Sunteți pe pagina 1din 7

FRUNZE DE URZICĂ.

Листья крапивы

Urticae folia

Sunt frunzele uscate după recoltarea de la specia producatoare Urtica dioica L. (sin. U.

major Kanitz., U. gracilis Ait.), urzică, urzică mare, urzică de pădure ( Urticaceae).

Planta producătoare: denumirea latina provine de la uro = usturator, datorita perilor

dispuși din abundență pe toate organele aeriene ale plantei. Este o plantă erbacee, perenă, dioică,

foarte răspândită în Europa și Asia. Crește prin locuri ruderale, pe lângă garduri, ziduri, case,

dărâmături, ferme de vite, pe malul apelor, prin luminișuri de pădure, înălțimea de 80-150 cm.

Este o specie invazivă, care se dezvoltă bine în diferite habitate vegetale de la șes până

la munte, adesea substituind alte specii erboase. Dispune de rizom cilindric ramificat. Tulpina

tetrangulară, simplă, erectă, acoperită cu peri urticanți. Frunzele, cu lungimea de 10-17cm și

lățimea de 5-7cm, opuse, pețiolate, ovate, lanceolate sau oval-lanceolate, cordate sau rotungite la

bază, cu vârf ascuțit și margine dințată, prevăzute cu peri urticanți pe ambele fețe. Florile sunt

mici, verzi la culoare, lipsite de bractee, unisexuat-dioice, dispuse in panicule la axila frunzelor

superioare. Înflorește în perioada iunie – august. Fructele sunt nuci ovoidale cu lungimea de 1-1,5

până la 2 cm, cu pericarp subțire verde si sămânța mare, se maturizează în august octombrie.

Perii urticanți conțin o substanță lichidă, usturătoare, compusă din histamine,

acetolamină, acid formic. Perișorul urticant are forma unei retorte cu un tub capilar ascuțit,

care se termină cu o măciulie rotunda. Partea superioară a perișorului la atingere se fringe, iar

cea ascuțită patrunde in piele prin care se penetreaza conținutul celulei, care provoacă iritarea.

Produsul vegetal: frunzele uscate, colectate înainte de înflorire, în lunile mai – iulie, de

la exemplare tinere. Nu se recoltează frunzele mici, oval ascuțite de la vârful tulpinii. Penru

extracția carotenoidelor și clorofilei se utilizează frunzele sau toată partea supraterestră. În

bazinele mari urzica mai întâi se cosește, apoi (uneori preventiv se ofilește puțin) se

ciupesc/strugesc frunzele, care se usucă în continuare sub șoproane sau în poduri bine aerisite,

ferite de razele solare directe, la temperatura ambiantă. Mai efectiv este procedeul strugirii

frunzelor înainte de ofilirea plantei. De la plantele ofilite frunzele se desprind mai greu, adesea cu

fibre tulpinale, ceea ce impune sortarea suplimentară a produsului. Razele solare directe provoacă

decolorarea frunzelor de urzică. Se admite uscarea artificială la temperatua de 40-50 o

C.
Randamentul produsului vegetal după uscare este de cca 20% din masa frunzelor proaspăt

colectate. Produsul vegetal prezintă frunze uscate, alungite, ascuțite cu margină zâmțată, pețiolate,

136

nervură paralelă slab arcuită, subțiri, sfărâmicioase cu lungimea de până la 17 cm și lățimea de

până la 7cm. Culoarea verde închisă, miros specific și gust de iarbă, amărui.

Compoziția chimică: frunzele uscate sunt bogate în carotenoide (0,02-0,04%, ß-caroten,

xantofilă, licopen, violaxantină), clorofilele A și B (0,3-1%), Vitaminele B2, C (~0,6%), K (0,2%),

acid pantotenic și acid folic), proteine: 23-24% din totalul cărora 70% sunt digerabile, acizi

organici (acetic, butiric, cafeic, clorogenic, ferulic, formic, sinapic), flavone ( 3-O-glucozide ale

rutinei, kaempferolului, quercetoluui ș.a.), tannin, cumarine, ß-sitosterol liber și glicozidat, ulei

volatil ș.a. Planta și produsul vegetal au un conținut apreciabil de substanțe anorganice atât în

plan cantitativ, cât și ca diversitate. Din totalul acestora cea mai mare parte revine oxizilor de

siliciu (SiO2), calciu (CaO), potasiu (K2O). Sunt prezenți și oxizii de magneziu (MgO), fosfor

(P2O5), fer (Fe2O3), sodium (Na2O).

În urzicile bătrâne se acumulează o toxalbumină (o glicoproteină) ce se extrage leger

cu apă, cu efect puternic iritant asupra mucoaselor. Acesta este motivul pentru care în alimentație

și fitoterapie se utilizează numai frunze tinere de urzică. Prezintă interes și semințele de urzică,

bogate în ulei gras, clorofilă, fitohormoni, tocoferol.

Acțiune și întrebuințări: Preparatele din frunze de urzică (infuzie, decoct), manifestă

activități hematopoetică (prin acizii folic și pantotenic); hemostatică (vitamina K, tanin);

antidiareică (tanin), diuretică (elimină acidul uric), hipoglicemiantă (stimulează secreția

pancreatică), antiinflamatoare ș.a. Acestea și alte proprietăți farmacologice determină aplicarea

preparatelor din frunze de urzică în tratamentul anemiilor ușoare, asteniei de primăvară, unor boli

metabolice (gută, uricemii, diabet zaharat), afecțiuni uro-genitale (litiază renală, hipertrofie

benignă de prostată), afecțiuni locomotorii (dureri articulare, reumatism), afecțiuni dermice

(acnee, seboree). Decoctul și extractul din frunze de urzică se aplică în calitate de preparate

hemostatice în cazri de hemoragii pulmonare, de rinichi, intestine, uter.

Produsul în cauză este și o materie primă accesibilă pentru obținerea ß-carotenului și

clorofilei utilizată pentru proprietățile sale deodorante și tinctoriale la producerea diferitor sprayuri,
pastei de dinți, decorarea unor produse alimentare și băuturi. Din clorofile se obțin sărurile de
sodiu numite clorofiline care se utilizează pentru efectele antituberculos, antianemic, cicatrizant

și deodorant. Sărurile de cupru se aplică în calitate de colorant și deodorant.

Indicatori ai calității și purității: umiditate max. 14%, cenușă totală max. 20%, cenușă

insolubilă în HCl de 10% max. 2%, exemplare de frunze înegrite și brunificate max. 5%, alte părți

de urzică (părți de tulpină, inflorescențe ș.a.) max. 5%, particule care trec prin sita cu găuri de 3

mm max.10%, impurități: organice max.2%, minerale max. 1%.

S-ar putea să vă placă și