Ministerul Sănătății al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

“Nicolae Testemițanu”

FACULTATEA MEDICINĂ Nr.1

Catedra de Biochimie și Biochimie Clinică

INSUFICIENȚA CARDIACĂ ÎN INFECȚIA CU

SARS-CoV 2

DOMENCO Valeria
Anul I, Grupa M2109

Coordonator:
Clipii Olga,
asistent universitar

Chișinău, 2021

1
 Insuficiența cardiacă acută reprezintă o instalare rapidă a simptomelor și semnelor unei
funcții cardiace anormale. Aceasta poate apărea în prezența sau în lipsa unei boli cardiace
precedente și se datorează disfuncției sistolice sau diastolice cardiace, tulburărilor de ritm
cardiac, afectării presarcinii sau postsarcinii, este vital periculoasă și necesită tratament de
urgență.
Insuficiența cardiacă poate fi de novo sau o decompensare acută a insuficienței cardiace
cronice.
Insuficiența cardiacă acută este determinată de cardiopatia ischemică la 60-70% dintre pacienți,
ăn special la vârstnici. La pacienții tineri ea este frecvent cauzată de cardiomiopatia dilatativă,
aritmii, maladii congenitale, valvulare sau miocardite.
Pacienții cu insuficiență cardiacă acuta au un prognostic rezervat. Mortalitatea este deosebit de
înaltă. Dintre pacienții cu edem pulmonar acut, 12% decedează în spital și 40% în primul an.
Aproape jumătate dintre pacienții spitalizați cu insuficiență cardiacă acută sunt spitalizați
repetat cel puțin odată în an, iar 15% - de două ori pe an. Insuficiența cardiacă avansată și cea
acută decompensată prezintă cel mai costisitor tratament în cardiologie .
Cauzele și factorii precipitanți ai insuficienței cardiace acute:
o Decompensarea insuficienței cardiace preexistente
o Sindroamele coronare acute: infarctul miocardic/angina pectorală instabilă cu ischemie
extinsă și disfuncție ischemică; complicație mecanică a infarctului miocardic acut,
infarctul ventriculului drept
o Criza hipertensivă
o Aritmiile acute
o Regurgitarea valvulară
o Stenoza severă a valvei aortice
o Miocardita acută severă
o Tamponada cardiacă
o Disecția de aortă
o Cardiomiopatia post-partum
Factorii participanți non-cardiovasculari: non-complianța a tratamentul medical; suprasarcina
cu volum ; infecțiile, în particular pneumonia sau septicemia; ictusul cerebral sever; după
intervenții chirurgicale majore; reducerea funcției renale; astmul bronșic; abuzul de
medicamente; abuzul de alcoo; feocromocitomul.
Sindroamele cu debit cardiac crescut: septicemia ; criza tireotoxică; anemia.

2
Clasificarea
I. Insuficiența cardiacă decompensată acută cu semne și simptome de insuficiență
cardiacă acută , cu manifestări medii care nu corespund pe deplin criteriilor șocului
cardiogen, a edemului pulmonar sau a crizei hipertensive
II. Insuficiența cardiacă acută hipertensivă: semnele și simptomele de insuficiență
cardiacă sunt însoțite de tensiune arterială înaltă și funcția ventriculului stâng relativ
păstrată, dar radiograma toracelui denotă edem pulmonar.
III. Edem pulmonar este însoțit de distress respirator sever, raluri pulmonare răspândite ,
ortopnee , saturație de oxigen <90% la respirația cu aer din salon până la tratament
IV. Șocul cardiogen se definește ca evidență de hipoperfuzie tisulară , indusă de
insuficiența cardiacă după corecția presarcinii
V. Insuficiența cardiacă cu debit înalt se caracterizează prin debit și ritm cardiac înalt cu
perifecriile calde, congestie pulmonară , dar uneori cu tensiune arterială joasă
VI. Insuficiența cardiacă fdreaptă se caracterizează prin sindromul debitului cardiac mic
cu creșterea presiunii în vena jugulară , mărirea dimensiunulor ficatului și
hipotensiune arterială.
Insuficiența cardiacă dreaptă acută este o stare când ventriculul drept devine insuficient, el
nu mai poate trimite sângele în sistemul venos . Insuficiența cardiacă dreaptă mai este denumită
și cord pulmonar acut, este un sindrom clinic provocat de dilatarea și insuficiența bruscă a inimii
drepte, datorită obstruării brutale a arterei pulmonare sau a unora dintre ramurile sale.

Cauza principală este embolia pulmonară, având ca punct de plecare tromboflebitele

membrelor inferioare la bolnavi imobilizați la pat un timp îndelungat; tromboflebitele
postoperatorii - îndeosebi după operațiile abdominale și pelvine. Reflexele patologice, care iau
naștere datorită emboliei pulmonare, provoacă de obicei, o hipertensiune arterială pulmonară
paroxistică prin vasoconstricție generalizată pulmonară și uneori, tulburări de irigație
coronariană sau colaps. Ventriculul drept este incapabil să învingă hipertensiune pulmonară
bruscă și devine insuficient și se dilată.

Manifestări clinice: cordul pulmonar acut are un debut brutal, violent și se manifestă prin:
dureri precordiale violente, constrictive, cu caracter coronarian, dispnee intensă, cu respirații
brute, rapide și superficial, tahicardie accentuată, uneori tuse uscată, anxietate intensă, cianoză,
hemoptizie, lipotimii. Deseori există și stare de șoc sau doar hipotensiune arterială. Examenul

3
obiectiv: se observă turgescența jugularelor, hepatomegalie, colorația icterică a tegumentelor, la
auscultația cordului - ritm de galop, scăderea tensiunii arteriale.

Insuficiența cardiacă stângă acută - se manifestă prin accese de dispnee cu caracter paroxistic
- astm cardiac și edem pulmonar acut - și se datorează creșterii rapide și intense a presiunii în
capilarele pulmonare, datorită reducerii bruște a sângelui evacuat de partea stângă a inimii
(ventricul sau atriu), în condițiile unui debit normal al ventriculului drept. Acumularea masivă de
sânge în capilarele pulmonare crește mult presiunea în capilare, cu transudarea plasmei în
alveole. Crizele de dispnee paroxistică apar în cardiopatii hipertensive, cardiopatii valvulare
(stenoza și insuficiența mitrală, stenoza și insuficiența aortică), cardiopatii ischemice (infarct
miocardic, în special) și sunt provocate de aritmii cu ritm rapid, sarcină, eforturi fizice și emoții
puternice.

Astmul cardiac reprezintă dificultăți de respirație, senzație de sufocare, care necesită asistență
medicală de urgență. Dacă nu acordați în timp util ajutor medical, aceasta poate duce la deces.
Această boală este o consecință a defectului ventriculului stâng. În circulația pulmonară are loc
stază de sânge, iar plasma din sânge penetrează țesutul pulmonar și uneori bronhii. Ca urmare,
are loc dilatarea plămânilor, care duce la dificultăți de respirație și de sufocare.

Etiologie. Cauzele apariției astmului cardiac:

o stenoza mitrală;
o boala coronariană;
o infarct miocardic acut;
o anevrism cardiac;
o stare după infarct;
o exacerbarea glomerulonefrita cronică;
o cardioscleroza;
o paroxism de fibrilație atrială;
o flutter atrial;
o defect al valvelor inimii;
o creșterea masei de sânge care umple vasele;
o insuficiență cardiacă, provocat de activitatea fizică intensă și administrarea intravenoasă de
cantități mari de lichid sau poziție orizontală a corpului.

4
 Manifestările clinice. Astmul cardiac apare de obicei noaptea, la câteva ore după culcare
(uneori și ziua, după emoții sau efort fizic mare), are debut brutal, cu dispnee polipneică,
respirație superficială și zgomotoasă, sufocare, tuse și neliniște. Bolnavul este anxios, palid cu
acrocianoză, acoperit cu transpirații reci, ocupă o poziție forțată ortopneică (așezat pe marginea
patului) sau poziție orizontală la geam înclinat înainte, rezemat în mâini, cu umerii ridicați. Dupa
câteva minute accesul se termină cu câteva accese de tuse, sau se poate complica cu edem
pulmonar acut însoțit de expectorație spumoasă, aerată și rozată.

Diagnosticul. Pentru a determina modul de tratament a astmului cardiac, este necesar să se

efectueze următoarele acțiuni: consultația la cardiolog, radiografia cutiei toracice, la radiografie
sunt vizibile stagnarea și congestia pulmonara, electrocardiograma (ECG) - sunt observate
amplitudinea undelor și intervalul ST aritmie, semne de insuficiență coronariană, tomografie
computerizată, rezonanța magnetică nucleară.

Tratamentul astmului cardiac se realizează în următoarele etape:

o Prim ajutor medical în caz de acces;

o tratamentul medical în caz de atac acut (nifedipină sau nitroglicerină);
o inhalarea cu oxigen;
o administrarea intravenoasă sau subcutanată de morfină sau furosemid;
o administrarea glicozide cardiac (digoxin sau strofantin);
o reglare a tensiunii arterial (antihipertensive , diuretice).

Complicații: Pericolul principal al astmul cardiac este evoluția în edem pulmonar acut ce poate
produce moartea. Cu toate acestea, ajutorul medical în timp util, atunci consecința bolii poate fi
evitată. Prevenirea. Pentru prevenirea astmului cardiac se include următoarele măsuri:

o Terapia rațională cu medicamente;

o Avertisment de hipertensiune arterială.

Edemul pulmonar se caracterizează prin creșterea acută a presiunii pulmonare și încărcarea de

volum a circuitului mic cu trecerea de lichid (extravazarea) din țesutul pulmonar în alveole.

Etiologie. Cauze cardiace: infarct al miocardului, hipertensiunea arterială (în special criza
hipertensivă), tulburări de ritm, valvulopatii, cardiomiopatia. Edem pulmonar fără cauză

5
cardiacă: hipoalbuminemia, hiperhidratarea, intoxicațiile, toxinele bacteriene, alergia, hipoxia,
după drenajul unui revărsat pleural mare, leziuni ale sistemului nervos central.

Manifestările clinice. Semnele principale sunt: dispnee pronunțată, asfixiantă, dureri în

regiunea cordului, palpitații, cefalee, vertij, se intensifică senzație de sufocare, apare tusea
iritativă cu eliminări de spută abundentă spumoasă, aerate de culoare roză (sangvinolentă).

Examenul obiectiv: pacientul anxios (frica de moarte), pozitia pacientului ortopnee

(semișezândă cu picioarele lăsate în jos). Tegumentele - palide cu cianoză, transpirații reci,
turgescența jugulară, hipotensiune. La auscultația plâmânilor - respirație zgomotoasă cu multe
raluri. Auscultația cordului, tahicardie, ritm de galop, zgomotul II accentuat, sufluri patologice.

Diagnosticul se bazează pe evidențierea semnelor și a simptomelor specific confirmate prin

investigații corespunzătoare precum electrocardiograma, radiografia toracică, markerii biologici
și ecocardiografia.

Asistența de urgență în edemul pulmonar acut:

o Poziția pacientului - semișezândă, măsurarea tensiunii arteriale, pulsului;

Important! Aplicarea garourilor (venoase) la trei membre, cu rotirea lor la 15-20 min, pulsul
persistã.

o Restabilirea permeabilității căilor aeriene - aspirarea sputei spumoase.

o Oxigenoterapie prin mască sau sonda nazală 4-8 1/min.
o Oxigenoterapia umezit cu aerosoli antispumanti: alcool etilic 30% sau Antifomsilan 10%
0,5 - 1 ml.
o Administrarea Nitroglicerinei - sublingval 0,5 mg fiecare 5 min. (max.- 3 prize) sau o
fiola de Nitroglicerină se diluează în glucoză 5% sau ser fiziologic, ritmul de perfuzie
find de 4 pic./min. La început, crescând cu câte 4 pic./min la fiecare 3-5 min. până la
reducerea tensiunii arteriale sau calmarea durerii: dozele uzuale sunt de 10-40 pic./min.
o Administrarea soluției de Furosemid 2 ml intravenos în bolus care se poate repeta după
15 min.
o Administrarea Morfinei 1ml se dizolvă în 9 ml ser fiziologic și se administrează
intravenos.

Explorări paraclinice. Pentru diagnosticul clinic se iau în calcul următoarele:

6
 o Istoricul bolii și examinarea fizică.
o Electrocardiograma înregistrată în 12 derivații standard: semne de infart miocardic vechi
sau recent, aritmii sau bloc de fascicolul Hiss stâng (în special la cardiomiopatie
dilatativă), modificări nespecifice în prezența unei boli cardiace anterioare (hipertrofie
stângă; modificări ST-T nespecifice).
o Radiografia toracelui: congestie pulmonară venoasă cu semne de hipertensiune pulmonară.
o Hemoleucograma.
o Examenul biochimic al sângelui: urea, creatinina, nivelul enzimelor cardiace, glicemia.
o Puls-oximetria digitală (gazele în sângele arterial).
o Ecocardiografia transtoracică bidimensională cu Doppler: parametrii informativi sunt
funcția globală și regională scăzute, mărirea cavităților cardiace, diametrul pereților
miocardici, extravazat pericardic, defecte valvulare.
o Cateterism cardiac dept: în cazurile de tablou clinic neclar sau pentru determinarea
atitudinii terapeutice.
o Angiografia coronară: dacă este suspectată cardiopatia ischemică.

Tratament. Poziția corpului: partea superioară a corpului așezată vertical, picioarele în jos.

Inhalație de oxigen: pe sondă nazală. Sedarea și analgezia: morfină subcutanat 10 mg sau bolus
lent a 5 mg intravenos.

Nitrații: 1-2 capsule. Nitroglicerină sublingual cu continuare în perfuzie1-6mg/oră, care este

foarte eficace pentru scăderea presarcinii în hipertensiunea arterială, dar cu mare Atenție în
hipotensiune!

Antagoniștii de Ca: (Nifedipină) numai pentru scăderea postsarcinii în hipertensiunea arterială

atunci când nitriții sunt ineficienți. Nitroprusiat de Na* (0.3-8 ug/kg/min) pentru scăderea rapidă
a postsarcinii (Atenție! Control atent al tensiunii arteriale).

Dopamina: în cazul unei diureze reduse și hipotensiune; în insuficiență de propulsie și

congestie (șoc cardiogen) se combină dopamina cu dobutamina.

Digitalice: numai in tahiaritmii absolute, dar nu se recomandă în tahicardia sinusală.

7
 Diureticile de ansă: Furosemid inițial 0,5-1mg/kg/corp, după 20min. altă doză mică în funcție
de diureză. Se administrează în continuare ca doze unice sau în perfuzie. Hipocalcemia se
reechilibrează cu KCI intravenos.

Inhibitorii enzimei de conversie. Important! Nu se administrează în faza acută; eventual

terapie precoce după obținerea controlului insuficienței cardiace stângi.

Antiaritmicele: în aritmii tahicardice supraventriculare sau ventricular est indicată cardioversia

electrică în mod urgent.

În insuficiența respiratorie: intubație și respirație asistată cu presiune pozitivă endoexpiratorie

(5-10 cm H2O). Eventual respirație asistată cu mască cu presiune pozitivă continuă în
insuficiența cardiocirculatorie cu risc vital sau cu diagnostic neclar sau insuficiența cardiacă
refractară la tratament după cateterism cardiac drept.

Hemofiltrarea: în cazul precipitării de către terapia medicamentoasă a unei retenții lichidiene.

Într-un edem pulmonar refractar la terapia medicamentoasă și boala cardiacă de bază
necontrolabilă (insuficiența valvulara acută, defect de sept ventricular dobândit, boala
coronariana) se au în vedere indicațiile unei terapii chirurgicale

8
Anexe:

Fig.1. Cianoza tegumentelor la periferii

Fig.2. Turgescența venelor jugulare

Fig.3. Poziție ortopnee

9
Bibliografie:

1. Suport de curs MEDICINA INTERNĂ cu nursing specific, ediția a II-a, a fost

elaborate de către cadrele didactice a catedrei Discipline terapeutice, CEMF ”Raisa
Pacalo”
2. https://www.escardio.org/static-file/Escardio/Education-General/Topic%20pages/Covid-
19/Patient%20Q_A-a4-BD_Final.pdf
3. http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2020/04/Recomand%C4%83ri-de-management-a-
urgen%C8%9Belor-cardiovasculare-%C3%AEn-contextul-epidemiei-COVID-19.pdf

10