ATLETISM

Alergare in viteza
Atletismul - este o ramura a educatiei fizice si sportului
care,prin numarul mare de exercitii,diferite unele de
altele,vizeaza intrecerea ,dar si dezvoltarea armonioasa
a organismului-exterioara (musculara) si interioara
(marile functii si unele calitati psihice),avand din acest
punct de vedere,valoare sociala.
  Intrecereile (concursurile) atletice care cuprind
probe,au caracteristici specifice in functie de cele trei
categorii de exercitii :alergari,sarituri si aruncari :

1.In probele de alergari si mars se urmareste obtinerea unui

timp cat mai bun (sc urt) pe o distanta precizata ;

2.In probele de aruncari se urmareste trimiterea prin aer a unor

obiecte speciale (greutate,disc,sulita,ciocan) la o distanta cat
mai mare ;
3.In probele de sarituri se urmareste obtinerea unui zbor cat
mai lung la saritura in lungime si la triplusalt si un zbor cat mai
inalt la saritura in inaltime si la saritura cu prajina.

In toate probele se impune respectarea

unor conditii speciale,precizate prin
“Regulamentul concursurilor de
atletism”. Regulile sunt
exacte,departajand clar valoarea
sportive a fiecarui atlet (a) in raport cu
ceilalti competitori sau in raport cu
spatial si timpul.
 Alergare in viteza
In alergarea de viteza o tehnica buna se remarca prin
corectitudine in miscari,prin relaxare relativa care
presupune o succesiune intre contractia si relaxarea
musculaturii,aspecte care creeaza senzatia de usurinta in
deplasare si dau aspect de simplitate.
Alergarea de viteza se executa cu intensitate
maxima,ajungand la valori de peste 12m /sec. (Carl
Lewis, Linford Christie,etc.)
Aproape de viteza maxima pe 100m se ajunge dupa 25-
30m. Majoritatea alergatorilor obtin viteza maxima intre
50-60 m de la start,iar mentinerea ei se face
oscilant,avand 2-4 momente de varf pana la 80-90,dupa
care are tendinta de scadere.

Timpul obtinut intr-o alergare de viteza depinde de :

-capacitatea de reactie la pocnetul pistolului ;
-capacitatea lansarii din start ;
-valoarea vitezei de deplasare ;
-capacitatea de a mentine viteza maxima cat mai mult.
Tehnica alergarii de viteza poate fi analizata tinand
seama de cele trei faze ale acesteia :
startul de jos si lansarea dupa start ;
alergarea pe parcurs ;
sosirea.
STARTUL DE JOS SI LANSAREA DUPA START
Startul de jos reprezinta o pozitie grupata care permite o
plecare rapida,foarte importanta la inceperea alergarii de
viteza.
Un start corect depinde si de modul in care se aseaza
blocurile de start.Astfel,blocul din fata va fi inclinat la
aproximativ 45 grade,iar cel din spate,la aproximativ 75
grade,inclinari corespunzatoare flexiei gleznelor in pozitia
de plecare din blocuri.Blocurile se aseaza pe mijlocul
culoarului la alergarile in linie dreapta,sau in exteriorul
culoarului,cand se pleaca din turnanta.Distantele dintre
blocuri in directia alergari determina trei variante :startul
clasic,starul apropiat si startul departat.
La startul clasic,primul bloc se aseaza la 35-50 cm fata
de linia de plecare iar blocul din spate la 5-8 cm fata de
primul bloc.Pentru startul apropiat,blocul din spate se
apropie la 15-20 cm fata de blocul din fata,iar pentru
startul departat,primul bloc se deplaseaza pana la o
distanta de 15-20 cm fata de blocul din spate.
 Startul de jos are trei comenzi :

I. PE LOCURI-la auzirea acestei comenzi,alergatorul se

aseaza in blocuri,fixand mai intai primul picior si apoi
piciorul din spate care se sprijina pe sol si cu
genunchiul ;mainile se afla inapoia liniei de
plecare,bratele fiind perpendiculare pe sol si paralele,la
latimea umerilor ;
Trunchiul va avea o pozitie normala,fara flexie sau
extensie,gatul fiind in prelungirea trunchiului-din aceasta
pozitie alergatorul priveste in fata la 2-3 m.
II. GATA-dupa auzirea acestei comenzi,alergatorul ridica
bazinul incet,pana la nivelul umerilor ;trunchiul se
deplaseaza usor inainte,bratele preluand o parte din
greutatea corpului ;spatele este drept,centrul de
greutate al corpuluiu va fi plasat foarte aproape de linia
de start.Aceasta pozitie se caracterizeaza prin incordare
maxima,favorabila plecarii rapide.Tot in aceasta pozitie
se realizeaza unghiurile favorabile intre coapse si gambe.
III.LANSAREA DE LA START-In pozitia « gata » prin
ridicarea mainilor de pe sol,dupa receptionarea
pocnetului pistolului,corpul atletului are tendinta de a
cadea,dar apare primul pas care schimba aceasta
tendinta si proiecteaza corpul inainte ;miscarea
picioarelor este simultana (impingerea din primul picior si
tragerea celui din spate),fiind ajutata si de lucrul activ al
bratelor,care prin pendulare impreuna cu piciorul din
spate,maresc reactia sprijinului ; lansarea in continuare
se face prin pasi de accelerare,primii 2-3 pasi neavand
momente de amortizare ;pasii se lungesc in mod
progresiv,iar urmele lor,la inceput departate,se apropie
de axa alergarii,dupa 8-10 pasi.
  ALERGAREA PE PARCURS

Specific acestei alergari este pasul lansat de viteza. Important

este ca lungimea pasilor sa fie egala,iar viteza cat mai
constanta.

Contactul piciorului cu solul la alergarile de viteza se face pe

pingea si foarte aproape de proiectia centrului de greutate al
corpuluui,in scopul reducerii reactiunii care apare in momentul
amortizarii.

Extensia rapida in articulatia gleznei favorizeaza viteza de

alergare.

Scaderea lungimii pasului micsoreaza forta de impulsie si viteza

piciorului pendulant.

In fiecare pas se urmareste transferul bazinului cat mai rapid

peste punctul vertical de sprijin,fapt usurat de piciorul
pendulant,care in faza de pendulare anterioara,antreneaza si
bazinul,proiectandu-l spre inainte,determinand o pozitie usor
arcuita a corpului din articulatia coxo-femurala. Acest lucru
obliga si trunchiul la o pozitie verticala,favorabila succesiunii de
contractie si relaxare. Bratele se misca amplu,sub un unghi de
90 de grade cand sunt pendulate inainte si circa 140 de grade
cand sunt pendulate inspre inapoi.

Alergarea nu se invata,ci se perfectioneaza,avand in vedere ca

miscarile sunt naturale,cunoscute si deprinse din copilarie.

In procesul de insusire a tehnicii de alergare,se urmareste

corectirudinea in miscari si cresterea eficientei
alergarii,concomitent cu dezvoltarea celorlalte calitati motrice.Se
vor urmari :

-contactul cu solul sa se fac ape pingea ;

-gambele sa nu penduleze prea amplu inspre inainte ;

-trunchiul sa se pastreze vertical sau usor inclinat inainte ;

-pendularea bratelor,suficient de ampla,sa degajeze umerii si sa
nu angreneze in miscarea de rotatie trunchiul.

 INVATAREA ALERGARII ACCELERATE :

-alergare cu cresterea treptata a vitezei pe

30m ;distanta aceasta va fi impartita in trei portiuni de cate
10m fiecare ;

Pe primii 10m se va urmari o viteza redusa,de angrenare,care

sa creasca treptatat pana la 25% din posibilitati ;pe urmatorii
10m se mareste viteza,ajungandu-se in finalul acestei portiuni
la 50%din posibilitati si in continuare se accelereaza pana in
finalul ultimilor 10m spre o viteza mare,in jur de 70 % din
posibilitati ;

-alergare cu cresterea treptat a vitezei pana aproape de 100 %

din posibilitati ;

-alergare cu cresterea treptata a vitezei,pe 60m ;

-alergare accelerata,fara marcaje,cu atingerea vitezei maxime

dupa 30-40-50-60m ;

-alergare accelerata in turnanta,vizand intrarea si iesirea din

turnanta.

INVATAREA ALERGARII LANSATE:

-alergare accelerata cu atingerea vitezei propuse,urmata de

alergare libera (din inertie) in linie dreapta;

-alergare accelerate cu atingerea vitezei maxime si mentinerea

ei pe 10-20-30m;

-alergare accelerate cu atingerea vitezei propuse in dreptul unui

reper si mentinerea ei pana la alt reper;

-alergare cu start lansat,cronometrata pe 10 pana la 50m;

-alergari cu start lansat in turnanta,vizand atat intrarea, cat si

iesirea din turnanta.
  SOSIREA

Alergarea se termina atunci cand alergatorul atinge cu

pieptul (nu cu capul,gatul,mainile sau picioarele) firul sau
planul vertical dus prin aplecarea trunchiului energic
inainte,pe ultimul pas,cel mult pe ultimii doi pasi,fapt
care nu stanjeneste viteza de alergare.

SFARSIT

Realizat de BIrca Alicia