EDUCA Ț I E P EN T R U

SĂNATAT E ȘI P RI M A
JUTOR
CURS 3

. C OZ E TA A NC A MIN C U LE SCU
LECT. UNIV. DR
FATORII CARE
INFLUENŢEAZĂ
STAREA DE
SĂNĂTATE
Modelul epidemiologic al stării de sănătate (după G.E. Alan Dever)
POLUAREA APEI
= alterarea caracteristicilor fizice, chimice
şi biologice ale apei, produsă direct sau
indirect de activităţile umane şi care
face ca apele să devină improprii
utilizării normale
 creşterea permanentă a populaţiei
 poluarea tot mai intensă
→ apa potabilă
devine o problemă
→ rezolvare
creşterea producţiei
distribuţie mai bună
utilizarea „inteligentă”
a resurselor
→ apa - resursă strategică
 peste 1 miliard de oameni nu
au acces la apă porabilă
(Africa şi Asia)
 anual - în jur de 5 milioane
de decese ca urmare a
îmbolnăvirilor cauzate de
lipsa apei potabile şi a igienei
 în ţările în curs de dezvoltare
- 90% din deşeurile
industriale şi cea mai mare
parte din deşeurile menajere
se deversează direct în râuri,
lacuri sau mări, fără a fi
epurate
ex. în Afica - anual în jur
de 3 milioane de decese prin
boli infecţioase legate de apă
(holeră, dizenterie, infectii
oculare)
în zona Asia -
Pacific - cele mai afectate
regiuni sunt în sud şi sud-est
- fluviul Galben (China),
Gange (India) şi fluviile Amu
şi Sar-Daria (Asia Centrală) -
CLASIFICARE - după modul de
producere

 poluare naturală - datorată surselor

naturale
- în urma interacţiunii
apei cu atmosfera → dizolvarea gazelor
existente
litosfera → dizolvarea rocilor solubile
organismele vii din apă
- este difuză, fără
localizare precisă şi dificil de controlat
 poluare artificială (antropică) –
datorată activităţii omului → surse de ape
uzate (poluare utbană, industrială,
 – după provenienţa poluanţilor
 poluare organizată - produsă de apele uzate colectate prin sisteme
de canalizare
- ape uzate menajere - utilizate în locuinţe, instituţii publice,
unităţi comerciale si de alimentaţie publică
- conţin impurităţi de provenienţă
biologică, substanţe organice (produse petroliere, detergenţi,
pesticide) şi substanţe minerale
- ape uzate industriale - rezultă din diverse procese industriale
- conţin o varietatea nelimitată de
poluaţi şi au nocivitate deosebită
- ape uzate agrozootehnice - conţinut crescut de dejecţii animale,
produşii de eroziune ai solului, îngrăşăminte naturale sau sintetice sau
substanţe chimice folosite împotriva dăunătoriilor agricoli,
biostimulatori, agenţi infecţioşi specific animalelor etc.

 poluare neorganizată - apele meteorice (ploaie sau zăpadă) şi

rezidurile solide
- caracter intermitent, cu debite reduse şi
compoziţie diversă (suspensii organice sau minerale, germeni
patogeni, paraziţi, etc)
- este difuză, dificil de stabilit şi de
controlat
– după natura substanţelor
poluante

 poluare fizică - termică sau radioactivă

- poluarea termică - ca urmare a deversării
apelor de răcire de la centrale termoelectrice sau
nucleare
- poluarea radioactivă - explozii şi accidente
nucleare (uzine nuclear-electrice sau depozitarea
deşeurilor radioactive)

 poluare chimică - reziduri petroliere, fenoli,

detergenţi, pesticide, substanţe cancerigene, etc

 poluare biologică - agenţi patogeni de tip

bacterii, protozoare, fungi, alge, crustacei, viermi
paraziţi, enterovirusuri, etc.
– după perioada de timp cât
acţionează agentul poluant

 poluare permanentă sau sistematică - în

general este controlată (organizată)şi se referă la
poluarea datorată apelor transportate prin
reţelele de canalizare şi deversate în anumite
puncte bine stabilite

 poluate periodică

 poluare accidentală - este necontrolată şi apare

ca urmare a unor dereglări ale proceselor
industriale, când cantităţi mari de substanţe
nocive ajung în apele curate (reţea de canalizare,
apa mării, etc)
– după concentraţia şi compoziţia
apei

 impurificare - reducerea capacităţii de utilizare

 murdărire - modificarea compoziţiei şi a

aspectului fizic al apei

 degradare - poluarea gravă, care face apa

improprie folosirii

 otrăvire - poluare gravă cu substanţe toxice

 APA – PATOLOGIE INFECŢIOASĂ
 este unul din mediile de transmitere a bolilor
infecto-contagioase datorită pătrunderii în
apă a unor microorganisme patogene sau a
unor paraziti care produc îmbolnăvire la om
şi / sau animale
 apariţia bolilor hidrice este condiţionată de :
- existenţa sursei de microorganisme
patogene
(persoană bolnavă sau un purtător-
excretor
aparent sănătos)
- viabilitatea germenilor în mediul hidric
- existenţa persoanelor receptive,
 În funcţie de numărul cazurilor de îmbolnăvire,
modul de apariţie şi evoluţia episodului infecţios

 Epidemia cu transmitere hidrică - forma cea mai frecventă

Caracterele principale ale epidemiilor cu transmitere hidrică
- caracter exploziv - număr mare de persoane în timp scurt
- afectarea tuturor persoanelor receptive care consumă apa
contaminată, indiferent de vârsta, sexul sau profesia acestora
- suprapunerea cazurilor de îmbolnăvire pe aria sursei
- apariţia în orice anotimp - zona temperată – anotimp rece
(creşte viabilitatea microorganismelor şi scade antagonismul
microbian)
- încetarea relativ bruscă după aplicarea măsurilor de
combatere
Caracterele secundare – nu sunt obligatorii
- poate fi precedată de un număr relativ mare de tulburări
digestive (enterite, gastroenterite) - populaţia cu potenţial imunologic
scăzut (copii, bătrâni, convalescenţi, bolnavi cronici, etc)
- existenţa unor defecţiuni la sistemele de alimentare cu apă
(creeaza contextul de contaminare a apei)
- absenţa, frecvent, a agentului patogen în apă în momentul
declanşării epidemiei (distrugere în perioada de incubaţie)
 Endemia - forma de manifestare a
patologiei infecţioase în care, deşi numărul
de îmbolnăviri este redus, acestea sunt
diagnosticate permanent într-un teritoriu
determinat
- în comunităţile care nu dispun
de surse de alimentare cu apă
corespunzatoare din punct de vedere a
condiţiilor de potabilitate şi care au un nivel
scăzurt de igienă

 Forma sporadică - destul de rară

- se manifestă prin
apariţia de cazuri izolate, dificil de asociat cu
Tipuri de boli infecţioase hidrice

 Boli hidrice – prin contaminarea apei de băut sau a celei

utilizate pentru prepararea alimentelor cu dejecte umane
sau animale (ex. holera)
 Boli „water-washed” – datorate unei cantităţi
insuficiente de apă pentru necesităţi igienice (igienă
necorespunzătoare) (ex. infecţii oculare sau tegumentare,
unele boli diareice)
 Boli în care apa este mediul obligatoriu de existenţă a
agentului patogen – în special parazitoze (ex.
schisostomiaza)
 Boli în relaţie cu apa – în care apa este habitat pentru
unele insexte cu rol de vector (ex. malaria, febra Dengue,
febra galbenă, etc)
 Boli dispersate de apă – în care micoorganismele se
înmulţesc în apă, după care sunt inhalate (ex.
meningoencefalita produsă de Naegleria fowleri, meningita
asociată cu afecţiuni pulmonare produsă de acanthamoeba,
etc).
În funcţie de calitatea apei

 Boli transmise prin apa de băut –

leptospiroza, dizenteria, febra tifoidă, etc

 Boli transmise prin apa utilizată în

scop recreaţional (piscine, lacuri, bălţi)
– criptosporidia, giardiaza, bilharioza,
holera, campylo, dracunculoza,
conjunctivita de bazin.
În funcţie de agentul etiologic – boli
bacteriene cu transmitere hidrică

 Holera - produsă de vibrionul holeric (Vibrio cholerae) –

poate rezista până la 30 zile în apa de izvor, 4 – 14 zile în
apa de mare, câteva săptămâni în apele dulci de suprafaţă
- apa este principala cale de transmitere
- contaminarea - prin dejecţiile persoanelor
bolnave sau purtătoare
- agentul patogen este puţin rezistent la acţiunea
dezinfectanţilor uzuali (clor gazos sau substanţe clorigene)
- evoluează endemic, epidemic în unele ţări, sau
chiar pandemic (Orientul Mijlociu, Asia Centrală, Europa -
zona mediteraniană), Africa şi America de Sud
- la noi în ţară - numai cazuri de import
- epidemiile pot fi de contact sau hidrice, cu
sezonalitate de vară – toamnă
- simptomatologia foarte violentă şi mortalitatea
foarte ridicată la debut (85%), apoi indicele de letalitate
scade între 20 și 70 % la cazurile netratate
vibrionul holeric
 vibrionul holeric produce o
enterotoxină → alterează
peretele intestinului subţire, fără
să îl distrugă
 clinic - poate fi infecţie
asimptomatică, episod diareic
pasager, diaree severă,
fulminantă
- vărsături abundente
- crampe musculare
- afebrilitate
- deshidratare foarte
gravă - 1 l/oră → şoc
hipovolemic (hipotensiune
arterială şi oligurie) →
insuficienţă renală acută
funcţională (anurie)
 tratament - etiologic -
tetraciclină
- simptomatic -
rehidratare
 profilaxie - circuitul apelor
folosite şi latrinele
- reguli de igienă
personală şi alimentară
- apă de băut la
sticle capsulate sau fiartă
 Febra tifoidă - afecţiune infecţioasă acută sistemică specific
umană produsă de Salmonella typhi
- apare prin ingestia apei contaminate cu
dejectele persoanelor bolnave sau purtătoare
- grupele de vârstă cele mai afectate - 7-10 /
20-40 ani
- germen cu viabilitate mare - circa o
săptămână în apele curgatoare, până la trei săptămâni în apele
intens poluate cu reziduuri organice, între 4 – 21 de zile în apa
de mare, câteva luni în nămolul iazurilor şi până la trei luni în
gheaţă
- rezistenţă
crescută în materiile fecale (20 - 30 zile) şi în lapte (până la 35
zile)
- germen sensibil la - cloramină, bromocet,
formol şi temperatură înaltă (5 - 7 minute la 100°C)
- aria de răspândire endemică - ţările
subdezvoltate (Africa, Asia şi America de Sud) şi localităţile
mici cu deficienţe în tratarea şi supravegherea apei potabile
- mod de transmitere - contact cu mâinile
murdare
- contact cu obiecte
contaminate
- apă contaminată
(10 - 60%)
salmonella typhi
 debut treptat - febră crescătoare către
39°C
- cefalee persistentă
- astenie
- vertij
- dureri musculare
- anorexie
 evoluţie - febră în platou, cu oscilaţii
minime
- apatie, adinamie
- diaree (în 1/3 din cazuri)
- stare tifică – delir,
hipoacuzie, stare confuzională
→ endotoxine bacteriene →
tulburări cardio-vasculare (miocardită,
hipotensiune arterială, colaps)),
digestive (perforaţie şi hemoragie
intestinală), neurologice (encefalită),
tegumentare (erupţie lenticulară),
sindrom anemic şi hemoragic (epistaxix,
gingivoragii, etc)

- splenomegalie şi hepatomegalie (mai

ales la copii)
- către vindecare, în mod
spontan
deces
 tratament - antibioterapie
- rehidratare
 profilactic - vaccinare
 Dizenteria - boală infecţioasă acută produsă de bacili aerobi din genul
Shigella - Shigella disenteriae, Shigella flexneri, Shigella
sonnei şi Shigella boydi
- epidemiile apar în colectivităţi de copii, unităţi militare,
spitale de boli psihice sau penitenciare
- grupa de vârstă afectată este 0 - 5 ani (2/3 din cazuri)
- sezonalitate vară – toamnă
- bacili rezistenţi în apă dulce 6 - 12 zile, în apă moderat
salină 25 zile la temperatură de 13° C, respectiv 4 zile la 37° C, iar in
gheaţă până la doua luni
- boala poate fi endemică, sporadică sau epidemică (ţări
subdezvoltate)
- debut - brusc cu febră, colici abdominale, diaree,
tenesme şi vărsături
- evoluţie - scaunele - afecaloide, reduse cantitativ, cu
conţinut de mucus, puroi şi sânge
- pot ajunge la o sută pe zi
- la palpare abdominală - se poate simţi
colonul în fosa iliacă stângă („coarda colică”)
- tratament - regim dietetic
- antibioterapie, antiseptice, eubiotice
intestinale
- profilaxie - izolare şi tratament
- dezinfecţie şi dezinsecţie
- vaccinare cu tulpini vii de Shigella flexneri
nepatogene - recomandată în lunile mai - iunie în colectivităţile de
copii, bătrâni, în focarele de dizenterie sau în situaţii deosebite legate
 Bruceloza - boală infecţioasă acută produsă de speciile
genului Brucella – Brucella abortus (prezentă la vite), Brucella
melitensis (prezentă la oi), Brucella suis (prezentă la porcine) si
Brucella canis (prezentă la câine)
- transmitere de la animal la om - contact direct
cu animalele infectate sau cu secreţii provenite de la acestea
(soluţii de continuitate tegumentare la îngrijitorii de animale
sau la personalul veterinar = boală profesională)
- inhalarea
de aerosoli contaminati
- consum de
laptele insuficient prelucrat termic sau derivate din lapte
- rezistenţa germenului - în apă până la 130
zile, în sol 10 săptămâni, în nutreţuri până la 5 luni, în zăpadă 4
luni, în carne îngheţată aproximativ 3 luni, iar în lapte şi
derivate până la 45 zile
- sensibilitate la
temperaturi mari şi la substanţe chimice (cloramină, clorură de
var, acid clorhidric)
- febra de Malta - poate apare endemic sau
epidemic (populaţia - creşterea oilor şi caprelor)
- mai frecvent la sexul
masculin
- răspândire - bazinul mediteranean, vestul
 debut - creșterea temperaturii -
febră ondulantă (până la 40°C)
- frisoane
- anorexie
- cefalee
- dureri lombare
- posibil adenopatie sau
hepato-splenomegalie
 infecţie sistemică - afectează orice
nivel funcţional (frecvent ficatul,
oasele, endocardul, organele
genitale)
 evoluţie - formă acută, cronică
(ani) sau latent inactivă
 tratament - asocieri de antibiotice
minimum şase săptămâni
 profilaxie - monitorizarea
animalelor domestice şi vaccinarea
acestora
- educarea populaţiei
privind regulile de bună practică
din gospodărie (fierberea laptelui
15 - 20 minute din momentul în
care a dat în clocot)
- echipamente de
protecţie în cazul celor ce lucrează
 Gastroenterite - afecţiuni digestive, posibil cu
transmitere hidrică, manifestate de obicei sporadic
- boli diareice
- determinate de germeni posibil
saprofiţi
- 15 - 20% din gastroenterite,
restul de cauză virală sau parazitară
- sunt autolimitate şi nu impun cu
necesitate tratament de specialitate
În funcţie de agentul etiologic – boli
virale cu transmitere hidrică
 peste 100 de virusuri enterice
 au viabilitate ceva mai mică de trei luni în apă,
dar pot supravieţui chiar peste cinci luni în apa de
canalizare
 principalele forme - enterovirusuri, virusurile
hepatitice A şi E, adenovirusuri, rotavirusuri,
reovirusuri, etc.
1. rotavirus
2.
enterovirus
3.
virus Norwalk
4.
 Hepatita virală - boală infecţioasă acută produsă de mai
multe virusuri – 2 se pot transmite pe cale digestivă - A şi E
(sau hepatita transmisă enteral non-A non-B)
- căi de transmitere - apa contaminată
- contactul interuman
- produsele alimentare
contaminate
 incidenţa hepatitei A aria de răspândire a
hepatitei E

 poate evolua epidemic, endemic sau sporadic

 arii de maximă incidenţă - regiunile slab dezvoltate
 clinic - nu există deosebiri de manifestare între cele două
- oboseală, dureri gastrice, greaţă, vărsături, anorexie,
scădere ponderală, febră, crampe musculare, dureri în hipocondrul
drept
- icter tegumentar, al mucoaselor, sclerelor, modificarea de
culoare a urinii (hipercolorare) şi materiilor fecale (decolorare)
 boală autolimitantă, fără tratament specific
 profilaxie - reguli de igienă
- vaccinare - protecţie în 94 - 100% din cazuri
În funcţie de agentul etiologic – boli
parazitare cu transmitere hidrică
 Amibiaza sau dizenteria amibiană

 Lambliaza sau giardioza

 Meningoencefalita amibiană 
 APA – PATOLOGIE TOXICĂ

 produsă în principal de nitraţi, plumb, mercur,

cadmiu, arsen, aluminiu, difenil-policlorati, compuşi
organici volatili, pesticide
 efectele apar în funcţie de - concentraţia substanţei
chimice
- solubilitatea
substanţei (dependentă de substanţă şi de
caracteristicile apei – pH, temperatură)
- stabilitatea
substanţei
- prezenţa
concomitentă a mai mutor substanţe toxice în apă
- prezenţa aceloraşi
substanţe în alt factor de mediu (aer, alimente, loc
de muncă)
- alţi factori - de tip
 Nitraţii
  din ce în ce mai frecvenţi datorită - stabilităţii structurii chimice
- solubilităţii accentuate

 origine naturală - din solurile bogate în azot rezultat din

descompunerea materialelor organice
 origine antropică - provenienţă industrială şi agricolă
 sursa majoră - pentru natură - îngrăşămintele naturale sau
artificiale utilizate în agricultură
- pentru organismul uman - produsele
alimentare şi apa
- produse
vegetale - în lanţul trofic legumele - frunze (spanac, lăptucă,
mărar, pătrunjel, etc) şi rădăcinoasele (morcov, pătârnac,
ţelină, ridichi, etc) dispun de o mare capacitate de
bioacumulare a nitraţilor
- mezeluri -
reţeta de preparare prevede adausul de nitraţi / nitriţi ca agenţi
de conservare
- apa potabilă -
sursă minoră
-
 nitraţii ca atare nu sunt toxici - la nivel intestinal sunt reduşi la nitriţi
toxici sub acţiunea florei bacteriene şi pot produce intoxicaţii acute
(cianoza infantilă sau methemoglobinemia infantilă cianotică
acută) sau cronice şi modificări cancerigene sau teratogene (formarea
compuşilor nitrozaminici)

 absorbţia nitraţilor - în intestinul subţire → eliminare rapidă prin urină

şi salivă
→ cca 25% este recirculat
prin intermediul salivei → acţiunea florei microbiene reducătoare
endogene (intestinală, nazo-faringiană – streprococi, stafilococi,
bacillus subtillis, bacili coliformi)) sau exogene (contaminantă) → nitriţi

→ în sistemul circulator +
hemoglobina → methemoglobină → tulburări de oxigenare celulară

 intoxicaţia acută cu nitriţi = „intoxicaţia cu apă de puţ”

- la sugarii alimentaţi artificial - risc
deosebit pentru sugarii sub trei luni - 80% din hemoglobina sugarului
mic este HbF - fetală, mai labilă decât HbA - a adultului
- nevoia de apă a sugarului, raportat la
greutate, este de circa 12 ori mai mare decâr a adultului (se pot
încorpora cantităţi mult mai mari de nitraţi dacă sursa de apă este
poluată)
- prin fierberea apei, pentru prepararea
laptelui, conţinutul de nitraţi creşte prin concentrare
 formele cronice - scăderea rezistenţei la agresiuni
biologice
- anemie
- deficit staturo-ponderal
- subdezvoltare neuropsihică

 profilaxia - monitorizarea concentraţiei de nitraţi din

apa potabilă furnizată de instalaţiile centrale sau de
sursele individuale
- aplicarea raţională a metodelor de
fertilizare a terenurilor cultivate, indiferent de tipul
de îngrăşământ, natural sau artificial
- promovarea alimentaţiei naturale
(alăptare la sân) în primele luni de viaţă ale copilului
(nitraţii nu se concentrează în laptele matern)
- dozarea corectă a nitraţilor / nitriţilor
din mezeluri
 prezent în toţi factorii de mediu
Plumb

 principala modalitate de expunere - aerul poluat
cu aerosoli
 în apă - din reziduri industriale, pesticide sau din
conductele de apă
- factor de risc în special pentru gravide
şi populaţia infantilă
→ moartea fătului
naştere prematură
greutate mică la
naştere
avort
 efectele Pb - acţiune neurotoxică
- perturbarea biosintezei hemului
→ hematii imature

 la copii - anemie
- întârzieri în dezvoltarea neuro-
psihică
- debilitate fizică
- tulburări de auz
- scăderea capacităţii de performanţă
şcolară

 excesul de plub - intoxicaţie cr = saturnism -

oboseală nejustificată, anorexie, diaree sau
constipaţie, dureri articulare şi musculare

- anemie, insomnii, iritabilitate, tremurături,

greaţă, gust metalic, creşterea concentraţiei de
 Cadmiul
 metal greu omniprezent în factorii de mediu - sol, apă, aer,
plante şi în unele produse alimentare

 în apă - origine naturală - rară

- origine antropică - deversarea apelor reziduale din
industria mineritului, metalurgie neferoasă, industria
pigmenţilor şi vopselelor, a maselor plastice, producerea
acumulatorilor, agricultură - fungicide

 poluant cumulativ - continuă pe tot parcursul vieţii

- depozitat în rinichi (peste 50%), ficat,
cord, creier, testicule, piele sau hematii

 efecte pe termen scurt (formă acută) şi pe termen lung (formă

cronică)

 forma acută - fenomene moderate de gastroeneterită -

sialoree, greaţă, vărsătură, diaree, asociate cu tulburări senzo-
riale, crampe musculare, convulsii, leziuni hepatice, insuficienţă
renală şi şoc
- absotbţia unei doze unice de peste 350 mg
 forma cronică - leziuni renale grave →
atrofie renale
creşterea eliminărilor de calciu şi
proteine → apariţia leziuinilor osoase de
tip osteoporoză, osteomalacie, a
fracturilor spontane itai-itai

Boala Itai-itai - afecţiune epidemică cu

evoluţie fatală descrisă în oraşul Toyama
din Japonia + anemie hipocromă +
scăderea sideremiei + glicozurie

- la nivel hepatic →
inactivarea sistemelor enzimatice cu
rol în metabolismul glucidic
afectarea producerii de energie
- anemie
- H.A.
- supresia funcţiei
testiculare
- cancer de prostată
- reducerea speranţei
de viaţă.
 Mercur
 substanţă chimică toxică în orice formă

 origine naturală - formă anorganică (mercur metalic)

- formă organică (metil-mercur) - în zonele de
exploatare, din vulcani
 origine antropică - poluare industrială sau agricolă - pesticide organo-
mercuriale
- arderea unor combustibili fosili

 are remanenţă îndelungată

 poate trece dintr-o formă chimică în alta - în sol sau în apă sub
acţiunea unor microorganisme sau prin procese chimice variate

 toxicitatea maximă - sub formă de compuşi organici (metilmercur)

 în mediul acvatic - pătrunde în lanţurile trofice - alge, plante acvatice,

organisme acvatice inferioare → ţesuturile peştilor - procese de
bioacumulare şi bioconcentrare → concentraţii de peste 3000 de ori
mai mari în ţesuturile peştilor comparativ cu apa (cele mai mari valori -
la peştii răpitori)

 depozitare - ficat şi rinichi, unde se acumulează

 expunerea repetată → intoxicaţie - afectare cerebrală şi renală
ireversibilă
- cefalee
- vertij
- insomnie
- tulburări de memorie
- tulburări vizuale
- tremor
- oboseală
- anemie
- afectare renală – poliurie, polakiurie

 traversează placenta → afectează produsul de concepţie (efecte

teratogene)

 eliminare - prin urină, piele, păr şi unghii (se poate face şi dozarea)

 consumarea produselor alimentare poluate → afectare cerebrală,

fetală, renală
 pe cale respiratorie - afectare nervoasă

cel mai grav episod de intoxicaţie - în anul 1960 în Japonia (Minamata şi

Nigala) –
prin consum de peşte şi scoici (poluarea apei marine prin reziduri de
 Arsen
 foarte răspândit în natură → întreaga populaţie este expusă la acţiunea
sa în concentraţii reduse
 provine din sol - substanţele insecticide, fungicide şi raticide
- pătrunde în organism prin ingestie sau prin inhalare

 origine naturală - zăcăminte minerale din care poate ajunge în sursele

de apă
origine antropică - metalurgie neferoasă, arderea combustibililor fosili,
industria semiconductorilor, fabricarea emailurilor, indistria ceramicii,
agricultură – insecticide, fungicide, raticide

 expunere prelungită → concentrare în ficat, rinichi, plămâni, splină,

ţesut osos şi fanere
- efecte toxice sistemice - neoplazii cutanate,
hepatice, digestive şi renale
- fenomene de
inhibiţie enzimatică, cu tulburări metabolice consecutive

 formele obişnuite - fenomene iritative la nivelul tractului digestiv

(dureri difuze, greaţă, vărsături, diaree)
- sindroame neurovegetative necaracteristice
- tulburări hematologice (anemie, leucopenie)
 Pesticide
 utilizate în agricultură, pomicultură şi viticultură
 substanţe chimice de sinteză - combaterii dăunătorilor
 poluarea apei - deversarea rezidurilor lichide din procesul de fabricaţie
- antrenarea rezidurilor de pe sol de către apele de
irigaţie sau meteorice

 remanenţa - depinde de gradul de biodegradare, respectiv de structura

chimică
- pesticidele organofosforice, organomercuriale şi carbamice -
biodegradate relativ repede = efecte mai puţin dramatice
- pesticidele organoclorurate - nu sunt biodegradabile →
bioacumulare şi bioconcentrare în lanţurile trofice (produse alimentare
bogate în lipide)

 intoxicaţia acută – rară

intoxicaţia cronică - tulburări funcţionale şi organice grave
- pesticide organofosforice - cefalee, vărsături, crampe musculare,
dureri abdominale, dispnee, transpiraţii
- pesticidele organoclorurate - efecte hepatotoxice, neurotoxice, la
nivelul gonadelor, efecte mutagene şi cancerigene
 Cianuri
 origine antropică - poluare industrială (sector
minier, metalurgic, industrie chimică
organică)

 intoxicaţii prin blocarea enzimelor oxidative

mai ales la nivel respirator → asfixie şi
manifestări neurologice (cefalee, convulsii
ş.a.)

 pe termen scurt - tahipnee

- tremor
- probleme neurologice
pe termen lung - scădere în greutate
- afectarea glandei tiroide
 Aluminiu
 constituient natural al scoarţei terestre (al treilea element
chimic ca abundenţă după oxigen şi siliciu)
 sursele de apă conţin cantităţi mici de aluminiu

 poluare antropică - foarte redusă (insolubilitate)

 principalele surse - produse alimentare

- medicaţie antiacidă (50 până la 1000
mg/zi)

 numai 1% din doza ingerată este absorbită

 se acumulează în ţesutul osos şi muscular, în viscere şi sistemul

nervos

 se consideră că poate genera efecte nocive - cel mai sever

boala Alzheimer (corelaţia dintre incidenţa bolii şi concentraţia
crescută a metalului în ţesutul cerabral la subiecţii cu boală
Alzheimer)
 PATOLOGIA PRIN DEZECHILIBRE
MINERALE
 Distrofia endemică tireopată sau guşa endemică –
- încadrată de regulă în patologia endocrină
- determinată de consumul de apă cu conţinut mineral
dezechilibrat
- incidenţa corelează semnificativ cu scăderea concentraţiei iodului
în apă
- nu poate fi pusă exclusiv pe seama aportului hidric deficitar de
iod (10 - 15% din necesarul zilnic de iod)
- există forme de boală ce pot apare la concentraţii normale ale
iodului = carenţe relative de iod - creşterea nevoilor organismului
(pubertate, sarcină, alăptare, unele dereglări endocrine)
- legume (varză, conopidă,
morcov, mazăre, fasole, linte) care conţin substanţe antitiroidiene
(progoitrine) → împiedică utilizarea iodului în sinteza hormonilor
tiroidieni
- aport excesiv al unor elemente
minerale antagoniste iodului – calciu (scade absorbţia), fluor (creşte
eliminarea), mangan (interferează în sinteza hormoni.lor tiroidieni),
nitraţi
- aport insuficient de proteine
necesare sintezei hormonilor
- unele medicamente
 - răspândită aproape în toate ţările lumii
- afectează mai mult sexul feminin

- poate evolua cu eutioidie (funcţie normală)

hipotiroidie
tulburări neuro-endocrine

- trei grade de gravitate - gradul I (oligosimptomatică) - prezenţa

guşei de dimensiuni mici sau medii, ce evoluează cu eutiroidie
-
există cazuri în care dimensiunea guşei este mare sau chiar foarte
mare (gigantă)
- gradul II (endocrinopată) - guşă ce
evoluează cu tulburări endocrine de tip hipo sau hiperfincţie
- gradul III (neuropată) - se
asociază şi afectarea sistemului nervos central (idioţie
mixedematoasă, cretinism endemic, etc)

- funcţie de dimensiunile guşei - complicaţii determinate de

compresiuni asupra organelor de vecinătate – trahee (tulburări
respiratorii), vene (cianoză, edem facial), esofag (disfagie), nerv
recurent (pareză recurenţială cu disfonie, voce bitonală, răguşeală)

- profilaxie - sare iodată în alimentaţie

- comprimate de iodură de potasiu
 Manifestări osteo-dentare - corelate cu concentraţia fluorului din
apă
- din surse naturale - în zonele vulcanice
- din surse poluante - superfosfaţi
- prin adăugare voluntară - fluorizarea apei
- excesul - eliminat prin urină, transpiraţie
- fluorul se fixează în ţesuturile dure, os şi dinte
este reţinut mai uşor şi în cantitate mai mare de
organismele tinere, respectiv copiii cu dinţii în creştere (iniţial pe
toată structura dintelui, ulterior numai la suprafaţă)

Caria dentară - răspândire tot mai mare

- complicaţii la nivel local, la distanţă sau
complicaţii sociale
- florul - intră în structura fluorapatitei din
dentină şi smalţul dentar → rezistenţă la agresiuni chimice şi
mecanice
- acţiune bacteriostatică şi / sau
bactericidă asupra florei acidofile din cavitatea bucală
- acţiune antienzimatică de inhibare
a enolazei şi fosfatazei, împiedicând producerea acizilor organici din
glucidele rămase în spaţiile dentare
- profilaxie - fluorizarea apei potabile
- administrare de comprimate
de fluorură de sodiu în perioada dezvoltării dentiţiei definitive
Fluoroza endemică - rezultatul
excesului de fluor în apa potabilă

 fluoroza dentară - apare când

ingestia de fluor se face în
perioada de formare sau
calcificare a dintelui

- iniţial
afectare superficială, cu pătarea
smalţului dentar şi modificarea
porţiunii dentare libere („dinţii de
cretă” sau „de porţelan”)

- în final
cuprinde tot dintele, cu
devitalizarea acestuia şi distrofia
smalţului („dintele mâncat de
molii”)
- osteo-fluoroza sau
osteoscleroza
- osteoporoza - fluorul în
exces se substituie calciului din
structuril osoase

- dureri
osoase difuze, ulterior localizate
în special la nivelul coloanei
vertebrale, pe segmentele
cervical şi toracal

- modificări
ale morfologiei osoase (exostoze)
+ diminuarea rezistenţei osului →
fracturi la traumatisme minore

- calcificări
ligamentare → coloană rigidă -
stadiul de osteofluoroză
anchilozantă