile efective pentru locaţiune, diurnele,
cheltuielile pentru obţinerea paşaportului străin şi a vizei, comisioanele şi taxele bancare pentru
schimbarea valutei străine, asigurarea medicală obligatorie în străinătate etc.

Creanţe ale personalului pot apărea şi în urma cauzării entității unui prejudiciu material (furturi
de bunuri patrimoniale, rebuturi în producţie ş. a.). Modul de determinare şi de recuperare a
daunei materiale este stabilit în capitolul III „Răspunderea materială a salariatului” din Codul
muncii al Republicii Moldova.

La calcularea şi recuperarea sumelor prejudiciului material este necesar să se acorde atenţie

următoarelor aspecte:

Mărimea prejudiciului material se determină pornind de la preţurile de piaţă ale lipsurilor de

bunuri la data constatării lipsurilor;
Persoana vinovată este obligată să recupereze integral prejudiciul din lipsurile şi pierderile
bunurilor numai în cazul în care ea poartă răspundere materială deplină, în celelalte cazuri de la
persoana vinovată poate fi reţinută suma care nu depăşeşte salariul mediu lunar al acesteia;
Recuperarea de către salariatul vinovat a sumei prejudiciului material cauzat care nu depăşeşte
salariul mediu lunar al acestuia se efectuează prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea)
angajatorului care trebuie să fie emis în termen de cel mult o lună din ziua stabilirii mărimii
prejudiciului;
Veniturile obţinute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate, în partea în care
compensaţia acordată nu depăşeşte dauna materială cauzată, nu se includ în venitul impozabil;
Lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor care urmează să fie recuperate de persoanele
vinovate se califică ca ieşiri de active corespunzătoare şi se impozitează cu T.V.A. în baze
generale. În acest caz, T.V.A. se include în suma creanţelor aferente reclamaţiilor înaintate şi
recunoscute.
Modul de reflectare în contabilitate a sumelor prejudiciului material depinde de modalitatea
recuperării acestuia de persoanele vinovate: benevol sau prin instanţa judecătorească.

Operaţiunile ce ţin de evoluţia creanţelor angajaţilor generate de necesitatea recuperării daunei

materiale faţă de entitate se perfectează cu următoarele documente: proces-verbal al comisiei de
inventariere; balanţă de verificare; proces-verbal de casare a mijloacelor fixe; proces-verbal de
casare a mijloacelor de transport auto; proces-verbal de scoatere din uz a obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată; ordin (dispoziţie, decizie) al conducătorului entității; angajament de
plată scris al persoanei culpabile; hotărâre (decizie) a instanţei judecătoreşti; titlu executoriu al
instanţei judecătoreşti; factură fiscală; act de achiziţie a mărfurilor; dispoziţie de încasare; notă
contabilă etc.

Creanţe ale personalului includ şi sumele datorate entității de câtre angajaţi în legătură cu:

acordarea avansurilor în contul retribuirii muncii;

primirea împrumuturilor fără dobândă în bani sau în natură;
achitarea pensiilor alimentare în favoarea persoanelor terţe;
domicilierea în locuinţele (căminele) entităţii şi beneficierea de diverse servicii comunale
(aprovizionarea cu energie electrică, energie termică, gaze naturale sau lichefiate şi apă potabilă,
evacuarea deşeurilor, utilizarea antenei de televiziune colective, deservirea blocului locativ etc.);
închirierea obiectelor de uz casnic aflate la bilanţul entității (frigidere, arogaze, maşini de spălat
sau de cusut ş. a.).
Operaţiunile ce ţin de apariţia şi stingerea acestor creanţe se perfectează cu următoarele
documente:

dispoziţie de plată sau borderou (state) de plăţi – în baza lor se achită în numerar indemnizaţiile
de concediu;
ordin de plată şi extras de cont – ele confirmă transferarea indemnizaţiilor de concediu din contul
curent al entităţii pe cardurile bancare ale angajaţilor;
factură fiscală – se utilizează pentru calcularea veniturilor din vânzări în formă nemonetară şi
sumei T.V.A. aferentă acestora în cazul achitării salariilor în natură;
contract de împrumut, dispoziţie de plată, dispoziţie de încasare– în baza lor se reflectă acordarea
şi rambursarea împrumuturilor în numerar sau cu bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate;
titlul executoriu (sau hotărârea instanţei judecătoreşti) şi notă contabilă – servesc ca temei pentru
calcularea şi reţinerea din salariu a pensiilor alimentare care urmează a fi achitate persoanelor
terţe prin intermediul entității;
factură fiscală, act de predare a serviciilor etc. – se utilizează pentru reflectarea valorii serviciilor
comunale prestate sau a serviciilor de închiriere a diferitor bunuri;
ordin (dispoziţie) al conducătorului entității, angajament de plată scris al salariatului sau titlu
executoriu (decizie) al instanţei judecătoreşti – documentele în cauză sânt destinate stingerii
creanţelor angajaţilor prin reţinerea din salariu;
lista de inventariere a creanţelor, proces-verbal al comisiei de inventariere, act al instanţei
judecătoreşti, ordin (dispoziţie) al conducătorului entității – ele se folosesc pentru decontarea
creanţelor compromise ale salariaţilor insolvabili, decedaţi sau dispăruţi fără urmă etc.
Pe măsura apariţiei/majorării creanţelor personalului se întocmesc formulele contabile:
debit contul 226, credit conturile 241, 242, 243 – la acordarea avansurilor titularilor de avans
pentru efectuarea diferitor misiuni de serviciu;

debit contul 226, credit conturile 241, 211, 216 – la acordarea împrumuturilor fără dobândă
salariaţilor entității;

debit contul 226, credit conturile 241, 242, 244 – la achitarea indemnizaţiei de concediu în luna
predecesoare lunii acordării concediului de odihnă anual;

debit contul 226, credit contul 612 – la calcularea creanţei salariatului culpabil din componenţa
personalului scriptic al entității privind recuperarea prejudiciului material aferent lipsurilor sau
pierderilor din degradarea (deteriorarea, alterarea) diferitor active;

debit contul 226, credit contul 535 – la calcularea creanţei salariatului culpabil din componenţa
personalului scriptic al entității privind recuperarea prejudiciului material care urmează a fi
achitat în modul coordonat cu conducerea entităţii pe parcursul lunilor sau trimestrelor următoare
ale anului de gestiune curent

debit contul 226, credit contul 424 - la calcularea creanţei salariatului culpabil din statele de
personal ale entității privind recuperarea prejudiciului material care urmează a fi achitat în
perioadele (indiferent de durata acestora – o lună, câteva luni sau câţiva ani) care urmează după
data de raportare din anul curent

debit contul 226, credit contul 534 – la calcularea creanţei persoanei culpabile în mărimea taxei
pe valoarea adăugată determinată de la suma prejudiciului material care urmează a fi recuperat;

debit contul 226, credit contul 533 – la calcularea contribuţiilor individuale de asigurări sociale
de stat obligatorii aferente sumelor salariilor calculate; (această operaţiune economică are loc
concomitent cu calcularea salariilor de bază sau suplimentare, precum şi în cazul în care salariile
se calculează şi se achită în luni diferite)

debit contul 226, credit contul 531 – la reflectarea la finele perioadei de gestiune a sumei
salariilor plătite în plus din diverse cauze

debit contul 226, credit contul 611 – la calcularea venitului în formă nemonetară în legătură cu
achitarea salariilor în natură (adică cu produse de fabricaţie proprie sau mărfuri).
Pe măsura stingerii/diminuării creanţelor personalului se întocmesc formulele contabile:

debit contul 531, credit contul 226 – la recuperarea prejudiciului material prin reţinerea din
salariu, precum şi la reţinerea din salariu a contribuţiilor individuale de asigurări sociale de stat
obligatorii;

debit contul 241, 211, 216 etc., credit contul 226 – recuperarea prejudiciului material cu
numerar și/sau bunuri echivalente precum și la rambursarea împrumuturilor acordate salariaţilor
entității fără perceperea dobânzii;

debit contul 521, 544 credit contul 226 - stingerea creanței titularului de avans în baza facturilor
acceptate;

Notă: Inițial Dt 111, 123,211 etc. Ct 521 – la valoarea de procurare fără TVA;

Dt 712, 713, 821, Ct 521 – la valorea fără TVA a serviciilor achitate;

Dt 534, Ct 521 – la suma TVA;

debit contul 241, credit contul 226 – la depunerea numerarului de către personal în
casieria entității;

debit contul 112, 121, 211, 713, 821 etc. , credit contul 226 – la decontarea cheltuielilor de
deplasare suportate de titularii de avans după destinaţie;

debit contul 535, credit contul 226 – la decontarea creanţei contingente privind reclamaţia
înaintată şi nerecunoscută de către salariat care anterior, până la examinarea cazului de instanţa
judecătorească, a fost reflectată în componenţa veniturilor anticipate curente (Astfel se
procedează în cazul în care salariatul este recunoscut nevinovat de către instanţa
judecătorească.);

debit contul 532, credit contul 226 – la trecerea în cont a creanţelor şi datoriilor care se referă la
decontările cu una şi aceeaşi persoană culpabilă în cazul în care recuperarea prejudiciului
material se efectuează cu bunuri echivalente;

Notă. În prealabil, la primirea bunurilor echivalente de la persoana culpabilă în baza actului de

achiziție a mărfurilor, se întocmeşte formula contabilă: debit conturile 121 „Imobilizări corporale
în curs de execuție”, 211 „Materiale”, 212 „Active biologice circulante” etc., credit contul 532
„Datorii faţă de personal privind alte operaţii”. În afară de aceasta, în caz de necesitate de la
persoana culpabilă se reţine ca parte a impozitului o sumă în mărime de 12 % din valoarea de
piaţă a bunurilor echivalente primite, ceea ce se reflectă prin formula contabilă următoare: debit
contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”, credit contul 534 „Datorii față de
buget”.

debit contul 714, credit contul 226 – la decontarea creanţelor titularilor de avans compromise;

debit contul 722, credit contul 226 – decontarea creanţelor titularilor de avans pe seama entităţii
în cazul iertării datoriei, incapacităţii de plată a angajatului etc.

Evidenţa analitică a creanţelor personalului se ţine pe fiecare debitor, tipuri de creanţe, termene
de înregistrare şi achitare a acestora, iar evidenţa sintetică – în registrul contabil corespunzător.

5.1. Contabilitatea numerarului

Numerarul reprezintă disponibilităţi băneşti în casierie, depozite, conturi curente în monedă

naţională şi valută străină şi în alte conturi bancare.

În contabilitate numerarul se clasifică pornind de la următoarele criterii:

În dependenţă de valuta în care este exprimat numerarul poate fi:

în monedă naţională şi
în valută străină.
În dependenţă de locul păstrării şi forma de existenţă se deosebește numerar:

în casierie;
în conturi curente și în alte conturi bancare;
documente băneşti.
În funcţie de posibilitatea utilizării numerarul poat fi:
nelegat;
legat.
Numerar nelegat constituie numerarul care aparţine entității şi poate fi utilizat liber de către ea.
Numerarul legat sunt disponibilităţile băneşti care aparţin entității cu drept de proprietate, dar
care nu pot fi utilizate din cauza unor factori determinaţi. Din ele fac parte conturile bancare
sechestrate, conturile bancare blocate până la clarificarea împrejurărilor respective etc.

Pentru păstrarea numerarului, precum şi pentru efectuarea decontărilor în numerar la

întreprindere, este destinată casieria. Contabilitatea disponibilităţilor băneşti din casieriea
întreprinderii se organizează în conformitate cu „Normele pentru efectuarea operaţiunilor de casă
în economia naţională a Republicii Moldova”, aprobate prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr.764
din 25 noiembrie 1992, cu completările şi modificările ulterioare (în continuare Norme pentru
efectuarea operaţiunilor de casă).

Conform prevederilor pct.1 şi 2 din Norme pentru efectuarea operaţiunilor de casă, toate
întreprinderile de stat, întreprinderile mixte, societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere
limitată, asociaţii obşteşti etc., organizaţiile şi instituţiile de stat, indiferent de statutul lor juridic,
sînt obligate să consemneze mijloacele lor băneşti în instituţiile financiare.

Asupra operaţiunilor de casă se întocmesc documente, formularele-tip interdepartamentale ale

căror se aprobă de BNS, de comun acord, cu Ministerul Finanţelor, în mod obligator aplicate,
fără schimbări, în toate întreprinderile, indiferent de subordonarea lor departamentală şi formele
de proprietate.

Numerarul se acumulează în casierie din diferite surse. Pentru suma primită în casierie se
perfectează dispoziţia de încasare. Acest document se completează în toate cazurile, indiferent de
sursa de parvenire a numerarului și se semnează de către contabilul-şef sau altă persoană
împuternicită de acesta (casier). Plătitorilor li se înmânează ca confirmare o chitanţă semnată de
contabilul-şef sau de o altă persoană împuternicită de acesta şi de casier certificată de ştampila
casierului sau imprimata aparatului de casă care se detaşează de la dispoziţia de încasare.

Eliberarea numerarului din casele întreprinderilor se efectuează prin dispoziţii de plată sau alte
scripte întocmite în modul corespunzător (borderouri de plăţi, cereri de eliberare a numerarului,
conturi etc.)cu aplicarea ştampilei cu atributele dispoziţiei de plată. Scriptele de eliberare a
numerarului trebuiesc să fie semnate de conducătorul şi contabilul-şef ai întreprinderii sau de alte
persoane împuternicite. Dispoziția de plată servește ca dispoziție pentru casierie, în vederea
achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a avansurilor; document
justificativ de înregistrare în registrul de casă, în borderoul cumulativ și în contabilitate, în cazul
efectuării plăților potrivit dispozițiilor legale.
Semnătura de primire a banilor poate fi făcută numai cu propria mînă, cu cerneală sau cu pix.
Dispoziţiile de încasare şi chitanţele anexate, precum şi dispoziţiile de plată şi documentele ce le
substituie trebuie completate de contabilitate clar şi precis cu cerneală sau pix sau executate la
tehnica de calcul. În aceste documente nu se admit nici un fel de ştersături, rectificări.

E necesar să accentuăm, că dispoziţiile de încasare şi de plată sau documentele care le substituie,

pînă la transmiterea în casierie, se înregistrează de contabilitate în registrul de evidenţă a
dispoziţiilor de încasare şi plată.

Evidenţa tuturor încasărilor şi eliberărilor de numerar se ţine în registrul de casă a întreprinderii,

care trebuie numerotat şi aplicată ştampila întreprinderii. Numărul de foi din registrul de casă se
adevereşte prin semnăturile conducătorului şi a contabilului-şef ai întreprinderii respective.
Înscrierea în registrul de casă se face în 2 exemplare. Exemplarul doi trebuie să fie detaşabil şi
serveşte casierului pentru dări de seamă contabile. Primul exemplar rămîne în registrul de casă.
Ambele exemplare se numerotează cu acelaşi număr. În registrul de casă, la fel, nu se admit
ştersături şi rectificări neprevăzute. Dacă s-a şi făcut rectificări, atunci se confirmă prin
semnăturile casierului, precum şi a contabilului-şef al întreprinderii sau a persoanei care îl
înlocuieşte.

Soldul se calculează în modul următor: la soldul numerarului la începutul zilei se adună toate
intrările şi se scad toate ieşirile de numerar din casierie. Suma rămasă se scrie ca sold la
începutul zilei următoare.

Casierul prezintă darea de seamă cu documentele anexate contabilului-şef, care verifică minuţios
corectitudinea documentelor, înregistrărilor şi soldului final, întocmind totodată corespondenţa
conturilor.

Casierul poartă răspundere materială deplină, potrivit legislaţiei în vigoare, pentru integritatea
tuturor valorilor şi pentru orice prejudiciu ocazionat întreprinderii atît în rezultatul acţiunilor
premeditate, cît şi în rezultatul nepăsării sau îndeplinirii necorespunzătoare a funcţiilor sale.
După emiterea deciziei (ordinului, hotărîrii) cu privire la numirea casierului în funcţie,
conducătorul întreprinderii este obligat să informeze casierul asupra Normelor pentru efectuarea
operaţiunilor de casă. Acesta din urmă semnînd actul de punere la curent, după care este încheiat
un contract privind răspunderea materială totală a casierului.

Generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea numerarului nelegat şi legat în casierie în

monedă naţională şi valută străină este destinat contul 241 „Casa”. Acesta este un cont de activ.
În debit se înregistrează încasările de numerar, iar în credit – ieşirile de numerar în baza
documentelor justificative întocmite. Soldul contului este debitor şi reprezintă numerarul existent
în casieria entităţii la finele perioadei de gestiune. În bilanţ acest sold se înscrie în rândul 410
„Numerar și documente bănești”.

Pe măsura parvenirii numerarului în casă se contabilizează:

debit contul 241, credit conturile 242, 243, 244 – la încasarea numerarului din conturile curente
la bănci;

debit contul 241, credit conturile 221, 223, 234 – la încasarea numerarului în urma achitării
creanţelor comerciale;

debit contul 241, credit contul 226 – la încasarea numerarului în urma achitării creanţelor de
către personalul entităţii (sumele spre decontare neutilizate, prejudiciu material etc.);

debit contul 241, credit contul 313, 314 – la încasarea numerarului în calitate de aport în
capitalul social al entităţii;

debit contul 241, credit contul 412, 512 – la primirea împrumuturilor în numerar de la persoane
fizice sau juridice;

debit contul 241, credit contul 423, 523 – la primirea avansurilor pe termen lung sau curente în
contul livrărilor ulterioare;

Notă. Reflectăm suma TVA aferentă avansului primit Dt 225, Ct 534

debit contul 241, credit contul 245 - încasarea numerarului înregistrat anterior ca transferuri de
numerar în expediţie;

debit contul 241, credit contul 226 - sumelor salariilor plătite în plus în cazurile comiterii unor
greşeli de calcul (formula se întocmeşte în cazul în care plata salariilor şi restituirea sumelor
achitate în plus au fost efectuate în perioade de gestiune diferite. Înregistrarea este precedată de
formula de reflectare la data raportării a soldului debitor al contului 531: Dt 226 Ct 531),

debit contul 241, credit contul 531 - restituirea sumelor salariilor plătite în plus în perioada de
gestiune curentă (formula se întocmeşte în cazul în care plata salariilor şi restituirea sumelor
achitate în plus au fost efectuate într-o perioadă de gestiune);
debit contul 241, credit contul 612 – la înregistrarea plusurilor de numerar constatate cu ocazia
inventarierii;

debit contul 241, credit contul 612 – la înregistrarea diferenţelor favorabile dintre cursul oficial
al BNM și cursul de cumpărare/vînzare a valutei străine în casierie.

debit contul 241, credit contul 622 – la diferența favorabilă de curs valutar aferentă soldului de
numerar din casierie (în valută străină);

Pe măsura eliberării numerarului din casă se reflectă formulele contabile:

debit contul 531, credit contul 241– la achitarea salariilor cu numerar din casierie;

debit contul 521, credit contul 241– la achitarea datoriilor faţă de furnizori şi antreprenori;

debit contul 226, credit contul 241 – la acordarea împrumuturilor lucrătorilor entității, acordarea
avansurilor titularilor de avans etc.;

debit conturile 412, 512, credit contul 241 – la rambursarea împrumuturilor pe termen lung sau
scurt, precum şi achitarea dobânzilor calculate prealabil;

debit contul 536, credit contul 241– la achitarea dividendelor calculate;

debit contul 714, credit contul 241 – la înregistrarea diferenţelor nefavorabile dintre cursul
oficial al BNM și cursul de cumpărare/vînzare a valutei străine.

debit contul 714, credit contul 241 – la decontarea lipsurilor de numerar constatate cu ocazia
inventarierii;

debit contul 241, credit contul 241 – la reflectarea numerarului blocat, sechestrat, gajat sau la
anularea sechestrului (deblocarea numerarului);

debit conturile 242, 243, 244 credit contul 241 – depunerea numerarului în conturile bancare;
debit conturile 245 credit contul 241 – depunerea (transmiterea) numerarului în bănci (prin
intermediul încasatorilor) şi la oficiile poştale pentru înregistrarea acestora în conturile bancare
ale entităţii sau pentru transferarea către beneficiari;

debit conturile 141, 142, 251, 252 credit contul 241 - deschiderea conturilor de depozit la bănci
pe seama numerarului din casierie;

debit conturile 141, 142 credit contul 241 - depunerea numerarului ca aport la capitalul social al
altei entităţi;

debit conturile 246 credit contul 241 - procurarea documentelor băneşti contra numerar

debit contul 722, credit contul 241 – la diferența nefavorabilă de curs valutar aferentă soldului
de numerar din casierie (în valută străină);

Evidenţa analitică a numerarului din casierie se ţine pe tipuri de numerar (legat, nelegat) şi pe
feluri de valută, iar cea sintetică – în registrul contabil respectiv.

Contabilitatea numerarului în conturile curente în monedă naţională

Pentru păstrarea temporară a numerarului liber, efectuarea plăţilor şi încasărilor entitatea

deschide conturi curente. Aceasta facilitează circulaţia banilor în numerar, evită întreruperile
care pot apărea la efectuarea decontărilor cu populaţia, alte entități, instituţii, organizaţii,
indiferent de forma lor juridică de organizare.

Conform prevederilor Codului civil relaţiile dintre bancă şi entitate se efectuează în baza
contractului de cont curent bancar conform căruia banca se obligă să primească şi să înregistreze
în contul titularului de cont (client) sumele băneşti depuse de acesta sau de un terţ în numerar sau
transferate (virate) din conturile altor persoane, să execute în limitele disponibilului din cont
ordinele clientului privind transferul unor sume către alte persoane, retragerile de numerar,
precum şi să efectueze alte operaţiuni în contul clientului din însărcinarea lui în conformitate cu
legea, cu contractul şi cu uzanţele bancare, iar clientul să achite o remuneraţie pentru prestarea
serviciilor menţionate.

Banca este obligată să efectueze operaţiunile în contul clientului numai la ordinul lui, cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege sau de contract.
Plățile din contul titularului de cont se efectuează în baza Ordinului de plată.

Ordinul de plată este o dispoziție necondiționată, dată de către un titular de cont, băncii sale, de a
pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani. Emiterea ordinului de plată
(plătitorul) presupune existența unor disponibilități în cont cel puțin egale cu valoarea sumelor
transferate

Operaţiunile privind contul curent se reflectă în baza extraselor de cont. La extrasele de conturi
ale titularilor de conturi (în cazul în care acordul între părţi nu prevede altfel), trebuie anexate
documentele de plată, contabile, de casă, în baza cărora au fost efectuate înscrierile în contul
analitic. Pe extrasele de conturi pe suport de hîrtie se aplică ştampila şi semnătura persoanei
împuternicite, care verifică corespunderea datelor din documentele primare şi din extrasul de
cont, prezenţa anexelor la extras, precum şi corectitudinea perfectării lor. Titularul de cont poate
să ceară oricînd informaţii sau lămuriri asupra situaţiei contului şi asupra împrejurărilor oricărei
operaţiuni efectuate în cont.

Banca datorează clientului o dobîndă pentru folosirea numerarului din contul acestuia dacă în
contract nu este prevăzut altfel.

În contabilitate evidenţa numerarului pe conturile curente în monedă naţională se ţine cu ajutorul

contului 242 „Conturi curente în monedă naţională”. Acesta este un cont de activ. În debit se
înregistrează încasările de numerar în monedă naţională, iar în credit – ieşirile de numerar în
baza documentelor justificative întocmite. Soldul contului este debitor şi reprezintă suma
numerarului existentă în conturile curente în valută naţională ale entității la finele perioadei de
gestiune. În bilanţ acest sold se înscrie în rândul 410 „Numerar și documente bănești”.

La încasarea numerarului se reflectă fomulele contabile:

debit contul 242, credit contul 221 – la achitarea facturilor comerciale de către cumpărători şi
clienţi;

debit contul 242, credit contul 244 – la restituirea în conturile curente a mijloacelor acreditivelor
neutilizate, din cardurile bancare;

debit contul 242, credit contul 231 – la primirea numerarului sub formă de dobînzi, redevenţe şi
dividende calculate;
debit contul 242, credit contul 313 – la primirea numerarului în calitate de aporturi în capitalul
social al entităţii;

debit contul 242, credit contul 411, 511 – la încasarea creditelor bancare pe termen lung sau
scurt;

debit contul 242, credit contul 412, 512 – la încasarea împrumuturilor de la persoane fizice sau
juridice;

debit contul 242, credit contul 423, 523 – la reflectarea avansurilor pe termen lung sau scurt
primite etc.

debit contul 242, credit contul 225 – restituirea din buget a sumelor impozitelor şi taxelor plătite
în plus;

debit contul 234/245, credit contul 242 – transferarea numerarului pentru procurarea valutei
străine;

debit contul 241, credit contul 242 – la ridicarea numerarului din conturile curente în monedă
naţională;

debit contul 244, credit contul 242 – la deschiderea acreditivelor sau alimentarea cardurilor
bancare;

debit contul 521, credit contul 242 – la achitarea datoriilor comerciale;

debit contul 534, credit contul 242 – la achitarea datoriilor faţă de buget;

debit contul 533, credit contul 242 – la achitarea datoriilor privind asigurările sociale şi
medicale;

debit conturile 411, 511, credit contul 242 – la rambursarea creditelor bancare pe termen lung
sau scurt;

debit conturile 412, 512, credit contul 242 – la rambursarea împrumuturilor etc.
debit contul 723, credit contul 242 – decontarea numerarului pierdut în urma evenimentelor
excepţionale (expropriere, sechestrare etc.)

Evidenţa analitică a numerarului în conturile curente în monedă naţională se ţine pe fiecare cont,
pe tipuri de numerar (legat şi nelegat) şi pe instituţii bancare, iar cea sintetică – în registrul
contabil respectiv.

Contabilitatea numerarului în conturile curente în valută străină

La efectuarea tranzacţiilor cu agenţii economici din alte ţări entitățile pot obţine numerar în
valută străină. Pentru păstrarea şi folosirea acestuia entitățile deschid la bănci conturi curente în
valută străină.

Documentele bancare justificative folosite pentru perfectarea operaţiunilor în valută străină

depind de forma decontărilor, ţara de apartenenţă a partenerului la afacere şi alţi factori. Un
exemplar al tuturor documentelor justificative cu menţiunea băncii despre împlinirea lor se
anexează la extrasele din conturile curente în valută străină eliberate entității pentru efectuarea
înregistrărilor în sistemul de conturi. Modul de efectuare a operaţiunilor în valută străină şi de
reflectare în contabilitate a diferenţelor de curs valutar este reglementat de prevederile SNC
„Diferenţe de curs valutar şi de sumă”.

În contabilitate evidenţa numerarului pe conturile curente în valută străină se ţine în contul de

activ 243 „Conturi curente în valută străină”. În debit se înregistrează încasările de numerar în
valută străină, iar în credit – ieşirile de numerar în baza documentelor justificative întocmite.
Soldul contului este debitor şi reprezintă suma numerarului existentă în conturile curente în
valută străină ale entității la finele perioadei de gestiune. În bilanţ acest sold se înscrie în rândul
410 „Numerar și documente bănești”.

La încasarea numerarului se reflectă fomulele contabile:

debit contul 243, credit contul 161, 221, 231, 234 – reflectarea numerarului primit de la alte
entităţi şi persoane în contul achitării creanţelor pe termen lung și curente

debit contul 243, credit contul 234/245 – la procurarea valutei străine prin aplicarea cursului
oficial stabilit de BNM;
debit contul 243, credit contul 244 – la restituirea pe conturile curente a mijloacelor acreditivelor
în valută străină neutilizate;

debit contul 243, credit contul 141, 142, 251, 252 – închiderea conturilor de depozit pe termen
lung şi curente în valută străină;

debit contul 243, credit contul 313,314 – la primirea numerarului în calitate de aporturi în
capitalul social al entităţii;

debit contul 243, credit conturile 411, 511 – la încasarea creditelor bancare pe termen lung sau
scurt;

debit contul 243, credit conturile 412, 512 – la încasarea împrumuturilor de la persoane fizice sau
juridice;

debit contul 243, credit conturile 423, 523 – la reflectarea avansurilor pe termen lung sau scurt
primite;

debit contul 243, credit contul 241 – la suma numerarului vărsat în conturile curente în valută
străină din casieria entității;

debit contul 243, credit contul 622 – la înregistrarea diferenţelor de curs valutar favorabile
aferente numerarului în conturile curente în valută străină;

debit contul 234/245, credit contul 243 – virarea numerarului din contul curent în valută străină
pentru procurarea monedei naționale (vânzarea valutei străine), prin aplicarea cursului oficial
stabilit de BNM.

debit contul 241, credit contul 243 – la ridicarea numerarului din conturile curente în valută
străină;

debit contul 244, credit contul 243 – la deschiderea acreditivelor sau cumpărarea cardurilor;

debit contul 521, credit contul 243 – la achitarea datoriilor comerciale;

debit contul 411, 511, credit contul 243 – la rambursarea creditelor bancare pe termen lung sau
scurt;

debit contul 412, 512, credit contul 243 – la rambursarea împrumuturilor etc.

debit contul 723, credit contul 243 – decontarea numerarului pierdut în urma evenimentelor
excepţionale (expropriere, sechestrare etc.)

debit contul 722, credit contul 243 – reflectarea numerarului transferat cu titlu gratuit altor
entităţi şi persoane (inclusiv diferențele de curs valutar nefavorabile aferente soldului
numerarului în valută străină)

Evidenţa analitică a numerarului în valută străină se ţine pe fiecare fel de valută, cont curent şi
instituţie bancară, iar cea sintetică – în registrul contabil respectiv.