Epoca marilor clasici.

„Junimea”

Dupa Revolutia de la 1848 si Unire (1859), Romania intra intr-o

perioada de inflorire economica si culturala.Se contureaza acum una dintre
cele mai stralucite epoci de cultura ,Epoca Marilor Clasici ,circumscrisa de
activitatea Societatii „Junimea” si de operele lui M.Eminescu , I.L.Caragiale,
I.Creanga si I.Slavici.
In anul 1863, se infiinteaza la Iasi Societatea “Junimea” , la initiativa
unor tineri intelectuali cu studii in strainatate (de unde au preluat modelul
societatii): -Titu Maiorescu (seful gruparii)
-Petre P.Carp
-Vasile Pogor
-Theodor Rosetti
-Iacob Negruzzi
Inca de la infiintare, deviza a fost “Entre qui veut, reste qui
peut.”(“Intra cine vrea,ramane cine poate.”)Pentru realizarea obiectivelor
culturale,in 1865, “Junimea” infiinteaza o tipografie si o librarie si la 1
martie 1867 apare revizta”Convorbiri literare”.In articolul-program al
revistei, redactat de Titu Maiorescu si semnat de Iacob Negruzzi,se arata ca
scopul acestei reviste este “de a reproduce si raspandi tot ce intra in cercul
ocupatiunilor literare si stiintifice,de a supune unei critici serioase operele ce
apar in orice ramura a stiintei, de a da seama despre activitatea si procedurile
societatilor literare, in special a celei din Iasi, si de a servi ca punct de
intalnire si infratire pentru autorii nationali".
În evoluţia Societăţii „Junimea” se disting trei etape importante:
1.1863-1874 – activitatea se desfasoara exclusiv la Iasi
- are un pronuntat caracter polemic, cu accente de critica
virulenta;
-se elaboreaza principiile sociale si estetice care vor sta la
baza activitatii
-se manifesta in trei directii: lingvistica, culturala, literara
2.1874-1885 –activitatea se desfasoara concomitent la Iasi si la Bucuresti;
-consolidarea directiei noi;
-diminuarea criticismului junimist;
-aparitia in paginile revistei a operelor de maturitate ale lui
Eminescu,Creanga,Caragiale,Slavici.

3.1885-inceputul sec.XX–este stramutata la Bucuresti si revista,venisera

T.Maiorescu si Iacob Negruzzi;
-Se diminueaza activitatea de cenaclu.
-revista capata caracter preponderent univer-
Sitar, publicand studii istorice,filozofice, de
geografie;
-revista nu mai are valoarea si popularitatea
primilor 25 de ani.

Principalele obiective :
1.raspandirea spiritului critic;
2.incurajarea progresului literaturii nationale;
3.sustinerea originalitatii in cultura si literatura;
4.crearea si impunerea valorilor nationale;
5.educarea publicului pentru a intelege si a recepta cultura.

Directii de activitate :
1)Educarea publicului =Prima actiune culturala junimista,de tatonare;
prin intermediul prelectiunilor populare =conferinte
publice, pe teme variate,in cicluri sistematice si
tinute intr-o forma academica. Acestea au avut ca
scop educarea unui public apt sa inteleaga cultura
ca factor de progres si moralitate.

Pentru “Junimea” ,prelectiunile populare au contribuit la constituirea

modului ei de gandire mai liber, mai putin dogmatic si la dezvoltarea
spiritului oratoric.
2)Lupta pentru unificarea limbii romane literare.
Interesul pentru limba a pornit de la faptul ca in 1860,Ion Ghica, in calitate
de ministru al culturii, a dorit inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin.In
acest sens ,junimistii au dorit sa-si formuleze punctul de vedere asupra
scrierii limbii romane. Primul care s-a ocupat de aceasta problema a fost
Iacob Negruzzi, a carui lucrare a fost lacunara, nebazandu-se pe argumente
stiintifice solide Titu Maiorescu a preluat munca si a scos brosura ”Despre
scrierea limbii romane” (1866),in care concepe limba ca pe un organism care
evolueaza.

Idei fundamentale ale brosurii:

a)alfabetul chirilic trebuie respins fiind strain de natura limbii noastre;
b)ortografia limbii romane trebuie sa fie fonetica(cuvintele se scriu cum se
pronunta);
c)scrierea etimologica(prin care se conserva grafiile limbii latine)trebuie
respinsa, fiind greoaie si blocand insusirea rapida a limbii romane.
d)crearea unui set de reguli gramaticale in functie de care sa se faca scrierea.

Alte idei din alte studii:

a)„Neologismele” - imbogatirea vocabularului trebuie sa se realizeze cu doua
conditii:
neologismele sa fie preluate din limbile romanice;
neologismele sa fie preluate doar daca nu exista in limba romana un cuvant
care sa denumeasca realitatea respectiva;
b)„Betia de cuvinte” - calcurile lingvistice(calc lingvistic=traducerea literala
a expresiilor)trebuie evitate;
c)„Oratori, retori, limbuți” - stricarea limbii cu agramatisme ,exprimari
improprii trebuie urmarita ,combatuta si ridiculizata (lucru realizat de
Caragiale in schite, comedii);

Viziunea junimistilor va triumfa ,activitatea lor in acest domeniu fiind unul

dintre cei mai importanti factori ai unificarii limbii romane literare moderne.
3)Promovarea literaturii originale
Cand in 1865, junimistii si-au propus alcatuirea unei antologii scolare de
poezii,au constatat ca dintr-o culegere de poezii bune a rezultat o critica de
poezii proasta.Era, in acest caz, necesara crearea unor principii estetice
generale, pe baza carora sa fie stabilita valoarea estetica a operelor
literare.De aceea, interesul pentru teoria literara a fost constant si s-a
concretizat in doua studii fundamentale:
“O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867”
“Comediile d-lui Caragiale”
Interesul pentru literatura s-a manifestat si prin promovarea unor tineri
scriitori care sa imprime o directie noua dezvoltarii literaturii romane dupa
1870.In anul 1872, Titu Maiorescu publica studiul “Directia noua in poezia
si proza romana”in care, pe baza a doar cinci poezii publicate in
“Convorbiri literare”,Maiorescu il situeaza pe M.Eminescu (“om al timpului
modern”)imediat dupa V.Alecsandri(“cap al poeziei noastre literare din
generatia trecuta”).
Junimistii fac eforturi pentru atragerea si modelarea tinerilor scriitori, in
paginile revistei ”Convorbiri literare” fiind promovate operele lui
Eminescu,Creanga,Caragiale,Slavici,Iacob Negruzzi.

4) Combaterea “formelor fara fond”

Junimistii pun in discutie nu numai limba si literatura, ci si
dreptul,economia,morala,justitia,statul afirmand ca:“Vitiul radical in toata
directia de astazi a culturii romane este neadevarul,neadevar in toate formele
de manifestare a spiritului public”.
Din dorinta de europenizare rapida, au fost preluate forme de cultura si
civilizatie din Europa Occidentala, insa acestea nu au fost adaptate fondului
autohton, devenind realitati prost intocmite, lipsite de adevar,periculoase
pentru viitorul civilizatiei si culturii romane.
Critica foarte severa se intrevede in articolul “In contra directiei de
astazi in cultura romana” :”avem politica si stiinta ,avem scoli si
literatura(…).Dar in realitate,toate acestea sunt productiuni moarte ,pretentii
fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar.”
 “Teoria formelor fara fond” a fost folosita ca principiu de critica
impotriva mediocritatii si imposturii,ea aparand si la unii pasoptisti
M.Kogalniceanu,Alecu Russo,C.Negruzzi.
Concluzii:
1)In istoria literaturii si culturii romane, “Junimea” a marcat:
-inceputul functionarii spiritului critic;
-instaurarea unui inalt nivel de exigenta;
-victoria ideii de valoare estetica;
-dezvoltarea gustului artistic.

2)Tudor Vianu a indentificat 5 componente ale structurii junimiste:

a)spiritul filosofic(cult pentru gandirea abstracta)
b)spiritul oratoric (fundamentale fiind prelectiunile populare)
c)gustul pentru clasic si academic
d)ironia(=arma polemica)
e)spiritul critic (=cea mai importanta trasatura), intemeiat totdeauna pe
respectul pentru adevar si valoare.

Contributia lui Titu Maiorescu la dezvoltarea culturii române

 Spirit academic, polemist redutabil , cultivand cu placere ironia sub

masca stilului academic, sobru si exact in exprimare, sententios
adeseori (=care emite judecati de valoare), cu tendinte aforistice, Titu
Maiorescu a avut o activitate diversa – de la literatura, cultura si pana
la estetica, politica, filosofie – contributia sa s-a dezvoltat pe mai
multe domenii:
 domeniul limbii literare romane: “Despre scrierea
limbii romane”, “Neologismele”, “Betia de
cuvinte” , “Oratori, retori, limbuti”
 domeniul social: combaterea formelor fara fond, in
articolul “In contra directiei de astazi in cultura
romana”
 domeniul literaturii: “O cercetare critica asupra
poeziei romane de la 1867” si “Comediiile d-lui I L
Caragiale”
 O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1876

 are un puternic character didactic, obiectivul propus era delimitarea

dintre forma si fond in poezie.
 Are 2 parti:
 conditiunea materiala a poeziei
 conditiunea ideala a poeziei
 CONDITIUNEA MATERIALA A POEZIEI :
 Pct de plecare este in estetica lui Hegel, care
disociaza adevarul de frumos, considerand ca
spiritual universal sau idea absoluta se releva atat
prin adevar cat si prin frumos, de adevar se ocupa
stiinta pe cand frumosul e exprimat prin arta:
“adevarul cuprinde numai idei, pe cand frumosul
cuprinde idei manifestate in materie sensibila”
 Titu Maiorescu se opreste in prima parte a studiului
la aceasta materie sensibila in care se incorporeaza
idea artistica aratand ca fiecare arta isi are
materialul ei: “astfel, sculpura isi taie idea in lemn
sau in piatra, picture si-o exprima prin culori,
muzica prin tonuri, numai poezia nu afla in lumea
fizica un material gata pt scopurile ei”
 Intr-adevar literature nu gaseste in lumea fizica,
materiala, cuvantul fiind doar un “organ al
comunicarii”, atunci materialul sensibil al poeziei se
constituie din “imaginile reproduce care ni le
desteapta auzirea cuvintelor poetice”
 Pt a se realize acest effect de infrigurare, deci pt a
sensibiliza constiinta prin imagini artistice trebuie
indeplinite anumite conditii:
1. “alegerea cuvantului celui mai putin abstract”
2. “folosirea epitetelor ornante”
3. “utilizarea personificarilor obiectelor
nemiscatoare sau prea abstracte precum si cu
calitati si a actiunilor”
4. “utilizarea comparatiilor, a metaforelor”
 CONDITIUNEA IDEALA A POEZIEI :
 Criticul considera ca elementele de continut, fondul
nu trebuie inteles ca idee propriu-zis, ci ca sentiment
sau pasiune: “idea sau obiectul exprimat prin poezie
este intotdeauna un simtamant sau o pasiune, si
niciodata o cugetare exclusive intelectuala sau care
se tine de taramul stiintific, fie in teorie, fie in
aplicare practica”
 Concluzionand, Maiorescu precizeaza: “prin urmare,
iubirea, ura, tristetea, bucuria, desperarea, mania,
etc… sunt obiecte poetice, invatatura, preceptele
morale, politica sunt obiecte ale stiintei si niciodata
ale artei”
  In acest sens, autorul sustine ca exista cateva
elemente care disting afectul de celelalte stari ale
cugetului:
1. “o mai mare repejune o miscarii ideilor”
2. “o exagerare sau cel putin, o marire si o noua
privire a obietelor sub impresia invatamantului
si a pasiunii”
3. “o dezvoltare grabnica si crescanda spre o
culme finala sau spre o catastrofa”
 Studiul a fost elaborate in spirit critic intrucat ideile
estetice sunt illustrate prin aprecieri si observatii
asupra literaturii universale si romane; exemplele
date din literature romana constituind prima actiuned
e evaluare critica. Efectul de instruire a fost
remarcabil, chiar daca Titu Maiorescu sustinea ca
estetica nu produce poeti, in schimb opreste
promovarea mediocritatilor:”scopul lor (al
principiilor estetice) este de a ne feri de
mediocritatile care fara nici o chemare interioara
pretend a fi poeti”

Comediile d-lui I L Caragiale

 Articolul a fost determinat de nevoia de a-l apara pe marele dramaturg

de atacurile presei vremii care-l acuzau de imoralitate mai ales pt
ultima lui comedie: “D-ale carnavalui” pe care o considerau “o
stupiditate murdara culeasa din locurile unde se arunca gunoiul”
 Maiorescu intervine si pune in discutie 2 probleme :
 Raportul arta-realitate
 Functia moralitatii in arta
 RAPORTUL ARTA-REALITATE ::
 Pornind de la constatarea ca tipurile umane si situatiile din
comediile lui I L Caragiale sunt inspirate din realitatea sociala si
politica a timpului; critical atrage atentia ca artistul recreaza
realitatea “dintr-o perspective ideal-artistica”, fara nici o
preocupare practica; adica el generalizeaza incercand sa
surprinda trasaturile etern-valabile ale omului sin u p ecele
perticulare.
 Caragiale arata realitatea din partea ei comica, urmarind sa
trezeasca sentimente comice, insa dupa cum spune “usor se poate
intrevedea prin aceasta realitate element mai adanc si mai serios,
care este nedezlipit de viata omeneasca in toata infatisarea ei,
precum indaratul oricarei comedii se ascunde o tragedie”
  Concluzia lui Titu Maiorescu e ca “subiectul unei opera literare
poate fi luat din realitatea poporului, dar tratarea lui nu poate fi
decat ideal artistica, fara nici o preocupare practica”
 Aceasta idée e preluata din estetica lui Kant, care considera ca
arta e “o finalitate fara scop, deci fara o functie sociala”
 FUNCTIA MORALITATII IN ARTA :
 Functia artei e una interioara, in sensul ca produsul artistic are
efect asupra sensibilitatii umane, purifica sufletul, il face pe om
capabil sa se inteleaga pe sine in raport cu ceilalti si cu natura.
 Maiorescu valorifica in acest sens conceptual artistic “catharsis”,
care reprezinta principiul purificarii umane prin contemplatie
artistica. Prin aceasta orice arta adevarata, valoroasa are fuctie
educativa; caci produce asupra omului un sentiment de inaltare si
purificare; de aceea arta este morala prin valoarea ei sin u prin
ideile moralizatoare pe care le cuprinde
 Critical da numeroase exemple din artele plastice si din literature
universala, subliniind ca valoarea lor nu e data de idei morale
explicite, ci de capacitatea de a produce emotii estetice: “orice
emotiune estetica, fie desptata prin sculptura, fie prin poezie, fie
prin celelalte art, face pe omul stapanit de ea sa se uite pe sine
ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii ideale”
 Principiul aristotelic este amplificat prin intermediul lui
Schopenhaur, care considera ca egoismul, ca rezultat al vointei
oarbe de a trai, e samburele raului din om si ca omul reuseste sa
se elibereze temporal de sub tirania egoimului numai cu ajutorul
contemplatiei estetice. Arta il transpune pe om intr-o lume
impersonala, anuland limitele inerente conditiei umane.