➢​Colindele​ sunt cântece tradiționale românești, anume felicitări (urări)

de tip epico-liric, având în general între 20 și 60 de versuri. Colindele

sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada
precreștină. ​Colindele​ nu trebuie confundate cu ​cântecele de stea,​
specifice sărbătorilor creștine de iarnă, și nici ​colindatul​ cu ​umblatul cu
steaua.​ Colindele se cântă în preajma ​Crăciunului​ și ​Anului Nou​. Unele
dintre ele au o sumedenie de variante și versiuni, potrivit diferitelor
regiuni și graiuri.
Inițial, colindele aveau o funcțiune ritualică, anume aceea de urare
pentru fertilitate, rodire și belșug. Acest obicei era legat fie de începutul
anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârșitul său (toamna, la
culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor
era acela de alungare a spiritelor lui Ianuarie. Peste timp, din
semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera
sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări.

➢ ​Doina​ este o creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică

poporului român, în care autorul necunoscut își exprimă în mod direct
sentimentele de dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire,
ură împotriva asupritorilor, regret etc. Tot doină este numită și o specie a
literaturii populare, aparținând genului liric, în care autorul își exprimă
sentimentele și convingerile față de unele probleme ale vieții, față de
timp și natură și față de sine însuși.
Doinele clasice sunt predominant vocale și monofonice și au o
interpretare care variază în funcție de regiune. Doinele vocale conțin
interjecții (​măi​, ​hei​, ​dui-dui​, ​iuhu), conține de asemenea și suspinuri,
plansete, sunete de jale, etc.​ Doinele instrumentale sunt interpretate de
obicei la instrumente precum flautul, dar se poate interpreta chiar și la
funze. Doina populara este un cântec non-ceremonial și este cântat de
obicei în solitudine, având un important impact psihic asupra unei
persoane, "Pentru a-i alina sufletul" (​de stâmpărare​ ). Grigore Leșe
crede că deși învățații descriu în detaliu aspectele tehnice ale doinei, ei
nu reușesc să înțeleagă aspectele psihice ale acesteia. Doinele sunt
creații lirice și temele regăsite in versurile acestora sunt: Melancolia,
dorul, iubirea, rugăciunea la Dumnezeu pentru alinarea durerii, etc.