Caracterizarea personajului lița Salomia din

„Istorisirea Zahăriei Fîntînarul” de Mihail Sadoveanu

Un capitol din cartea „Hanul Ancuței” de Mihail Sadoveanu, care se
numește: „ Istorisirea Zahăriei Fîntînarul”, este naratată în general la
persoana I, constituind în afara narațiunii cu dialoguri. Lița Salomia este un
personaj secundar în această opera, aparând uneori în niște confruntări.
Numele este Salomia, de origine ebraică, însemnând - „pașnic”, „calm”. De
regulă, proprietarul acestui nume este adesea o femeie activă, de afaceri și
prudentă, care gândește întotdeauna cu atenție prin intermediul fiecărui act,
plan și decizii. Pentru orice altceva, Salome este, de asemenea, întotdeauna o
persoană loială, obligatorie, prudentă și înflăcărată, care nu renunță niciodată
la influența altora.
Prin intermediul personajului secundar liței Salomia, Zăhăria Fântânarul
își confirmă propria istorisire, care a fost continuată de povestirea Mioriței de
către orb. Din acest argument, consider lița Salomia un personaj protagonist.
Ea este indignată de cuvintele orbului. Din acest motiv a îndemnat pe Zaharia
Fântânarul să povestească și el versiunea sa. Una din caracterizările directe a
liței Salomie a fost: „ aicea. Dumnitale nu-ţi plac orbii, dar iubești pesemne
muţii.”. Din această frază putem analiza și demonstra faptul că liței Salomia
nu i-a plăcut adevărul orbului și a început să născocească alte lucruri, ieșind
din adevăr. Din spusele moșului Constantin: „A fost o femeie frumoasă, în
zilele când era tânără…”, vedem faptul care caracterizeaza lița Salomia ca o
femeie deja deosebită de trecut. Acum lumea nu trage atenție mare ca în
trecut. Eu nu apreciez acest personaj, deoarece faptele lui nu dău dovadă de
un comportament a unui om adecvat, care nu face năzbâtii pe cuvintele care
nu i-au plăcut. Chiar și dacă nici un om de pe planeta Terra nu este ideal, dar
calitățile femeii nu sunt acceptabile. O caracterizare indirectă pe care am
analizat-o: „ Și demonul trecu în pustietăţile apelor și codrilor, căci nu l-am
mai simţit.”, unde naratorul compară pe lița Salomie cu un „demon”, datorită
faptelor sale.
În final, vreau să accentuiez ideea că lița Salomie a fost una deosibită de
ceilalți, cu trăsăturile morale și fizice evidențiate. Chiar dacă a avut un
comportament straniu, probabil că ea a fost un personaj pozitiv.
Popov Denis