ACADEMIA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ DIN MOLDOVA

Facultatea de Teologie Ortodoxă

DISCIPLINA: FORMARE DUHOVNICEASCĂ

Referat
TEMA: TAINA SFINTEI SPOVEDANII

DATA: 23 NOIEMBRIE 2021 MOLDOVANU

DĂNUȚ
 Taina Sfintei Spovedanii
Un rol important în activitatea pastoral-misionară îl are Preotul.
Taina Sfintei Spovedanii face part din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii
Ortodoxe Române. În Taina Sfintei Spovedanii, Preotul cunoaște
toate păcatele penitentului, deoarece botezul nu se repetă. Cea „care
continua apa botezului” este Taina Pocăinței, a Spovedaniei sau
Mărturisirii. Dacă citim în Sf Scriptură la Evanghelia de la Luca cap. 7
versetele 47-48 ne putem da seama de iertarea păcatelor. „De aceea
îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe căci mult a iubit, iar cu-i se
iartă puțin, puțin iubește”. Și a zis ei:” Iertate îți sunt păcatele”.
Toți oamenii sunt păcătoși. Iisus Hristos este singura excepție. De
aceea Preotul când rostește cuvintele „Te iert și te dezleg”, s-a șters
cu buretele totul. În Taina Mărturisirii, Hristos stă prezent în chip
nevăzut. Noi creștinii trebuie să ne spovedim în cele patru posturi de
peste an: Postul Sfintelor Paști, Sfinților Apostoli Petru și Pavel,
Adormirii Maicii Domnului și al Crăciunului. Dar putem alerga la
duhovnic ori de câte ori avem nevoie. Trebuie cel puțin trei zile de
post și rugăciune pentru a te spovedii. În acest sens Sf Grigorie de
Nazians arată „Innăscătorul tău (...) tu trebuie să te încrezi mai mult
în părinții tăi după trup”.
Prin Tain Sfintei Hirotonii, Preotul are puterea de a lega și
dezlega păcatele oamenilor. Virtutea cea mai mare a duhovnicului
este dragostea. Duhovnicul își manifestă dragostea în mai multe
chipuri: prin răbdare, blândețe. Dacă citim în Sfânta Scriptură vom
înțelege clar cuvintele Mântuitorului „Prin nerăbdarea voastră va veți
câștiga sufletele voastre” Luca 21.19, iar despre blândețe „De va
cădea un om în vreo greșeală, voi cei duhovnicești îndreptațil pe unul
ca acesta cu duhul blândeții”(Gal 6.1). Cel mai urât păcat înaintea lui
Dumnezeu este păcatul mândriei căci aceasta a făcut pe îngeri diavoli
după cum și smerenia poate face din diavoli îngeri.
 Taina Sfintei Spovedanii începe de la vârsta de 7 ani. Taina
Pocăinței se împarte în patru părți și anume durerea inimii, adică
părerea de rău a păcatelor săvârșite, spovedania sa prin viu grai la
duhovnic, împlinirea canonului dat de Părintele duhovnic, dezlegarea
de păcate, cel mai greu Canon pe care ți-l poate da Preotul este
oprirea de la Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie. Fără spovedanie
nimeni nu se poate mântui, deoarece „Toți multe greșim” (Iacob 3.2).
Credinciosul atașat de Sfânta Biserică nu poate sluji la doi domni a lui
Dumnezeu și lui Mamona.
Taina Mărturisirii trebuie sa fie pentru Preot una din
preocupările cele mai esențiale din toată activitatea sa. Fiecare
credincios are dreptul de a-și alege Părintele duhovnic. Ideal ar fi ca
credinciosul sa păstreze legătura cu Părintele lor duhovnicesc acolo
unde își are locuința fie la țară sau la oraș. Odată ce ți-ai ales
duhovnicul acest nu trebuie schimbat. Ne putem schimba duhovnicul
când pleacă în altă Parohie, când moare sau ne putem păstra același
Părinte duhovnicesc. O atmosferă de aleasă sfințenie pentru
Spovedanie o are Preotul în epitrahil și felon. În special rugăciunea
„Iată fiule Hristos stă nevăzut”, poate avea o influență aparte asupra
inimii credinciosului. Sf Tihon din Zadonsk 1724-1783 scrie „ Fiule tu
te mărturisești lui Dumnezeu care este nemulțumit de păcat”.
Dumnezeu este peste tot care îți cunoaște toate păcatele tale și
știe cum le-ai săvârșit, nu te rușina să le spui. De aceea Sf Isac Sirul a
spus „Cel ce și-a cunoscut păcatul sau este mai mare decât cel ce
înviază morții”. Păcatele pe care le-ai săvârșit trebuie scrise ca pe o
carte, Dumnezeu ți le șterge. Mântuirea sau înșelarea păcatelor fără
căință adevărată și fără hotărâre de îndreptare nu aduce iertarea
păcatelor. (Luca 13.5) „Nu zic vouă dat dacă nu va veți pocăi toți veți
pieri la fel” de aceea grăiește și Sf Apostol Pavel „Să se cerceteze însă
omul pe sine și asa să mănânce din pâine și să bea din pahar”. (I cor
11;28) adică să ia Sf trup și sange al mântuitorului Hristos. După o
Spovedanie sinceră, curată Preotul îl dezleagă de păcate prin
cuvintele: „Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu harul și
îndurările iubirii sale de oameni sa te ierte pe tine fiule să îți lase ție
toate păcatele. Și eu nevrednici Preot și duhovnic, cu puterea ce îmi
este dată te iert și te dezleg de toate păcatele în numele Tatălui și al
Fiului și Sfântului Duh Amin”. Dacă ești împăcat sufletește în Taina
Sfintei Spovedanii atunci fi prezent la Sf și Dumnezeiasca Liturghie.
Spovedania ne întoarce și ne unește iarăși cu Dumnezeu.
„Mare bucurie se face în ceruri când un păcătos se întoarce la
Dumnezeu (Luca 15 7.10). De multe ori ne întâlnim cu oameni care
nu s-au spovedit niciodată în viata lor sau doar în copilărie sau când îi
aduceau bunicii lor la Sf Biserică. Dacă am citi cu atenție rugăciunile
de la Spovedanie, ne-am da seama ca Dumnezeu în bunătatea Sa ne
poate ierta orice păcat pe care noi l-am săvârșit.
Spovedania nu este un sfârșit ci un început de viață nouă.
Pocăința (metanoia) nu înseamnă altceva decât „schimbarea minții”.
Despre Pocăință avem în Psalmul 50 scris de David când a păcătuit cu
nevasta lui Urie. În noul Testament de minunata pildă a fiului risipitor
el și-a revenit când a ajuns acasă după ce și-a cheltuit toată averea sa
cu desfrânatele și a spus tatălui său „Tată am greșit la cer și înaintea
ta nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primește-mă ca pe unul
din argați tăi”(Luca 15,18-19).
Să nu uităm că și tâlharul de pe cruce a primit mântuirea și
iertarea tuturor păcatelor. Toate Sfintele Taine se săvârșesc de către
Duhul Sfânt și anume Preoția, Botezul, Mirungerea, Cununia,
Spovedania, Împărtășania, Maslul, de aproape două mii de ani. Apoi
frate creștin fi sincer la Taina Sfintei Spovedanii „Dacă cineva se
mărturisește nesincer și își face voia proprie atunci chiar dacă se
împărtășește cu Sfintele Taine demonii viază în trupul său și îi tulbură
mintea. Dacă vrei ca demonii sa nu vieze în tine atunci smerește-te ,fi
ascultător și neagonisitor și mărturisește-te sincer” (Sfântul Inokentie
de Kumceatka 1797-1879). „Iată mijloacele care garantează nădejdea
creștină, rugăciunea mai cu seamă, cea deasă mărturisirea sinceră a
păcatelor când ne rugăm citirea deasă a cuvântului lui Dumnezeu și
mai ales împărtășirea cât mai deasă cu Deviată făcătoarele Taine cu
Trupul și Sângele lui Hristos” Sfântul Ioan de Kronstadt (1829-1908).
După Sfântul Ioan Damaschin „Pocăința este întoarcerea prin
asceză și osteneli, de la starea cea contra naturii la starea
naturală și de la diavol la Dumnezeu”. După Sfântul Nicolae
Cabasila trecem prin toate câte a trecut Domnul Isus Hristos. În
noul Testament pocăința este concepută ca un remediu spiritual
ca o reconciliere cu sine ,cu semenii și cu Dumnezeu. Și acestea
înlocuiesc sacrificiile sângeroase din vechiul Testament. Înainte
de Taina Sfintei Spovedanii „Rugați-vă!”. Aveți în gând păcatul de
moarte, plata păcatului este moartea și aveți conștiința
neputinței de a nu mai păcătui. Sfântul Ignatie Branciuninov
afirma cu tărie ca în urma atacurilor repetate cea mai bună armă
este spovedania. Dacă Taina Spovedaniei s-ar privi sub acest
aspect ,dacă oamenii ar venii la duhovnic știind sigur ca nu pot
muri oricând în orice clipă atunci nu s-ar mai pune întrebări de
prisos. Astfel spovedania va fi sinceră și va merge drept la țintă.
Să știți cât de bine se simte omul când ține post o săptămână de
zile ,se mărturisește la preot și se împărtășește. După aceea te
simți de parcă plutești. Aceasta este starea de bine ,de împăcare
și de satisfacere sufletească ca ești împreună cu Mântuitorul Iisus
Hristos.
Taina Spovedaniei se mai numește și Taina Pocăinței sau a
Mărturisirii. Separată de Dumnezeu, izvorul fericirii el nu poate
ajunge niciodată la fericirea adevărată și de nu e împăcat cu sine
cu semenii e împrăștiat, răvășit, tulburat, zbuciumat tot timpul
trist și frământat. Taina Pocăinței este judecata milostivă a lui
Dumnezeu ce o face atunci cu noi când mergem de bună voie sa
ne mărturisim păcatele. Omul trebuie sa se spovedească din
tinerețe nu doar la anii bătrâneții.
Spovedania presupune o serie de reguli de comportament,
închinarea la icoane în momentul întrării în biserică, așezarea în
genunchi în locul indicat de preot împreună cu cei care doresc sa
se mărturisească pentru citirea de către acesta a rugăciunilor de
la începutul Tainei Mărturisirii, aceste rugăciuni se numesc
molitfe, îngenuncherea înaintea icoanei Mântuitorului în fața
căreia se face mărturisirea la duhovnic a păcatelor săvârșite.
IPS Bartolomeu Anania a zis cu glas mare un adevăr dureros și
rușinos „Devenim un popor de sălbatici, devenim un popor de
nesimțiți”. Așa cum e firesc să ne plângem pentru cei adormiți
tot așa trebuie să plângem și pierderea mântuirii noastre ca să
nu spunem mai mult. Prin păcat sufletul este mort ,el are nevoie
de durere de plâns, de lacrimi, de întristare,de suspine pentru
răutatea care l-a doborât și l-a pierdut. Te doare când ai pierdut
un animal pe care îl aveai chiar dacă l-ai cumpărat de puțin timp
dacă moare te întristezi. Dumnezeu suferă din pricina chipului
sau pierdut pentru el. Un suflet îi e mult mai drag decât întreaga
sa creație. Învierea sufletului tău atârnă de ochii tăi, iar
întoarcerea lui la viață de inima ta. Ai murit și tu nu plângi pentru
că te-ai despărțit de sufletul tău. Plânge mai întâi pentru tine și
apoi vei plânge și pentru ceilalți. Pentru un trup mort plângi dar
pentru un suflet mort și despărțit de Dumnezeu nu plângi.
Lacrimile care cad pe un trup nu pot învia pe cel adormit, dacă
cad pe un suflet îl vor învia și îl vor face iarăși viu. „Dumnezeu
voiește ca toți oamenii sa se mântuiască și la cunoștința
adevărului sa vină.” (I Timotei 2.4)
Sfânta Scriptură a Vechiului Testament ne arată chipuri de
Pocăință și îndeamnă la speranță în proorocul David, în regele
Manase, în locuitorii cetății Nimive și în mulți alții care s-au
pocăit. Credincioasă învățăturii și practicii Sfinților Părinți
Apostoli care vedeau legătura strânsă între Pocăință și
Euharistie, Ierarhi, Sfinți ai Bisericii, pastori de suflete precum și
preoți duhovnici, doctori ai vindecării de patimi și păcate au fost
și dascăli ai Pocăinței pentru că ea este leac și mântuire. Canonul
102 Trulan prevede obligația preoților de a cerceta felul
greșelilor mărturisite pentru a prescrie leacuri productive.
Sfântul Vasile cel Mare afirma „Dovadă că omul nu-l iubește pe
Dumnezeu și pe Hristosul său este și faptul ca el nu-i împlinește
poruncile.” Dacă vrei sa plângi cu adevărat păcatele tale ia
aminte la tine însuți și fi mort față de orice om. Căci cu mare
osteneală se săvârșește frate mântuirea omului. Taie voia
proprie ,dorința de a-ți arăta dreptatea și dorința de a plăcea
oamenilor și atunci îți va veni cu adevărat pocăința. Un foarte
bun exemplu și demn de urmat ar fi femeia păcătoasă care a
venit la Mântuitorul și și-a arătat adevărata Pocăință. Chiar în
cântările Sfintei Liturghii avem o cântare foarte frumoasă pe
glasul opt și anume „Doamne femeia ceea ce căzuse în păcate
multe”.
La Taina Sfântului Botez primim lumina harului și iertarea
păcatelor. Pocăința este continuarea lumânării noastre. „ Dă-mi
mie haină luminoasă cel ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină
mult milostive Hristoase Dumnezeul nostru”. Sfinții cu cât
înaintau mai mult întru smerenie acopereau faptele lor bune și
se considerau mai păcătoși decât ceilalți oameni.
În B.O.R. vedem icoanele Sfinților având în jurul capului lor o
lumină care se numește aureolă. De aceea Sfinții pe care îi
vedem noi creștinii într-un lăcaș de cult având chipurile
luminoase, lumină care s-a făcut roditoare prin fapte bune și
iubire milostivă. Sfântul Ioan Damaschinul afirma „Pocăința este
trecerea de la o stare nefirească la una firească, de la păcat la
virtute, de la răutate la bunătate și de la o viață păcătoasă la o
viață sfântă”. „Fiul meu, părintele duhovnic trebuie să plângă,
trebuie să se întristeze, chiar mai mult decât persoana care vine
la Spovedanie pentru a o ușura” Bătrânul Amfilohie Makris.