“Soarele bătea pieziş în hanul Ancuţei, scânteind în geamurile zăbrelite [...] Înspre munţi erau pâcle neclintite; Moldova curgea lin în soarele auriu într-o singurătate şi-ntr-o linişte ca din veacuri; şi câmpurile erau goale şi drumurile pustii în patru zări; iar călăreţul pe cal pag parcă venea spre noi de demult, de pe depărtate tărâmuri. Şi cum ajunse drept la han coti, căci aici îi erau sortit să se oprească - îşi scoase pălăria de pâslă neagră şi ne pofti bună-ziua la toţi. Era un om ajuns la cărunteţă, dar se ţinea drept şi sprinten pe cal. Purta ciubote de iuft cu turetci nalte ş-un ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint. [...] Obrazu-i smad cu mustăcioara tunsă şi barba rotunjită, cu nas vulturesc şi sprâncene întunecoase arata încă frumuseţa şi bărbăţie, deşi ochiul drept stând şi închis îi dădea ceva trist şi straniu. Cum coborî de pe cal, zâmbind cu prietenie şi privindu-ne cu ochiu-i limpede şi albastru, comisul Ioniţă îl cunoscu şi se şi repezi din locul lui, înălţând braţele şi strigând cu mare glas: - Oare mă-nşel? Nu eşti dumneata prietinul meu Neculai Isac, căpitan de mazâli? [...] - Da, răspunse el cu glas moale şi blând; eu sunt Isac. Acum te cunosc şi eu. Dumneata eşti comisul Ioniţă de la Drăgăneşti. [...] - De când ne-am despărţit însă, văd ca ai pierdut o lumină. - Da, răspunse călătorul cu glasu-i blând. Am pierdut. Am avut o întâmplare năprasnică... Şi Dumnezeu m-a întors prin locurile acelei dureri. - Cum se poate? Aici ai avut această întâmplare? - Da, prietine. Îngăduie-mi numai să-mi duc calul la adăpost, să-l grijesc şi să-i dau grăunţe. Pe urma om bea un pahar de vin şi ţi-oi povesti ce nu ştii... Păşind sprinten mazâlul trecu spre grajd, ducându-şi calul de căpăstru. Ancuţa, răsărind ca dintr-o amintire, privi după el şi grăi în şoaptă spre comis: - Aista-i omul cel din Ţara-de-Jos, de care vorbea maică-mea, când eram copilă? - Da, răspunse comisul; Neculai Isac de la Bălăbăneşti, din ţinutul Tutovei. Am fost prietini buni în tinereţele noastre.” (Mihail Sadoveanu, Fântâna dintre plopi)
A) 1. Analizează predicatele subliniate din text. 8p
2. Alcătuieşte trei enunţuri în care să foloseşti verbul a cânta la toate diatezele. 6p 3. Alcătuieşte un enunţ în care să apară un verb impersonal. 2p 4. Scrie 4 locuţiuni verbale care conţin verbul a da. 4p 4. Scrie enunţuri în care să ai: 10p a) Subiect / verb infinitiv …………………………………………………………………………………………………….. b) C d. / verb la supin …………………………………………………………………………………………………….. c) nume predicativ / verb la infinitiv ……………………………………………………………………………………………………… d) atribut verbal / locuţiune verbală, mod infinitiv ……………………………………………………………………………………………………… 5. Verbul a fi din enunţul El fu văzut. este: 5p a) auxiliar b) copulativ c) predicativ B) 1. Transcrie din text două structuri care indică repere spaţiale. 5p 2. Identifică personajele şi extrage din text o structură în care este caracterizat direct unul dintre personaje. 5p 3. Identifică în text tipul de narator. 5p 4. Menţionează două trăsături care să justifice apartenenţa textului citat la genul epic. 5p 5. Rezumă în maxim 5 rânduri fragmentul. 35 p
DIN OFICIU 10p
CLASA A VII-A EVALUARE
Citeşte cu atenţie următorul fragment:
“Soarele bătea pieziş în hanul Ancuţei, scânteind în geamurile zăbrelite [...] Înspre munţi erau pâcle neclintite; Moldova curgea lin în soarele auriu într-o singurătate şi-ntr-o linişte ca din veacuri; şi câmpurile erau goale şi drumurile pustii în patru zări; iar călăreţul pe cal pag parcă venea spre noi de demult, de pe depărtate tărâmuri. Şi cum ajunse drept la han coti, căci aici îi erau sortit să se oprească - îşi scoase pălăria de pâslă neagră şi ne pofti bună-ziua la toţi. Era un om ajuns la cărunteţă, dar se ţinea drept şi sprinten pe cal. Purta ciubote de iuft cu turetci nalte ş-un ilic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint. [...] Obrazu-i smad cu mustăcioara tunsă şi barba rotunjită, cu nas vulturesc şi sprâncene întunecoase arata încă frumuseţa şi bărbăţie, deşi ochiul drept stând şi închis îi dădea ceva trist şi straniu. Cum coborî de pe cal, zâmbind cu prietenie şi privindu-ne cu ochiu-i limpede şi albastru, comisul Ioniţă îl cunoscu şi se şi repezi din locul lui, înălţând braţele şi strigând cu mare glas: - Oare mă-nşel? Nu eşti dumneata prietinul meu Neculai Isac, căpitan de mazâli? [...] - Da, răspunse el cu glas moale şi blând; eu sunt Isac. Acum te cunosc şi eu. Dumneata eşti comisul Ioniţă de la Drăgăneşti. [...] - De când ne-am despărţit însă, văd ca ai pierdut o lumină. - Da, răspunse călătorul cu glasu-i blând. Am pierdut. Am avut o întâmplare năprasnică... Şi Dumnezeu m-a întors prin locurile acelei dureri. - Cum se poate? Aici ai avut această întâmplare? - Da, prietine. Îngăduie-mi numai să-mi duc calul la adăpost, să-l grijesc şi să-i dau grăunţe. Pe urma om bea un pahar de vin şi ţi-oi povesti ce nu ştii... Păşind sprinten mazâlul trecu spre grajd, ducându-şi calul de căpăstru. Ancuţa, răsărind ca dintr-o amintire, privi după el şi grăi în şoaptă spre comis: - Aista-i omul cel din Ţara-de-Jos, de care vorbea maică-mea, când eram copilă? - Da, răspunse comisul; Neculai Isac de la Bălăbăneşti, din ţinutul Tutovei. Am fost prietini buni în tinereţele noastre.” (Mihail Sadoveanu, Fântâna dintre plopi)
A) 1. Analizează predicatele subliniate din text. 8p
2. Alcătuieşte trei enunţuri în care să foloseşti verbul a desena la toate diatezele. 6p 3. Alcătuieşte un enunţ în care să apară un verb impersonal. 2p 4. Scrie 4 locuţiuni verbale care conţin verbul a lua. 4p 4. Scrie enunţuri în care să ai: 10p a) Subiect / locuţiune verbală, mod infinitiv …………………………………………………………………………………………………….. b) C d. / verb la supin …………………………………………………………………………………………………….. c) nume predicativ / verb la supin ……………………………………………………………………………………………………… d) atribut verbal / verb infinitiv ……………………………………………………………………………………………………… 5. Verbul a fi din enunţul El fusese certat. este: 5p a) auxiliar b) copulativ c) predicativ B) 1. Transcrie din text două structuri care indică repere spaţiale. 5p 2. Identifică personajele şi extrage din text o structură în care este caracterizat direct unul dintre personaje. 5p 3. Identifică în text tipul de narator. 5p 4. Menţionează două trăsături care să justifice apartenenţa textului citat la genul epic. 5p 5. Rezumă în maxim 5 rânduri fragmentul. 35 p