ADVERBUL

DEFINIŢIE Partea de vorbire care arată caracteristica unei însuşiri, a unei stări
sau circumstanţa realizării unei acţiuni.
CLASIFICARE
a) semantică
adv. de loc: acasă, acolo, aiurea, departe, dincolo, împrejur, dincoace, îndărăt, jos,
sus, nicăieri, pretutindeni.
loc. adverbiale de loc: în faţă, de jur împrejur, de colo până colo, în lung şi-n lat.
adv. de timp( arată momentul, continuitatea sau repetarea acţiunii ) acum,
alaltăieri, altădată, aseară, azi, imediat, odinioară, adesea, rareori, zilnic.
loc. adverbiale de timp: din când în când, de-a pururi, în veci, zi şi noapte
adv. de mod: agale, aievea, alene, anapoda, asemenea, astfel, aşa, bine, dinadins,
împotrivă, împreună, încontinuu, întruna, neîndoielnic, oricum, totuna, zadarnic, făţiş,
morţiş, uşurel, încetişor, frăţeşte, omeneşte, realmente, absolutamente.
(cantitate) atât, berechet, cât, câtva, destul, enorm, mult, oricât, puţin, suficient.
(intensitate) grozav, nemaipomenit, teribil, extraordinar..
loc. adv. de mod: de pomană, de prisos, pe tăcute, în zadar, într-adevăr, de zor, aşa de,
destul de, de ajuns, cât de cât, de multe ori, cu toptanul, grozav de
(cauza) de aceea, pentru aceea, pentru asta.
.
b) după formă
simple: aici, agale, (-îş, eşte,iceşte, mente)
compuse: acasă, alene, alteori, dedesubt, astăzi, cică, cândva, deloc, demult,
deodată, departe, deseară, deseori, împreună, înapoi, niciodată, numai, uneori, vreodată,
parcă, odinioară, ieri-noapte, joi-seară, azi-noapte, mâine-poimâine, astă-vară.
c) sintactică
adv. relative: unde, când, cum, cât (element de relaţie şi parte de propoziţie) de regulă
au un corelativ în regentă: atunci- când; acolo- unde; aşa- cum; atât- cât.
adv. interogative: unde, când, cum, cât, încotro, ce (cât)
Ce bine ne-am distrat! (ce nu are f.sint)
adv. negative nici, nu, niciodată, deloc, defel, niciunde, nicicum.
adv. nehotărâte: undeva, cândva.
loc. adverbiale nehotărâte. cine ştie, te miri când, nu ştiu cum, cine ştie cât, nu ştiu când.
Adv. Predicative: poate, desigur, fireşte, negreşit, pesemne, bineînţeles (că) etc.

Poate/ că vine. Fireşte/_că ştiu.

Loc.adv. predicative fără îndoială, cu siguranţa, fără doar şi poate(că).(Fără îndoială / că
ştie.

Adv. şi loc. adv predicative au funcţie de predicat verbal dacă sunt urmate de că, să,
adică introduc o altă propoziţie subordonată.

LOCUŢIUNI ADVERBIALE
la întâmplare, fără îndoială, la un loc, în grabă, din vreme, la început, în silă, pe faţă,
pe parcurs, la pas, pe de o parte, mai cu seamă, în veci, la o adică, de aceea, ca atare,
la sigur, cu binişorul, pe îndelete, pe de rost, cu toptanul, în zadar, de-a valma, de-a dura,
de-a berbeleacul, de-a buşilea, de-a rostogolul, de-a binelea, pe alese, pe încercate,
pe negândite, pe secundă, pe minut, aşa de, atât de, cât de, suficient de etc
loc. care intră în structura expresiilor verbale impersonale: de dorit, de invidiat, de
neconceput, de necrezut.

Adverbe fără funcţie sintactică

Măcar, doar, numai, decât, mai,tot, şi,cică, totuşi, dimpotrivă, cam

pasămite,parcă, poate, pesemne,da, nu, foarte,fireşte.

Tot mai vorbeşti? Tot noi rezolvăm problema lui?

Am şi terminat de citit.
Iar înveţi?
Vino numai dacă te chem.
Nu vrea decât să te roage ceva.
Vine, poate, mâine.
Cică era odată un moş.
El, fireşte, a înţeles.
Ai cam întârziat.

Functii sint.

Atr. Adverbial Casa de acolo e înaltă.

Ccl Unde esti?
Cct Când vii/ anunţă-mă.
ccm Cât ai învăţat?
PV Bineînţeles/că ştii.