Educarea preşcolarilor şi şcolarilor în spiritul

valorilor morale

Prof.înv. primar Zaharioiu Laura

Şcoala Gimnazială Constantin Brâncoveanu Slatina,

Jud Olt

Educației morale îi revine misiunea să ridice valoarea omului, a umanismului și civismului

și să facă din fiecare om o valoare supremă. Aceasta înseamnă accentuarea obligațiilor morale și
civice, întărirea calităților care definesc profilul moral al unei persoane, ca : demnitate,
responsabilitate, solidaritate, încredere, toleranță, respect reciproc, apărarea binelui, a dreptății, a
cinstei etc Procesul formării comportamentului moral-civic nu este simplu,determinat numai de
explicarea, înțelegerea și asimilarea noțiunilor și normelor morale. Pe parcursul acestui proces apar
obstacole, stagnări, contradicții, generalizări pripite, nedumeriri etc. care se cer prevenite sau
învinse. Intervenția oportună și competentă a educatorului este necesară pe parcursul întregii
școlarități a unui tânăr. Conștiința morală se dezvoltă unitar, dar inegal sub influența condițiilor
existenței sociale. În procesul dezvoltării morale și civice are loc o restructurare continuă a
experienței personale sub influența conștientizării acestuia și invers
Educaţia exprimă o funcţie excesiv umană şi de natură pur spirituală la acţiune, educaţia
porneşte de la o persoană şi se îndreaptă spre formarea altei persoane. Educaţia are în vedere viaţa
personală a omului, mântuirea acestuia, relaţia lui cu Dumnezeu. O condiţie indispensabilă a
educaţiei este modelul după care educatorul vrea să modeleze spiritul omenesc.
Grădiniţa de copii este instituţia de învăţământ căreia îi revine rolul decisiv în educarea şi
instruirea copiilor preşcolari.Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care
trăieşte. Întregul proces educativ trebuie condus cu grijă, cu afecţiune pentru copil şi în
concordanţă cu etapa de dezvoltare în care se află el, fără a-i depăşi capacitatea de înţelegere. La
grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată, de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un
program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativa.
Celor mici li se îmbogăţeşte vocabularul, se dezvoltă gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de
cunoaştere şi atenţia. Comunică mai mult şi nu în cele din urmă, îşi dezvoltă aptitudinile fizice,
psihice, artistice. Primele zile pot fi însă un adevărat dezechilibru în sufletul celui mic, deoarece
brusc va descoperi faptul că nu va mai sta cu mama toată ziua, că nu el este “centrul universului” şi
că trebuie să asculte de cineva străin, să suporte încă 20 sau 30 de copii educaţi mai mult sau mai
puţin.
Relaţia cu “doamna” trebuie înţeleasă de către cei mici ca pe una de simpatie, de ascultare.
Continuând procesul de socializare început în familie , grădiniţa oferă preşcolarului cadrul de
valorificare a potenţialului psiho – social. La grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată
de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai
bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativă. Acum ei îşi îmbogăţesc vocabularul, îşi dezvoltă
gândirea, concentrarea, memoria, dorinţa de cunoaştere şi atenţia, comunică mai mult, îşi dezvoltă
aptitudinile fizice, psihice, artistice.
O direcţie importantă în educaţia morală o constituie cunoaşterea şi respectarea normelor de
comportare civilizate, educarea comportamentului şi a conduitei disciplinate. O disciplină
conştientă pentru preşcolar înseamnă îndeplinirea conştientă a cerinţelor educatoarei, ale părinţilor,
abandonarea intereselor personale pentru cele colective.
Proverbele şi zicătorile pot fi folosite la orice activitate, deoarece dacă ele sunt explicate pe măsura
puterii lor de înţelegere sau prin exemple concrete, copiii vor reuşi să-şi însuşească valorile morale
pe care ni le dorim. . Prin intermediul lor, copiii înţeleg noţiuni cu conţinut pozitiv: cinstea,
hărnicia, răbdarea, bunătatea, curajul, modestia. Dar ei pot învăţa şi din cele cu conţinut negativ
pentru că mai repede omul învaţă din rău decât din bine, din situaţii identice trăite.
Şcoala reprezintă o necesitate. Copilul vrea să fie activ. Rolul dascălului acum nu mai este
acela de a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului de a asculta şi a asimila informaţiile. Dascălul este
mai mult decât un organizator al învăţării şi un element de legătură între elev şi societate. Procesul
de învăţare a devenit dinamic şi interactiv, iar elevii şi dascălii sunt responsabili pentru practicile
educaţionale şi pentru rezultatele acestora.
În contextul educaţiei pentru cetăţenie, relaţia dascăl – elev implică anumite caracteristici
care derivă din contextul acestui tip de educaţie. Implicarea elevilor în procesul de decizie începe
chiar în contextul procesului didactic, în toate aspectele sale: predare – învăţare – evaluare.
Modificarea rolului dascălului se reflectă în: cunoştinţe interdisciplinare, monodisciplinare, într-un
proces de învăţământ dinamic, interactiv. Astfel, elevii şi dascălii sunt implicaţi în procesul de
învăţământ şi sunt responsabili pentru practicile educaţionale şi pentru rezultatele acestora.
În educaţia creştină a copilului este implicată întreaga societate. Copilul fiind ca o mlădiţă în
formare poate să copieze în sufletul său şi exemple negative. Pentru cunoaşterea gândurilor,
sentimentelor copilului trebuie o colaborare strânsă între familie, şcoala şi Biserică. Pentru aceasta,
părinţii trebuie să conştientizeze că faptul că ora de religie este decisivă pentru viaţa copilului.
Răspunderea cea mare pentru pregătirea elevului de clasa I, o poartă părinţii care sădesc în sufletul
copilului dragoste faţă de şcoală, faţă de educatorii săi. Este un adevăr faptul că unii părinţi greşesc
insuflând frica şi teama de a-şi începe o nouă activitate(cea de şcolar). De aceea munca
învăţătorului cu părinţii elevilor începe chiar din prima zi. Treptat, în întâlnirile periodice sunt
dezbătuţi termeni precum: autonomie, brutalitate, chibzuinţă, disciplină, egoism, furt, grup,
insucces, joc, lene, minciună, nesupunere, onestitate, prietenie, răspundere, sentiment, timiditate,
voinţă.
Una din trăsăturile vieţii creştine în lume este cea care ne spune că trebuie să fim generoşi,
primitori, iubitori şi atenţi cu cei în nevoi. Aceste calităţi pot fi insuflate în sufletul copiilor încă din
frageda pruncie. Dacă între copii, părinţi şi dascăl s-a stabilit o relaţie de dragoste, copilul are
încredere şi îi respectă. Dacă un copil îşi recunoaşte greşeala şi îi pare rău de ce a făcut, trebuie să
ne stăpânim dorinţa de a-l pedepsi, încurajându-i în felul acesta pe copii să nu-şi ascundă greşelile.
Educaţia se bazează pe dragostea dintre oameni. Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo unde
este iubire şi încredere izvorăşte libertatea. Fără libertate nu poate exista viaţă morală.
Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să acţioneze şi să gândească
altfel decât au făcut-o părinţii lor. Asistăm la o transformare calitativă a societăţii omeneşti. Ea
presupune că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în univers. Acest loc este ocupat acum de
informaţii.
Indiferent ce mijloace, metode, procedee vom folosi în educaţia pentru societate a copiilor
şi având în vedere faptul că preşcolarii de astăzi vor fi adulţii de mâine, angrenaţi în structuri
sociale, economice şi culturale, răsplata muncii noastre se va vedea atunci, când „el” va fi la
înălţimea aşteptărilor noastre, pentru că ne dorim ca să formăm generaţii cu suflet frumos în sensul
omeniei.
 Bibliografie

1. Învăţământul primar nr. 12/1996, Editura Discipol, Bucureşti, 1996

2. Comănescu I, Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale, Revista de
pedagogie, nr. 6, 1991
3. Dumitrana Magdalena, Copilul, familia şi grădiniţa, Editura Compania, Bucureşti, 2000
4. Sârbu Tănase, Etică: valori şi virtuţi morale, Editura Societăţii academice Matei Teiu Botez,
Iaşi, 2005
5. Galeriu Constantin, Lăsaţi copiii să vină la mine, Revista de pedagogie, nr. 6, 1991
 Rezumat

Educației morale îi revine misiunea să ridice valoarea omului, a umanismului și civismului

și să facă din fiecare om o valoare supremă. Aceasta înseamnă accentuarea obligațiilor morale și
civice, întărirea calităților care definesc profilul moral al unei persoane, ca : demnitate,
responsabilitate, solidaritate, încredere, toleranță, respect reciproc, apărarea binelui, a dreptății, a
cinstei etc Procesul formării comportamentului moral-civic nu este simplu,determinat numai de
explicarea, înțelegerea și asimilarea noțiunilor și normelor morale.
Grădiniţa de copii este instituţia de învăţământ căreia îi revine rolul decisiv în educarea şi
instruirea copiilor preşcolari.Copilul îşi dezvoltă aptitudinile sale în raport cu mediul în care
trăieşte. Întregul proces educativ trebuie condus cu grijă, cu afecţiune pentru copil şi în
concordanţă cu etapa de dezvoltare în care se află el, fără a-i depăşi capacitatea de înţelegere. La
grădiniţă, copiii deprind normele de conduită civilizată, de a îndeplini diferite sarcini, de a avea un
program regulat şi astfel este ajutat să colaboreze mai bine cu cei din jurul său şi să aibă iniţiativa.
Şcoala reprezintă o necesitate. Copilul vrea să fie activ. Rolul dascălului acum nu mai este
acela de a transmite cunoştinţe, iar cel al elevului de a asculta şi a asimila informaţiile. Dascălul este
mai mult decât un organizator al învăţării şi un element de legătură între elev şi societate. Procesul
de învăţare a devenit dinamic şi interactiv, iar elevii şi dascălii sunt responsabili pentru practicile
educaţionale şi pentru rezultatele acestora.
Copiii de astăzi sunt cetăţenii societăţii informatice. Ei trebuie să acţioneze şi să gândească
altfel decât au făcut-o părinţii lor. Asistăm la o transformare calitativă a societăţii omeneşti. Ea
presupune că nu mai acordăm materiei rolul esenţial în univers. Acest loc este ocupat acum de
informaţii.
Indiferent ce mijloace, metode, procedee vom folosi în educaţia pentru societate a copiilor
şi având în vedere faptul că preşcolarii de astăzi vor fi adulţii de mâine, angrenaţi în structuri
sociale, economice şi culturale, răsplata muncii noastre se va vedea atunci, când „el” va fi la
înălţimea aşteptărilor noastre, pentru că ne dorim ca să formăm generaţii cu suflet frumos în sensul
omeniei.