Sunteți pe pagina 1din 113

BAZELE ELECTROTEHNICII I

-Note de curs-
Introducere

Bazele electrotehnicii reprezintă o disciplină tehnică fundamentală care


studiază fenomenele electrice şi magnetice din punct de vedere al aplicaŃiilor tehnice
inginereşti: descărcările electrice, orientarea cu busola, fenomenul de atracŃie între
diferite minereuri, lumina.
Există mai multe teorii, care studiază fenomenele:
• Teoria macroscopică MAXWELL-HERTZ (1870-1890)
• Teoria macroscopică a lui LORENTZ
• Teoria relativistă a lui EINSTEIN
• Teoria cuantică
Teoria macroscopică MAXWELL-HERTZ studiază fenomenele
electromagnetice la nivel macroscopic fără a face apel la structura substanŃei. Este o
teorie care răspunde suficient de bine cerinŃelor obişnuite ale ingineriei, motiv pentru
care se studiază in cadrul disciplinei. Ea prezintă limitări la viteze comparabile cu
viteza luminii, dar acest lucru nu deranjează din punct de vedere al ingineriei
electrice.
Conceptele fundamentale cu care lucrează „teoria macroscopică MAXWELL-
HERTZ” sunt substanŃa şi câmpul, ce formează materia. SubstanŃa este reprezentată
de corpurile sau obiectele materiale care au masă, iar câmpul este acea formă de
existenŃă a materiei care poate exista atât in interiorul substanŃei cât şi în interiorul
unor corpuri. Exemple de câmpuri: câmp gravitaŃional, câmp electromagnetic.
Instrumentele de bază necesare în cadru teoriei sunt:
1. mărimi fizice
2. unităŃi de măsură
3. legi
4. teoreme
Mărimile fizice sunt proprietăŃi ale materiei (fie corp, fie câmp), care permit o
evaluare cantitativă a unor fenomene.
UnităŃile de măsură sunt concepte asociate mărimilor fizice care permit
compararea mărimilor de aceeaşi natură.
Legile sunt afirmaŃii enunŃate pe bază de experiment care nu pot fi deduse din
alte afirmaŃii cu grad de generalitate mai ridicat.
Teoremele sunt afirmaŃii care constituie cazuri particulare ale unor legi. Ele
pot fi deduse din legi intuitiv sau pe bază de calcul analitic.

La baza fenomenelor electromagnetice stă conceptul de sarcină electrică. Cel


mai mic purtător de sarcină electrică este e − = −1.6 ⋅ 10 −19 C (electronul), respectiv
p = 1.6 ⋅ 10 −19 C (protonul) [1C=1Coulomb].
Deşi sarcina electrică are un caracter discret, teoria macroscopică o consideră
ca având caracter continuu în corpurile purtătoare de sarcină electrică. PrezenŃa
sarcinii electrice este numai în substanŃă me − = 9.8 ⋅ 10 −31 kg (masa electronului).
Sarcinile electrice pot fi în repaus sau în mişcare, iar în funcŃie de acest lucru
fenomenele electromagnetice pot fi clasificate în:

2

1. Fenomene statice (regim static) → v = 0 ; = 0; ∆W = 0 .
∂t
Toate corpurile sunt în repaus, derivatele sunt nule şi nu există transformări
energetice. Exemple: regimul electrostatic şi regimul magnetostatic.
Câmpul electric poate exista independent de câmpul magnetic şi se pot studia
separat.

2. Fenomene staŃionare (regim staŃionar) → v = ct; = 0; ∆W ≠ 0 .
∂t
Exemplu: curentul continuu care străbate anumite corpuri conductoare sau
fire. În acest regim avem câmpul magnetic staŃionar, care poate fi studiat separat de
câmpul electric.

3. Fenomene cvasistaŃionare (regim cvasistaŃionar) → v ≠ 0; ≠ 0; ∆W ≠ 0 .
∂t
Există variaŃii ale unor mărimi, însă ele sunt suficient de lente astfel încât să
nu permită propagarea câmpului electromagnetic.
Exemplu: funcŃionarea circuitelor electrice la frecvenŃe joase.

4. Fenomene variabile (regim variabil) → σ ≠ 0; ≠ 0; ∆W ≠ 0 .
∂t
În acest caz variaŃiile unor mărimi sunt relativ mari şi permit propagarea lor în
spaŃiu. Exemplu: comunicaŃia în telefonia mobilă, radio-TV.

3
ELECTROSTATICA

Sarcina electrică punctiformă (q)

Sarcina punctiformă este un corp de dimensiuni neglijabile în raport cu spaŃiul


la care e raportat, încărcat cu o anumită sarcină electrică.

Teorema lui Coulomb

q F

r
q0
−F

Fig.1 Explicativă pentru teorema lui Coulomb

2
q0 ⋅ q r 9 N ⋅m
Experimental s-a observat că F = k ⋅ ⋅ , unde k = 9 ⋅ 10 .
r2 r C2
1 1
k= ⇒ ε0 = F / m ; ε 0 - permitivitatea dielectrică a vidului
4πε 0 4π ⋅ 9 ⋅ 10 9

1 q0 q
F= ⋅ ⋅r (1) Teorema lui Coulomb
4πε 0 r3

Se constată următoarele:
- forŃa de interacŃiune F este direct proporŃională cu produsul sarcinilor
( F ~ q0 q );
1
- forŃa F este invers proporŃională cu pătratul distanŃei dintre ele ( F ~ 2 );
r
- dacă q 0 q > 0 ⇒ F este o forŃă de respingere; dacă q 0 q < 0 ⇒ F este o forŃă
de atracŃie

Intensitatea câmpului electric produs de o sarcină punctiformă

q F

r
q0

Fig.2 Explicativă pentru calculul intensităŃii câmpului electric

4
 1 q0 
F = q ⋅  ⋅ 3 ⋅ r  = q ⋅ E
 4πε 0 r 

1 q0
E= ⋅ ⋅r (2) - Intensitatea câmpului electric produs de o sarcină
4πε 0 r3
punctiformă
V
[E ]SI =1
m

Linia de câmp electric este o linie


q>0
imaginară în vecinătatea corpurilor încărcate
EA cu sarcini electrice la care intensitatea
A câmpurilor electrice este tangentă.
Totalitatea liniilor de câmp electric formează
Fig.3 Linii de câmp spectrul electric.

Teorema superpoziŃiei câmpurilor electrice

Intensitatea câmpului electric corespunzător unui sistem de sarcini


punctiforme este egal cu suma vectorială a intensităŃii câmpului electric creat de
fiecare sarcină considerat în absenŃa celorlalte sarcini.

q2
E = E1 + E 2 + E 3
E3
q1
E1
n
1 n
qk
E = ∑ En = ⋅∑ ⋅ rk
E2 E k =1 4πε 0 k =1 rk
3

q3

Fig.4 Teorema superpoziŃiei

Dacă pentru un sistem de două sarcini +q şi –q se aplică ipotetic teorema


superpoziŃiei, prin punctele din vecinătate se pot trasa liniile de câmp care formează
spectrul. Spectrul construit astfel arată că liniile de câmp sunt curbe deschise care
pleacă de pe sarcini pozitive şi ajung pe sarcini negative sau se prelungesc până la
infinit.

E
linie de câmp
dl
+ q − q

5
Punctul de la infinit este un concept care semnifică punctul aflat la distanŃă
mult mai mare decât dimensiunile sistemului fizic.

E × dl = 0 , dl - vectorul de lungime asociat curbei


Aceasta este ecuaŃia liniilor de câmp; exprimă faptul că E este tangentă la
liniile de câmp.

Corpul de probă este un concept idealizat care reprezintă o sarcină electrică


punctiformă de valoare suficient de mică, încât să nu perturbe câmpul electric în care
este amplasat; se foloseşte pentru investigarea câmpurilor electrice.

Teorema lui Gauss în electrostatică

r
ds E Considerăm o sarcină punctiformă q şi
construim în jurul ei o sferă ipotetică de rază r.
q
q
E (r ) =
4πε 0 r 2
Notăm cu SΣ suprafaŃa sferei.
q q
E (r ) ⋅ S Σ = ⋅ 4π r 2 =
4πε 0 r 2
ε0
Produsul E (r ) ⋅ S Σ reprezintă fluxul intensităŃii câmpului electric prin
suprafaŃa Σ:
∫ E ⋅ ds = ∫ E ⋅ cos( E , ds) ⋅ ds = E (r ) ∫ ds = E (r ) ⋅ 4π r
2

Σ Σ Σ

ds =element de suprafaŃă asociat suprafeŃei sferice Σ; este o mărime vectorială


care are modulul egal cu aria unei porŃiuni foarte mici din suprafaŃa Σ, direcŃia este
perpendiculară pe această porŃiune şi sensul către exterior; se vede din figură că ds
respectă condiŃia.
Faptul că fluxul intensităŃii câmpului electric prin suprafaŃa sferei nu depinde
de raza sferei permite extinderea acestei afirmaŃii la cazul general al unui sistem
format din mai multe sarcini electrice, înconjurat de o suprafaŃă închisă care nu este
neapărat sferică.
E
ds

∫ E ⋅ ds = ε
Σ 0
(3) Teorema lui Gauss


q • • •q
1 2 n
q •
qΣ = ∑ q k
3

q Σ k =1

6
EnunŃul teoremei lui Gauss:
Fluxul intensităŃii câmpului prin orice suprafaŃă închisă este proporŃional cu
sarcina electrică totală delimitată de aceea suprafaŃă. Factorul de proporŃionalitate
1
este în sistemul de unităŃi internaŃional.
ε0

DistribuŃii spaŃiale de sarcini electrice

1) DistribuŃia pe corpuri filiforme

dl dq = ρ dl
l

dq
ρl = [C/m] – densitatea lineică de sarcină electrică
dl
B B
q = ∫ dq = ∫ ρ l ⋅ dl - sarcina electrică totală pe firul AB
A A

2) DistribuŃia pe suprafeŃe

ds
(dq)

dq
ρS = [C/m2] – densitatea superficială de sarcină electrică
dS

q = ∫ dq = ∫ ρ S ⋅ dS - sarcina electrică totală pe suprafaŃă


S S

3) DistribuŃia volumică

7
dq
ρV = [C/m3]
dV

q = ∫ dq = ∫ ρV ⋅ dV
V V

dv
(dq)

Câmpul electric rezultant creat de distribuŃii spaŃiale de sarcini electrice se


calculează pe baza teoremei superpoziŃiei.
M
E

1 n
qk dq
E=
4πε 0
∑r
k =1
3
⋅ rk + ∫
4πε 0 r 3
⋅r +
k C

S r dq dq
+∫ 3
⋅r + ∫ ⋅r
S 4πε 0 r V 4πε 0 r 3

(C ) : dq = ρ l ⋅ dl
dl ( S ) : dq = ρ S ⋅ dS
(V ) : dq = ρ V ⋅ dV
q q 2 C

1
• q 3

1  n qk ρ ρ ρ 
•q E=  ∑ 3 ⋅ rk + ∫ 3l ⋅ r ⋅ dl + ∫ 3S ⋅ r ⋅ dS + ∫ V3 ⋅ r ⋅ dV 
• • 4πε 0  k =1 rk C r S r V r


q q n
n −1
(4)

RelaŃia (4) reprezintă expresia teoremei superpoziŃiei pentru un sistem


oarecare de sarcini electrice. Această relaŃie permite calculul intensităŃii curentului
electric în cazul general.

8
Tensiunea electrică

E
B
B
U AB = ∫ E ⋅ dl [V] (5)
A

dl Tensiunea electrică între două


A puncte amplasate în câmp electric este
prin definiŃie integrala intensităŃii
m câmpului electric de-a lungul unei curbe
arbitrare care uneşte cele două puncte.
B
∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl = 0 ⇒
( AmB ) ( BnA)
A
n ∫ E ⋅ dl − ∫ E ⋅ dl = 0 ⇒
( AmB ) ( AnB )

∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dl = U
( AmB ) ( AnB )
AB

Justificare:
ÎnmulŃind relaŃia (5) cu q (sarcină unitate) avem:
B B B
qU AB = q ∫ E ⋅ dl = ∫ (q ⋅ E ) ⋅ dl = ∫ F ⋅ dl = L AB
A A A

LAB - lucrul mecanic al forŃelor de natură electrică necesar pentru deplasarea


sarcinii q din punctul A în punctul B.
Tensiunea electrică reprezintă lucrul mecanic necesar forŃelor de natură
electrică pentru a deplasa unitatea de sarcină electrică între două puncte.
L AA = L AB + LBA = W A − W A = 0 (6) ;
WA - energia câmpului electric corespunzătoare poziŃiei iniŃiale

∫ E ⋅ dl = 0
Γ
(7) - Teorema potenŃialului electrostatic

RelaŃia (6) permite alegerea arbitrară a punctului B; prin urmare integrala pe


orice curbă închisă este zero.

E
ds
dl
S Γ

dl
Γ
A
Γ

9
ConsecinŃe:
- tensiunea electrică între două puncte nu depinde de drum;
- se aplică teorema lui Stokes expresiei (7)

∫ E ⋅ dl = ∫ rot E ⋅ dS =0 ⇒ rot E = 0
Γ S
(8) – forma locală a Teoremei

potenŃialului electrostatic
Corelarea sensurilor elementelor de linie şi elementelor de suprafaŃă se face
după regula burghiului drept: sensul lui dS este dat de sensul de înaintare al unui
burghiu care se roteşte în sensul indicat de dl .
Câmpul electric este un câmp irotaŃional.
- se demonstrează în matematica superioară că orice câmp irotaŃional poate fi
scris rot E = 0 ⇒ grad (− V ) = E ; V este potenŃialul, iar semnul „-„ este conform unei
convenŃii de semn.
E = − grad V (9)

Operatorii de derivare spaŃială

∂ ∂ ∂
∇= i+ j + k - expresia în sistemul de coordonate cartezian.
∂x ∂y ∂z

z
k ∇V ≡ grad V ; V este un câmp scalar

j y
∂V ∂V ∂V
i ∇V = i+ j+ k
∂x ∂y ∂z
x

i j k
∂ ∂ ∂
∇ × E = rot E = rot (− gradV ) = − =
∂x ∂y ∂z
∂V ∂V ∂V
∂x ∂y ∂z
∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V
=i +k + j −k −i −j =0
∂y∂z ∂x∂y ∂x∂z ∂x∂y ∂y∂z ∂x∂z

Exprimăm variaŃia potenŃialului între două puncte apropiate în spaŃiu.

∂V ∂V ∂V
dV = dV ( x, y, z ) = dx + dy + dz =
∂x ∂y ∂z
 ∂V
=  i+
∂V
j+
∂V 
( )
k  dx ⋅ i + dy ⋅ j + dz ⋅ k = gradV ⋅ dl ⇒ dV = − E ⋅ dl
∂z 
 ∂x ∂y

10
(2) 2 2 2
U 12 = ∫ E ⋅ dl = ∫ (− dV ) = − ∫ dV =
E 1 1 1

= −(V2 − V1 ) = V1 − V2

U 12 = V1 − V2 (10)
(1) dl
(C )

PotenŃialul unui punct se exprimă relativ la un potenŃial de referinŃă. Punctul


de referinŃă poate fi ales arbitrar, ca şi valoarea potenŃialului acestuia. Se preferă
valoarea „0” pentru potenŃialul de referinŃă (2). Consider punctul (2) ca referinŃă.
2
V2 = 0 ⇒ U 12 = V1 = ∫ E ⋅ dl (11)
1

PotenŃialul într-un punct se calculează ca integrală a lui E pe o curbă arbitrară


care uneşte acel punct cu punctul de referinŃă.

PotenŃialul câmpului electric creat de sarcini punctiforme

+q M E
a r


VM = ∫ E ⋅ dr V∞ = 0 - referinŃă de potenŃial;
M
q
E ⋅ dr = E ⋅ dr ⋅ cos( E , dr ) = E ⋅ dr = dr
4πε 0 r 2
∞ ∞ ∞
1 q q  1 q q
⇒ VM = ∫ dr = ∫ dr = −  =
a 4πε 0 r
2
4πε 0 a r 2
4πε 0  r  a 4πε 0 a
q
Cazul general: V (r ) = .
4πε 0 r

Teorema superpoziŃiei potenŃialelor

M n
E M = E1 + E 2 + L + E n = ∑ E j
r 1

j =1

E = − gradV
q 1 r 2 E 1 = − gradV1

q E 2 = − gradV2
3
q 2 K

q E n = − gradVn
n

11
n n  n 
E = ∑ E j = −∑ gradV j = − grad  ∑ V j  = − gradV
j =1 j =1  j =1 
n
⇒ V = ∑V j (12) - Teorema superpoziŃiei potenŃialelor
j =1

PotenŃialul câmpului electric creat de o distribuŃie spaŃială de sarcini electrice


este egală cu suma potenŃialelor create de fiecare sarcină punctiformă dacă ar exista
singură, în absenŃa celorlalte.
1 n qj
V= ∑
4πε 0 j =1 r j

PotenŃialul câmpului electric creat de distribuŃii oarecare de sarcini

r • • q 3
dl •
ds
(dq )
(dq)
dv •q
(dq ) • •
l S
V
q q n
n −1

Formulele potenŃialelor elementare sunt similare formulei potenŃialului


corespunzător sarcinilor punctiforme, de forma:

 ρ l dl
 ρ l dl ρ S dS ρV dV
dq =  ρ S dS dVl = ; dVS = ; dVV =
 ρ dV 4πε 0 r 4πε 0 r 4πε 0 r
 V

1 ρl
Teorema superpoziŃiei ⇒ Vl = ∫ dVl = ∫ dl ;
C
4πε 0 C
r
1 ρS 1 ρV
VS = ∫ dV S = ∫ dS ; VV = ∫ dVV = ∫ dV
S
4πε 0 S
r V
4πε 0 V
r

n
1  ρ l ρS ρV n q 
VM = Vl + VS + VV + ∑ V j = ∫ ∫ ∫ ∑ 
j
dl + dS + dV +

4πε 0  C r r r j =1 r j

j =1 S V 

EcuaŃiile Poisson / Laplace pentru câmpul electrostatic

Teorema lui Gauss:


∫ E ⋅ dS = ε
Σ 0
; ∫ E ⋅ dS = ∫ div( E )dV ;
Σ VΣ
q Σ = ∫ ρ V dV
V

12
1 ρV
⇒ ∫ div( E )dV = ∫ρ dV ⇒ div( E ) =
ε0 ε0
V
V V

În coordonate carteziene:

∂E ∂Ey ∂Ez
∂



∂ 
divE = ∇E =  i + j + k  Ex i + Ey j + Ez k = x +
∂ ∂
(∂
+
∂z
)
 x y z  x y
ρV
E = − gradV − div( gradV ) = (EcuaŃia lui Poisson)
ε0
ρV
div(gradV ) = ∇(∇V ) = ∆V ( ∆ -operatorul Laplace) ⇒ ∆V = −
ε0
EcuaŃia lui Laplace este ecuaŃia de distribuŃie spaŃială a câmpurilor; ecuaŃia
generală a câmpurilor în coordonate carteziene:
∂ ∂ ∂  ∂V ∂V ∂V  ∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V
∆V = ∇(∇V ) =  i + j + k  i+ j+ k = + +
 ∂x ∂y ∂z  ∂x ∂y ∂z  ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V ρ
⇒ ecuaŃia lui Poisson în coordonate carteziene: + 2 + 2 =− V
∂x 2
∂y ∂z ε0
În cele mai multe cazuri întâlnite în practica inginerească sarcinile electrice
sunt dispuse pe suprafeŃe si nu în volume.

⇒ ρ V = 0 ⇒ ∆V = 0 - EcuaŃia lui Laplace

∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V
+ + = 0 - EcuaŃia lui Laplace în coordonate carteziene
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2

SuprafeŃe echipotenŃiale

SuprafeŃele echipotenŃiale sunt suprafeŃe fictive care se desfăşoară în câmp


electrostatic, pentru care potenŃialul electric are aceiaşi valoare în orice punct al
suprafeŃei.
E
M
• dl
/
• M
- sferă concentrică cu sarcina q
+q
- suprafaŃă echipotenŃială

Se consideră două puncte foarte aproape pe suprafaŃa echipotenŃială:

13
M'
VM − VM ' = dV = − ∫ E ⋅ dl ⇒ E ⋅ dl = 0
M
- ecuaŃia suprafeŃei echipotenŃiale
E ⊥ dl

ConsecinŃă: RelaŃia de mai sus arată că vectorul E - intensitatea câmpului


electric - este perpendicular pe suprafeŃele echipotenŃiale, prin urmare liniile de câmp
sunt la rândul lor perpendiculare pe suprafeŃele echipotenŃiale.

+q −q

suprafeŃe
V =0
echipotenŃiale

AplicaŃii:
Calculul intensităŃii câmpului electric şi al potenŃialului electric în cazuri
particulare.
/ dE x
dE
dE x

d E
/
1) Se cere E şi V pentru câmpul
α creat de o spiră circulară încărcată cu
α sarcină electrică distribuită uniform cu
dE 11
densitatea ρl. Punctul de calcul va fi
/
M pe o axă perpendiculară pe planul
dE 11
spirei care cade în centrul acesteia.
Raza spirei se notează cu a.
r α
x dq = ρ l dl

dl
/
dl a
ρl
dq ρ l dl
dE = r= r
4πε 0 r 3
4πε 0 r 3

14
Se foloseşte teorema superpoziŃiei pentru E .
⇒ E M = E ( x) = ∫ d E
C

d E = d E x + d E ||
x x ρ l dl ⋅ x
d E x = dE cos α = dE = dE = 3
r a 2 + x 2 4πε a 2 + x 2
0 ( ) 2

d E || + d E '|| = 0
Oricare două elemente dl şi dl’ de pe spiră creează componente ale intensităŃii
câmpului paralele ( ║ ) cu planul spirei care se anulează reciproc. În concluzie câmpul
rezultant va avea componente numai pe direcŃia ┴ pe planul spirei.
2πa
ρl x ρl x ρ l xa
E ( x) = ∫ dE x = ∫ 3
dl = 3 ∫ dl = 3
C C (
4πε 0 a 2 + x 2 ) 2 (
4πε 0 a 2 + x 2 ) 2 0 (
2ε 0 a 2 + x 2 ) 2

dq
dV =
4πε 0 a 2 + x 2
2πa
ρ l dl ρl ρl a
VM ≡ V x = ∫ dV = ∫ = ∫ dl = 2ε
C C 4πε 0 a 2 + x 2 4πε 0 a 2 + x 2 0 0 a2 + x2
în ipoteza V (∝ ) = 0 .

Variantă de calcul a potenŃialelor



∞ ∞
E
VM ≡ V ( x) = ∫ E ⋅ dx = ∫ E ⋅ dx ⋅ cos 0 =
x x

•M ∞
ρ l xa ρl a ∞ x
=∫
2ε 0 ∫x
x 3
dx = 3
dx
a
x (
2ε 0 a + x 2 2 2
) (a 2
+x 2 2
)

dt
Notăm cu: t = a 2 + x 2 ; dt = 2 x ⋅ dx ⇒ xdx =
2

 −1 
ρ l a ∞ − 32 ρ l a  t 2  ρl a
VM = ∫ t dt =
2ε 0 ⋅ 2 a 2 + x 2

2ε 0 ⋅ 2  1 
=
2ε 0 a 2 + x 2
− 
 2  a2 + x2

Calculul lui E pe altă cale!

∂V
E = − gradV ; E x = −
∂x

15
d  ρl a 
 = − ρ l a d  a 2 + x 2
1
 ρ a 1 3
E=−
dx  2ε 0 a 2 + x 2  2ε 0 dx 
( )

2
2ε 0  2 
(
 = − l  −  a 2 + x 2 )

2 ⋅ 2x ⇒
 
ρ l ax
E= 3
(
2ε 0 a 2 + x 2 ) 2

Particularizare:
 E =0 E → 0
 ρ
x=0⇒ x → ∞
V = l
 2ε 0 V → 0

2) Cazul unui disc de rază a încărcat cu sarcini electrice dispuse uniform pe


suprafaŃa lui cu densitatea ρS. Punctul de calcul este amplasat pe o dreaptă ┴ pe planul
discului care cade în centrul acestuia.

/ dE X
dE /
dE X dE
α
/

dE 11
dE 11

ds
α /

r r
x D
C dΘ

A B
R R
/
a
ds a ds dl

dS ≈ AB ⋅ BC BC = R ⋅ dΘ
AB = dR dS = R ⋅ dR ⋅ dΘ

dq ρ S dS ρS R
dE = = = dΘdR
4πε 0 r 2 2
4πε 0 R + x 2
(
4πε 0 R 2 + x 2 ) ( )
dq = ρ S dS

C C/m2 m2

E M = E ( x) = ∫ dE
disc
x

16
x ρ S Rx
dE x = dE cos α = dE = 3
dΘdR
( )
2 2
x +R 4πε 0 R + x 2 2 2

 2π  a  2π 
a
ρ S Rx ρ S Rx
EM = ∫∫ dΘ dR = ∫ 

∫0 dΘdR =
 3   3
0 0 4πε R 2 + x 2
 0 ( ) 2

0 4πε R 2 + x 2
 0 ( ) 2

a
ρ S Rx ρS x a R
=∫
2ε 0 ∫0
3
dR = 3
dR
0 (
2ε 0 R + x 2 2
) 2 (R 2
+x )
2 2

1
Se face schimbare de variabilă: R 2 + x 2 = t ; 2 R ⋅ dR = dt ; RdR = dt
2
x2 +a2
 − 3 +1 
ρ x a2 + x2

3
ρ S x  t 2  ρS x  1 1
 
2ε 0 2 x∫2
⇒ EM = S t 2
dt = ⋅ =− −
2ε 0 2  3  2ε 0  x 2 + a 2 x 
 − + 1
 2  x2
ρS  x 
⇒ E ( x) = 1 − 

2ε 0  
x + a2
2

Cazuri particulare:
ρS
a) x = 0 ⇒ E (0) =
2ε 0
b) x → ∞ ⇒ E (∞) = lim E ( x) = 0
x →∞

ρS
c) a >> x (a → ∞) ⇒ E = lim E ( x) = - În cazul unui plan de dimensiuni
a →∞ 2ε 0
infinite încărcat cu sarcini electrice distribuite uniform cu densitatea ρ S , câmpul
electric în vecinătatea lui nu depinde de x.

Calculul intensităŃii câmpului electric în vecinătatea unui plan infinit cu


ajutorul teoremei lui Gauss
ds
C // C
E

D // D
ds
E
S
B // B

ρS
A // (Σ ) A A/

17

∫ E ⋅ dS = ε
Σ 0
; q Σ = ρ S ⋅ S ABCD = ρ S ⋅ S

∫ E ⋅ dS = ∫ E ⋅ dS + ∫ E
Σ A' B 'C ' D ' A '' B ''C '' D ''
⋅ dS + ∫ E ⋅ dS + ∫ E ⋅ dS + ∫ E ⋅ dS +
A ' D ' D '' A '' D 'C 'C '' D '' A ' B ' B '' A''

+ ∫ E ⋅ dS = E ∫ ds + E ∫ ds = 2 ES
B 'C 'C '' B '' A ' B 'C ' D ' A '' B ''C '' D ''

E ⋅ dS = E ⋅ dS ⋅ cos 0 = E ⋅ dS - pentru A' B ' C ' D' , A' ' B ' ' C ' ' D' '

π
E ⋅ dS = E ⋅ dS ⋅ cos = 0 - pentru toate celelalte feŃe laterale
2
qΣ ρS S ρ
2 ES = ⇒ 2 ES = ⇒E= S
ε0 ε0 2ε 0
Concluzie: Teorema lui Gauss permite calculul câmpurilor electrice pentru
majoritatea cazurilor posibile în practica inginerească unde câmpurile electrice
prezintă simetrie spaŃială( simetrie plană, cilindrică, sferică).

Câmpul electrostatic creat de două plăci plane, paralele între ele, de


dimensiuni foarte mari în raport cu distanŃa uneia faŃă de cealaltă, încărcate cu
sarcini de polarităŃi opuse şi amplasate în vid.

E1 E1

E2 E2

A B C
+ρS -ρS

0 d x
ρS
E 1A = − i
2ε 0
⇒ E A = E 1A + E 2 A = 0
ρ
E 2A = S i
2ε 0
ρ
E 1B = S i
2ε 0 ρS
⇒ E B = E 1B + E 2 B = i
ρ ε0
E 2B = S i
2ε 0

18
ρS
E 1C = i
2ε 0
⇒ EC = 0
ρ
E 2C =− S i
2ε 0
Calculul potenŃialului

Se consideră V (0) = 0 ( x = 0 ⇒ V = 0)
dl = dx = dx ⋅ i

Zona A ( x < 0 );
0
d d d
ρS ρ d ρ d
V ( x) = ∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dx + ∫ E ⋅ dx = 0 + ∫ i ⋅ i ⋅ dx = S x 0 = S
x x 0 0
ε0 ε0 ε0

Zona B ( x ∈ (0, d ))
d d
ρS ρ
V ( x) = ∫ E B ⋅ dx = ∫ dx = S (d − x)
x x
ε0 ε0
x = d ⇒ V (d ) = 0
d
Zona C ( x > d ) V ( x) = ∫ EC ⋅ dx = 0
x

Câmpul electrostatic în prezenŃa câmpurilor polarizate

d material dielectric (izolant)


vid

E 0
E E < E0

+q −q +q −q

Se constată experimental că prin introducerea unor materiale dielectrice în


câmp electric intensitatea câmpului electric se modifică atât ca direcŃie şi sens, cât şi
ca modul. În cazul a două plăci paralele se constată scăderea intensităŃii curentului
electric între ele.
ExplicaŃie:
O explicaŃie la nivel microscopic a influenŃei corpurilor dielectrice asupra
câmpului electric constă în apariŃia dipolilor elementari, în masa materialului
dielectric. Aceştia apar ca urmare a deformărilor orbitelor electronice sub acŃiunea
câmpului electric exterior, astfel încât sarcinile pozitive şi negative ale atomului nu
mai sunt concentrice, ci se decalează aşa cum se vede în figură. Aceste sarcini creează
un câmp electric pe care-l vom calcula.

19
−e


−e −
+ − +
≡ 0⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ 0
+

dipol elementar
−e traiectorie electroni

Câmpul electric al dipolului elementar


M
Se determină mărimea p = q ∆l ce se
r1 numeşte moment electric.
q q q r2 − r1
Θ V = V1 + V2 = − = ⋅
r2 4πε 0 r1 4πε 0 r2 4πε 0 r1r2
+q r >> ∆l ⇒ r1r2 ≅ r 2
∆l
r −r
cos Θ ≅ 2 1 ; r2 − r1 ≅ ∆l cos Θ
−q ∆l
r2 − r1
q ∆l cos Θ r q∆lr cos Θ p⋅r
V= ⋅ ⋅ = =
4πε 0 r 2
r 4πε 0 r 3
4πε 0 r 3
 p⋅r  1  1
E = − gradV = − grad  =−
3 
grad  p ⋅ r 3 
 4πε 0 r  4πε 0  r 

grad (ab ) = agradb + bgrada


∂ ∂ ∂ 
grad ( p ⋅ r ) =  i + j + k ( p x x + p y y + p z z ) = p x i + p y j + p z k = p
 ∂x ∂y ∂z 
p = px i + p y j + pz k
r = xi + y j + z k
p ⋅ r = px x + py y + pz z
r = x2 + y2 + z2

1 ∂ ∂ ∂  3
grad 3
=  i + (
j + k  x 2 + y 2 + z 2 ) −3 / 2
(
= − x2 + y2 + z2 )− 3 / 2 −1
⋅ 2 xi −
r  ∂x ∂y ∂z  2
3 3
(
− x2 + y2 + z2
2
)
− 3 / 2 −1
(
⋅ 2y j − x2 + y2 + z2
2
)
− 3 / 2 −1
⋅ 2zk =

(
= −3 x 2 + y 2 + z 2 )
−5 / 2
( )
⋅ xi + y j + z k = − 5
3r
r

E=−
1   3r  p
 p r  − 5  + 3  =


( )
1  3 pr r p 
− 3
4πε 0   r  r  4πε 0  r 5 r 

20
Câmpul electric suplimentar produs de un domeniu polarizat

PolarizaŃia electrică P reprezintă momentul electric corespunzător unităŃi de


volum; se mai numeşte vector polarizaŃie.

M
d p - suma momentelor electrice din
volumul dv
r
∂p
P= PolarizaŃie electrică
∂v
dv
(dq)
d p = Pdv

d p⋅r Pdv ⋅ r 1 r 1 1


dV ' = = = P 3 dv = Pgrad  dv
4πε 0 r 3
4πε 0 r 3
4πε 0 r 4πε 0 r
r 1
3
= grad  
r r
∂ ∂ ∂  1  P  div P
=  i + (
j + k  x 2 + y 2 + z 2 )−1 / 2
= K Pgrad   = div  −
 ∂x ∂y ∂z  r r r
div (ab ) = adivb + bgrada
1  div P  P 
dV ' = − + div  dv
4πε 0  r  r 
1  div P P 
V ' = ∫ dV ' = ∫− dv + ∫ div dv 
Σ
4πε 0 VΣ r VΣ  r  

Gauss Ostrogradski:
P P P⋅n
∫V div r dv = ∫Σ r d s = ∫Σ r ds ; d s = n ⋅ ds
Σ

1  div P P⋅n 
V '= ∫− dv + ∫ ds 
4πε 0 VΣ r Σ
r 
RelaŃia lui V’ este formal asemănătoare cu relaŃia potenŃialului creat de
distribuŃii spaŃiale dispuse în volum şi pe suprafeŃe:
 
1  ρV ρ 
ε 0  V∫ r
V =  dv +∫ S
ds 
4π S r 

21
ρV
/
1 = − div P

ρ S = P n ≡ (P − P )n
/
1
1 2 12

ρV -densitatea volumică a sarcinilor de polarizaŃie


/
1

ρ S -densitatea superficială a sarcinilor de polarizaŃie


/
1

Folosind aceste două notaŃii problema calculului câmpului suplimentar se


reduce la problema calculului unui câmp electric creat de sarcini adevărate distribuite
pe corpurile polarizate cu densităŃile ρ ' S şi ρ 'V . DensităŃile superficiale ale sarcinilor
de polarizaŃie apar numai la suprafaŃa de separaŃie a două medii cu proprietăŃi
dielectrice diferite.

1 2 P1 , P2 - polarizaŃiile electrice în cele două


n 12 medii în imediata apropiere a suprafeŃei
de separaŃie.
P 1 1  ρ 'V
∫
ρ' 
V '=  dv + ∫ S ds 
4πε 0  V r S
r 

P2
E
/
= − grad V ( )
/

Legea fluxului electric

Sarcina totală de polarizaŃie dintr-un corp dielectric ce ocupă volumul V este:


q = ∫ ρ d v = ∫ − div P d v
/ /
= −∫ P ds
V V
V V Σ

V q
V
ds
corp polarizat dielectric
/
V Σ qV

Σ
Σ
Expresia teoremei lui Gauss pentru un domeniu care conŃine atât sarcini
electrice adevărate, cât şi sarcini de polarizaŃie este:
1 1 1
Σ
∫ E ⋅ ds = (qV + q'V ) ⇒ ∫ E ⋅ ds = qV − ∫ P ds | ⋅ε 0 ⇒
ε0 Σ
ε0 ε0 Σ

∫ (ε
Σ
0 )
E + P ds = qV

D = ε 0 E + P (1) - legea legăturii între D , E şi P ; D - inducŃia electrică

22
În prezenŃa corpurilor dielectrice nu este suficientă o singură mărime pentru a
caracteriza câmpul electric, ci sunt necesare două mărimi, respectiv E şi D .
∫ D ⋅ d s = qV (2) - legea fluxului electric (forma integrală)
Σ
EnunŃ: Fluxul electric prin orice suprafaŃă închisă este
egal cu sarcina electrică adevărată delimitată de
suprafaŃa respectivă. Legea este valabilă atât în vid, cât
şi în medii dielectrice.
( ΨΣ = ∫ D ⋅ d s - fluxul electric)
Σ


∫ div D ⋅ dv = ∫ ρ VΣ
V dv ⇒ div D = ρ V (3) - forma locală a fluxului electric

Legea fluxului electric reprezintă o generalizare a teoremei lui Gauss.

Legea polarizaŃiei temporare

P = Pt + P p
unde: P t - polarizaŃie temporară
P P - polarizaŃie permanentă
P P nu depinde de câmpul electric în care este amplasat dielectricul. În general
corpurile dielectrice nu prezintă polarizaŃie permanentă.
P p ≅ 0 ; Totuşi există substanŃe cu polarizaŃie permanentă şi anume electreŃii.
P t depinde de E din masa corpului polarizabil.
P t = ε 0 χ e E (4) –Legea polarizaŃiei temporare (χe -‘hi’)
EnunŃ: Legea polarizaŃiei temporare exprimă
proporŃionalitatea dintre E (intensitatea câmpului electric) şi
vectorul polarizaŃie. Această proporŃionalitate însă poate fi
valabilă numai pentru domenii limitate ale lui M, iar factorul
de proporŃionalitate χ e poate avea diferite valori în funcŃie de
direcŃia câmpului.
În cazuri uzuale se consideră corpuri dielectrice liniare în care acest factor de
proporŃionalitate este constant.
χ e = ct - susceptibilitate electrică
P = Pt + P p = ε 0 χe E
⇒ D = ε 0 E + ε 0 χ e E = ε 0 (1 + χ e ) E = ε 0ε r E
(1)
( P p = 0)
D = ε E (5) - consecinŃă a relaŃiilor (1) şi (4) şi se foloseşte în aplicaŃii
practice
P
ε r = 1 + χ e - permitivitatea relativă a
materialului
χe > 0 ⇒ ε r > 1
E
Pentru vid: χ e = 0 ⇒ ε r = 1
Material electric liniar

23
ε = ε 0ε r - permitivitatea absolută a materialului

<ε > SI
= 1F / m (Farad/metru)
εr - adimensional

P P
Pp
materiale feroelectrice electreŃi
electreŃl

E
E

ProprietăŃile dielectrice ale materialelor se păstrează numai până la o valoare


limită a intensităŃii câmpului electric care se numeşte rigiditate dielectrică. Odată
atinsă această valoare, proprietăŃile se deteriorează.
≈ 3KV / mm = 3 ⋅10 6 V / m pentru aer uscat
E max = ≈ 30KV/mm = 3 ⋅10 7 V / m pentru materiale ceramice

În proiectarea aparatelor electrice rigiditatea dielectrică este un parametru
deosebit de important. În timp apare fenomenul de îmbătrânire a materialului sub
acŃiunea câmpului electric; consecinŃa este scăderea rigidităŃii dielectrice.

Comportarea câmpului electric la suprafaŃa de separaŃie între medii cu


proprietăŃi diferite

2
1
ε 1 ε 2
normală
t - versorul tangentei
t =1
E Γ
1
A B
Γ = curbă închisă –
E 2t
dreptunghi( AB<<BC)
D C
E 1t
Teorema potenŃialului
t E 2 pentru curba Γ:

tan genŃenŃi
tangentă ∫ E ⋅ dl = 0
Γ

24
B C D A

∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl
Γ A B C D

≅0 ≅0
C A C A
Pentru BC : d l = dl ⋅ t ⇒ ∫ E ⋅ d l = ∫ E ⋅ t ⋅ dl − ∫ E ⋅ t ⋅ dl = E ⋅ t ∫ dl − E ⋅ t ∫ dl =
Γ B D B D

DA: d l = − dl ⋅ t (
= E 2 ⋅ t ⋅ BC − E 1 ⋅ t ⋅ DA = l E 2 ⋅ t − E 1 ⋅ t = )
= l (E 2t − E1t ) = 0
BC =DA = l
l = 0 ⇒ E1t = E2t (6) - componenŃa tangenŃială a lui E se conservă la
suprafaŃa de separaŃie dintre două medii
2
1 ε 2
Σ - suprafaŃa cilindrică
plană;
ε normală
1
Σ
D ∆S - aria bazei;
1 D 2

s s 2
1

∆S

Legea fluxului electric : ∫ D⋅ds = q


Σ

În ipoteza qVΣ = 0 ⇒ ∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ d s + ∫ D ⋅ d s + ∫ D ⋅ d s =
Σ S1 S2 Sl

= − ∫ D ⋅ n12 ds + ∫ D ⋅ n12 ds + 0 = − D1 ⋅ n12 ⋅ ∆S + D 2 ⋅ n 12 ⋅ ∆S = 0


S1 S1

Pentru S1: d s = − n12 ds ⇒ D1n = D2 n (7)


Pentru S2: d s = n12 ds
Se conservă componenta normală a lui D la suprafaŃa de separaŃie a două
medii.

1 2
ε 1 ε 2

E 1

α2 E
α2 2t

E 1t

E 2

normală

25
D2 n
tgα 1 E1t E 2 n ε D ε tgα 1 ε 1
= ⋅ = 2 = 2n 1 ⇒ = (8)
tgα 2 E1n E 2t D1n ε 2 D1n tgα 2 ε 2
ε1
D =ε ⋅E
RelaŃia (8) reprezintă teorema refracŃiei câmpului electric la suprafaŃa de
separaŃie a două medii.

Comportarea corpurilor conductoare în câmp electric

Corpurile conductoare prezintă următoarele particularităŃi:


1. densitatea volumică de sarcină electrică este întotdeauna zero ρ V = 0 ;
sarcinile electrice sunt dispuse pe suprafaŃa conductoare ρ S ≠ 0 ;
2. intensitatea câmpului electric în interiorul corpurilor conductoare este
zero. E int = 0 ;
3. copurile conductoare sunt echipotenŃiale: toate punctele lor au acelaşi
potenŃial V = ct. ;
4. intensitatea câmpului electric pe frontiera corpurilor conductoare este
perpendiculară pe aceasta: E ext = E n ext (componenta normală) şi
componenta tangenŃială E tg ext = 0 .
Justificare:
În electrostatică nu există deplasare de sarcini electrice. Toate sarcinile sunt în
repaus. În corpurile conductoare există e − liberi; pentru ca ei sa fie în repaus nu
trebuie sa fie supuşi unor forŃe de natură electrică F = q ⋅ E = 0 ⇒ E = 0 .
Considerăm un corp conductor şi construim în
interiorul său o suprafaŃă închisă Σ aleasă arbitrar,
pentru care să aplicăm teorema lui Gauss.
qV
∫ E ⋅ d
Σ
s = ; E = 0 ⇒ qV = 0 - nu avem
ε0
sarcini electrice în volumul
corpului
Σ E = − grad V 

 ⇒ V = ct
=0 
E 
Întrucât componenta tangenŃială se conservă şi dacă în interiorul corpului
aceasta este zero ⇒ că şi la exterior aceasta este zero E t ext = 0 .

ConsecinŃe:
1)Ecranarea electrică spre interior
corp conductor

dl V = ct cavitate
A• •
B
≠0
E ext

26
Se consideră un corp conductor în care este practicată o cavitate, corpul fiind
amplasat într-un câmp electric exterior.
B
V A − V B = ∫ E ⋅ d l = 0 ⇒ E cav = 0
A
Dacă se aleg pe frontiera cavităŃi două puncte oarecare şi se exprimă diferenŃa
de potenŃial între ele integrând pe curbe arbitrare rezultatul ne conduce la concluzia că
funcŃia de sub integrală, respectiv E trebuie să fie 0; deci E în interiorul cavităŃii este
nulă ⇒ o persoană aflată în interiorul cavităŃii este protejată total faŃă de acŃiunea
câmpului electric; pe de altă parte dacă atingem oricare două puncte de pe frontiera
cavităŃii diferenŃa de potenŃial va fi 0 iar pericolul de electrocutare este nul.
Acest sistem de protecŃie se mai numeşte „cuşca lui Faraday”, iar efectul de
ecran se păstrează chiar dacă avem de-a face cu o plasă de sârmă, tablă perforată, etc.

2)Ecranarea electrică spre exterior


Echipamentele electrice în care există tensiuni periculoase se închid de regulă
în carcase metalice conectate galvanic la pământ.
carcas ă metalic ă
+ +
+
+ − − +
+ − −
− − +
+ − +q −
− − − − + V =0
• + + +
=0 + + +
V
∆ =0
potenŃialul pământului este nul

V =0
Carcasa metalică împreună cu pământul formează un singur corp conductor
care este echipotenŃial; atunci o persoană care atinge carcasa nu este supusă unei
diferenŃe de potenŃial faŃă de pământ, neexistând pericolul de electrocutare. În masa
carcasei metalice sarcinile se distribuie conform figurii.

Sisteme conductoare în câmp electric


qv
1 1 U 12
= V 1 −V 2 qv
2 2

1 2

U 10
=V 1 qv n
n

n
corpuri
U n0 conductoare
V =0

suprafaŃa pământului

27
Se consideră n corpuri conductoare care au potenŃialele V1 , V2 ,⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅Vn .
Sarcinile de pe fiecare corp sunt q1 , q 2 ,⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅q n . PotenŃialul fiecărui se poate exprima
conform teoremei superpoziŃiei. V1 = V11 + V12 + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅V1n
V11 - potenŃialul ( componenta potenŃialului) măsurat pe corpul 1 şi datorat
numai sarcinii q1 în absenŃa celorlalte;
V12 - componenta potenŃialului măsurat pe corpul 1 şi datorat sarcinii q 2 în
absenŃa celorlalte.
V11 = α 11 q1

V12 = α 12 q 2 α ij - coeficientul de potenŃial; α jj > 0 ; α ij < 0{i ≠ j}
 L

 V1 = α 11 q1 + α 12 q 2 + L + α 1n q n

 M (1)
V = α q + α q + L + α q
 n n1 1 n2 2 nn n

EcuaŃiile (1) reprezintă ecuaŃiile lui Maxwell pentru potenŃiale (prima formă a
ecuaŃiilor lui Maxwell).
 q1 = β 11V1 + β12V2 + L + β 1nVn

Se rezolvă sistemul (1) ⇒  M (2)
q = β V + β V + L + β V
 n n1 1 n2 2 nn n

EcuaŃiile (2) reprezintă a doua formă a ecuaŃiilor lui Maxwell.


β ij = coeficienŃii de influenŃă electrostatică (coeficienŃi de capacitate)
β ij > 0; β ij < 0 pentru (i ≠ j)
q1 = β 11V1 + β 12V2 + L + β1nVn + β 12V1 − β 12V1 + β 13V1 − β13V1 + L + β 1nV1 − β 1nV1
q1 = (β 11 + β 12 + L + β 1n )V1 − β 12 (V1 − V2 ) − β 13 (V1 − V3 ) − L − β 1n (V1 − Vn )
 q1 = C10U 10 + C12U 12 + L + C1nU 1n

 M (3)
q = C U + C U + L + C U
 n n1 n1 n2 n2 n0 n0

C10 , C 20 ,⋅ ⋅ ⋅, C n 0 - capacităŃile parŃiale ale fiecărui corp faŃă de pământ;


C ij - capacitatea parŃială a corpului i faŃă de j.

ProprietăŃi ale capacităŃilor parŃiale


1. C10 , C 20 , K , C n 0 > 0
2. C ij > 0, ∀i, j ∈ (1, n)
3. C ij = C ji - relaŃia de reciprocitate
4. Valorile C ij depind numai de configuraŃia geometrică a sistemului de
conductoare şi de natura mediului în care sunt amplasate şi nu depind
de sarcini sau de potenŃial.

28
Condensatorul electric

DefiniŃie: Condensatorul electric este un sistem de două conductoare separate


printr-un material dielectric care îndeplinesc condiŃia q1 + q 2 = 0 .
ConsecinŃă: Câmpul electric între cele două conductoare este un câmp
complet, adică toate liniile de câmp care pornesc de pe un conductor ajung pe celălalt.
Cele două conductoare se numesc armături.
U
q1 + q 2 = 0 (4)
 q1 = C10U 10 + C12U 12
Din (3) ⇒ 
q 2 = C 21U 21 + C 20U 20
(4) ⇒ C10 ≅ C 20 = 0 +q −q
C12 = C 21 = C ⇒ q = C ⋅ U (5)
q
U 12 = −U 21 = U C= (6)
U
q1 = q ; q 2 = − q
C este capacitatea electrică a condensatorului şi reprezintă factorul de
proporŃionalitate între sarcină şi tensiune. Capacitatea depinde numai de geometria
condensatorului şi de natura dielectricului; nu depinde de sarcină şi nici de tensiune.
Simbolul grafic al condensatorului: +q −q

Calculul capacităŃii condensatoarelor


U
Capacitatea nu depinde de sarcină sau tensiune, ci numai de forma şi
dimensiunile condensatorului, precum şi de natura dielectricului. Pentru calculul
capacităŃii unui condensator dat se parcurg următoarele etape:
1. se consideră condensatorul încărcat cu o sarcină de valoare arbitrară +q,
respectiv –q;
2. se calculează inducŃia electrică a câmpului creat de aceste sarcini în zona
dielectricului → se calculează E; D = ε 0ε r E → E = K
3. se calculează diferenŃa de potenŃial între cele două armături:
2
U = V1 − V2 = ∫ E ⋅ d l
1
4. se exprimă capacitatea cu relaŃia (6). Sarcina q se va simplifica.

Exemple:
1) Condensatorul plan cu un singur dielectric
S 2
S Σ Se dă: S; d; ε r .
Se cere C.
S 1
q arbitrar
A +q
− − − −
Se poate aplica legea fluxului
d ε r
D electric pentru calculul lui D
−q
B ∫ D ⋅ d s = qΣ
Σ

29
Se îmbracă armătura superioară cu o suprafaŃă închisă de formă
paralelipipedică. Pentru această suprafaŃă se aplică legea fluxului electric. Se Ńine
seama că avem un câmp electric complet, adică toate liniile de câmp care pornesc de
pe armătura încărcată cu sarcini pozitive ajung pe cealaltă armătură. Se consideră că
în afara dielectricului câmpul electric este nul.
Σ = S1∪ S 2 ∪ S l ; qΣ = q
∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ d s + ∫ D ⋅ d s + ∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ ds ⋅ cos 0 = D ∫ ds = DS
Σ S1 S2 Sl S1 S1 S1

Pe suprafeŃele S2 şi Sl D = 0 .
q D q
D⋅S = q ⇒ D = ; E= =
S ε 0ε r ε 0ε r S
A B d

U = V1 − V2 = ∫ E ⋅ d l = ∫ E ⋅ dl ⋅ cos 0 =
d A 0
dl
d
• q q
B =∫ dl = d
0
ε 0ε r S ε 0ε r S
E
q ε ε S
C= = 0 r
q d
d
ε 0ε r S

2) Condensatorul plan cu dielectric stratificat

Se dă S , d1 , ⋅ ⋅ ⋅ d n , ε r1 , Kε rn
+q A
Se cere capacitate.
d1 ε1
q arbitrar.
d2 ε2

q
D=
dn εn S
-q B

D q
E1 = =
ε 0 ε r1 ε 0 ε r1 S
D q
E2 = =
ε 0ε r 2 ε 0ε r 2 S
L
D q
En = =
ε 0 ε rn ε 0 ε rn S

30
B d1 d1 + d 2 d1 + d q +L+ d n −1 + d n

V1 − V2 = ∫ E ⋅ d l = ∫ E ⋅ d l + ∫ E ⋅ dl + L + ∫ E ⋅ dl
A 0 d1 d1 + d 2 +L+ d n −1

E ⋅ d l = E ⋅ dl ⋅ cos 0 ⇒ V1 − V2 = E1 d1 + E 2 d 2 + L + E n d n =
q  d1 d 2 d 
=  + +L+ n 
ε 0 S  ε r1 ε r 2 ε rn 

q ε S
C= ⇒C= n0
V1 − V2 dk
∑ε
k =1 rk

3) Condensatorul sferic

Se dau: două sfere conductoare cu


Σ
raze R1 , R2 şi εr. Se cere capacitatea
R 1
C.
ds D
r
A q - arbitrar. Câmpul electric are
ε r
B simetrie sferică datorită formei
R 2 armăturilor; pentru calculul lui se
aplică legea fluxului electric.

Pentru asta construim o sferă (suprafaŃă sferică concentrică cu armaturile).


R1 < r < R2 .
∫ D⋅ds = q
Σ

D ⋅ d s = D ⋅ ds ⋅ cos 0 = D ⋅ ds
∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ ds = D ⋅ 4πr
2

Σ Σ

2 q
D ⋅ 4π ⋅ r = q ⇒ D =
4πr 2
D q
E= =
ε 0ε r 4πε 0 ε r r 2
B R2 R2 R2
q q 1
U = V1 − V2 = ∫ E ⋅ d r = ∫ E ⋅ dr ⋅ cos 0 = ∫ 4πε ε dr = ∫r dr
A R1 R1 0 r r 2
4πε 0ε r R1
2

1 1 
q
⇒U =  − 
4πε 0ε r  R1 R2 
q q 4πε 0ε r R1 R2
C= = ⇒C=
U q  1 1  R2 − R1
 − 
4πε 0ε r  R1 R2 

31
4) Condensatorul cilindric
Σ

S1
ds Σ
D
ds
R1
h B A D
R2
εr + q Sl

−q S2

Se dă: R1 , R2 , l , ε r . Se cere C.
q - arbitrar
Câmpul electric în dielectric are simetrie cilindrică datorită formei.
Σ - suprafaŃă cilindrică de rază r, R1 < r < R2
Σ =S ∪ S ∪ S
1 2 l

∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ d s + ∫ D ⋅ d s + ∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ d s = ∫ D ⋅ ds ⋅ cos 0 = D ∫ ds = D ⋅ 2πrl
Σ S1 S2 Sl Sl Sl Sl

Pe suprafeŃele S1 şi S2 D = 0 .
q
D ⋅ 2πrl = q ⇒ D =
2πrl
D q
E= =
ε 0ε r 2πε 0ε r rl
B R2 R2 R2
q q 1
U = V1 − V2 = ∫ E ⋅ d r = ∫ E ⋅ dr ⋅ cos 0 = ∫
2πε ε l ∫ r
dr = dr =
A R1 R1
2πε 0ε r rl 0 r R1

q q R2
= (ln R2 − ln R1 ) = ln
2πε 0 ε r l 2πε 0 ε r l R1
q 2πε 0 ε r l
C= ⇒C=
q R2 R
ln ln 2
2πε 0 ε r l R1 R1

1
S = - elastanŃă [C ]SI = 1F (Farad)
C

32
Sisteme de condensatoare

Un sistem de condensatoare este un ansamblu format din mai multe


condensatoare conectate care poate avea sau nu borne exterioare şi care îndeplineşte o
anumită funcŃie.

Sisteme de condensatoare cu două borne exterioare

A →q B →q

Două sisteme de condensatoare cu borne exterioare sunt echivalente(„ ≡ ”)


dacă prin aplicarea aceleiaşi diferenŃe de potenŃial între borne se absorb aceleaşi
sarcini electrice.
A →q B

A) Sisteme de condensatoare conectate în paralel. Capacitate echivalentă

q1 C
CL1 g
-q1

q2 C2
CL
A -q22 B Cp
A +q −q B

qn C
CLn
-qnn

U
Se dă C1 , C 2 ,⋅ ⋅ ⋅, C n conectate în paralel.
Se cere capacitatea echivalentă
q1 = C1U ; q 2 = C 2U ; … q n = C nU
CondiŃia de echivalenŃă: q1 + q 2 + L + q n = q
q = C pU
1
C pU = C1U + C 2U + L + C nU ⋅
U
n
C p = C1 + C 2 + L + C n = ∑ C k
k =1

33
B) Sisteme de condensatoare conectate în serie. Capacitatea echivalentă

C1 C2 C3 Cn C sq
A +q −q + q − q+ q − q +q −q B A +q −q B
⋅ ⋅⋅

U1 U2 U3 Un
U
U
Se dă: C1 ⋅ ⋅ ⋅ C n în serie. Se cere C S .
q q q
U1 = ; U2 = … Un =
C1 C2 Cn
q q q q 1 1 1 1 1 n
1
U= = + +L+ ⋅ ⇒ = + +L+ =∑
C s C1 C 2 Cn q C s C1 C 2 C n k =1 C k
U = U 1 + U 2 + L + U n (teorema potenŃialului)
n
S s = ∑ S k (S-elastanŃa)
k =1

C) Conexiuni mixte paralel-serie (exemplu)


C2 C3

C1 C4 C=?

C5

C
S1

C1 C3 Cp C

Cr
C4

1 1 1 C + C3 C 2 C3
= + = 2 ⇒ C s1 =
C s1 C 2 C 3 C 2 C3 C 2 + C3
C 2 C3
C p1 = C s1 + C 4 + C 5 = + C4 + C5
C 2 + C3

1 1 1 C1C p
= + ⇒C =
C C1 C p1 C1 + C p

34
 CC 
C1  2 3 + C 4 + C 5 
C + C3
C=  2 
C 2 C3
+ C 4 + C 5 + C1
C 2 + C3

Sisteme de condensatoare fără borne de acces (ReŃele izolate de conductoare)

ConŃin atât condensatoare cât şi surse de tensiune interconectate.


Se cunosc capacităŃile condensatoarelor reŃelei şi tensiunile surselor şi se
urmăreşte găsirea distribuŃiei sarcinilor electrice pe condensatoarele reŃelei. Pentru a
rezolva această categorie de probleme se utilizează teoremele lui Kirchhoff pentru
reŃele de condensatoare.
T1 Sarcina totală delimitată de o suprafaŃă închisă care nu are fire de
conexiune, ci se închide numai prin armăturile condensatoarelor şi prin aerul sau vidul
din vecinătate se conservă.
∑ qk = ct
T2 Suma tensiunilor la bornele elementelor care formează o buclă a reŃelei
este zero.
∑U k = 0
C Σ2
1 Se dă: C1 ,⋅ ⋅ ⋅.C 4 şi U 0
+ q1 − q1
Se cere: q1 ,⋅ ⋅ ⋅, q 4 şi
+ q3 U 1 ,⋅ ⋅ ⋅, U 4
+ U 1
U
+ q2 3 C 3
− q3 Σ1
U 0
o 1 C o2 2
+ q4
− −q 2
U 4
C
− q4
4

U 2

Etape de rezolvare:
• se consideră condensatoarele încărcate cu sarcinile q1 ,⋅ ⋅ ⋅, q 4 şi se stabilesc
polarităŃile arbitrare. Recomandare! Armăturile conectate la borne de o anumită
polaritate ale surselor se vor încărca cu sarcini de aceeaşi polaritate;
• se aplică teorema a doua a lui Kirchhoff pentru toate ochiurile reŃelei.
Ochi = buclă care nu conŃine laturi diagonale.
Pentru fiecare ochi se alege un sens convenŃional de parcurgere.
Tensiunile la bornele condensatorului se consideră orientate de la armăturile
pozitive spre cele negative.
o1 : U 1 + U 2 − U 0 = 0
o2 : U 3 + U 4 − U 2 = 0
• se construiesc atâtea suprafeŃe închise prin dielectricii condensatorului cât
este necesar pentru a completa sistemul de ecuaŃii cu expresii date de T1.
nr. de necunoscute = 4
nr. de ecuaŃii deja construite = 2
nr. de ecuaŃii necesare = 4-2 = 2

35
⇒ două suprafeŃe închise Σ1 şi Σ 2
(Σ1 ) : −q3 + q 4 = 0
(Σ 2 ) : −q1 + q 2 + q3 = 0
qk
• se rezolvă sistemul de ecuaŃii: U k = (k = 1K 4)
Ck
 q1 q 2
 C + C = U0  q1 = ?
 1 2
q = ?
− q 2 + q 3 + q 4 = 0 
 ⇒ 2
 C 2 C3 C 4 q3 = ?
 − q 3 + q 4 = 0 q 4 = ?
 −q +q +q =0
 1 2 3

Energie în câmp electric

1) Sistem de n sarcini punctiforme

Energia câmpului electric corespunzătoare unui sistem de sarcini punctiforme


este numeric egală cu lucrul mecanic necesar a fi efectuat din exterior pentru a încărca
corpurile respective cu sarcină electrică.
M1 q1
L1 = 0
∞ ∞
( )
R12
R12
L2 = ∫ F ⋅ d l = − ∫ F ⋅ d l = − ∫ − q 2 E d l =
R13 ∞ R12 R12
q2 ∞
q1
R23 M2 = + q 2 ∫ E ⋅ d l = q 2V2 ⇒ L2 = q 2
F R12
4πε 0 R12
M3
q3  q1 q2 
L3 = q3V3 = q3  + 
 4πε 0 R13 4πε 0 R23 
Pentru aducerea sarcinii în punctul M 3 se efectuează un lucru mecanic care
trebuie să învingă forŃele de natură electrică de interacŃiune atât între q3 şi q1 , cât şi
între q3 şi q 2 .
V3 este potenŃialul câmpului electric în punctul M 3 datorat prezenŃei lui q1 şi
q2 .
n −1
qk
Ln = qnVn = qn ∑
k =1 4πε 0 Rkn
n n j −1
qk
We = ∑ L j = ∑ q j ∑
j =1 j =1 k =1 4πε 0 Rkj
Rkj = R jk
Dublăm numărul de termeni ai sumei,
1 n n q j qk 1 n n
qk 1 n
⇒ We = ∑∑ = ∑qj∑ = ∑ q jV j
2 j =1 k =1 4πε 0 Rkj 2 j =1 k =1 4πε 0 Rkj 2 j =1
k≠ j k≠ j

36
1 n
We = ∑ q jV j
2 j =1
< We > SI = 1J (Joule)

Exemplu:
We = L1 + L2 + L3 L1 = 0
q1  q1 q2 
L2 = q 2 ⋅ + q3  + 
4πε 0 R12  4πε R
0 13 4πε R
0 23 

1  q1 q 2 q1 q3 q 2 q3 q 2 q1 q3 q1 q3 q 2 
=  + + + + +  =
2  4πε 0 R12 4πε 0 R13 4πε 0 R23 4πε 0 R21 4πε 0 R31 4πε 0 R32 
1 3 3 q j qk
= ∑∑
2 j =1 k =1 4πε 0 R jk

2)DistribuŃii oarecare de sarcini electrice

ρ
ρ V
S
ρ l

V S
C
1 1 1
Prin analogie We = ∫
2 (V )
ρ V Vdv + ∫ ρ S Vds + ∫ ρ lVdl
2 (S ) 2 (C )

3) Sisteme de n corpuri conductoare (sarcini distribuite pe suprafeŃe


echipotenŃiale)
Σ 1

q
Σ
2
2

q 1

V 1

V 2




q V Σ
n n
n

37
n 1  n  1  1 n


We = ∑  ∫ ρ Sk V ⋅ ds  = ∑ Vk ⋅ ∫ ρ Sk ds ⇒ e
 

W =
2
∑ q k ⋅ Vk
k =1  2 Σ  k =1  2 Σk  k =1

Caz particular: n = 2 (condensatorul)

q1 = + q ; q 2 = −q
1 1 1
We = (q1V1 + q 2V2 ) = q (V1 − V2 ) ⇒ We = qU
2 2 2
1
q = CU ⇒ We = CU 2
2
q 1 q2
U = ⇒ We =
C 2 C

Densitatea volumică de energie a câmpului electrostatic

+q

d
E
D
−q

1
We = qU
2
q  1 1
D = ⇒ q = DS  ⇒ We = DSEd = DE ⋅ Vol ,unde Vol –volumul dielectricului
S  2 2
U = E⋅d 

D ⋅ E = D ⋅ E ⋅ cos 0
1  1
W =  D ⋅ E  ⋅ Vol W = we ⋅ Vol we = D ⋅ E
2  2
we – densitatea volumică de energie a câmpului electric; [we ]SI = 1J/m3
Expresia energiei câmpului electrostatic poate fi generalizată pentru o
distribuŃie de sarcini sub forma:
1
We = ∫ we ⋅ dv ; we = D ⋅ E ,
(V )
2
unde (V) – domeniul ocupat de câmpul electric la care ne referim.

38
Teoremele forŃelor generalizate în câmp electrostatic

Coordonate generalizate
Reprezintă ansamblul de mărimi scalare (cu dimensiuni de lungime sau
unghiuri) care caracterizează forma şi dimensiunile unui ansamblu de corpuri
încărcate cu sarcini electrice.
x1 , x 2 ,⋅ ⋅ ⋅
NoŃiunea de forŃe generalizate
ForŃele generalizate sunt forŃe mecanice sau cupluri care tind să modifice
coordonatele generalizate.
X 1 , X 2 ,⋅ ⋅ ⋅
δLk = X k dx k - lucrul mecanic elementar efectuat de forŃa generalizată X k
ObservaŃie: Semnul forŃei generalizate se consideră pozitiv dacă ea acŃionează
în sensul creşterii coordonatelor generalizate corespunzătoare.

+q F ≡X

d d ≡x
F
−q

T1- Teorema întâi a forŃelor generalizate


EnunŃ: ForŃa generalizată care acŃionează în sensul creşterii coordonatelor
generalizate corespunzătoare este egală şi de semn contrar cu derivata energiei
câmpului electrostatic în raport cu coordonatele generalizate.
∂W
Xk = − e
∂x k q =ct

T2 - Teorema a doua a forŃelor generalizate


EnunŃ: ForŃa generalizată care acŃionează în sensul creşterii coordonatelor
generalizate corespunzătoare este egală cu derivata energiei câmpului electrostatic în
raport cu coordonata generalizată, calculată în condiŃiile menŃinerii constante a
potenŃialelor.
∂W
Xk = + e
∂x k V =ct
În cazul teoremei întâi, sistemul este izolat faŃă de exterior aşa încât nu apare
transport de sarcină, iar în cazul teoremei a doua are loc transport de sarcină între
sistem şi exterior, care duce la schimbarea stării acestuia.

39
Exemple de calcul a forŃelor generalizate

1) Calculul forŃei ce tinde să modifice distanŃa dintre armăturile unui


condensator plan
S
+q

d F
−q

Caz1: q = ct
Se aplică tensiunea U provenită de la o sursă de tensiune. Ca urmare,
condensatorul se încarcă cu sarcina q = CU ; după care se îndepărtează sursa de
tensiune şi condensatorul rămâne izolat.
1 q2
We = ⋅ 2
2 C ⇒W = 1 ⋅ q d
ε 0ε r S 2 ε 0ε r S
e

C=
d
∂We ∂  1 q2d  1 q2
F =− =−  ⋅  =− ⋅ < 0 ⇒ ForŃa acŃionează în
∂d q =ct ∂t  2 ε 0 ε r S  2 ε 0ε r S
sensul scăderii lui d

Caz2: V=ct.
Se aplică tensiunea provenită de la o sursă care rămâne conectată permanent la
borne.
1 1 ε 0ε r S 2
We = CU 2 = U
2 2 d
∂W 1 ∂ 1 1 ε 0ε r SU 2
F =+ e = ε 0ε r SU 2 ⋅   = − < 0 ⇒ ForŃa acŃionează
∂d V =ct 2 ∂d  d  2 d2
în sensul scăderii lui d

2) Voltmetrul electrostatic

S
R R
α d U α

40
2π KKKπR 2
α KKKK S
<α>SI = 1 rad
απR 2 αR 2
S= =
2π 2
U = ct. ⇒ aplicăm T2
1
We = CU 2
2
ε ε S ε ε αR 2
C= 0 r = 0 r ⋅
d d 2

∂W ∂  1 ε 0 ε r αR 2   1 ε 0ε r R 2  2
X =M = =  ⋅ ⋅ ⋅ U 2  =   ⋅ U = k ⋅ U 2 > 0 ⇒
∂α U =ct ∂α  2 d 2   4 d 
M (cuplul mecanic) acŃionează în sensul creşterii unghiului α

41
ELECTROCINETICA

Sarcinile electrice pot avea o mişcare ordonată:


• mişcarea electronilor acceleraŃi într-un tub catodic;
• deplasarea particulelor pozitive(protoni) într-un accelerator de
particule;
• deplasarea electronilor liberi în corpurile conductoare;
• deplasarea electronilor şi golurilor în semiconductoare;
• deplasarea ionilor + şi – în soluŃiile electrolitice;
• deplasarea cu viteză, macroscopică a corpurilor încărcate cu sarcini
electrice;
• deplasarea unei bile electrizate.
Electrocinetica studiază fenomenele legate de deplasarea electronilor liberi în
corpuri conductoare.
Deplasarea ordonată a purtătorilor de sarcini în corpuri conductoare se
numeşte conducŃie electrică. Se foloseşte explicit:”conductoare în stare de conducŃie
electrică”.
În cadrul acestui capitol se vor trata cu precădere fenomenele aferente
regimului staŃionar, caracterizat prin:
 viteză medie constantă a purtătorilor de sarcini v = ct ;
 mărimile ce caracterizează fenomenele sunt invariabile în raport cu

timpul (⋅) = 0 ;
∂t
 fenomenele sunt însoŃite de schimb de energie sub formă de căldură cu
mediul înconjurător Q ≠ 0 .
Mărimea fizică ce caracterizează starea de conducŃie este intensitatea
curentului electric. Intensitatea curentului electric este prin definiŃie numeric egală cu
sarcina e − transportată prin secŃiunea transversală în unitatea de timp.
∆q dq 1C
i = lim = (1) < i > SI = 1A 1A =
∆t →0 ∆t dt 1s
„i” este o mărime primitivă, iar amperul este intensitatea curentului care
transportă cantitatea de sarcină de 1C în timp de o secundă prin secŃiunea transversală
a unui conductor.
Fenomenul de conducŃie electrică nu poate fi perceput de simŃurile umane
decât prin intermediul efectelor acestuia: efectul caloric; efect luminos; efect mecanic;
efect chimic.
DefiniŃia Amperului:
1 Amper absolut este intensitatea curentului care, trecând printr-o baie de
electroliză cu nitrat de argint (AgNO3), provoacă depunerea la catod a unei cantităŃi
de argint de 1,118 mg/s.
DefiniŃia amperului internaŃional
1 Amper internaŃional este intensitatea curentului care parcurgând două
conductoare rectilinii, paralele şi de lungime infinită, aflate la distanŃă de un metru
între ele provoacă o forŃă de interacŃiune între cele conductoare de 2 ⋅ 10 −7 N/m (pe

42
metru de lungime). Dacă cei doi curenŃi au acelaşi sens forŃa este de atracŃie, iar dacă
sunt de sens opus forŃa este de respingere.

1A 1A
1m
{ F = 2 ⋅ 10 −7 N / m

1m

ExplicaŃia microscopică a fenomenului de conducŃie


i
∆V = S ⋅ ∆l (volum)
∆l
Electronii liberi se deplasează în reŃeaua
cristalină a conductorului sub acŃiunea
câmpului electric cu mişcare uniform
∆v accelerată.
Mişcarea este întreruptă de ciocniri cu
reŃeaua cristalină, în urma cărora electronii
S îşi pierd întreaga energie cinetică.
Fiecare ciocnire este urmată de o nouă mişcare accelerată.
t c - durata între două ciocniri succesive
v(t ) = a ⋅ t
⇒ v(t c ) = v max = a ⋅ t c
t = tc
0 + v max a ⋅ t c
v med = v = = (2)
2 2
∆q - sarcina electrică totală existentă în volumul ∆V
∆q = q e ⋅ N ⋅ ∆V
q e = 1,6 ⋅ 10 −19 C - sarcina elementară
N-concentraŃia de electroni liberi pe unitatea de volum
N ≈ 10 29 purtători liberi pe m3.
∆l = v ⋅ ∆t , v – viteza medie
Din definiŃia (1),
∆q q ⋅ N ⋅ ( S ⋅ v ⋅ ∆t )
i = lim = lim e = q e ⋅ N ⋅ S ⋅ v = (q e ⋅ N ⋅ v) ⋅ S = j ⋅ S
∆t →0 ∆t ∆t →0 ∆t
j = qe ⋅ N ⋅ v = ρ ⋅ v (3)
i
j = - densitatea de curent este proporŃională cu viteza medie a purtătorilor
S
de sarcină; mărime vectorială al cărei sens este opus sensului de deplasare al
electronilor. Este o convenŃie. < j >= 1A / m 2

43
ObservaŃie: „i” este mărime scalară, dar afectată de semn. Intensitatea este
pozitivă dacă corespunde sensului de deplasarea al sarcinilor pozitive. Dacă densitatea
de curent „j” nu este constantă în secŃiunea transversală a unui conductor, atunci
intensitatea curentului electric se calculează cu expresia:
i = ∫ j ⋅d s (4)
(S )

Problemă:
i
Se dă secŃiunea S = 1mm 2 ; i = 1,6 A
Se cere J = ? ; v = ?
j

i 1,6 A A
J= = −6 2 = 1,6 ⋅ 10 6 2
S 10 m m
J 1,6 ⋅ 10 6
Din (3) ⇒ v = = −19 29
= 10 − 4 m / s
q e ⋅ N 1,6 ⋅ 10 ⋅ 10
S
ObservaŃie: Deşi viteza medie a purtătorilor este de 10 −3 , 10 −4 m/s, curentul
electric se propagă în conductor cu viteza luminii: 3 ⋅ 10 8 m / s .

Legea conservării sarcinii electrice

Se studiază cazul general în care există atât curent electric de conducŃie, cât şi
curent de convecŃie. Curentul de convecŃie corespunde purtătorilor de sarcini care se
deplasează în vid sau gaze rarefiate (tubul catodic), dar şi corpurilor electrizate care se
deplasează cu viteză macroscopică.

S
Σ ic = ∫J
(S )
c ⋅ds = ∫ρ
(S )
V v⋅ds

(intensitatea curentului electric de


q
convenŃie)
S1 v

J c = ρV ⋅ v (5)
i1
(densitatea curentului electric de convecŃie)
i ρ V - densitatea volumică de sarcină
2

electrică
v - viteza macroscopică medie

Se consideră o suprafaŃă închisă Σ străbătută de conductoare parcurse de


curenŃi de conducŃie şi prin care pot exista curenŃi de convecŃie.
În interiorul suprafeŃei pot exista concentrări de sarcini electrice pe corpuri de
diferite forme.
Legea conservării sarcinii este în acest caz :
( )
dqΣ dq Σ
∫Σ J + ρV ⋅ v d s = − dt (6) sau iΣ = − dt (6’)
(forma integrală a legii conservării sarcinii electrice)

44
Este valabilă atât în regim staŃionar cât şi în regim variabil.
EnunŃ: Curentul electric total care iese dintr-o suprafaŃă închisă ce
delimitează un sistem fizic neizolat este egal cu viteza de scădere a sarcini electrice
totale din interiorul acelei suprafeŃe.
Curentul electric total este format din curentul de conducŃie şi din cel de
convecŃie.

Cu formula Gauss-Ostrogradski (6) devine:


( ) (
∫ J + ρV ⋅ v d s = ∫ div J + ρV ⋅ v dv )
Σ VΣ

dq Σ d ∂ρ
− = − ∫ ρ V dv = − ∫ V dv
dt dt VΣ VΣ
∂t
∂ρ V
(
⇒ div J + ρ V ⋅ v = −) ∂t
(7)- forma locală a legii conservării sarcinii
electrice

Caz particular - pentru regim staŃionar:


v=0  J ⋅ d s = 0 (8)
∫
∂ρ V ⇒  Σ
∂t div J = 0 (9)
(formele integrală (8) şi locală (9) ale legii pentru regim staŃionar)

ConsecinŃe:
1) div J = 0 ⇒ liniile de curent sunt curbe închise.
Liniile de curent sunt curbe imaginare la care J este tangent în orice punct.
Conductoarele aflate în regim electrocinetic nu au capete libere, ci formează în mod
obligatoriu bucle.

S 1

ds i
1
j
Σ
i 2
ds
liniile de curent

S 2

2) Intensitatea curentului electric are aceeaşi valoare în orice secŃiune a


aceluiaşi conductor filiform.
∫ J ⋅ d s = 0 ⇒ ∫ J ⋅ d s + ∫ J ⋅ d s = 0 ⇒ i1 − i2 = 0 ⇒ i1 = i2
Σ S1 S2

45
Legea conducŃiei electrice

Purtătorii de sarcină electrică se deplasează atât sub acŃiunea câmpului


electric, forŃe de natură electrică, cât şi sub acŃiunea unor forŃe de natură neelectrică.
F tot = F el + F neel
 F neel 
F el = q e E ; F neel = qe   = qe ⋅ E i

 qe 
Câmpul imprimat ( Ei ) este o mărime care are aceeaşi dimensiune ca şi
intensitatea câmpului electric şi descrie acŃiunea forŃelor de natură neelectrică asupra
purtătorilor de sarcină.
(
F tot = qe E + E i )
( )
me ⋅ a = qe E + E i , a - acceleraŃia
2⋅v
(2) ⇒ a =
tc

( )
q e E + E i = me ⋅
2⋅v
tc
1
(3) ⇒ v = ⋅J
qe ⋅ N

( )
q e E + E i = me ⋅
2

1
t c qe ⋅ N
⋅ J ⇒ E + Ei = 2
2 ⋅ me
qe ⋅ t c ⋅ N
⋅J

E + E i = ρ ⋅ J (10); ρ - rezistivitatea electrică, < ρ > SI = 1Ωm


(Legea conducŃiei electrice în formă locală)
1
σ = ⇒ σ ( E + E i ) = J (10’)
ρ
σ - conductivitatea electrică , < σ > SI = 1Ω −1 m −1 sau Siemens / metru

Câmpul imprimat se manifestă în conductoare neomogene şi poate fi de natură


chimică (baterii alcaline) sau mecanică (generatoarele rotative de inducŃie
electromagnetică).

S Corpuri omogene:
2
E = ρ⋅J (11)
i
σ ⋅E = J (11’)
2 2 2
( ) S dl
∫1 E + E i d l = ∫1 ρ J ⋅ d l ⋅ S = i ∫1 ρ S
1 i = J ⋅S
U
2 2 2
dl
l ∫ E ⋅d l + ∫ E
1 1
i ⋅d l = i ∫ ρ
1
S
⇒ u + e = R ⋅i (12)
RelaŃia (12) reprezintă forma integrală a legii conducŃiei electrice pentru o
porŃiune de conductor neomogen.

46

u - tensiunea la bornele porŃiuni de conductor;

e - forŃa (tensiunea) electromotoare, ce exprimă forŃele de natură
neelectrică;
• R - rezistenŃa electrică a porŃiunii de conductor.
Pentru conductoarele de secŃiune constantă :
S = ct. ρ ⋅l
⇒ R= (13)
ρ = ct. S

Dacă se concentrează partea omogenă, respectiv cea neomogenă obŃinem


schema echivalentă din fig.:

i R e E
I I R

u U

Regim staŃionar: u = ct. ⇒ u ≡ U , e ≡ E , i ≡ I


U + E = R⋅I (14)
E - tensiunea electromotoare (nu intensitatea câmpului electric E !).
ρ = ρ 0 [1 + α (T − T0 )] (15)
RelaŃia (15) arată dependenŃa rezistivităŃii în raport cu temperatura, valabilă în
domeniul temperaturilor uzuale pentru aplicaŃiile inginereşti.
α - reprezintă coeficientul de temperatură; α > 0 în general
ρ 0 - corespunde la T0 = 273 + 20 0 K
−8 −2 Ωmm 2
ρ 0 Cu ≅ 1,7 ⋅ 10 Ωm = 1,7 ⋅ 10
m
ρ 0 Al ≅ 2,4 ⋅ 10 −8 Ωm
ρ 0 Ag ≅ 1,6 ⋅ 10 −8 Ωm
Constantan (aliaj) → ρ 0 ≅ 50 ⋅ 10 −6 Ωm
Există materiale care in vecinătatea temperaturii de 0 absolut prezintă
fenomenul de supraconductibilitate, manifestat prin anularea rezistivităŃii ρ .
ρ

exp r15

0 ≈ 10 K T

47
Legea transformării energiei în procesul de conducŃie (Joule-Lenz)

δL = F el ⋅ ∆l = qe E ⋅ ∆l
∆l = v ⋅ ∆t ⇒ δL = q e E ⋅ v ⋅ ∆t
1 1
(3) → v = ⋅ J ⇒ δL = ⋅ E ⋅ J ⋅ ∆t
qe N N
Pentru unitatea de volum(N purtători elementari):
δL' = N ⋅ δL = E ⋅ J ⋅ ∆t
E ⋅ J - reprezintă puterea pe unitatea de volum a unui material aflat în stare de
conducŃie.
δL
p j = lim = E ⋅ J (16)
∆t →0 ∆t

Această putere se transformă integral în căldură.


RelaŃia (16) reprezintă forma locală a legii transformării energiei în procesul
de conducŃie electrică.
EnunŃ: Puterea transformată în căldură corespunzătoare unităŃii de volum a
unui conductor aflat în stare de conducŃie este egală cu produsul scalar între E şi J.
W V A
< p > SI = 1 3 = 1 ⋅ 1 2
m m m
Pentru conductoarele omogene:
E = ρ ⋅ J ⇒ pj = ρ ⋅ J 2
Pentru conductoarele neomogene:
E + Ei = ρ ⋅ J ⇒ E = ρ ⋅ J − Ei
( )
p = ρ J − E i ⋅ J = ρ ⋅ J 2 − E i ⋅ J = p j − pg
p g - densitatea volumică a puterii corespunzătoare forŃelor neelectrice.

V
∫ p ⋅ dv = ∫ E ⋅ J ⋅ dv
dl
V V
S 2
P = ∫ p ⋅ dv dv = S ⋅ dl
V
2 2
dv ( )
P = ∫ E ⋅ J ⋅ S dl = i ∫ E ⋅ dl ⇒ P = i ⋅ u
1 1
1
Regim staŃionar: P = I ⋅ U (17)
(Forma integrală a legii transformării energiei)
l

Din relaŃia (14) ⇒ U = RI − E


P = I (RI − E ) ⇒ P = RI 2 − EI (18)

48
Forma (18) a legii exprimă faptul că puterea primită de o porŃiune de
conductor filiform este egală cu suma dintre puterea disipată sub formă căldură
ireversibil şi puterea generată de forŃele de natură neelectrică.
Pg = E ⋅ I - puterea generatorului

ConvenŃii de semne şi sensuri pentru un dipol elementar

E E
I R I R

U U

Sensuri asociate după regula de la Sensuri asociate după regula de la


receptoare generatoare

U +E =R I −U + E = R I
Expresia legii conducŃiei se corelează obligatoriu cu sensurile mărimilor, cele
două reprezentări fiind echivalente.
Sensurile reale în cazul unor probleme complete, pot să fie diferite de sensurile
indicate pe desen, mărimile cu sens diferit rezultând cu semnul „-“ în urma calculelor.
Pj = RI 2 > 0
Pg = EI <> 0 I
I
E
< R > SI = 1Ω (Ohm) Pg >0> 0
P q PPg <<00
q
< P > SI = 1W (Watt) E
sensuri reale

Energia electrică

Energia electrică consumată de o porŃiune de conductor aflat în stare de


conducŃie într-un interval oarecare de timp reprezintă integrala puterii în acel timp.
t
W = ∫ P ⋅ dt
t0

P = ct. ⇒ W = P ⋅ ∆t = P (t − t 0 ) < W > SI = 1J (Joule) 1J = 1W ⋅ 1s

< W > tehnic = 1kWh 1kW ⋅ h = 10 3 W ⋅ 3600 s = 3,6 ⋅ 10 6 Ws = 3,6 ⋅ 10 6 J

Exemplu:
Energia consumată de un bec cu putere nominală = 100W în 10 ore.
W = 100W ⋅ 10 ⋅ 3600 s = 3,6 ⋅10 6 J = 1KW ⋅ h

49
Circuite electrice funcŃionând în regim staŃionar (circuite de curent
continuu)

Un circuit electric este un ansamblu de elemente conductoare interconectate


astfel încât să asigure conductoarelor intrări în stare de conducŃie (să existe porŃiuni
neomogene şi să existe bucle închise). Este un obiect fizic.

Exemplu:
baterie

+
r R
parte omogenă

E
parte neomogenă
-
circuit electric schema electrică

Schema electrică este reprezentarea grafică a unui circuit electric.


Fiecărui element de circuit ideal i se asociază un simbol grafic.

Elemente ideale de circuit

• Sursa ideală de tensiune


E
U = -E

Sursa ideală de tensiune impune


tensiunea între punctele în care este
U conectată, indiferent de structura
sau circuitului din care face parte.

U=E

(R = 0 )

• Sursa ideală de curent


J
Sursa ideală de curent impune curentul prin
latura de circuit din care face parte, indiferent de
structura circuitului.
R→∞ I = J (a nu se confunda cu J ); < J >= 1A

50
• Rezistorul ideal
R E = 0⇒ U = R⋅I
I
1
G = - conductanŃa electrică
R
< G > SI = 1S (Siemens), 1S = 1Ω -1

U I = G ⋅U

• Bobina ideală
L - inductanŃa
i(t ) L
di
u (t ) = L
dt
În regim staŃionar:
u (t ) di
= 0 ⇒ U = 0( scurtcircu it )
dt
→ Nu vom folosi bobina în acest capitol.

• Condensatorul ideal
C
i(t ) i (t ) = C
du
dt

du
În regim staŃionar: = 0 ⇒ I = 0 (mers în
dt
u (t ) gol)
→ Nu vom folosi condensatorul în acest
capitol.

Elementele sunt concepte idealizate cu ajutorul cărora pot fi explicate


fenomene reale. Un element de circuit ideal funcŃionează pe baza unei singure
proprietăŃi considerată dominantă, neglijându-se efectele secundare.

Elemente de topologie a circuitelor electrice


U2
n1 I2 R2 n2

b2 I4 I5
E1 R3
U1 E3 R4 J5
R1 b1
I1
n3

51
Latură de circuit este o porŃiune fără ramificaŃii; ea poate să conŃină unul sau
mai multe elemente; l - numărul de laturi.
Nod de circuit este un punct în care converg trei sau mai multe
laturi.( n1 , n 2 , n3 ); n - număr de noduri.
Buclă este un poligon format din laturi ale circuitului.(exemple:1-3; 1-2-4; 2-
3-5)
Ochi de circuit este bucla care nu conŃine laturi interioare (exemple: 1-3; 2-3-
4; 4-5).
o = l − n + 1 - numărul de ochiuri (relaŃia lui Euler)
Circuitul electric se poate reprezenta grafic într-o formă simplificată prin
grafurile asociate.

(2)
n1 n2
b
(3) 2 (5)
(4)
(1) b1
n3
Graful este o reprezentare simplificată, în care laturile circuitului sunt
reprezentate prin arcuri cărora li se asociază sensuri în concordanŃă cu sensurile
convenŃionale alese pentru curenŃi.
Subgraful este o parte a unui graf care nu conŃine toate laturile acesteia, în
schimb el poate conŃine sau nu toate nodurile.
Exemplu:

n1 ( 2) n2
(5)
(a ) ( 4)

n3
Subgrafuri complementare sunt două sau mai multe subgrafuri ale aceluiaşi
graf care împreună conŃin toate laturile grafului şi nu au nici o latură comună.
n1
(a) şi (b) sunt complementare
(b)
(a)

n3

Arborele este un subgraf ce conŃine toate nodurile grafului, dar nu conŃine


bucle.

52
( 2) l a = n − 1 (numărul de laturi
n1 n2 ale arborelui)
Arbore
Laturile unui arbore se
numesc ramuri.
n3
(1)

Coarbore este subgraful complementar unui arbore.


lc = l − la = l − n + 1 = o
l c - coardele
Prin adăugarea câte unei coarde la arbore se formează câte o buclă
independentă al cărei sens de parcurgere este impus de sensul coardei.
( 2)
(2) ( 2)

(3) b5
b4
(1) (5)
(1) (1)

b3 (bucla3)

b = l c = l − n + 1 = o (numărul de bucle independente)

Descrierea topologiei prin matrice de conexiune

1) Matricea de incidenŃă laturi-noduri


n - linii; l-coloane; An×l
Elementele matricei sunt:
• egale cu zero a i j = 0 dacă latura j nu este incidentă la nodul i;
• a i j = +1 dacă latura j este incidentă la nodul i şi are sensul de ieşire din acesta;
• a i j = −1 dacă latura j este incidentă la nodul i şi are sensul de intrare în acesta.
l1 l2 l3 l4 l5

n1 −1 +1 +1 0 0 Liniile nu sunt liniar


independente, ceea ce ne
A= permite să păstrăm numai
n2 0 −1 0 −1 −1 liniile independente ale
matricei, fără să pierdem
n3 +1 0 −1 +1 +1 din informaŃie (n-1 linii)

53
rangA = n − 1
− 1 + 1 + 1 0 0
A =  - matricea rezistor
 0 − 1 0 − 1 − 1
r

2)Matricea de conexiune laturi-bucle

l1 l2 l3 l4 l5 Bb×l
bij = 0 (latura j ∉ i )
b3 −1 0 +1 0 0 bij = +1 (latura j ∈ i şi are
B= 0
acelaşi sens cu
b4 −1 −1 +1 0 aceasta)
bij = −1 (latura j ∈ i , dar
b5 −1 −1 0 0 +1 are sens contrar)

Matricea curenŃilor laturilor

 I1 
I 
[I ] =  2  , [I ]l×1 , l-numărul de laturi
M
 
Il 

Matricea (vectorul) tensiunilor laturilor

U 1 
U 
[U ] =  2  , [U ]l×1
 M 
 
U l 

ObservaŃie: Sensurile tensiunilor coincid cu sensul curenŃilor. Sunt sensuri


convenŃionale care pot fi diferite de sensurile reale.

Matricea(vectorul) potenŃialelor noduri

Dacă potenŃialul unuia dintre noduri se alege ca referinŃă şi i se atribuie o


valoare arbitrară (preferabil valoarea zero), atunci acest potenŃial nu face parte din
vectorul potenŃialelor nodurilor.
 V1 
V 
[ ]
Vn = 0 ⇒ V =  2  , [V ] = (n − 1) × 1 , n = numărul de noduri al circuitului
 M 
 
Vn −1 

54
Matricea tensiunilor electromotoare ale laturilor

 E1 
 E1  0
E   
[E ] =  2  , [E ]l×1 . Exemplu: [E ] =  E3 
 M   
  0
 El   0 

Matrice curenŃilor surselor ideale de curent

0
 J1  0
J   
[J ] =  2  , [J ]l×1 . Exemplu: [J ] =  0 
M  
  0
Jl   J 5 

Matricea rezistenŃelor laturilor

 R1 0 K 0
0 R2 K 0 
[R] =  , [R ]l×l .
M M O M
 
0 0 K Rl 

Matricea conductanŃelor laturilor

G1 0 K 0
0 K 0 
G2 1
[G ] =  , [G ]l×l . Gk =
M M O M Rk
 
0 0 K Gl 

RelaŃii matriceale utile:

1) Ar ⋅ B t = B ⋅ Art = 0 - matricea de incidenŃă laturi-noduri (redusă) Ar şi


matricea de incidenŃă laturi-bucle B sunt ortogonale.
[ ]
[Ar ]( n−1)×l , B t l×b = [0]( n−1)×b Ar ≡ Λ

l1 l2 l3 l4 l5 l1 l2 l3 l4 l5
− 1 + 1 + 1 + 1 + 1 n1 + 1 0 + 1 0 0  b3
Λ =  n2 B = − 1 − 1 0 + 1 0  b4
 0 − 1 0 − 1 − 1  
+ 1 0 − 1 0 0  n3 − 1 − 1 0 0 + 1

55
1 − 1 − 1
0 − 1 − 1
 − 1 1 1 0 0    0 0 0 
Λ ⋅ Bt =   ⋅ 1 0 0= 
 0 − 1 0 − 1 − 1   0 0 0 
0 1 0
0 0 1 
[ ]
2) [U ] = A t ⋅ [V ]

  − 1 0   −V  U = V −V = −V 1
U 1  
1 3 1
  
U 2   1 − 1   V 1 + V 2 
 =1 0  ⋅ V 1  =  V 1  U = V −V
2 1 2
U 3    V 2   
U 4   0 − 1  −V 2  …
     − 
U 5   0 − 1  V2  U = V −V
5 3 2
= −V 2

V3 = 0 ⇒ [V1 ] = [V2 ]

ObservaŃie: Matricea de incidenŃă laturi-noduri (redusă) Λ ( Ar ) se obŃine


eliminând linia corespunzătoare nodului ales cu referinŃa de potenŃial din matricea de
incidenŃă laturi-noduri A.

3) [I ] = B t ⋅ [I C ] , IC - vectorul (matricea coloană) curenŃilor cu arborele


I 3 
Exemplu: I C =  I 4  - curenŃii arborelui. [I C ]b×n
 I 5 

 I 1  1 − 1 1   I 3 − I 4 − I 5  I1 = I 3 − I 4 − I 5 ⇒ I1
      
 I 2  0 − 1 1  I 3   − I 4 − I 5   I 2 = − I 4 − I 5 ⇒ I 2 + I 4 + I 5
 I 3  = 1 0 0  ⋅  I  =  I  ⇒  I3 = I3
    4 3
     
 I 4  0 1 0  I 5   I4   I4 = I4
  0 0 0   
 I 5    I5   I5 = I5

Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite liniare de curent continuu

Prima teoremă a lui Kirchhoff (Teorema curenŃilor):

EnunŃ: Suma algebrică a intensităŃilor curenŃilor incidenŃi într-un nod de


circuit este zero.

56
i2 I 1

i1 J 1
ds ds I 2

(nj ) S 1

S 2

i4
i3
ds
+ i1 + i2 − i3 + i 4 = 0 J 3
S 3
S Σ 4

∑I
k∈( n j )
k =0 I 4

ds I 3

∫ J ⋅ d s = 0 - Regim staŃionar
Σ

∫ J ⋅ d s = ∫ J ⋅ d s + ∫ J ⋅ d s + ∫ J ⋅ d s + ∫ J ⋅ d s = ∫ J ⋅ ds ⋅ cos 0 +
Σ S1 S2 S3 s4 S1

+ ∫ J ⋅ ds ⋅ cos 0 + ∫ J ⋅ ds ⋅ cos 0 + ∫ J ⋅ ds ⋅ cos 0 = I1 + I 2 − I 3 + I 4 = 0


S2 S3 S4

Teorema a doua a lui Kirchhoff (Teorema tensiunilor)

EnunŃ: Suma algebrică a tensiunilor la bornele laturilor care compun o buclă


de circuit este zero.
U1
n2
E1
I2
R1 U1 U2
I1 bj U2
Γ
R2
Sens sens dl
I4 convenŃional
convers
n1 n3

R4
U4
I3 U3
R3 U4
n4
E3
U3

U1 − U 2 − U 3 + U 4 = 0
∑U
k∈( b j )
k = 0 (1)- forma generală a teoremei a II-a a lui Kirchhoff

57
DemonstraŃie:
Se aplică teorema potenŃialului electric pentru regim staŃionar.
Teorema este asemănătoare din punct de vedere formal cu teorema
potenŃialului electrostatic.

Γ
∫ E ⋅ dl = 0
n2 n3 n4 n1

∫ E ⋅ d l = ∫ E ⋅ d l + ∫ E ⋅ d l + ∫ E ⋅ d l + ∫ E ⋅ d l = U12 + U 23 + U 34 + U 41 =
Γ n1 n2 n3 n4

= U1 − U 2 − U 3 + U 4 = 0

Formă particulară a teoremei a II-a a lui Kirchhoff

I k E k

U k

U k + E k = Rk ⋅ I k
U k = Rk ⋅ I k − E k (2)

Se înlocuieşte (2) în (1) ⇒ ∑ U k = ∑ (Rk I k − E k ) = ∑ Rk I k − ∑ E k


k k k k

∑R I k k − ∑ Ek = 0 ⇒ ∑R I
k
k k = ∑ Ek
k
k k
(forma particulară a teoremei a II-a a lui Kirchhoff)

EnunŃ: Suma algebrică a căderilor de tensiune la bornele rezistoarelor de pe


laturile care compun o buclă de circuit este egală cu suma algebrică a tensiunilor
electromotoare de pe acele laturi.

Ex: R1 I 1 − R2 I 2 − R3 I 3 + R4 I 4 = E1 − E 3

Teorema conservării puterilor în circuite de curent continuu

EnunŃ: Suma puterilor primite de laturile circuitului este zero.

Pk = I k U k - puterea primită de latura k


l

∑I U
k =1
k k = 0 - forma generală

[I ]⋅ [U ] = 0 - forma matriceală
t

t
 I 1  U 1 
 I  U 
 2  ⋅  2  = I U + I U +L+ I U
1 1 2 2
M  M  l l

   
 I l  U l 

58
DemonstraŃie:
[I ] = B t ⋅ [I c ] [I ]t = [I c ]t ⋅ B
[U ] = At ⋅ [V ] [I ]t ⋅ [U ] = [I c ]t ⋅ B ⋅ At ⋅ [V ] = 0
B ⋅ A t = [0]
Forma particulară:
l l l
U k = Rk ⋅ I k − E k ⇒ ∑ I k (Rk ⋅ I k − E k ) = ∑ Rk I k2 − ∑ E k I k = 0
k =1 k =1 k =1
l l
⇒ ∑R I
k =1
k
2
k = ∑ E k I k - forma particulară (bilanŃul puterilor)
k =1

EnunŃ: Suma puterilor consumate de toate rezistoarele circuitului este egală


cu suma totală a puterilor cedate de sursele de energie.

Expresia matriceală a teoremei întâi a lui Kirchhoff pe întreg circuitul

Λ[I ] = [0]( n −1)×1


Λ ( n −1)×l ⋅ [I ]l×1 = [0]( n −1)×1

Expresia matriceală a teoremei a II-a a lui Kirchhoff

B ⋅ [U ] = [0]b×1 - forma generală

Bb×l ⋅ [U ]l×1 = [0]b×1


U k = Rk I k − E k ⇒ [U ] = [R ] ⋅ [I ] − [E ] - Se înmulŃeşte cu B la stânga
⇒ B[U ] = B[R ] ⋅ [I ] − B[E ] ⇒ B[R ] ⋅ [I ] = B[E ]
(forma particulară a teoremei a II-a a lui Kirchhoff.)

Analiza circuitelor liniare de curent continuu cu ajutorul teoremelor lui


Kirchhoff

Analiza unui circuit electric presupune calcularea curenŃilor şi tensiunilor


laturilor atunci când se cunosc:
• natura elementelor componente;
• modul de interconectare al lor (topologia circuitului);
• parametrii elementelor componente 1) pentru elementele pasive - R.
2) pentru elementele active - E, J
Pentru analiza unui circuit cu ajutorul teoremelor lui Kirchhoff se parcurg
următoarele etape:

1)Se identifică elementele de topologie: numărul de laturi (l), numărul de


noduri (n), numărul de bucle independente (b).
Laturile se indexează cu cifre arabe în ordine crescătoare, toate elementele
aceleiaşi laturi purtând ca indice indexul laturii respective.
Nodurile circuitului se indexează n1 , n 2 , n3 sau a, b, c .

59
Se aleg sensuri convenŃionale pentru curenŃii laturilor (sensul curentului ≡
sensul tensiunii electromotoare).
I 1 n2

E 1
= 12V
E 2
I I 4
2
E 2
= 12V
E 1
b1
R E = 8V
4 4

b3 R1
= 2Ω
R R 3
2
R 2
= 2Ω
R 1 b2
R 3
= 4Ω
E 4 R 4
= 4Ω
I 3
R 5
= 1Ω
n1 n3
I 5 R 5

Se cere: I 1 K I 5 ; U 1 KU 5 şi bilanŃul puterilor


l =5; n =3; b = l-n+1 =3
Se identifică buclele independente şi se aleg sensuri convenŃionale de
parcurgere (sensuri arbitrare).

2) Se construiesc (n − 1) ecuaŃii cu teorema I a lui Kirchhoff.


Se construiesc b ecuaŃii cu teorema a II-a a lui Kirchhoff.
Ansamblul acestor ecuaŃii formează un sistem de ecuaŃii cu l necunoscute.
(T1 ) Λ ⋅ [I ] = 0  Λ  [0] 
⇒  ⋅ [I ] =  ( n −1)×1 
(T2 ) B[R ] ⋅ [I ] = B[E ]  B ⋅ [R ]  B ⋅ [E ] 
(expresia matriceală a teoremelor lui Kirchhoff pentru întregul circuit)

Pentru exemplu:
l1 l2 l3 l4 l5
(n1) : − I 1 − I 2 − I 5 = 0
  − 1 − 1 0 0 − 1
(n2 ) : − I 1 − I 2 + I 3 + I 4 = 0 Λ =  
 1 1 −1 −1 0 

(b1) : + R1 I 1 − R 2 I 2 = + E1 − E 2
 1 − 1 0 0 0 
(b2 ) : + R 2 I 2 + R3 I 3 − R5 I 5 = + E 2 B = 10 1 1 0 − 1
( ) : +  
 b3 R3 I 3 − R 4 I 4 = − E 4 0 0 1 − 1 0 

 I 1
 
− 1 − 1 0 0 − 1  I 2   − I 1 − I 2 − I 5  0 
Λ = ⋅  I 3 =  =
1 1 − 1 − 1 0     + I 1 + I 2 − I 3 − I 4  0 

 I 4
 
 I 5

60
 R1 
 
 R 0 
[R ]
2
= R 3

 
 R 4 

 0 R5
 R1 
1 − 1 0 0 0    1 − R2 0 0 0 
B [R ]
R 0 R
= 0 1 1 0 − 1
  2   
⋅ R 3
 = 0 R 2 R 3
0 − R5 
  0
0 0 1 − 1 0   R 4   0 R 3
− R4 0 
 0 
 R5 
 I 1
 
 R1 − R 2 0 0 0   I 2   R1 I 1 − R 2 I 2 = 0 

B [R ][I ] =  0
     
R R 0 − R5  ⋅ I 3 =  R 2 I 2 + R 3 I 3 − R 5 I 5 = 0
2 3
 
0
 0 R 3
− R4 0   I 4   R 3 I 3 − R 4 I 4 = 0 

 
 I 5

 E1 
1 − 1 0 0 0   E 2   E1 − E 2 
 
B[E ] = 0 1 1 0 − 1 ⋅  0  =  E 2 
 
0 0 1 − 1 0   E 4   − E 4 
 0 

3)Rezolvarea sistemului de ecuaŃii


(De preferabil să se folosească forma matriceală şi să se aplice o metodă de
eliminare de tip Gauss) sau se poate aplica regula lui Cramer.)
M −1 M ⋅ [I ] = N ⇒ [I ] = M −1 ⋅ N
∆k
∆ = det( M ) ; Ik =
, k =1,2,…l

I 1 = 2 A

I 2 = 2 A

În urma calculelor ⇒  I 3 = 1A

I 4 = 3A
 = −4 A
I 5
U k = Rk I k − E k
 U 1 = R1 I 1 − E1 = −8 V
U = R I − E = −8 V
 2 2 2 2

 U 3 = R I
3 3 = 4V
U = R I − E = 4V
 4 4 4 4

 U 5 = R5 I 5 = −4 V

61
Cele cu semnul „-” au sensurile reale opuse faŃă de sensurile convenŃionale
alese la început.

4)Verificarea calculelor cu ajutorul bilanŃului puterilor


5 5

∑R I −∑E I
2
k k k k
k =1
k =1
{ {
putere consumată
putere cedată de surse
Puterea consumată:
RI 1
2
1
2 2
(
+ R 2 I 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + R 5 I 5 = 2 ⋅ 2 2 + 2 ⋅ 2 2 + 4 ⋅ 12 + 4 ⋅ 32 + 1 − 4 2 = 72 )
Puterea cedată:
E 1 I 1 + E 2 I 2 + ⋅ ⋅ ⋅ + E 4 I 4 = 12 ⋅ 2 + 12 ⋅ 2 + 8 ⋅ 3 = 72

Metode operative de analiză a circuitelor liniare de curent continuu

1) Metoda curenŃilor de contur (metoda curenŃilor de buclă sau metoda


curenŃilor ciclici)

R E
I

U + E = R⋅I ⇒U = R⋅I − E
Pentru întregul circuit:

B ⋅ | [U ] = B [R ][I ]− [E ] (1) [I ] = B [I ]
t
C
(2)

Se înlocuieşte (2) în (1) după ce s-a înmulŃit expresia (1) la stânga cu matricea
B.
B [U ] = [R ]B [I ] − B [E ]
t
C

B [U] = 0 (Teorema a II-a a lui Kirchhoff) ⇒ B [R ]− B [I ] = B [E ] t


C
(3)

NotaŃie: B [R ]⋅ B = [R ] B [E ] = [E ]
t
b b

R ⋅Ib C
= [E ] (3′)
b

[Rb] b×b
- matricea rezistenŃelor buclelor

[E b] b×1
-vectorul tensiunilor electromotoare ale buclelor

RelaŃiile (3) şi (3′) sunt expresiile metodei curenŃilor de contur, respectiv un


sistem de b ecuaŃii cu b necunoscute. Necunoscutele sunt curenŃii laturilor coarborelui
asociat circuitului în număr b = l − n + 1 .

62
Aceşti curenŃi pot fi consideraŃi ca şi curenŃi fictivi care parcurg buclele
formate prin adăugarea laturilor coarborelui la arbore ( bucle independente). După
rezolvarea sistemului şi aflarea curenŃilor I C se calculează curenŃii tuturor laturilor cu
ajutorul expresiei (2).
I I c1 , I c 2 , I c 3 - curenŃi de buclă
C1

b1
b3
I (R + R ) + I R
C1 1 2 C2 2
= − E1 + E 2

b2

I C2 I C3

R1 + R2 - suma rezistenŃelor laturilor buclei parcurse de I C1


R2 - rezistenŃa laturii parcursă simultan de I C1 , I C 2
− E1 + E 2 - suma algebrică a tensiunilor electromotoare de pe laturile buclei

Semnul celui de-al doilea termen ( R2 ) este „+” dacă I C1 , I C 2 au acelaşi sens
prin latura comună şi „-“ dacă au sensuri contrare.

C2
(
 I | R + R + R + I R − I R + E
2 3 5
)
C1 2 C3 3 2

 I C 3 (R 3 + R 4 ) − I C 2 R 3 = E 4

4 I C1 + 2 I C 2 = 0 | ⋅1/2 2 I C 1 + I C 2 = 0
 
2 IC1 + 7 I C 2 − 4 I 3 = 12 ≈ 2 I C1 + 7 I C 2 − 4 I C 3 = 12
 
− 4 I C 2 + 8 I C 3 = 8 | ⋅1/2 − I C 2 + 2 I C 3 = 2

⇒ 6 I C 2 − 4 I 3 = 12 I 1
= − I C1 = 2 A
− I C1 + 2 I C 3 = 2 ⇒ I C 2 = 4 A I 2
= I C1 + I C 2 = 2 A
2 + I C2 I 3
= I C 2 − I C 3 = 1A
I C3
= = 3A
2 I 4
= I C3 = 3A

I 5
= − I C 2 = −4 A
ObservaŃie: Metoda nu se pretează pentru rezolvarea circuitelor care conŃin
laturi de rezistenŃe infinite.

2) Metoda potenŃialelor noduri(metoda nodală)


Se consideră laturile
J
unui circuit de tip general care are următoarea
configuraŃie:

I
U + E = R I′
A
I′ R E B I′ = G U +G E

63
Teorema I a lui Kirchhoff în nodul A: I − I′ − J =0⇒ I = I′ + J
⇒ I =G
U +G E +J

[I ] = [G ]⋅ [U ]+ [G ]⋅ [E ] + [J ] (4)
[U ] = Λ [V ] t
(5)

Se înlocuieşte (5) în (4) după ce s-a înmulŃit la stânga expresia (4) cu matricea
Λ (matricea de incidenŃă laturi-noduri redusă).
t

Λ [I ] = Λ [G ]⋅ Λ [V ]+ Λ [G ]⋅ [E ]+ Λ [J ] ⇒ [ ] [ ] = − [ ]⋅ [ ]− (6)
t

Λ G ΛV ΛG E Λ
t

Λ [I ]= 0
[G ] = Λ [G ]Λ
n
t
- matricea conductanŃelor nodale

[I ] = −Λ[G][E ] - vectorul curenŃilor de scurtcircuit nodali


Sn

[G ]⋅ [V ] = I S (6′)
n n

Expresiile (6), respectiv (6’) reprezintă sistemul de ecuaŃii de dimensiuni n − 1


care are ca necunoscute potenŃialele a n − 1 dintre nodurile circuitului scrise compact
sub forma vectorului V. PotenŃialul celui de-al n-lea nod este considerat ca referinŃă şi
uzual i se atribuie valoarea zero.
(6), (6′) este expresia potenŃialelor nodurilor. După aflarea potenŃialelor se
calculează curenŃii laturilor cu ajutorul relaŃiilor (4), (5) .
Se alege potenŃialul de referinŃă şi i se atribuie valoarea zero.
V 3
=0

V (G + G + G ) − V (G + G ) = G E + G E
1 1 2 5 2 1 2 1 1 2 2

G1 + G2 + G5 - suma conductanŃelor tuturor laturilor incidente în nodul n1 .


V2 - potenŃialul unui nod adiacent
G1 + G2 - suma conductanŃelor laturilor care unesc cele două noduri 1 şi 2.
Termenii ce se referă la potenŃialele nodurilor adiacente au întotdeauna semnul
minus.
Nod adiacent -este legat de nodul pentru care se scrie ecuaŃia printr-o latură
fără ramificaŃii (cel puŃin o latură).
IS 1

n
IS = E
1
R IS = E
1 1
⇒ 1
1 1
R 1

I S1 = G1 E1 curent de scurtcircuit a laturii 1.


Curentul de scurtcircuit al unei laturi este
curentul care apare prin aceasta atunci când
capetele ei se unesc cu un fir de rezistenŃă
n 2 nulă.

64
n 2

E 2

IS =0
R3 3

IS =G E 2
2 2 (n1 ) (n )
n 1

CurenŃii de scurtcircuit se iau cu semnul „+” în membrul drept al ecuaŃiei


nodale dacă sensul lor este către nod şi cu semnul „-” invers.
V (G + G + G + G ) −V (G + G ) = − G E − G E + G E
2 1 2 3 4 1 1 2 1 1 2 2 4 4

G +G +G 1 2 5
− G1 + G 2 V 1  G1 E1 + G 2 E 2 
  = 
−G +G 1 2 G 1
+G2 +G3+G4 V 2   − G1 E 1 − G 2 E 2 + E 4 

[G ]n [V ]  
 I S n 
2V 1 − V 2 = 6 + 6
3
−V 1 + = − 6 − 6 + 2 | ⋅2 ⇒ − 2V 1 + 3V 2 = − 20
2V 2
⇒ 2V = −8 ⇒ 2 = −4V 12 + V
2 V V 1 − 2 2 = +4V 1 ⇒ V 1 = +4V
I k
= G k (U k + E k )

I 1
= G1 (V 2 − V 1 + E 1) = 2 A

I 2
= G 2 (V 2 − V 1 + E 3 ) = 2 A

I 3
= G 3 (V 3 −V 2 ) = 1 A

I 4
= G 4 (V 3 −V 2 + E 4 ) = 3 A

I 5
= G 5 (V 3 −V 1) = −4 A

ObservaŃie: Metoda 2) nu se pretează pentru circuite care conŃin laturi de


rezistenŃă nulă sau conductanŃă ∞ .

Seminar:
qq
F =4π ε r r
1 2
3

r - distanŃa de la sarcina q1 la q 2 .
E
− ε - permitivitate ε = ε ⋅ε r 0

+ E
1 F
ε =
4 π 9 10 m
9

65
q
F =E q →E = q = ∫ ρ d v ; q  = 1C
4 πε εr r
3
V
V

∂V
E = −∇V = −
∂x
q
V = ∫ E ⋅ d l ; [E ] = V / m ; V =
Γ
4πε r
P
V ( P ) = V ( P0 ) − ∫ E ⋅ d l
P0
q
∫ E d s = ε ;D =ε E
Σ
0
0

1) Se consideră un fir rectiliniu finit, încărcat uniform cu o sarcină electrică


distribuită liniar, aflată în aer. Să se calculeze intensitatea câmpului electric E într-un
punct aflat la distanŃa a de firul nostru.

dl
α12

α
l r
a M d Ex

dEy dE

α2
1

π − α1
T

ρ r sin α =d cos α
dE= dl l
d E =d E d E E
4π ε r r
2 x y

=d sin α −
ρ l
sin α
d E E dl
4π ε r
x 2
0

− 1
l  

ctg α =
a
⇒ l = a ctg α ; d l = a  sin 2 α d α
 
a a
sin α = ⇒r =
r sin α
 1 
α a  −  d α sin α α
2 
⇒ Ex =
ρl

4 π ε 0 π −α
2  sin α 
2
=
4 π
ρl
ε

2
− sin α d α =
4 π
ρl
ε 0a
cosα + cos α
1 2
( )
a 0 π −α
a
1 2 1
sin α

Ex =
4 π ε 0α
ρl
(cos α1 + cos α 2 )

66
 1 
α a  −  d α cos α α
2 
Ey = ∫
2 ρl  sin α  =
ρl

2
− cos α d α =
ρl
sin α − sin α
1 2
( )
4 π ε 0 π −α a2 4 π ε 0 a π −α 4 π ε 0a
1 1
sin 2 α

=
ρ (sin α l
− sin α 2 )
E
4π ε a
y 1
0

Cazuri:
ρ
α −α = α ⇒ E = l
cos α ; E y = 0
1 2 x
2π ε a 0

ρ ;
α =α =0⇒ E = E l
=0
1 2 x
2π ε a 0
y

2) Se consideră un fir infinit lung cilindric cu raza a uniform încărcat cu o


sarcină q cu densitatea ρ V , materialul având permeabilitatea ε 0.
Să se calculeze intensitatea câmpului electric şi potenŃialul electric într-un
punct aflat la distanŃa r de axa cilindrului. E = ?;V = ?
q
n1 I. rI < a ∫E d s =ε
Σ
a 0

E
n3
E
E
h
r 1
E

n2

q = ∫ρ d v = ρ ∫d v = ρ π r h
1 V V v
2
1
V V

∫E d s
Σ
= ∫E n d s + ∫E +n d s + ∫E n d s
i 1 i 2 i 3
= ∫ E d s = E ∫ d s = E ⋅ n 2π r
i i i 1
S1 S2 S3 Sl Sl
ρπrh 2
ρ r ρ r
E 2π r h =
1 1
V
⇒ Ei = V
= V 1
i
ε 1
0
2ε 0
E i
2ε 0

=
ρ r V 1
E 2ε i
0

II. r II > a

q
∫E d s ε
Σ
e
=
0

∫ E d s = E ∫d s = E 2 π r h
e e e 2
Sl Sl

67
r 2

q = ∫ρ d v = ρ ∫d v = ρ π a h
2
E V V V
V V

V =0

ρπ ah⇒ = ρ a 2 2

E =2 π r h = E V V
e
ε 2
2ε r 0
e
0

R
ρ R
ρ R
ρ ρ ( − )
|
R 2 2
V = −∫ E = −∫
2ε ∫
r d r =− rdr V V
=− V
=− R a V
i
a 2ε r
i
a 0 0 a 2ε 0
a
4ε 0

R
ρ a R
2
ρ a 1 2
R
ρ a 2
R
V = −∫ E = −∫
2ε ∫r
dr V
=− dr V
=− V
ln
e
a 2ε r e
a 0 0 a 2ε 0 a

Seminar

⋅⋅⋅⋅ ≡

C1 C2 Ck C CS

1 = 1 ε A =ε ε A
∑ C = ∑C
0
=
r
C p k pl
C s C q k
k d d
ε A 1 0 1 2
C = d ;W = C U = Q U
pl

Σ 2 2
k

ε rk


Cp

Probleme:
1) Şase condensatoare sunt legate ca în figură. Sarcina condensatorului
5, q 5 = 10 −4 C . Se mai cunosc
C1 = 10 µ F ; C 2 = 0,5 µF ; C3 = 0,5 µF ; C 4 = 5 µF ; C5 = 1µF ; C 6 = 1µF
Să se găsească tensiunea.

68
M
q =q = 10 −4 C
5 6

C1 q 1 1 +1 CC 1
U = ; 5
= ⇒ C 56 = 5 6
=
C2
AB
C C 6 56 C C 5 6 C +C
5 6 2
10 −4
U MN A U AB = 1 10
= 200V
−6
C3 C5
2
C4 B C6
q = C 34U AB ;
1 =
1 +1
34
C 34 C C
3 4

CC 1 , µF
⇒ C 34 = 3 4
= 0 5
C +C 3 4 2
N
1
q = 2 ⋅10 2 10 − 6 = 10 − 4 C
34 2
M
C1

C2 C1

A C2
C34 C 56
B
C AB

q = q + q = 2 ⋅ 10 −4 C; C AB = C 56 + C 34 =
1 +1 = 1µF
AB 34 56
2 2
q 1 1 +1 + 1 31 10
U = ; = = ⇒ C e = µF
MN
C C e e C C C
1 2 AB
10 31

2 ⋅10 −4 2 ⋅ 31 ⋅10 2
U = ⇒ = = 620V
MN 10 − 6 U MN 10
10
31
2) Între armăturile unui condensator plan ce are ε 0 se introduc succesiv:
a)o lamă dielectrică cu grosimea d ′ = 0,46cm şi ε r′ = 2,3 ;
b)o placă metalică cu grosimea d ′′ = 0,46cm; lamele fiind paralele şi de
aceeaşi dimensiune cu armăturile.

69
Să se calculeze capacitatea condensatoarelor în stare iniŃială C 0 în cazul a) şi
b) C a , C b ştiind că 2512cm 2 .
d ' = 0,46cm; ε ' r = 2,3; d ' ' = 0,46cm; d = 0,8cm; A = 2512cm 2
1 1 1
R: C 0 = 10 −8 F Ca = 10 −8 F C b = 10 −8 F
36 24,3 15,3
a) d′
d

d2
d1
ε ⋅A 1 2512 ⋅ 10 −4 1
C0 = 0 = 9
⋅ −2
= ⋅ 10 −8 F
d 4π 9 ⋅ 10 0,8 ⋅ 10 36
ε0A ε0A ε0A 1
Ca = = = = ⋅ 10 −8 F
d1 d' d2 d' d' 24,3
+ + d1 + d 2 + '
d − d '+
ε ''
r ε '
r ε ''
r ε r ε r'
d ′′
b)
+ − + −
+ − + −
+ − y −

+ − −
+ +− C1 C2
x

1 1 1 C1C 2 ε0A ε0A


= + Cb = C1 = C2 =
C b C1 C 2 C1 + C 2 x y

ε0A ε0A

x y ε A ε A 1
Cb = = 0 = 0 = ⋅ 10 −8 F
ε 0 A ε 0 A x + y d − d ' ' 15,3
+
x y

3) Determinarea capacităŃii unui condensator cilindric

2 1

70
2 2

1 V1 − V2 U 12 ∫∫ E ⋅ dl
E ⋅ dl 2
E ⋅ dl
2
E ⋅ dl
r2
dr
= = = 1
= 1
=∫ =∫ =∫ =
C Q Q ∫ D ⋅ d s ∫ ε E ⋅ d s 1
ε E ⋅ 2π rh 1
ε E ⋅ 2π rh r1
2πε rh
Σ Σ
r2
1 dr 1 r
2πεh ∫
= = ln 2
r1
r 2πεh r1
2πε h
C cil =
r
ln 2
r1

4) Se consideră un condensator plan de capacitate C 0 ale cărui armături sunt


două discuri cu raza R = 6cm separate de un strat de aer cu grosimea d = 1cm . Între
armăturile condensatorului este introdusă o placă izolantă de grosime δ = 3mm ;
paralel cu condensatorul. Capacitatea condensatorului devine C ′ = 1,25 ⋅ C 0 .
Se cere: 1)capacitatea iniŃială a condensatorului
2)permitivitatea relativă a materialului dielectric introdus C 0 = ? ε r = ?
Se cunosc: R = 6cm; d = 1cm; δ = 3mm; C ′ = 1,25 ⋅ C 0

d2
d1

d
ε0 A 1 36 ⋅ 10 −4 π
C0 = = 9
⋅ −2
= 10 −11 F
d 4π 9 ⋅ 10 10

ε0A ε0A ε0A ε0A


C' = = = =
d1 δ d δ δ  1 
+ + 2 d1 + d 2 + d −δ + d − δ 1 − 
ε r1 ε r ε r 2 εr εr  εr 
1 1
⇒ εr = = =3
ε A
d 10 1 36 ⋅ 10 − 4 π
1− + 0 1− + ⋅
δ δ ⋅ C' 3 4π 9 ⋅ 10 9 3 ⋅ 10 −3 ⋅ 1,25 ⋅ 10 −11

Seminar
1 1
RS = ∑ Rk ; =∑ Rki Eki
Rp Rk
TK: ∑I k = 0; ∑R I k k = ∑ Ek
k

71
MCC: ∑∑R
k j
I
k j Ck = ∑ Ek ;
k

1 1 Ek j
MPN: Vk ∑ − ∑V j ⋅ =∑
j Rk j j Rk j j Rk j

Problemă:

E1=E2=10V I1 I2
I2 1 I1
R1 = 2 Ω
R2 = 3 Ω 2
1 I
R= 1 Ω
E =8V R1 R R2
I1 , I2 , I = ?

(I): n -1=2-1=1 E1 E E2
(II): o = l - n+1=2

Metoda I 2
 I − I1 − I 2 = 0

 R1 I 1 + RI = E1 + E
 R I + RI = E + E
 2 2 2

 I − I1 − I 2 = 0
 18 − I 18 − I 18 − I 18 − I
2 I 1 + 1 ⋅ I = 10 + 8 ⇒ I 1 = ; I2 = ⇒ + =I
3I + 1 ⋅ I = 10 + 8 2 3 2 3
 2
90 54 36
⇒I= A ; I1 = A; I2 = A
11 11 11

Metoda II

o = l - n+1=2
IC  I C1 R11 + I C 2 R12 = E (1)
1
IC  ( 2)
 I C1 R21 + I C 2 R22 = E
2

R11 = R1 + R ; R22 = R2 + R
R12 = R21 = R
E (1) = E1 + E ; E ( 2) = E 2 + E
 I C1 (R1 + R ) + RI C 2 = E1 + E  I C1 (2 + 1) + I C 2 = 10 + 8
 ⇒
 RI C1 + I C 2 (R2 + R ) = E 2 + E  I C1 + I C 2 (3 + 1) = 10 + 8
3I C1 + I C 2 = 18
 ⇒ I C1 = 18 − 4 I C 2 ⇒ 3(18 − 4 I C 2 ) + I C 2 = 18
 I C1 + 4 I C 2 = 18
36 54
⇒ IC2 = A ; I C1 = A
11 11

72
 54
 I 1 = I C1 = 11 A
 36
 I 2 = IC2 = A
 11
 I = I C1 + I C 2 = 90 A
 11

Metoda III
V2 = 0
 1 1 1  E1 E E 2  1 1 1  10 8 10
V1  + +  = − + ⇒ V1  + +  = − +
 R1 R R2  R1 R R2  2 1 3 2 1 3
2
⇒ V1 = V
11
 E1 + (V2 − V1 ) 54
 I1 = R1
=
11
A

 E 2 + (V2 − V1 ) 36
I 2 = = A
 R 2 11
 E + (V1 − V2 ) 90
 I = = A
R 11

Circuite echivalente

Multipol
Este un circuit electric cu mai multe borne de acces.
Multipolii particulari sunt:
• dipol, cu două borne
• tripol, cu trei borne
• cuadripol, cu patru borne

Doi multipoli sunt echivalenŃi dacă au acelaşi număr de borne de acces şi dacă
impunând acelaşi potenŃial bornelor corespondente prin ele circulă aceiaşi curenŃi.
V2
V1 V2
V1 I V3
I 1
2
I 1
I 2


I 3 •
I V3
multipol

3
I p
• multipol

I k
Vk
Vp I p I k

Vp Vk
Procedeul de găsire a unui multipol echivalent cu un multipol dat (cu
configuraŃia cunoscută) se numeşte transfigurare. În general se urmăreşte găsirea unui

73
multipol echivalent cu structură mai simplă decât multipolul dat, care uşurează studiul
circuitului din care face parte.

Cazuri particulare de circuite echivalente


1) Transfigurarea unei surse reale de tensiune intr-o sursă reală de curent
Este vorba de un multipol cu două borne care conŃine şi o sursă.

I
ES
I′
RS U ≡ JS
G S U

I I

1
1 1 JS = ES
U + E S = RS ⋅ I ⇒ I = U+ ES RS
RS RS ⇒ (7)
1
'
I = J S + I = J S + U ⋅ GS GS =
RS

2) Transfigurarea unei surse reale de curent într-o sursă reale de tensiune


J
ES = S
GS
(7 ) ⇒ (8)
1
RS =
GS
3) Conexiunea serie a dipolilor elementari
U

Res Ees
R1 E1 R2 E2


I
A B

U1 U2
U

Re s - rezistenŃa echivalentă serie


U =R I −E
1 1 1

U =R I −E
(R + R )I − (E + E )
2 2 2

U + U = (R + R ) I − (E + E ) ⇒ U
1 2 1 2 1 2
= 2 1 2

U =R I −E es es

R =R +R
es

E es = E 1 + E 2
1 2
(9)
n
Re s = ∑ R k
⇒ k =1
n (9’)
Ee s = ∑ Ek
k =1

74
Pentru dipoli pasivi( fără surse):

U R1
U 1 = R1 I = R1 = U
I R1 R2 Re s R1 + R2
R1
U1 = U
R1 + R2
U1 U2
R2
U2 = U (10)
R1 + R2
U
Conform acestei reguli se poate exprima cu uşurinŃă fiecare dintre cele două
tensiuni în funcŃie de tensiunea totală.

4) Conexiunea paralel a dipolilor elementari

E1
I1 R1

Rep E ep


A B A B

R2 E2
I2

U = R I − E ⇒ I = G (U + E ) ⇒ = +
1 1 1 1 1 1 1
I I I =>
U = R I − E ⇒ I = G (U + E )
1 2
2 2 2 2 2 2 2

I = U (G + G ) + G E + G E ⇒ = + 1 2 1 1 2 2
G G G 1 2
I = G U +G E
ep
G1 E1 + G2 E 2
ep
G E = R E + G E ⇒ Ee p ep
ep e 1 1 2 2 =
Ge p
n

G ep = ∑ G k k =1

(11)
n

∑G E k k

E ep
= k =1
n

∑G
k =1
k

Pentru laturi pasive:


Rep


I

1
1 + 1 = R +R ⇒ = R R
= 1 2 1 2
R
R
R R RR ep R +R 1 2 1 2
ep
1 2

1
I =G U = U ⇒ = R I = R R ⋅ I
1 1 ep 1 2
⇒ =
R I 2
R I 1 1 I 1
R R +R R 1 2 1 R +R
1 2
U =R I ep

75
I = RI 2

(12)
1
R1 + R2 - Regula divizorului de curent
= R 1
I 2 I
R +R 1 2

5) Transfigurarea triunghi-stea ( ∆ → Y )

Se cunosc: R12 , R23 , R31 . Se cere R1 , R2 , R3 .


V1

I1 I1

I12 R1

R31 R12 ≡ I3
R3 R2
I 31 I2
I 23
I2
I3 R23
V3 V2

Pentru ∆ :
R (R + R )
Res
Re12 = 12 23 31
paralel
R +R +R 12 23 31
serie R12

R (R + R ) R31 R12 Res


R = + + e 23
23 31 12

R R R 12 23 31

( + )
R = R +R +R
e 31
31 12 23 R23
R R R 12 2.3 31
Res R12
Re12 =
Pentru Y: Res + R12

R = R1 + R 2
2(R12 R 23 + R 23 R31 + R31 R12 )
e12

R e 23
= R 2 + R3 ⇒ 2(R1 + R 2 + R3 ) =
+ R 23 + R31 /
1
2
(13)
= R3 + R1
R 12
R e 31

Din (13) se scade relaŃia lui Re12 şi rezultă:


R R
R= 1
31 12

R +R +R
12 23 31

Analog, se obŃine = R R 12 23
= R R 23 31
(14)
R 2 R
R +R +R
12 23 31
3
R +R +R
12 23 31

R∆
Dacă R12 = R23 = R31 = R∆ ⇒ RY =
3

76
6) Transfigurarea Y→∆

Se cunosc R1 , R2 , R3 (G1 , G2 , G3 )
Se cere R12 , R23 , R31 .
Ge ( 1
2 −3 )

Se exprimă condiŃia de echivalenŃă între borna 1 şi bornele (2-3)


scurtcircuitate între ele; apoi între borna 2 şi (1-3) scurtcircuitate între ele şi apoi
borna 3 şi (1-2) scurtcircuitate între ele.
1

R1

G1

R3 serie
R2
≡ Gep
paralel

2−3
Pentru Y:
=
1 + 1 = G1
+ G2 + G3
Re ( R +R =
1
2 −3 ) 1 ep
G G +G1 2 3 G (G + G )
1 2 3

= G (G + G )
2 3 21
= G (G + G )
3 1 2
Ge ( 3−1) Ge ( 2 −1 )
2
G +G +G
1 2 3
3
G +G +G1 2 3

Pentru ∆ :

G e1 ( 2 − 3 )
= G12 + G 31
R12
R31 R13
Ge ( 3−1)
= G 23 + G12
2

Ge ( 1− 2 )
= G 31 + G 23
3

Se adună cele trei relaŃii, după care se înmulŃeşte rezultatul cu 1/2 în ambii
membri şi se scade pe rând expresia corespunzătoare fiecărei condiŃii de echivalenŃă,
rezultând:

77
= GG
1 2
G 12
G1 + G 2 + G 3
GG = 2 3
(15)
G
G +G +G
23
1 2 3

GG
G = + +
31
3 1

G G G 1 2 3

GY
Dacă G1 = G2 = G3 = GY ⇒ G∆ =
3
1 1 1
= ⋅ ⇒ R∆ = 3RY
R∆ RY 3

Teoreme utile în studiul circuitelor electrice de c.c.

1) Teorema superpoziŃiei

EnunŃ: IntensităŃile curenŃilor laturilor unui circuit izolat reprezintă suma


algebrică a intensităŃilor curenŃilor stabiliŃi prin acele laturi sub acŃiunea câte uneia
dintre sursele de energie (surse de tensiune şi de curent) când toate celelalte surse
sunt pasivizate.
A pasiviza o sursă de energie înseamnă a o înlocui cu rezistenŃa ei internă.
Sursele ideale de tensiune se înlocuiesc cu rezistenŃe nule (scurtcircuite), iar sursele
ideale de curent se pasivizează înlocuindu-le cu rezistenŃe infinite (întreruperi).

Exemplu:
I1 I2 I3 I’1 I’2 I’3 I”1 I”2 I”3

R1 R2 R3 R1 R2 R3 R1 R2 R3
= +

E1 E3 E1 E3

I 1 = I '1 + I "1 , I 2 = I ' 2 + I "2 , I 3 = I ' 3 + I "3

Teorema superpoziŃiei este o consecinŃă a faptului că ecuaŃiile care descriu


funcŃionarea circuitului sunt liniare în raport cu parametrii aferenŃi surselor
independente. CurenŃii care rezultă prin rezolvarea ecuaŃiilor lui Kirchhoff, prin

regula lui Cramer, au forma I k = k (pentru latura k).

∆ k = ∆ k 1 E1 + ∆ k 2 E 2 + L + ∆ kl El
∆ k1 ∆ ∆
Ik = E1 + k 2 E 2 + L + kl El = Gk 1 E1 + Gk 2 E 2 + L + Gkl E l
∆ ∆ ∆
Ik – combinaŃie liniară de E1…El ;

78
Gkj – conductanŃa de transfer între laturile k şi j. Gkj = G jk (relaŃie de
reciprocitate).
Există situaŃii practice când teorema superpoziŃiei permite calculul curenŃilor
fără a fi necesară construirea unui sistem de ecuaŃii, ci printr-o succesiune de calcule
simple.

2) Teorema reciprocităŃii

EnunŃ: Teorema reciprocităŃii se referă la un circuit pasiv în care prezintă


interes două dintre laturile sale j şi k. O sursă ideală de tensiune inserată în latura k
provoacă un curent în latura j egal cu curentul pe care aceeaşi sursă inserată în
latura j îl provoacă în latura k. Această teoremă este o consecinŃă a relaŃiei de
reciprocitate.
I j = Ik
G jk = Gkj , I k = Gkj ⋅ E , I j = G jk ⋅ E ⇒ I j = I k

Rk Circuit Rj
pasiv

Ij
Ik

Rk Rj Rk Rj

E E

3) Teorema compensaŃiei
I I


Circuit Circuit
R U E =U
activ activ
U

≡ Circuit
activ
J=I

Conform teoremei compensaŃiei, orice rezistenŃă parcursă de curentul I şi care


are la borne tensiunea U = RI dintr-un circuit izolat poate fi înlocuită fie cu o sursă
ideală de tensiune a cărei tensiune electromotoare îndeplineşte condiŃia E = U , fie cu

79
o sursă de curent care îndeplineşte condiŃia J = I , circuitul obŃinut fiind echivalent cu
cel iniŃial.

4) Teorema surselor cu acŃiune nulă (Teorema lui Vaschy)

Teorema are două componente:

a) Dacă în toate laturile incidente într-un


nod al circuitului se inserează surse
ideale de tensiune identice şi orientate la
fel faŃă de nodul comun, se obŃine un
circuit echivalent cu cel iniŃial.
E Th. II a lui Kirchhoff pentru bucla (b).
b Membrul stâng = membrul drept + E − E
E

(b ) b) Dacă în paralel cu fiecare latură a unei


(n ) bucle de circuit se adaugă surse ideale de
curent identice şi orientate în acelaşi sens,
se obŃine un circuit echivalent cu cel
iniŃial.
Th. I a lui Kirchhoff pentru nodul (n).

∑I
k ∈( n )
k
+ J − J =0

5) Teorema transferului maxim de putere

I a P = U ⋅ I - puterea consumată de R
Rs R – consumator (receptor)
R
Es U

b
Circuit dipolar activ cu rol de sursă

Es
Th. II a lui Kirchhoff: (R + Rs )I = E s ⇒ I =
R + Rs
2 RE s2
P = RI = . Valoarea maximă a lui P =?
( R + R s )2
dP (R + Rs )2 − R ⋅ 2(R + Rs ) Rs − R
= E s2 =
dR (R + R s )4 (R + Rs )3

80
dP
= 0 ⇒ R s − R = 0 ⇒ R = Rs valoarea care corespunde puterii maxime
dR

d 2P
< 0 ⇒ R = Rs este punct de maxim pentru funcŃia P(R)
dR 2 R = Rs

Rs E s2 E s2
Pmax = ⇒ Pmax = - puterea maximă consumată de receptor
4 R s2 4 Rs

Puterea cedată de sursă


1
Pced = E s I = E s2
2 Rs
Pmax
Randamentul η = = 0,5
Pced
EnunŃ: Puterea transferată de o sursă reală de tensiune spre un consumator
are valoarea maximă atunci când rezistenŃa consumatorului este egală cu rezistenŃa
internă a sursei; în acest caz randamentul transferului de putere între sursă şi
consumator este 0,5.

6) Teoremele generatoarelor echivalente

a) Teorema generatorului echivalent de tensiune (Teorema lui Thévenin)


a
circuit i ab I ab =
U ab 0
(1)
Re + Rab
liniar R ab
activ
b
Această teoremă permite calcularea curentului unei laturi a circuitului fără a fi
necesară determinarea celorlalŃi curenŃi; mărimile care intervin sunt:
• U ab 0 - tensiunea între bornele a şi b cu latura respectivă îndepărtată
(tensiunea în gol)
• Re - rezistenŃa echivalentă a circuitului pasivizat în raport cu bornele a,b
după îndepărtarea laturii la care ne-am referit.
• Rab - rezistenŃa din latura al cărei curent se calculează.
a

Circuit Circuit
activ liniar
neliniar
liniar pasivizat Re
U ab
b

DemonstraŃie: Se transfigurează circuitul liniar activ care rămâne după


îndepărtarea laturii a b, aducându-se la forma unui dipol elementar.

81
a
I =0 a
I ab
Re Re
pasivizare RRab
Re
Ee
Ee
Re
U ab 0
b
b

Re ⋅ 0 + U ab 0 = E e ⇒ U ab 0 = E e
Ee U ab 0
(Rab + Re )I ab = E e ⇒ I ab = =
Re + Rab Re + Rab

b) Teorema generatorului echivalent de curent (Teorema lui Norton)

Circuit
I absc
liniar U ab = (2)
activ
Rab Ge + Gab

U ab

Teorema permite calcularea tensiunii la bornele unei laturi a circuitului fără a


fi necesar să se calculeze curentul laturii, curenŃii sau tensiunile altor laturi;
semnificaŃia mărimilor:
• I absc - curentul care apare între bornele a,b prin scurtcircuitarea acestora
(prin înlocuirea rezistenŃei Rab cu o rezistenŃă de valoare zero); se mai
numeşte curent de scurtcircuit.
• Ge - reprezintă conductanŃa măsurată la bornele a,b după îndepărtarea
1
laturii a,b şi pasivizarea circuitului rămas. Ge =
Re
1
• Gab =
Rab
a

Circuit
liniar Iabsc
activ
b

DemonstraŃie:
(1) U ab 0 Rab
U ab = I ab Rab =
Re + Rab

82
I absc Re = E e
I absc Re = U ab 0
Iabsc 1 1
Re I absc⋅
I absc Re Rab Ge Gab
U ab = = =
Re + Rab 1 1
Ee +
Ge Gab
I absc I absc
= =
 1 1  Ge + Gab
 +  ⋅ Ge ⋅ Gab
G
 e G ab 

Câmpul electrocinetic în conductoare masive

∫ J ⋅ d s = 0 (legea conservări sarcinii electrice pentru regimul staŃionar).


Σ

∫ D⋅ds = 0
Σ
(legea fluxului electric pentru cazul ρV = 0 - corpuri

conductoare)
J = σ E (legea conducŃiei electrice în absenŃa câmpului imprimat)
D = ε E (legea legăturii dintre D, E , P )

Concluzie: Analogii între câmpul electrostatic şi câmpul electrocinetic


staŃionar.
D↔J ε ↔σ

RefracŃia câmpului electrocinetic la suprafaŃa de separaŃie a două medii cu


conductivitate electrică diferită.

σ 1 σ 2
axa normala D 1n = D 2 n ⇒ J 1n = J 2 n
J1n Componenta normală la suprafaŃă a
J 1n J 2n
J1 densităŃii de curent se conservă.
α2
J 1t α1
J 1t
J2
tgα 1 J σ E J
= 1n = 1 1t ⋅ 2 n
J 2t tgα 2 J 2t J 1n σ 2 E 2t
J 2n
axa tangentiala
la suprafata de tgα 1 σ 1
E1t = E 2t ⇒ = - teorema
separatie tgα 2 σ 2
refracŃiei liniilor de câmp
electrocinetic

83
Analogia între câmpul electrostatic şi câmpul electrocinetic staŃionar permite
calcularea rezistenŃelor electrice pe baza unui algoritm asemănător cu cel folosit
pentru calculul capacităŃilor.

AplicaŃie:
Priza de pământ emisferică:

V0 Se dă o priză de pământ
I emisferică. Se cunosc: raza R0 a
emisferei, conductivitatea pământului
σ şi potenŃialul V0 la care se găseşte
sup rafata
pamantului
conductorul de legătură al prizei de
V∞=0 pământ. Se cere: rezistenŃa prizei de
V =0 A →B
d0
pământ şi tensiunea de pas în
p
R emisfera din vecinătatea prizei.
R 0
material conductor Prizele de pământ se folosesc în
dR
dr scopul prevenirii accidentelor prin
electrocutare a personalului care
J E lucrează cu echipamente aflate sub
tensiune.
Electrocutarea este o consecinŃă a trecerii curentului prin corpul uman atunci
când două părŃi ale acestuia se găsesc la potenŃiale electrice diferite. Curentul care se
V − V2
scurge prin corp este: I = 1 , unde R - rezistenŃa totală a căii de curent
R
(rezistenŃa corpului + rezistenŃa echipamentului de protecŃie).
Leziunile interne ale organismului sunt provocate de curentul care trece prin
el, nu de tensiunea aplicată. Când o parte metalică, care în mod obişnuit nu se găseşte
sub tensiune (carcasa metalică a unui aparat), este pusă sub tensiune ca urmare a unui
defect, legătura permanentă a acestei părŃi metalice la pământ printr-o priză de
împământare asigură egalarea potenŃialului acesteia cu potenŃialul pământului.
Prin urmare, dacă o persoană aflată cu picioarele pe pământ atinge aceea parte
metalică ea nu este supusă unei diferenŃe de potenŃial; deci V1 − V2 = 0 ⇒ I = 0 şi
pericolul de electrocutare nu există.
Prizele de pământ nu sunt ideale.
Se consideră că potenŃialul pământului este la distanŃă foarte mare de priza de
pământ (V∞=0).
I I
J= = , 2πR 2 - aria emisferei de rază R
4πR 2
2πR 2

2
1 I
J = σE ⇒ E = J =
σ 2πσR 2
∞ ∞ ∞ ∞
I I 1 I
V − V∞ = ∫ E ⋅ d R = ∫ E ⋅ dR ⋅ cos 0 = ∫ 2
dR = ∫ 2
dR =
R0 R0 R0
2πσR 2πσ R0 R 2πσ R0
I
V − V0 2πσ R0 1
Rp = = = - rezistenŃa prizei de pământ
I I 2πσ R0

84
RezistenŃa prizelor de pământ trebuie să fie cât mai mic posibilă. Conform
standardelor, ele nu trebuie să depăşească 3, 4, 8 Ω. În cazul în care o singură priză de
pământ nu asigură rezistenŃa, se folosesc mai multe prize de pământ care
funcŃionează cu nişte rezistenŃe conectate în paralel.
Un individ care se găseşte în apropiere este supus unei diferenŃe de potenŃial
între tălpile picioarelor. Cu cât lungimea pasului (p) este mai mare, cu atât diferenŃa
de potenŃial este mai mare şi poate deveni periculoasă.
U p - tensiunea de pas. U p = V A − V B = ?
R+ p R+ p R+ p
I I  1 I 1 1 
V A − V B = ∫ E ⋅ dR = ∫ ⋅ dR = −  =  − =
R R 2πσR
2
2πσ  R  R 2πσ  R R + p 
I⋅p I
= =
2πσR ( R + p )  R
2πσR1 + 
 p
I
V = ⇒ I = 2πσ R0 ⋅ V
2πσ R0
2πσ R0 ⋅ V R0
Up = ⇒ Up = V
 R  R
2πσR1 +  R1 + 
 p  p
V
U p max pentru R = R0 ⇒ U p max =
R
1+ 0
p
Se consideră ca limită U p max ≤ 200 V .

NoŃiuni de circuite neliniare în regim staŃionar

U
R= U
I
-caracteristica tensiune-curent pentru o
rezistenŃă liniară.
M
UM
UM
α I tgα = =R
IM
IM

U
U2 M2
-caracteristica unei rezistenŃe neliniare.

U1 M1

α1 α 2
I

85
Pentru rezistoarele neliniare dependenŃa tensiune - curent se exprimă printr-o
funcŃie neliniară. Se definesc următorii parametri:

1) RezistenŃa statică
U
R S = = tgα
I
U
Pentru M1 : RS1 = 1 = tgα 1 RS 1 ≠ R S 2
I1
U
Pentru M2 : RS 2 = 2 = tgα 2
I2

2)RezistenŃa dinamică
Se notează:
U
dU
Rd 1 = = tgβ 1
dI I = I1

Rd 2 = tgβ 2
M1
U1
Rd 1 ≠ Rd 2
β1
I1
I depind de punctul de funcŃionare la
Atât rezistenŃa statică cât şi cea dinamică
care se referă. Pentru o rezistenŃă liniară, R S = Rd = R = ct .
I
Exemple de rezistenŃe neliniare: dioda
- lampa cu incandescenŃă; semiconductoare
- dioda semiconductoare.
≈ 1000V
U
≈ 0,6V

Metode de studiu al circuitelor neliniare

Circuitele electrice care conŃin cel puŃin un element neliniar se numesc circuite
neliniare.
Studiul acestora presupune în general calcule laborioase, iar metodele analitice
sunt aplicabile numai în cazuri cu totul particulare, pentru circuite cu 1,2 elemente
neliniare.
Metoda generală utilizează algoritmi numerici implementaŃi în programe
specializate.

86
1) Metoda grafică

a) conexiunea serie rezistenta


neliniara
echivalenta


A I B

U1 U2
U

Se cunosc caracteristicile celor două rezistenŃe neliniare conectate în serie şi se


cere caracteristica unui rezistor echivalent.

U
caracteristica
rezistorul ui
U 1′′ + U 2′′
echivalent
(2 )
U 2′′
U = U +U
1 2

(1)
U 1′ + U 2′
U 2′
U 1′
I
I 1′ I ′′

Caracteristica rezistorului echivalent se obŃine prin însumarea grafică a


caracteristicilor celor două rezistenŃe componente, după tensiuni.

b)Conexiunea paralel

I1
A I B A I B

I2

I = I +I
1 2

În acest caz caracteristica rezistenŃei echivalente se obŃine prin însumarea


grafică a caracteristicilor rezistenŃelor componente după curenŃi.
Cele două reguli pot fi aplicate şi pentru mai mult de două elemente
interconectate, una sau mai multe rezistenŃe putând fi chiar liniare.
Metoda grafică poate fi folosită şi pentru conexiuni mixte serie-paralel.

87
2) Metoda caracteristicii de sarcină (metoda dreptei de sarcină)

Metoda permite determinarea punctului de funcŃionare al unui rezistor


neliniar, toate celelalte elemente ale circuitului fiind liniare.
A
In
circuit
liniar
activ
U n

Se cunoaşte caracteristica elementului neliniar şi parametrii tuturor celorlalte


elemente ale circuitului şi se cere determinarea mărimilor In şi Un.
(U n , I n ) - punctul de funcŃionare al elementului neliniar.
Metoda presupune parcurgerea următorilor paşi:

• Se separă elementul neliniar de restul circuitului


a a In
I

circuit U
liniar U n

b
b
• Se determină dipolul elementar echivalent al circuitului liniar
I

Re Se construieşte caracteristica U-I


în raport cu bornele a,b.

Ee RI + U = E ⇒ U = − RI + E
U

• Se trasează grafic caracteristica de mai sus la aceeaşi scară cu


caracteristica rezistorului neliniar.

 I = 0 ⇒ U = E
U = 0 ⇒ I = E
 R

88
U
Caracteristica
elementului
E neliniar

Caracteristica dipolului liniar


(dreapta de sarcină)
Un=U M

0 In=I E I
R
CondiŃia ca aceste două părŃi sa funcŃioneze este U = U n , I = I n şi este
îndeplinită de punctul de intersecŃie al celor două caracteristici (punctul M).

89
CÂMPUL MAGNETIC STAłIONAR

Anumite fenomene din natură manifestate prin forŃe de interacŃiune sunt


explicate prin existenŃa câmpului magnetic.
Câmpul magnetic poate fi studiat independent faŃă de câmpul electric numai
pentru cazul regimului staŃionar. În regim variabil, cele două câmpuri coexistă şi se
generează reciproc, propagându-se în spaŃiu.
Câmpul magnetic staŃionar este produs de conductoare parcurse de curent
continuu sau de magneŃi permanenŃi.
Câmpul magnetic poate fi pus în evidenŃă prin forŃe ce se manifestă asupra
sarcinilor electrice aflate în mişcare.

ForŃe care se manifestă într-un câmp magnetic

1) ForŃa Lorentz
F Sarcina q se deplasează în câmp
magnetic cu viteza v .

F = qv × B (1) - forŃa Lorentz

V
q v
B

F are valoare maximă când unghiul ∠ v, B = ( ) π


2
⇒ Fmax = qvB ⇒ B =
Fmax
qv
1N
B-inducŃia magnetică < B >= 1T (Tesla ) 1T =
m
1C ⋅ 1
s
O sarcină electrică punctiformă aflată în mişcare în vid într-un câmp magnetic
este supusă forŃei Lorentz, cu expresia (1).
Mărimea ce caracterizează câmpul magnetic în vid este B, inducŃia magnetică.
Este o mărime primitivă în teoria magnetismului.
ForŃa Lorentz nu produce lucru mecanic.
DemonstraŃie:
( ) ( )
F ⋅ v = q v × B ⋅ v = q ⋅ v × B ⋅ v ⋅ cos v × B, v = q ⋅ v × B ⋅ v ⋅ cos
π
2
=0

dv
F = m⋅a = m⋅
dt
dv d  mv 2  dE c
F ⋅v = m⋅ ⋅ v =  = = 0 ⇒ E c = ct. ⇒ dL = 0
dt dt  2  dt
E c - energia cinetică a particulei, L – lucrul mecanic

2) ForŃa Laplace
Se manifestă asupra conductoarelor parcurse de curent electric amplasate în
câmp magnetic.

90
d F = i ⋅ dl × B
dF
dl
Pentru o porŃiune rectilinie de
conductor:
i B

M N

l B
N l
F = ∫ d F = ∫ i ⋅ dl × B
M 0

 π π l l
∠(d l , B) = ⇒ F = ∫  i ⋅ dl ⋅ B ⋅ sin  = iB ∫ dl ⇒ F = iBl
2 0
2 0

3) ForŃa electrodinamică

Se manifestă între două conductoare parcurse de curenŃi de conducŃie.

I1 I2 Pentru cazul particular a două conductoare


paralele de lungime infinită (mult mai mare
decât distanŃa dintre ele), forŃa

l
{ F1 F2 electrodinamică corespunzătoare
tronson de lungime l este:

F = k ⋅ I1I 2 ⋅
l
unui

r
r

• DirecŃia forŃei este perpendiculară pe cele două conductoare


• Sensul este de atracŃie (curenŃii au acelaşi sens) sau de respingere
(curenŃii au sensuri opuse)
F =F1 2
=F

I1 I2 Această forŃă se explică prin faptul că în


vecinătatea fiecărui conductor parcurs de
curent apare un câmp magnetic. Acest câmp
magnetic, interacŃionând cu celălalt conductor
F1 F2
parcurs de curent, conform forŃei Laplace,
conduce la fenomenul interacŃiunii
electrodinamice.
respingere

91
F2 = I 2 B1l
I l k ⋅ I1
l ⇒ k ⋅ I 1 I 2 = I 2 B1l ⇒ B1 =
r M F2 = k ⋅ I 1 I 2 r r
r
B µ µ I
k = 0 ⇒ B1 = 0 1
2π 2π r

µ 0 - permeabilitatea absolută a vidului. Este o constantă universală a cărei


H
valoare este 4π 10 −7 .
m
2π r - lungimea cercului de rază r.

Teorema lui Ampère

ds ∫ B ⋅ dl = µ ∫ J ⋅ d s
0 (1)
i Γ SΓ

(Forma integrală a teoremei lui Ampère)


B SΓ

dl
Θ SΓ = ∫ J ⋅ d s - solenaŃia din suprafaŃa S

Γ

Γ i2

EnunŃ: CirculaŃia inducŃiei magnetice calculată pentru o curbă arbitrară este


proporŃională cu solenaŃia prin suprafaŃa care se sprijină pe această curbă. Factorul
de proporŃionalitate în vid este µ 0 .
Caz particular:

I • Γ - cerc de rază r
• I - curent, perpendicular pe planul curbei
B r
r
Ipoteză: B tangent la Γ.

∫ B ⋅ d l = ∫ B ⋅ dl ⋅ cos 0 = B ⋅ 2π r
Γ Γ
B
I dl ∫ J ⋅ d s = ∫ J ⋅ ds ⋅ cos 0 = I
SΓ SΓ

µ0 I
ds B ⋅ 2π r = µ 0 I ⇒ B =
2π r

SolenaŃia este egală cu suma algebrică a curenŃilor de conducŃie care străbat


SΓ .

92
Aplicând Stokes lui (1) ⇒ ∫ B ⋅ d l =
Γ
∫ (rot B )⋅ d s

∫ (rot B )⋅ d s = µ ∫ J ⋅ d s ⇒ rot B = µ

0

0 J (2)

(forma locală a teoremei lui Ampère)

Legea fluxului magnetic

∫ B⋅ds = 0
Σ
(3)

EnunŃ: Fluxul magnetic prin orice suprafaŃă închisă este egal cu zero.

Cu Gauss-Ostrogradski ⇒ ∫ B ⋅ d s = ∫ div B ⋅ dv = 0
Σ VΣ
Σ
⇒ div B = 0 (4) - forma locală a legii fluxului
magnetic.

Analogie cu div J = 0 (teorema continuităŃii liniilor de curent)


Din (4) şi teorema continuităŃii liniilor de curent rezultă că liniile de câmp
magnetic sunt curbe închise.

(4) ⇒ B = rot A (5) (inducŃia magnetică B reprezintă rotorul unui câmp


vectorial)
A = potenŃialul magnetic vector
( )
div rot A = 0
ax ay az
( )
a ⋅ b × c = bx by bz ≠ 0 -în coordonate carteziene; a, b, c ∈ R 3
cx cy cz
( )
∇ ∇ × A ≡ div(rot A) = 0
∂ ∂ ∂
i j k
∂x ∂y ∂z
(
∇ ∇× A = )

∂x
i

∂y
j

∂z
k
Ax Ay Az

Din relaŃiile (5) şi (2) ⇒ rot (rot A) = µ 0 J


Folosim relaŃia:
( ) ( )
a × b×c = b⋅ a ⋅c − c ⋅ a ⋅b ( )
c = A, a = b = ∇
( ) ( )
rot (rot A) = ∇ × ∇ × A = ∇ ⋅ ∇ A − (∇ ⋅ ∇ ) ⋅ A = grad (div A) − ∆ A = µ 0 J

93
Dacă se impune condiŃia div A = 0 (relaŃie de etalonare pentru A ), care nu
alterează modul de definire a lui A ⇒ rot (rot A) = − ∆ A = µ 0 J ⇒ ∆ A = − µ 0 J (6)
RelaŃia (6) este o ecuaŃie de tip Poisson care reprezintă ecuaŃia distribuŃiei
câmpului magnetic în spaŃiu.
Pe baza acesteia se poate calcula câmpul magnetic produs de o distribuŃie
oarecare de curenŃi de conducŃie. Pe ecuaŃia (6) se bazează programele de calcul
numeric al câmpurilor magnetice staŃionare.

Calculul câmpului creat de conductoare filiforme


Formula Biot-Savart-Laplace

µ 0i d l × r
4π ∫Γ r 3
i B= (7)

Formula Biot-Savart-Laplace

µ 0i d l × r
dB = ⋅ 3 (7’)
Γ 4π r
r
dl InducŃia magnetică elementară
M
Se observă o asemănare între formula (7) şi formula:
1 q
E= ⋅ 3 ⋅r
4π ε 0 r

AplicaŃie:
d B ⊥ ρl
Se cere inducŃia magnetică a câmpului
creat de o spiră circulară parcursă de
αα
M
curent într-un punct de pe axa spirei
d B || ρl situat la distanŃa x faŃă de planul
π
2 acesteia.
α
r π
x dl ⋅ r ⋅ sin
µi 2
r ⊥ dl ⇒ dB = 0 ⋅
4π r 3

a µ i dl
O dl ⇒ dB = 0 ⋅ 2
4π r
a
i dB⊥ = dB sin α = dB ⋅
r
Un element diametral opus conduce la producerea unui câmp magnetic
elementar a cărui componentă paralelă cu planul spirei este egală şi de sens contrar cu
dB creat de elementul dl.
Oricare ar fi două elemente diametral opuse, dau componente paralele cu
planul care se anulează reciproc; rezultă că inducŃia magnetică totală va avea numai
componentă perpendiculară pe planul spirei.

94
2πa 2πa
a µ 0 i ⋅ dl µ 0 i ⋅ a µ i⋅a
B M = B⊥ =
( cerc )
∫ dB⊥ = ∫
0

r 4π r 2
=
4π r 0 3 ∫
dl = 0 3 ⋅ 2π a
4π r
2 2 µ 0i ⋅ a 2
r = a + x ⇒ BM = B
( 2
2a +x )
2 3/ 2

Particularizare:
µ 0i
Pentru x = 0 ⇒ B(0) =
2a
x→∞⇒B→0 i

Câmpurile magnetice care prezintă simetrie spaŃială se pot calcula cu ajutorul


teoremei lui Ampère.

Exemplul 1:
tor (inel )

I
B

ds
dl linie
r
de
camp

(Γ )

Ne propunem să calculăm inducŃia magnetică a câmpului creat într-o bobină


de formă toroidală parcursă de curentul I şi având N spire.
Se consideră că liniile de câmp magnetic sunt cercuri concentrice cu torul
bobinei.

∫ B ⋅ dl = µ Θ
Γ
0 SΓ (Teorema lui Ampère)

∫ B ⋅ d l = ∫ B ⋅ dl ⋅ cos 0 = B ∫ dl = B ⋅ 2π r
Γ Γ Γ

ds Θ S Γ = ∫ J ⋅ d s = ∫ J ⋅ ds ⋅ cos π = − ∫ J ⋅ ds = −N ⋅ I
SΓ SΓ SΓ

S Γ
dl µ0 NI
J B ⋅ 2π r = − µ0 NI ⇒ B = −
2π r
Semnul „-” sugerează că sensul real al lui B este
Γ opus faŃă de sensul indicat pe figură.

95
Exemplul 2:
linie
de
camp
magnetica
S Γ
N spire ds
Γ
M N
dl B

Solenoidul este o bobină realizată pe un miez din material izolant sau


nemagnetic (poate fi aer), cu lungimea mult mai mare ca dimensiunile transversale. Se
face aproximarea că liniile de câmp magnetic sunt drepte paralele în interiorul
solenoidului şi se închid în exteriorul acestuia prin arce de curbă. Se consideră că în
exteriorul bobinei Bext << Bint .
N M N N N

∫ B ⋅ d l = ∫ B ⋅ d l + ∫ B ⋅ d l = ∫ B ⋅ d l = ∫ B ⋅ dl ⋅ cos 0 = B ∫ dl = B ⋅ l
Γ M N M M M
( interior) ( exterior) ( interior) ( interior)

Θ SΓ = − NI
µ 0 NI
⇒ B ⋅ l = − µ 0 NI ⇒ B = −
l

Câmpul magnetic în prezenŃa corpurilor magnetizate

S-a constatat experimental că la introducerea unor corpuri într-un câmp


magnetic existent inducŃia magnetică se modifică. ExplicaŃia acestui fapt este că acele
corpuri au un câmp magnetic propriu care se suprapune peste cel existent iniŃial.
B0 corp

B1 B <B 0
-material diamagnetic
B0
B
B0

B >B -material paramagnetic


B0 0
B1
B
B0
B0 B1 B >> B 0
-material feromagnetic
B

B = B 0 + B1
B 1 - câmpul magnetic propriu al materialului
B 0 - câmpul magnetic iniŃial
B - câmpul magnetic rezultant

96
ExplicaŃie microscopică a fenomenului magnetizării

Mişcarea electronilor în jurul nucleelor atomilor poate fi asimilată cu un curent


electric ce parcurge o spiră circulară; aceasta creează un câmp magnetic perpendicular
pe planul mişcării (a se vedea aplicaŃia la formula Biot-Savart-Laplace).
În mod obişnuit mişcările electronilor sunt relativ haotice astfel încât câmpul
magnetic rezultant este nul. Dacă toate orbitele electronilor sunt orientate în acelaşi
plan, atunci câmpurile magnetice create au aceeaşi direcŃie şi sens şi câmpul magnetic
rezultant este diferit de zero. În natură există materiale care prezintă această calitate;
este forma de magneŃii permanenŃi.
Alte categorii de materiale prezintă fenomenul magnetizării numai la
introducerea lor într-un câmp magnetic exterior. Acest tip de magnetizare se numeşte
magnetizare temporară; cealaltă se numeşte magnetizare permanentă.
Mărimea fizică ce descrie fenomenul la nivel macroscopic se numeşte
magnetizaŃie ( M - magnetizaŃie).
Asupra unui corp magnetizat cu magnetizaŃia m aflat într-un câmp magnetic
exterior de inducŃie B se manifestă un cuplu mecanic
C = m × B [Nm]
m = ∫ M ⋅ dv m - moment magnetic, V-volumul corpului magnetizat
V

Între inducŃia magnetică şi magnetizaŃie există o relaŃie care depinde de natura


corpului magnetizat.
( )
B = µ 0 H + M (8) - legea legăturii între B, H şi M
A
H - intensitatea câmpului magnetic, < H > SI = 1
m

Mărimile H şi M nu sunt independente, ci între ele există o relaŃie de forma:


M = χ m ⋅ H (9) - legea magnetizaŃiei temporare
χ m - constantă de material, numită „susceptibilitate magnetică”
χ m < 0 - pentru materialele diamagnetice
χ m > 0 - pentru materialele paramagnetice
χ m >> 0 - pentru materialele feromagnetice
Din (9) şi (8) rezultă că:
( )
B = µ 0 H + χ m H = µ 0 (1 + χ m )H = µ 0 µ r H = µ H
µ r = 1 + χ m - permeabilitatea magnetică relativă a materialului. Este
adimensională.
B = µ H (10) - exprimă global legea magnetizaŃiei temporare şi legea
legăturii dintre B, H , M .
• 0 < µ r < 1 - materiale diamagnetice
• µ r > 1 - materiale paramagnetice
• µ r >> 1 - materiale feromagnetice

97
µ = µ 0 µ r → permeabilitatea absolută a materialelor <µ > SI
= 1H / m
Există o mare categorie de materiale pentru care χ m respectiv µ r nu sunt
constante în raport cu valoarea lui H şi nici în raport cu direcŃia lui H. Acestea sunt
materiale magnetice neliniare (cu referire la modulul lui H), respectiv neizotrope (cu
referire la direcŃia şi sensul lui H). Astfel de materiale sunt materialele feromagnetice.

Teorema lui Ampère în mediu oarecare (µ ≠ µ )


0
ds
Teorema lui Ampère în vid:
∫ B ⋅ d l = µ 0 ∫ J ⋅ d s sau ∫ B ⋅ d l = µ 0 Θ SΓ
Γ SΓ Γ

S Γ
Θ SΓ - solenaŃia
dl

1
µ ≠ µ0 ⇒ ∫ B ⋅ d l = µ0Θ S ⇒ ∫ B ⋅ dl = Θ
µ0
Γ SΓ
Γ Γ

B
⇒ ∫µ ⋅ d l = Θ SΓ ⇒ ∫ H ⋅ d l = Θ SΓ (1)
Γ 0 Γ

ObservaŃie: Această teoremă este valabilă numai la sistemele aflate în repaus


( v = 0) .
B = µH
∫ H ⋅ d l = ∫ J ⋅ d s (1’)
Γ SΓ

RefracŃia câmpului magnetic la suprafeŃe de discontinuitate


2
1
u1 u2
Σ Sl
B1 B1n n normala
B 2n
ds
ds

B1t S1 S2

B2 t n
B2
tan genta n - versorul normalei
Σ este o suprafaŃă închisă de forma unui cilindru cu înălŃimea mult mai mică
decât diametrul bazei care înconjoară punctul.
Legea fluxului magnetic pentru Σ : ∫ B ⋅ d s = 0 .
Σ

∫ B⋅ds = ∫ B⋅ds + ∫ B⋅ds + ∫ B⋅ds


Σ S1 S2 Sl

98
S l << S1 ⇒ ∫ B ⋅ d s = ∫ B ⋅ d s + ∫ B ⋅ d s = ∫ B1 ⋅ (− n)ds + ∫ B 2 ⋅ n ⋅ ds =
Σ S1 S2 S1 S2

= − ∫ B1n ⋅ ds + ∫ B2 n ⋅ ds = − B1n ⋅ S1 + B2 n ⋅ S 2
S1 S2

S1 = S 2 = S ⇒ ∫ B ⋅ d s = S (B2 n − B1n ) = 0 ⇒ B1n = B2 n (2)


Σ

2
Teorema lui Ampère pentru Γ :
1
∫ H ⋅ d l = 0 - dacă nu există curenŃi de
Γ
H2 C Γ
B conducŃie pe suprafaŃa de separaŃie
(n ) ( J = 0 ).
α1 dl
B C D
α2
A
D
t
∫ H ⋅ dl = ∫ H ⋅ dl + ∫ H ⋅ dl + ∫ H ⋅ dl +
Γ A B C

H2 A B D
+ ∫ H ⋅ dl = ∫ H ⋅ dl + ∫ H ⋅ dl
(t ) D A C

S-a considerat că BC << AB şi DA << AB


t - versorul tangentei

( )
B D

∫ H ⋅ d l = ∫ H 1 ⋅ − t dl + ∫ H 2 ⋅ t ⋅dl = − H 1t ⋅ AB + H 2t ⋅ CD
Γ A C

AB = CD = ∆l ⇒ ∫ H ⋅ d l = ∆l ( H 2t − H 1t ) = 0 ⇒ H 1t = H 2t (3)
Γ
La suprafaŃa de separaŃie a două medii se conservă componenta tangenŃială a
lui H.
B1t
tgα 1 B µH B µ
= 1n = 1 1t ⋅ 2 n = 1
tgα 2 B2 t B1n µ 2 H 2t µ 2
B2 n
tgα 1 µ1
= (4) - teorema refracŃiei liniilor de câmp magnetic
tgα 2 µ 2

Circuite magnetice

Un circuit magnetic este un ansamblu de piese din material feromagnetic între


care pot exista porŃiuni de aer (întrefier) şi pe care pot fi amplasate bobine. Aceste
bobine, atunci când sunt parcurse de curent, creează câmpuri magnetice care se închid
în cea mai mare parte prin materialul feromagnetic şi întrefier.

99
Întrefier
int(aer)
refier

material
feromagnetic bobine

portiune
din
µ
material
feromagnetic
B
A H B
A
Φ dl
dl

Def B
U mAB = ∫ H ⋅ d l (5) - tensiune magnetică. U mAB = RmAB ⋅ Φ (6)
A

RmAB - reluctanŃa magnetică


Φ = ∫ B ⋅ d s = ∫ µ H ⋅ d s = µH ∫ ds = µHS
S S S

(5) ⇒ U mAB = H ⋅ l AB
l AB
Se înlocuiesc Φ şi U mAB în (6) ⇒ H ⋅ l AB = RmAB ⋅ µHS ⇒ RmAB = (7)
µ ⋅S
RelaŃia (7) arată că reluctanŃa magnetică depinde numai de dimensiunile
geometrice şi de proprietăŃile magnetice ale materialului, prin constanta µ .
În cazul general când secŃiunea porŃiunii de material nu este constantă, iar
materialul nu este omogen, reluctanŃa magnetică are expresia:
B
1
RmAB = ∫ dl (7’)
A
µS
Analogia formală intre expresia (6) şi legea lui Ohm de la circuite electrice,
precum şi analogia între expresia reluctanŃei magnetice şi expresia rezistenŃei electrice
permit numirea expresiei (6) „Legea lui Ohm” pentru circuite magnetice.

Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite magnetice

Reprezintă instrumente de calcul care permit determinarea distribuŃiei


câmpului magnetic în circuite magnetice.

100
Legea fluxului magnetic pentru suprafaŃa
Σ care înconjoară nodul de circuit magnetic
se scrie:
Φ4
S4 S1
Φ1
∫B⋅ds = ∫B⋅ds + ∫B⋅ds + ∫B⋅ds +
Σ S1 S2 S3
B1

B2 ds
+ ∫ B ⋅ d s = Φ1 − Φ 2 + Φ 3 + Φ 4 = 0
S4
Φ3
Teorema întâi a lui Kirchhoff:
S3 S2 Φ 2
n
Φ3
∑Φ
k =1
k = 0 (8)

EnunŃ: Suma fluxurilor magnetice incidente într-un nod de circuit magnetic


este zero.
N1
Se aplică teorema lui Ampère pentru
curba Γ : ∫ H ⋅ d l = Θ SΓ ⇒
Γ
A B B C D

ds
dl ∫ H ⋅ dl = ∫ H ⋅ dl + ∫ H ⋅ dl + ∫ H ⋅ dl +
Γ A B C
Γ
A
N2 D C
+ ∫ H ⋅ d l = U mAB + U mBC + U mCD + U mDA
D
ochi
Θ SΓ = N 1 I 1 − N 2 I 2 ⇒
de
circuit U mAB + U mBC + U mCD + U mDA = N 1 I 1 − N 2 I 2
magnetic

Teorema a doua a lui Kirchhoff:

p p

∑U mk = ∑ N k I k (9)
k =1 k =1

EnunŃ: Suma algebrică a tensiunilor magnetice ale laturilor de circuit


magnetic ce compun un ochi este egală cu suma algebrică a solenaŃiilor date de
bobinele de pe laturile ochiului.

p p
(9) ⇔ ∑R
k =1
mk Φk = ∑ Θk
k =1
(9’)

Analogia formală între teoremele lui Kirchhoff pentru circuite magnetice şi


cele pentru circuite electrice permite studiul circuitelor magnetice cu ajutorul unor
circuite electrice echivalente descrise de ecuaŃii formal identice.

101
Circuit magnetic Circuit electric
Φ I
Rm R
Um U
Θ = NI E (t.e.m.)

Exemplu:
Se dă circuitul magnetic din figură :
R 4 R 5

A •B
C I 1
• • I 2 I 3

I1 I2 R 1 R 2

R 3

• E 1 E 2
• •
Φ1 Φ2 Φ3
D E F R 6 R 7

Se cunosc:dimensiunile geometrice, µ1 , N 1 , N 2
Se cere: Φ 1 , Φ 2 , Φ 3 .
E1 ≡ N1I1
R1 ≡ RmAD
E2 ≡ N 2 I 2
R2 ≡ RmBE
I1 ≡ Φ1
M
I2 ≡ Φ2
R7 ≡ RmEF
I3 ≡ Φ3
RS1 = R1 + R4 + R6 (serie)
RS 2 = R3 + R5 + R7 (serie)

Φ1 Φ2 Φ3
Se aplică T1K şi T2K:
RmS1 RmS2 RmS3  Φ1 + Φ 2 + Φ 3 = 0

 RmS 2 Φ 2 − RmS1Φ 1 = N 2 I 2 + N 1 I 1 ⇒ Φ 1 , Φ 2 , Φ 3
 R Φ − R Φ = −N I
N1I1 N2I2  mS 3 3 mS 2 2 2 2

Circuitul poate fi rezolvat prin orice metodă cunoscută, nu numai prin metoda
teoremelor lui Kirchhoff.
Aceste calcule sunt valabile numai dacă materialul magnetic care intră în
structura circuitului magnetic este liniar. Rm = ct. .

102
B Dacă materialul este neliniar, atunci
teoremele lui Kirchhoff rămân valabile, cu
material precizarea că reluctanŃele magnetice care
intervin în teorema a doua nu sunt constante,
magnetic
ci depind de fluxuri. Rezolvarea sistemului de
liniar ecuaŃii în acest caz, care este un sistem de
ecuaŃii neliniare, este mult mai dificilă şi se
face prin metode de aproximaŃie sau
H numerice.

Rm = f (Φ ) Curbă de primă
B inductieB curba de
magnetizare
material B
remanenta prima magnetica
feromagnetic BS
fara
histerezis Br
si fara
pierderi H

Hc
H camp
câmp coercitiv
coerativ

BS − inductie de saturatie
( material feromagnetic cu histerezis şi pierderi prin
curenŃi turbionari )
Um H ⋅l l H
Rm = = = ⋅ ≠ ct ⇒ Rm = f (Φ )
Φ B⋅S S B
În practica inginerească materialele feromagnetice se folosesc adesea în zona
liniară a caracteristicilor. În această situaŃie teoremele lui Kirchhoff şi analogiile pot fi
utilizate şi pentru exemplul anterior.

InductivităŃi

I ds

ds
dl
Γ


a) Inductivitatea sau inductanŃa proprie a unei bobine sau a unui conductor
oarecare

Def
Φ
L= (10) , Φ = Φ SΓ
I

103
InductanŃa proprie a unei bobine este egală cu raportul pozitiv între fluxul
magnetic printr-o suprafaŃă delimitată de spirele bobinei şi o curbă arbitrară care
uneşte capetele ei şi curentul care parcurge spirele bobinei şi provoacă apariŃia
câmpului magnetic.
Wb 1T ⋅ 1m 2
< L > SI = 1H , 1H = 1 = , L>0
A 1A
I
Metodă practică de calcul
r
S Se consideră cazul particular al unei
bobinei amplasate pe un miez magnetic
N de formă toroidală.
Câmpul magnetic se va închide în
totalitate prin acest miez.
B

Φ = B ⋅ S ≡ Φ f - flux fascicular
Acesta corespunde secŃiunii delimitate de o singură spiră.
Φ = N ⋅ Φ f = N ⋅ ϕ - flux total (se consideră la calculul lui L)
N ⋅ϕ
L=
I
N ⋅I
∫ H ⋅ dl = N ⋅ I ⇒ H ⋅l
Γ
Fe = N ⋅I ⇒ H =
l Fe
, (l Fe = 2π r )

µNI
µNI N⋅ ⋅S
B = µH = N2 N2
l Fe
l Fe ⇒L= ⇒ L = (11) =
l Fe Rm
I
ϕ = B⋅S
µS
RelaŃia (11) poate fi utilizată la calculul inductanŃei proprii. Ea arată că
inductanŃa proprie nu depinde de curent ci numai de numărul de spire al bobinei şi de
dimensiunile geometrice ale miezului, precum şi de proprietăŃile lui magnetice.

b) InductivităŃi mutuale şi de dispersie


1 ϕ
} Se consideră două spire, una din ele fiind
parcursă de curent. Acest curent creează un câmp
(1) magnetic.
ϕ11 - fluxul magnetic prin suprafaŃa spirei 1
I1 parcursă de curentul I1.
ϕ 21 - fluxul magnetic prin suprafaŃa spirei 2.
(2) ϕ d 21 = ϕ11 − ϕ 21
ϕ d 21 - flux de dispersie
{
ϕ11 - flux propriu
ϕ 21 { ϕ 21 - flux mutual
ϕ d 21

104
Φ 11 ϕ11
L11 = = (avem N 1 = 1 )
I1 I1
Φ ϕ
L21 = 21 = 21 - inductivitate mutuală a spirei 2 faŃă de spira 1
I1 I1
Φ ϕ
Ld 21 = d 21 = d 21 - inductivitate de dispersie a spirei 1
I1 I1
InductanŃa mutuală poate fi pozitivă sau negativă după cum fluxul Φ 21
străbate suprafaŃa delimitată de a doua spiră în acelaşi sens sau în sens opus faŃă de un
sens de referinŃă al acestuia corelat cu sensul curentului prin spira 2, dacă acesta
există.
11 ϕ
}
Φ 11 N 1ϕ11
L11 = =
I1 I1
Bobina
cu N1 spire (inductanŃa proprie a bobinei 1)
I1

Φ 21 N 2ϕ 21
L21 = =
I1 I1
Φ 21 - fluxul total care corespunde
întregii suprafeŃe delimitate de
spirele bobinei 2.
bobnia
cu {
ϕ d 21
N 2 spire Φ 11 Φ 21
ϕ d 21 = ϕ11 − ϕ 21 = − ⋅ N1
N1 N2
N1 1 Φ Φ N Φ
N 1ϕ d 21 = Φ 11 − Φ 21 ⋅ ⇒ d 21 = 11 − 1 ⋅ 21 ⇒
N2 I1 I1 I1 N 2 I1
N1
Ld 21 = L11 − L21 (12)
N2

ObservaŃie: Dacă şi a doua bobină este parcursă de curent, atunci fluxul Φ 21


şi implicit L21 pot fi negative, iar relaŃia (12) devine:
N
Ld 21 = L11 − 1 ⋅ L21 (12’)
N2

Dacă fluxul de dispersie este zero (cazul a două bobine foarte apropiate) atunci
:
Φ 11
N2
N 2ϕ11 N1 N Φ N
ϕ 21 = ϕ11 ⇒ L21 = = = 2 ⋅ 11 = 2 ⋅ L11
I1 I1 N1 I1 N1
 ϕ d 21 = 0

Cuplaj perfect:  N
L21 = 2 ⋅ L11
 N1

105
În mod similar se pot defini:
Φ Φ N
L22 = 22 , L12 = 12 , Ld 12 = L22 − 2 ⋅ L12
I2 I2 N1
În practică avem L12 = L21 = M (reciprocitate).
M
Coeficientul de cuplaj: k = ;0 < k <1
L11 L22
Cuplaj perfect k=1.

Dacă ambele bobine sunt parcurse de curent, fluxul total corespunzător


fiecărei bobine se obŃine prin însumarea fluxului propriu datorat propriului curent şi
fluxului mutual datorat celeilalte bobine.
ϕ 2 = ϕ 22 + ϕ 21
L I
Φ 2 = N 2ϕ 2 = N 2ϕ 22 + N 2ϕ 21 = Φ 22 + N 2 ⋅ 21 1 ⇒ Φ 2 = L22 I 2 + L21 I 1
N2
Analog, Φ 1 = L11 I 1 + L12 I 2

Marcarea bornelor la bobine cuplate magnetic

Φ11 Φ 22
I1 Φ11 Φ 22 I1 I2
I2

N1 N2

a c a c
* *

d d
b * b *

Dacă sensurile curenŃilor prin cele două bobine determină fluxuri proprii de
acelaşi sens prin circuitul magnetic comun, atunci se marchează la fiecare bobină câte
o bornă (borna prin care curentul intră în bobină). Dacă sensurile curenŃilor determină
fluxuri care se opun, atunci la una din bobine se marchează borna de intrare, iar la
cealaltă borna de ieşire a curentului.

106
Energie şi forŃă în câmp magnetic

Φ1 Φ2 Se consideră un sistem de n
I2
bobine parcurse fiecare de curent
electric. Bobinele pot fi cuplate
magnetic între ele. Fiecărei bobine îi
e1 corespunde un flux magnetic
e2
Φ 1 , Φ 2 ,...Φ n . Fluxul Φ 1 reprezintă
suma dintre fluxul propriu al primei
I1 Φn bobine, creat de curentul I 1 , şi
fluxul mutual datorat cuplajului cu
In
en celelalte bobine, provocat de
curenŃii I 2 ...I n .

Energia proprie a câmpului magnetic total corespunzător celor n bobine este:


1 n
Wm = ∑ Φ k I k (1)
2 k =1
1
n = 1 ⇒ Wm =ΦI 1
2 ⇒ Wm = LI 2 (2)
Φ 2
L = ⇒ Φ = LI
I
Φ 1 Φ2
I = ⇒ Wm = (3) < Wm > SI = 1 J (Joule)
L 2 L
l

S
Φ = B⋅S ⋅N
B
H N ⋅ I = H ⋅ l (T. Ampère)

1 1 1 1
Wm = ΦI = B ⋅ S ⋅ ( N ⋅ I ) = B ⋅ H ⋅ ( S ⋅ l ) = B ⋅ H ⋅ V
2 2 2 2

Generalizare:

1
Wm = ∫ B ⋅ H ⋅ dv = ∫ wm dv (4)
V
2 V

1
wm = B ⋅ H - densitatea volumică de energie, < wm > SI = 1 J/m 3
2
V – volumul ocupat de câmpul magnetic

Teoremele forŃelor generalizate în câmp magnetic

∂Wm
1. X = − (5) - prima teoremă a forŃelor generalizate în câmp magnetic
∂x Φ = ct

107
∂Wm
2. X = + (6)- a doua teoremă a forŃelor generalizate în câmp magnetic
∂x I = ct
Coordonata x poate avea dimensiuni de lungime sau de unghi. Corespunzător,
forŃa generalizată X poate fi o forŃă sau un cuplu.

AplicaŃii:

1)
Se dă: N, I, lFe, δ, S.
I δ Se cere: L, Wm

l Fe - lungimea unei linii de câmp


magnetic în interiorul miezului
N S feromagnetic sau fibra medie a
miezului.
l Fc

Φ N2
D
L= =
I Rm
ϕ ( fascicular )
T2K: ϕ (2 ⋅ R m δ + R mFe )= N ⋅I
N ⋅I
Rδ m ⇒ϕ =
2 ⋅ Rmδ + RmFe
Rδ m
N ⋅ϕ N2
NI L= =
I 2 ⋅ Rmδ + RmFe
Rm = 2 ⋅ Rmδ + RmFe
l δ
R RmFe = Fe , Rmδ =
mFe µ0 µr S µ0 S

N2 N 2 µ0 S
⇒L= = ObservaŃie: L nu depinde de I.
2δ l l
+ Fe 2δ + Fe
µ0 S µ0 µr S µr

În general µ r >>1, practic µ r ≈ (10 3 ÷ 10 4 ) , astfel încât se poate face


N 2 µ0 S
aproximarea L = .

1 2 N 2 µ 0 SI 2
Wm = LI =
2  l 
2 2δ + Fe 
 µr 

108
2)
ϕ Se dă: N 1 ; N 2 ; LFe ; δ ; S ; µ r
δ
I1
* I2 Se cere: a) L12 = L21
* b) marcarea bornelor

N1 N2

Consider I 1 arbitrar.
Φ N ⋅ϕ
L21 = 21 = 2 1
I1 I1 N LI N N N 2µ S
⇒ L21 = 2 1 1 = 2 L1 = 2 1 0 ⇒
Φ N ⋅ϕ LI N1 I 1 N1 N1 l
L1 = 1 = 1 1 ⇒ ϕ1 = 1 1 2δ + Fe
I1 I1 N1 µr

N1 N 2 µ 0 S
⇒ L21 =
l
2δ + Fe
µr
Bornele marcate sunt bornele de intrare ale curenŃilor în cele două bobine,
curenŃi ce determină fluxuri proprii de acelaşi sens în circuitul magnetic comun.

3) µr l Fe

Se dă un electromagnet pentru
I care se cunosc: N ; I ; S ; δ ; l Fe ; µ r
Se cere: F = ? (forŃa portantă)
F S
N ∂Wm
F =+
∂δ I = ct
δ
F - forŃa generalizată
δ - coordonata generalizată
armatura
mobila ∂ 1 2 1 ∂
F=  LI  = I2 (L )
∂δ  2  I =ct 2 ∂δ

 
 
1 2 ∂  N 2 µ0 S 2 2
 = I N µ0 S −2 I 2 N 2 µ0 S
F= I ⋅ =−
2 ∂δ  l Fe  2  l 
2
 l 
2
 2δ +   2δ + Fe   2δ + Fe 
 µr  µr  µr 
 
F < 0 ⇒ forŃa acŃionează în sensul scăderii lui δ.
Deci sensul real este la fel ca pe figură.

109
Legile generale ale electrodinamicii (regim variabil)
(Legile de evoluŃie a câmpului electromagnetic)

Fenomenele naturale au o evoluŃie în timp care se caracterizează în general


prin viteze nenule şi prin mărimi de stare variabile în timp.
Regimurile statice şi staŃionare studiate până în prezent constituie
particularizări ale regimului variabil şi reprezintă un suport teoretic deosebit de
important pentru studiul fenomenelor reale.

(1) Legea inducŃiei electromagnetice


ds
B a) Forma generală
d
∫Γ E ⋅ d l = − dt S∫ B ⋅ d s (1)
S Γ Γ

v
dl
∫ E ⋅ dl = e
Γ
Γ - tensiunea electromotoare

Γ
corespunzătoare curbei Γ.
∫ B ⋅ d s = Φ SΓ - fluxul magnetic

dΦ S Γ
eΓ = − (1’)
dt
EnunŃ: Tensiunea electromotoare (t.e.m.) corespunzătoare oricărei curbe închise
este egală cu viteza de scădere a fluxului magnetic prin suprafaŃa delimitată de
această curbă. Legea inducŃiei electromagnetică explică fenomenul de apariŃie a
câmpului electric in prezenŃa unui câmp magnetic.

b) Forma integrală dezvoltată

B = B(t , r ) ⇒
d

dt SΓ
B⋅ds = ∫
∂B
∂t
⋅ d s + ∫ B × v ⋅ dl ( ) B

SΓ Γ r M

∂B
( )
O
(1) ⇒ ∫ E ⋅ d l = − ∫ ⋅ d s + ∫ v × B ⋅ dl (2)
Γ SΓ
∂t Γ

∂B
− ∫ ∂t

⋅ d s = eΓtr - tensiune electromotoare indusă transformatorică

∫ (v × B )⋅ d l = e
Γ
Γv -tensiune electromotoare indusă de mişcare

eΓtr -se datorează variaŃiei câmpului magnetic în raport cu timpul


eΓv - se datorează deplasării curbei Γ sau a unor părŃi ale curbei în raport cu
o referinŃă
v - viteza elementului de lungime dl.

c) Forma locală

Teorema lui Stokes în relaŃia (2) ⇒

110
∫ rot E ⋅ d l = − ∫ ∂t
∂B
(
⋅ d s + ∫ rot v × B ⋅ d s)
SΓ SΓ SΓ

rot E = −
∂B
∂t
( )
+ rot v × B -(3) Forma locală a legii

Este valabilă in medii continue ; deci nu pe suprafeŃe de discontinuitate.

În cazul particular al mediilor imobile


∂B
v = 0 ⇒ rot E = − (4) - ecuaŃia a doua a lui Maxwell
∂t

Particularizare pentru regim staŃionar:


∂B
v = 0; = 0 ⇒ ∫ E ⋅ d l = 0 (5)
∂t Γ
(teorema potenŃialului electrostatic)

(2) Legea circuitului magnetic ds


B
(a) Forma generală
S Γ
d
∫ΓH ⋅ d l = S∫ J ⋅d s + dt S∫ D ⋅ d s
dl
(6)
Γ Γ

∫ H ⋅ dl = u
Γ
mmΓ -tensiune magnetică
i

∫ J ⋅d s = i

SΓ -curent de conducŃie total prin SΓ (solenaŃie)

d
dt S∫Γ
D ⋅ d s = i S' Γ -curent hertzian prin SΓ

u mmΓ = i SΓ + i S' Γ (6’)

EnunŃ: Tensiunea magnetică corespunzătoare oricărei curbe închise este egală cu


suma dintre curentul de conducŃie şi curentul Hertzian prin suprafaŃa delimitată de
această curbă.

(b) Forma integrală dezvoltată a legii

D = D(t , r ) ⇒
d

dt SΓ
D⋅ds = ∫
∂D
∂t
⋅ d s + ∫ v ⋅ div D ⋅ d s + ∫ D × v ⋅d l ( )
SΓ SΓ Γ

⇒ ∫ H ⋅ d l = ∫ J ⋅d s + ∫
Γ
∂D
∂t
( )
⋅ d s + ∫ v ⋅ div D ⋅ d s + ∫ D × v ⋅d l (7)
SΓ SΓ SΓ Γ

∂D


∂t
⋅ d s - curent de deplasare

111
∫ v ⋅ div D ⋅ d s - curent de convecŃie

∫ v ⋅ div D ⋅ d s = ∫ v ⋅ ρ
SΓ SΓ
V ⋅ d s - se datorează deplasării sarcinilor electrice

macroscopice prin suprafaŃa S Γ


∫ (D × v )⋅d l -curent
Γ
Roentgen (are numai valoarea teoretică în aplicaŃiile

practice inginereşti la frecvenŃe joase şi medii el


fiind neglijabil).

(c) Forma locală

Aplicând Stokes în (7) rezultă:

rot H = J +
∂D
∂t
+ v ⋅ div D + rot D × v ( ) (8)

Caz particular pentru medii în repaus:


∂D
v = 0 ⇒ rot H = J + (9) - principala ecuaŃie a lui Maxwell
∂t
Particularizare pentru regim staŃionar:
∫ H ⋅ d l = ∫ J ⋅d s (10) – teorema lui Ampère
Γ

Curentul de deplasare explică trecerea curentului variabil în timp prin


dielectricul condensatoarelor.

AplicaŃie:
1)
i (t )

Γ

+
armatura condensato r
D

d d
∫ H ⋅ d l = ∫ J ⋅d s + dt ∫ D ⋅ d s ; ∫ J ⋅d s ≠ 0 ;
Γ
SΓ SΓ SΓ
dt S∫Γ
D⋅ds = 0

d
SΓ i ∫ H ⋅ d l = ∫ J ⋅d s + dt ∫ D ⋅ d s
Γ
S 'Γ S 'Γ

d
∫ J ⋅d s = 0 ;
S 'Γ
dt S∫'Γ
D⋅ds ≠ 0
D

112
d ∂D
⇒ ∫ J ⋅ d s = dt ∫ D ⋅ d s = ∫
SΓ S 'Γ S 'Η
∂t
⋅ds ( v = 0)

2)
B(t ) Se dă o spiră deschisă de forma unui cerc de
M rază r amplasată într-un câmp magnetic uniform
în spaŃiu dar variabil în timp de forma
r
U MN N B (t ) = B max sin ωt ; ω = ct

Se cere: U MN = ?

Bt
Bmax

U MN (t )

∂B
∫ E ⋅ d l = − ∫ ∂t
Γ SΓ
⋅ds ( v = 0)

N M M

∫ E ⋅ dl = ∫ E ⋅ dl + ∫ E ⋅ dl = U
Γ M N
MN + ∫ ρ J ⋅ d l = U MN
N
( aer ) ( fir )

E = ρ ⋅ J -legea conducŃiei electrice valabilă între conductoare


J=0-pentru că spira este deschisă
∂B
= Bmax ω cos ωt
∂t
∂B
∫S ∂t ⋅ d s = Bmaxω cos ωt ⋅ π r
2

U MN = − Bmax ω π r 2 cos ωt

EcuaŃiile lui Maxwell


∂D
1) rot H = J + -legea circuitului magnetic
∂t
∂B
2) rot E = − -legea inducŃiei electromagnetice
∂t
3) div D = ρ V -legea fluxului electric
4) div B = 0 -legea fluxului magnetic

113