BAZELE

CONTABILITĂȚII

CEBOTARI ANNA
 Bibliografia minimală
 Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din
15.12.2018. În Monitorul Oficial nr. 1-6, art. 22 din
05.01.2018. Data intrării în vigoare: 01.01.2019.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=12093
8&lang=ro#
 Standardele Naționale de Contabilitate (modificate). În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 101-107, art. 58,
publicat 22.03.2019.
https://monitorul.fisc.md/NAS/standardele-nationale-de-
contabilitate.html
 Planul general de conturi contabile (modificat). În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova. 2019, nr. 230- 237, publicat
19.07.2019.
Tema 2: OBIECTUL DE STUDIU AL
CONTABILITĂŢII
Trebuie să aibă loc transformarea
contabililor
în consultanți,
din oameni ai cifrelor în vânzători de
idei,

atât în intern, cât și în extern.

Căci, sarcina contabilului este să facă

cifrele să vorbească!
 CUPRINSUL TEMEI:

1. Obiectul de studiu al contabilității

2. Activele: clasificarea și caracteristica
3. Pasivele: clasificarea și caracteristica
4. Noțiuni privind costurile,
cheltuielile, veniturile și rezultatele
financiare
5. Metoda contabilității
 1
Obiectul de studiu al contabilității
Obiectul de studiu al contabilității
Obiectul de studiu al
contabilității îl constituie
reflectarea valorică a
patrimoniului entității,
precum și mișcarea,
modificarea lui ca urmare a
faptelor economice ce
generează costuri,
cheltuieli, venituri şi
determinarea rezultatelor
financiare în perioadă de
gestiune.
Obiectul de studiu al contabilității
În definirea obiectului contabilității se pornește de la categoria
economică, juridică și financiară de patrimoniu.
Prin patrimoniu se înțelege totalitatea bunurilor economice pe
care le gestionează o entitate, precum şi totalitatea drepturilor și
datoriile pe care aceasta şi le asumă în legătură cu bunurile ce le
posedă.
Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilității numai
în cazul în care el este investit, adică utilizat în activitatea
economică în vederea obținerii de bunuri şi servicii destinate
vânzării, cumpărării, ori în activități administrative şi social -
culturale prin care se satisfac necesități reale ale entității.
Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a
unei balanțe cu două părți egale. În mod convențional, partea din
stânga egalității poate fi denumită patrimoniu economic
(bunurile economice), iar cea din dreapta egalității, patrimoniu
juridic (drepturile și datoriile).
 Obiectul de studiu al contabilității

La nivelul obiectului de studiu al contabilității, bunurile

economice sunt definite prin prisma structurii de active
patrimoniale - ce posedă titularul de patrimoniu, iar drepturile
şi obligațiile prin cea de pasive patrimoniale - ce datorează
titularul de patrimoniu.
Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic

Active imobilizate Active circulante Capital propriu Datorii

(capital fix) + (capital circulant) = +

Active Pasive
 Obiectul de studiu al contabilității
Obiectul de studiu al
contabilității îl constituie
reflectarea valorică a Bunuri economice = Drepturi + Datorii
patrimoniului entității,
precum și mișcarea,
modificarea lui ca urmare a
faptelor economice ce
generează costuri, cheltuieli,
venituri şi determinarea
Active Pasive
rezultatelor financiare în
perioadă de gestiune.
Procurarea bunurilor
Livrarea bunurilor – determinarea
– recunoașterea costului de intrare
costului vânzărilor, PROCESE
ECONOMICE
venitului din Producerea bunurilor
vânzări - determinarea
costului de producție
Se generează costuri

Se generează Se determină REZULTATUL FINANCIAR

cheltuieli și venituri (profit sau pierdere)
Rezultat financiar = Venituri - Cheltuieli
 2
Activele: clasificarea și caracteristica
 LOGO
Activele: caracteristica

Bunurile economice, reprezintă partea

activă a patrimoniului, care se află în
permanentă mișcare şi transformare în cadrul
circuitului economic, de aceea se numesc
active.
Activele - resurse economice identificabile şi
controlabile de către entitate ce provin din
fapte economice trecute din a căror utilizare
se așteaptă obținerea unor beneficii
economice.
Componența, modul general de clasificare a
activelor, recunoașterea și evaluarea acestora
sunt reglementate de prevederile SNC
,,Prezentarea situațiilor financiare”,
SNC ,,Stocuri”, SNC ,,Imobilizări necorporale
și corporale”, SNC ,,Creanțe și investiții
financiare”, SNC ,,Părți afiliate și contracte
de societate civilă”.
 LOGO
Activele: clasificarea

CLASIFICAREA ACTIVELOR după modul de valorificare, adică

modul în care participă la procesul de producție și gradul de
lichiditate (capacitatea unui activ de a se transforma în bani)

ACTIVE IMOBILIZATE ACTIVE CIRCULANTE

se caracterizează printr-o sunt activele cu termenul de
perioadă îndelungată de utilizare de până la un an,
participare la circuitul consumându-se într-un
economic (mai mare de 1 an). singur circuit economic.
Structura activelor entității, ce urmează a fi expusă
LOGO
în situațiile financiare, si anume, în Bilanț

ACTIVE

1. Activele imobilizate 2. Activele circulante

1.1. Imobilizări necorporale 2.1. Stocuri

2.2. Creanțe curente și alte

1.2. Imobilizări corporale
active circulante

1.3. Investiții financiare pe 2.3. Investiții financiare

termen lung curente

1.4. Creanțe pe termen lung și 2.4. Numerar și documente

alte active imobilizate bănești
 LOGO
1. ACTIVE IMOBILIZATE

ACTIVE IMOBILIZATE sunt activele care au o perioadă de

utilizare mai mare de un an care, participă la mai multe cicluri
economice şi nu sânt destinate vânzării.
Caracteristicile activelor imobilizate: bunuri cu o durată
îndelungată de utilizare; nu se consumă de la prima folosire; își
transmit treptat valoarea asupra bunurilor la a căror realizare
participă.
În funcție de modul de valorificare a bunurilor componența activelor
imobilizate este următoarea:
 imobilizări necorporale,
 imobilizări corporale,
 investiții financiare pe termen lung,
 creanțe pe termen lung și alte active imobilizate.
 LOGO
1.1. imobilizări necorporale
Imobilizări necorporale reprezintă
mijloace care nu îmbracă formă fizică
concretă, sunt controlate de entitate, au
un termen de utilizare mai mare de un an
şi sunt destinate a fi utilizate în activitatea
de producție, comercială şi în scopuri
administrative ale entității sau pentru a fi
date în folosință altor persoane fizice şi
juridice. Imobilizări necorporale includ:
Imobilizări necorporale în curs de execuție,
Imobilizări necorporale în exploatare și
Fondul comercial.
EX: brevete și mărci, licență de activitate,
drepturi de autor și titluri de protecție,
programe informatice, desene și modelele
industriale și alte imobilizări necorporale
(website-uri, rețete, formule, modele, proiecte
etc.);
 LOGO
1.1. Imobilizări necorporale
 Imobilizări necorporale în curs de execuție – imobilizări necorporale
procurate sau aflate în procesul de creare şi de pregătire pentru utilizare
după destinație, precum şi imobilizările necorporale interconexate cu alte
imobilizări care necesită lucrări de pregătire pentru utilizare după destinație.
 Imobilizări necorporale în exploatare sub formă de concesiuni, brevete,
licențe şi mărci; drepturi de autor şi titluri de protecție; programe
informatice şi alte imobilizări necorporale (website-uri, rețete, formule,
modele, proiecte etc.);
 Fond comercial – diferența pozitivă sau negativă dintre costul de intrare
şi valoarea justă la data tranzacției a părții din activele nete achiziționate de
către o entitate. Acest element se include în componența imobilizărilor
necorporale numai în cazul transferului tuturor activelor sau a unei părți a
acestora şi, după caz, de datorii şi capital propriu, indiferent dacă este
realizat ca urmare a procurării sau a unor operațiuni de fuziune.
 LOGO
1.2. imobilizări corporale

Imobilizările corporale sunt active care îmbracă formă

fizică naturală, au o durată de utilizare mai mare de un
an, se folosesc în activitatea entității sau se află în
procesul creării şi nu sunt destinate vânzării.
 LOGO
1.2. imobilizări corporale

Clasificarea imobilizărilor corporale în

dependenţă de natura lor economică
Imobilizări
corporale în Terenuri Mijloace fixe
curs de execuție

Active
Resurse Investiții
biologice
minerale imobiliare
imobilizate
 LOGO
1.2. imobilizări corporale
 Imobilizări corporale în curs de execuție – construcțiile în curs de execuție, utilajul
destinat instalării, utilajul şi alte obiecte destinate utilizării în calitate de mijloace fixe până
la transmiterea în exploatare, costurile ulterioare în curs de execuție aferente mijloacelor
fixe;
 Terenuri – terenurile fără construcții, terenurile cu construcții, terenurile cu zăcăminte
aflate în curs de pregătire pentru utilizarea prestabilită şi/sau transmise în exploatare,
precum şi drepturile de utilizare a terenurilor;
 Mijloace fixe – clădirile (inclusiv drepturile de utilizare a acestora); construcțiile
speciale; mașinile, utilajele şi instalațiile tehnice; mijloacele de transport; inventarul şi
mobilierul; alte mijloace fixe (investiții capitale pentru mijloace fixe primite în leasing
operațional, fonduri de bibliotecă etc.); Imobilizări corporale, valoarea unitară a cărora
depășește plafonul valoric prevăzut de art. 261 al CF (6000 lei fără TVA) sau pragul de
semnificație stabilit de entitate în politicile contabile și transmise în exploatare pentru o
perioadă mai mare de un an în activitatea entității sau sunt destinate transmiterii în leasing.
În componența lor intră: clădiri, instalații de transmisie (conducte de gaz, drumuri auto și căi
ferate, beciuri, fântâni, sonde, elevatoare etc), mijloace de transport, construcții speciale,
mașini și utilaje, inventar de producție etc.
 Investiții imobiliare – proprietățile imobiliare în curs de execuție şi/sau aflate în
folosință, deținute pentru a fi transmise în leasing operațional sau în scopul creșterii valorii;
 LOGO
1.2. imobilizări corporale
 Resurse minerale – resurse minerale aflate în curs de execuție şi/sau transmise în
exploatare (pentru extracție). Resurse minerale - reprezintă partea naturală a activelor
corporale, care au o formă naturală concretă de rezerve de petrol, gaze, piatră, material
lemnos etc. extrase în cursul unei perioade îndelungate. De asemenea, aici se includ şi
costuri aferente lucrărilor de explorare (pregătire spre extracție) a resurselor naturale
care pot fi valorificate de către entitate.
În cazul administrării de către o entitate a transformării biologice şi recoltării activelor
biologice, în componența activelor imobilizate se includ și activele biologice (un animal viu
sau o plantă vie), care înglobează:
 Active biologice imobilizate în curs de execuție (imature) care se află în perioada de
pregătire spre utilizare după destinație (de exemplu, viile şi livezile înființate până la
transferarea lor în categoria pe rod);
 Active biologice imobilizate – activele biologice mature care asigură obținerea
multiplă a produselor agricole şi/sau a activelor biologice adiționale pe parcursul unei
perioade ce depășește un an (de exemplu, viile, livezile, plantațiile de pomușoare roditoare,
culturi multianuale de flori, de furaje, legumicole, vacile, ovinele, porcinele, cabalinele
adulte) precum şi activele biologice imature care se află în perioada de pregătire spre
utilizare după destinație (de exemplu, viile şi livezile plantate, pînă la transferarea lor în
categoria pe rod).
 LOGO
1.3. investiții financiare pe termen lung

Imobilizări financiare, denumite şi investiții financiare pe

termen lung includ: active sub formă de valori mobiliare, cote
de participație în capitalul social al altor entități şi alte investiții
deținute de entitate (ce depășesc 12 luni de la data raportării)
în scopul exercitării controlului, obținerii veniturilor sau
altor beneficii economice. Din componența valorile mobiliare
fac parte: acțiuni, obligațiuni, certificate bancare.
Investițiile financiare se contabilizează în cadrul
următoarelor grupe:
 LOGO
1.3. investiții financiare pe termen lung
 Valorile mobiliare care includ:
1) acțiunile – titluri de capital sub formă de certificate sau înscrieri în contul personal care confirmă dreptul
deținătorilor săi (acționarilor) de a participa la conducerea societății pe acțiuni, de a primi dividende,
precum şi o parte din patrimoniul societății în cazul lichidării acesteia;
2) obligațiunile – titluri de creanțe care acordă deținătorilor (obligatorilor) dreptul de a primi în termenul
stabilit valoarea nominală a obligațiunilor şi venitul sub formă de dobândă aferentă acestora;
3) alte valori mobiliare – titluri de creanțe sub formă de: a) bonuri de trezorerie, care reprezintă valori
mobiliare de stat emise cu scont şi răscumpărate la valoarea lor nominală, având termenul de circulație până
la un an; b) certificate bancare, care confirmă dreptul deținătorilor de a primi, la expirarea termenului fixat,
numerarul depus și o anumită dobândă.
 Cotele de participație reprezintă drepturi sub formă de părţi sociale sau alte participaţii deţinute de
entitate în capitalul social al altor entităţi. Mărimea cotelor de participație se negociază între asociaţi
şi se reflectă în actele de constituire ale entităţii în care investitorul deţine astfel de cote.

 Alte investiții financiare includ împrumuturile acordate, depozitele bancare etc.

Împrumuturile acordate (entităților afiliate și aferente intereselor de participare) reprezintă mijloace acordate
de entitate în numerar sau în natură altor persoane juridice sau fizice în baza contractelor de împrumut. În
componența împrumuturilor acordate pe termen lung şi scurt se evidențiază împrumuturile acordate entităților
afiliate şi împrumuturile aferente intereselor de participare.
Depozitele bancare reprezintă depuneri de numerar în instituțiile financiare la termen (pentru o perioadă fixă de
timp) sau la vedere (fără fixarea termenului de plasare) în scopul obținerii venitului sub formă de dobânzi.
 LOGO
1.3. investiții financiare pe termen lung
În funcție de direcțiile de investire, investițiile financiare pe termen lung se clasifică în:
 Investiții financiare pe termen lung în părți neafiliate - au loc atunci când investitorul deține până
la 20% din capitalul social al entității în care s-a investit. În cazul dat din partea entității investitoare nu
există nici influență, nici control asupra entității în care s-a investit.

 Investiții financiare pe termen lung în părți afiliate (entitatea care direct sau indirect controlează altă
entitate) - includ investițiile în entitățile asociate și entitățile fiice. Entitatea asociată este entitatea în care
investitorul deține de la 20% la 50% din acțiuni sau participații în capitalul social, dar care nu este nici
entitate fiică, nici entitate mixtă a investitorului. Entitatea mamă este aceea care deține controlul asupra altei
entități numită fiică şi care deține peste 50% de acțiuni ale ei cu dreptul de vot.
 Părți afiliate – entităţi sau persoane fizice care au capacitatea de a controla sau sunt controlate, au influență
semnificativă sau sunt influențate semnificativ de cealaltă parte în politicile financiare şi operaţionale.
Control – capacitatea de a gestiona politicile financiare şi operaţionale ale entităţii sau societăţii civile pentru
a obține beneficii economice din activitatea acestora. Control comun – control partajat a unei activități
economice convenit prin contract, care există numai în cazul când deciziile legate de activitățile relevante
necesită consimțământul unanim al părților care deţin controlul comun. Influență semnificativă – capacitatea
de a influenţa politicile financiare şi operaţionale prin participare la capitalul social al entităţii în mărime de
la 20% pînă la 50% sau în alt mod prevăzut de statut sau contract.
 Nu se consideră părți afiliate: 1) entitățile care au în comun un director sau un alt membru al personalului-
cheie din conducere, care nu controlează şi nu influențează nici una din părţi; 2) clienţii, furnizorii,
francizorii, distribuitorii etc. cu care entitatea efectuează tranzacţii economice ordinare, indiferent de
volumul acestora; 3) alte entităţi şi persoane fizice cum ar fi: finanţatorii, creditorii, organele sindicale,
autoritățile publice etc. în cadrul unor relaţii ordinare.
 LOGO
1.4. creanţe pe termen lung și alte active imobilizate

Creanţe pe termen lung și alte active imobilizate cuprind:

 Creanțele pe termen lung - drepturi ale entității ce decurg din tranzacții sau evenimente
trecute şi din stingerea cărora (pe o perioadă mai mare de un an) se așteaptă intrări
(majorări) de resurse care încorporează beneficii economice. Toate persoanele fizice şi
juridice care au beneficiat de o valoare avansată, urmând să dea echivalentul
corespunzător, sunt denumite prin noțiunea de debitori.
După gradul de afiliere al părților, creanțele se divizează în:
 Creanțe aferente părților afiliate
 Creanțe aferente părților neafiliate

 Alte active imobilizate în componența cărora intră:

 Cheltuielile anticipate pe termen lung, care reprezintă cheltuielile suportate în perioada
de gestiune, dar care urmează să fie trecute la costurile și cheltuielile perioadelor viitoare în
curs de peste un an şi anume: servicii de publicitate, servicii de leasing înregistrate în factura
fiscală emisă pentru o perioada mai mare de un an etc.
 Alte active imobilizate, spre exemplu la primirea unor mijloace cu destinație specială în
organizațiile necomerciale.
 LOGO
Activele imobilizate

Din punct de vedere al raportării financiare, în componența

activelor imobilizate se regăsesc și avansurile acordate.

Avansurile acordate reprezintă plățile efectuate în contul

procurării ulterioare a bunurilor, serviciilor, lucrărilor.

Astfel, avansurile acordate pe termen lung și scurt pentru

imobilizări necorporale și corporale, se prezintă în situațiile
financiare (rd.040 și rd.120), în componența activelor
imobilizate, indiferent de termenul de achitare a avansurilor.
 Niciun
Imobilizări Imobilizări Imobilizări Alte active LOGO
răspuns
Element contabil
necorporale corporale financiare imobilizate corect
ȘI AC M DUMNEAVOASTRĂ!
Programe/softuri
informatice
Numerar în contul bancar
Rezerve de piatră
Obligațiunile ,,entității-
fiice” care au termen de
achitare 13 luni
Clădirea administrației
entității
Licența privind activitatea
pe o perioadă de 5 ani

Benzină destinată
necesităților proprii ale
entității
Utilaj de producție
destinat instalării
Depozite bancare pe un
termen de 14 luni la o
bancă comercială
Făină necesară pentru
fabricarea pâinii
Numerar în casierie
 Imobilizări Imobilizări Imobilizări Alte active Niciun răspuns
Element contabil LOGO
corect
necorporale corporale financiare imobilizate
Automobilul entității pentru
ȘI ACUM DUMNEAVOASTRĂ!
necesități administrative

Strungul utilizat în producție

Împrumuturi acordate pe
termen de 2 ani
Telefonul al cărui valoare
unitară e de 2950 lei
Licență pentru exportul
produselor emisă pe o
perioadă de 6 luni
Clădire achiziționată pentru
a fi utilizată, în viitor, într-
un mod încă nedeterminat

Achitarea plății de leasing

pentru o perioadă de 18luni

Avansul acordat pentru

procurarea strungurilor
Avansul acordat pentru
procurarea unui soft contabil
 LOGO
2. ACTIVELE CIRCULANTE

ACTIVE CIRCULANTE - includ acele bunuri economice şi valori

care sunt deținute de către entitate o perioadă mai mică de un an,
participă, de regulă, la un singur ciclu economic şi se află într-o
continuă mișcare, schimbându-și forma (materie primă şi materiale
 produse finite  creanțe  bani).
Caracteristicile activelor circulante sunt:
 bunuri ce se utilizează pe o perioadă scurtă în activitatea entității;
 participă de regulă la un singur circuit economic, modificându-și forma;
 participă la procesul de producție cu întreaga lor valoare de utilitate, se consumă şi îşi
transmit valoarea asupra noului produs;
 se află într-o continuă mișcare şi transformare în cadrul stadiilor circuitului economic;
 sunt realizate sau deținute pentru consum sau vânzare.
 CLASIFICAREA ACTIVELOR LOGO

CIRCULANTE (AC)

ACTIVE
CIRCULANTE

STOCURI INVESTIȚII NUMERARUL ȘI

CREANȚE CURENTE DOCUMENTE
FINANCIARE
ȘI ALTE ACTIVE CURENTE BĂNEȘTI
CIRCULANTE
 LOGO
2.1. Stocuri

bunurile aflate la dispoziția entității destinate

pentru a fi consumate la prima lor utilizare,
pentru a fi înregistrate ca producție în curs de
execuție, pentru a fi vândute în aceeași stare sau
după prelucrarea lor în procesul de producție:
(materie primă, materiale, semifabricate, combustibil,
piese de schimb, ambalaje, obiecte de mică valoare și
scurtă durată, producţia în curs de execuţie, produse,
mărfuri etc.).
 LOGO
2.1. Stocuri
 Materiale includ: materiile prime şi materialele de bază - bunuri care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată. De exemplu: făină  pâine, sfecla de zahăr 
zahar, lemn  mobilă şi materialele consumabile - bunuri care participă sau contribuie la procesul de producție şi/sau de
prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit; și materialele consumabile – bunuri care participă sau contribuie la
procesul de producție şi/sau de prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit De exemplu, materiale auxiliare,
combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, anvelope şi acumulatoare procurate separat de mijloacele de transport etc.;
În cazul administrării de către o entitate a transformării biologice şi recoltării activelor biologice, în componența activelor circulante se
includ și Activele biologice circulante, care înglobează: animale la creștere şi îngrășat care includ unele grupe de active biologice
mature (de exemplu, iepuri de casă, animalele cu blană, păsările adulte) şi imature, cum ar fi animalele tinere (de exemplu, vițeii, purceii,
miei) şi animalele rebutate din cireada (turma) de bază şi trecute la îngrășat.
 Obiectele de mică valoare şi scurtă durată (în continuare OMVSD) - bunuri valoarea unitară a cărora nu depășește plafonul
stabilit de legislație sau pragul de semnificație prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu sau cu o durată de
serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară. De exemplu, instrumente şi dispozitive cu destinație generală şi
specială, utilaj de schimb, ambalaj (palete), inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălțăminte specială, dispozitive de protecție,
lenjerie, construcții şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi turistic şi alte obiecte similare;
 Producția în curs de execuție - bunuri care nu au trecut toate stadiile de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi
produsele nesupuse probelor tehnice şi recepţiei sau necompletate în întregime, precum şi costurile aferente serviciilor şi
lucrărilor în curs de execuţie;
 Produse - bunuri fabricate în cadrul entităţii care includ:
- semifabricate - bunuri al căror proces de producţie a fost finalizat într-o secție (fază de fabricaţie) şi care sânt supuse în continuare
prelucrării în altă secţie (fază de fabricaţie) sau se livrează cumpărătorilor;
- produse finite - bunuri care au parcurs în întregime stadiile procesului de producţie şi nu necesită prelucrări ulterioare în cadrul
entităţii, au fost supuse probelor tehnice şi recepției, sânt integral completate şi pot fi depozitate în vederea vânzării sau livrate direct
cumpărătorilor;
- produse secundare - bunuri care se obţin în procesul de producţie concomitent cu produsele principale şi au o importanţă secundară şi
valoare nesemnificativă faţă de acestea;
 Mărfuri - bunuri procurate de entitate în vederea revânzării sau produse transmise spre vânzare magazinelor proprii. În
categoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile, terenurile şi alte bunuri imobiliare deţinute pentru vânzare;
 LOGO
2.2. Creanțe curente și alte active circulante

Creanţele curente - drepturi ale entității, pe o perioadă mai mică de un an, ce decurg
din tranzacții sau evenimente trecute și din stingerea cărora se așteaptă intrări
(majorări) de resurse care încorporează beneficii economice. În componența lor
intră:
 22 ,,Creanțele comerciale şi calculate”;
 23 ,,Alte creanțe curente”.
Alte active circulante. Din componența lor fac parte:
 Cheltuieli anticipate curente reprezintă valori achitate în perioada de gestiune, dar
care urmează a fi trecute la cheltuieli în perioadele viitoare în decurs de până la un
an (valoarea contabilă a licenţei eliberate pe o perioadă de pînă la un an,
formularelor cu regim special, poliţei de asigurare, ratele de leasing operaţional,
abonamentul pentru ziare, reviste, ediţii periodice şi informative indicate în factura
fiscală etc.).
 Alte active circulante, spre exemplu înregistrarea bunurilor primite de către
instituțiile medico-sanitare cu autonomie financiară (produse alimentare, detergenți,
materiale medicinale, utilaje sportive) organizațiile necomerciale și alte entități
pentru a fi transmise altor beneficiari sau pentru a fi utilizate în cadrul entității pe
parcursul unei perioade ce nu depășește 12 luni.
 LOGO
2.2. Creanțe curente și alte active circulante
Creanțele comerciale şi calculate la rândul său se divizează în: Creanţe comerciale; Creanţe ale părţilor afiliate; Avansuri acordate
curente; Creanţe ale bugetului; Creanţe ale personalului.
 Creanțele comerciale şi Creanţele ale părţilor afiliate - datoriile unor cumpărători, clienţi pentru produsele finite, mărfurile
vândute acestora sau servicii prestate/lucrări executate. Creanţele comerciale se contabilizează pe măsura livrării bunurilor, prestării
serviciilor şi executării lucrărilor ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor după caz, a datoriilor curente.
 Avansuri acordate curente sunt creanţele, care apar ca urmare a acordării unor sume, sub formă de avansuri, furnizorilor pe un
termen mai mic de un an pentru bunurile economice care vor fi procurate. În cadrul avansurilor acordate se evidenţiază avansurile
acordate pentru stocuri care se prezintă în situaţiile financiare respectiv în componenţa activelor circulante indiferent de termenul de
achitare a avansurilor, pe termem lung și/sau scurt. Astfel, avansurile acordate pe termen lung și scurt pentru stocuri, se prezintă în
situațiile financiare (rd. 280), în componența stocurilor.
 Creanţe ale bugetului includ: impozitele şi taxele achitate în avans/rate, sumele plătite în plus la buget, diferenţa dintre suma TVA
trecută în cont şi calculată, suma TVA aferentă avansurilor primite, impozitele indirecte spre restituire, alte creanţe ale bugetului în
conformitate cu legislaţia în vigoare. Creanţele bugetului se contabilizează ca majorare a creanţelor şi diminuare a numerarului sau
majorare a datoriilor curente.
 Creanţe ale personalului faţă de entitate pot apărea în urma operaţiilor ce se referă la: avansurile acordate în contul salariului,
sumele acordate titularilor de avans, creanţele privind recuperarea prejudiciului material, alte creanţe ale personalului.
În cadrul altor creanțe curente se includ: Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii; Creanțe preliminate;
Creanţe curente privind asigurările; Alte creanțe curente.
 Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii cuprind venituri privind plăţile de leasing, arenda
(locaţiune), venituri privind dividendele, dobânzile şi redevenţele calculate.
 Creanţele preliminare cuprind creanțele preliminare privind decontările cu bugetul, privind leasingul și altele. Astfel de creanțe
apar, de regulă, la reflectarea și trecerea în cont a TVA aferentă cotei nedecontate a valorii rambursabile a bunurilor primite în lesing,
serviciilor importate pentru care TVA nu a fost achitată la buget, mărfurilor importate pentru care a fost prelungit termenul de plată
TVA.
 Creanţele curente privind asigurările includ datorii ale companiilor de asigurări și ale organelor de asigurări sociale și medicale.
 Alte creanțe curente - se referă la creanţele privind ieşirea (vînzare) altor active, cu excepţia produselor şi mărfurilor (necorporale,
corporale, financiare, materiale, OMVSD etc.), privind subvențiile, finanțările și încasarile cu destinație specială, aferente
partenereatului public-privat, precum şi creanţele privind reclamațiile înaintate şi recunoscute.
 LOGO
2.3. Investiții financiare curente

Investiții financiare curente - active sub formă de valori

mobiliare, cote de participație în capitalul social al altor entități
şi alte investiții deținute de entitate (ce nu depășesc 12 luni de
la data raportării) în scopul exercitării controlului, obținerii
veniturilor sau altor beneficii economice.
Investițiile financiare se contabilizează în cadrul
următoarelor grupe: Acestea cuprind:
 Investițiile financiare curente în părți neafiliate
 Investiții financiare curente în părți afiliate.
 LOGO
2.4. Numerarul

Numerarul reprezintă valori economice care îmbracă formă sau

îndeplinesc funcția de bani şi se pot regăsi ca mijloacele bănești în
monedă națională şi valută străină. Cea mai mare parte a
decontărilor realizate de entități se derulează prin intermediul
băncilor prin conturile curente.
Astfel, numerarul include:
 Casa
 Conturi curente în monedă națională
 Conturi curente în valută străină
 Alte conturi bancare
 Transferuri de numerar în expediție
 Documente bănești
 Niciun
Element contabil Materiale OMVSD Produse Mărfuri răspuns
LOGO
corect
Semifabricate din producția
proprie
Piese de schimb
Sticle în care se toarnă vinul
Echipament de lucru
Anvelope procurate separat de
autoturism
Bunuri procurate în vederea
revânzării
Produse transmise spre vânzare
magazinelor proprii
Calculator de mână
Bunuri imobiliare deținute
pentru vânzare
Sumele datorate de către
angajații entității
Echipament de protecție
Produse secundare
Filtre pentru ulei
Benzină
 Creanțe Avansuri Creanțe ale Creanțe ale Alte creanțe
Element contabil
comerciale acordate bugetului personalului curente
LOGO
Plata în avans a impozitului
privind activitatea de
întreprinzător
Sume neîncasate pentru
produsele vândute
Bani acordați în contul
salariului
Bani acordați furnizorilor
Sume neîncasate pentru
servicii de locațiune
Dividende anunțate, dar
neîncasate
Reclamații recunoscute de
încasat
Sume neîncasate pentru
prejudiciul material
Sume acordate pentru
procurarea stocurilor
Sume neîncasate pentru MF
vândute
Sumele datorate de către
angajații entității
 3
Pasivele: clasificarea și caracteristica
Pasivele: clasificarea și caracteristica
Pasivul patrimonial arată modul de finanțare a
bunurilor economice şi gradul de exigibilitate a
surselor de finanțare.
Pasivele sunt definite prin prisma surselor de finanțare
ale elementelor de activ, care nu-și schimbă volumul și
structura în mod independent, ci sunt condiționate de
mișcările și transformările elementelor de activ.
Componența, modul general de clasificare a
elementelor de pasiv, recunoașterea și evaluarea
acestora sunt reglementate de prevederile SNC
,,Capital propriu și datorii”, SNC ,,Prezentarea
situațiilor financiare”, SNC ,,Părți afiliate și contracte
de societate civilă”, SNC ,,Costurile îndatorării”.
 Pasivele: clasificarea și caracteristica
În vederea procurării bunurilor economice, o entitate folosește:
DREPTURI+DATORII = PASIVE
Capital Propriu +Datorii = PASIV

Finanțarea proprie
CAPITALUL PROPRIU (făcută de proprietar, ce-şi aduce
contribuția personală)

Finanțarea străină
(asigurată de terțe persoane: credite
DATORII bancare, achitarea ulterioară pentru
bunurilor procurate și serviciile
primite
 Componența pasivelor
Conținutul pasivelor se stabilește pe baza a două criterii:
• Modul de finanțare a bunurilor economice:
 capital propriu;
 datorii.
• Gradul de exigibilitate:
 datorii pe termen lung;
 datorii curente.

Capital Datorii pe Datorii

propriu termen lung curente
 Capital Propriu
CAPITALUL PROPRIU exprimă finanțarea proprie a bunurilor
economice aflate în circuitul patrimonial al entității, reprezentând
mărimea rămasă în activele entității după scăderea datoriilor.
Capital propriu = Active – Datorii

Normele contabile din RM prevăd următoarele componente ale capitalului

propriu:
capitalul social și neînregistrat;
primele de capital;
rezervele;
profitul (pierderea);
rezervele din reevaluare;
alte elemente ale capitalului propriu.
Capital social și neînregistrat

Capitalul social și neînregistrat se contabilizează în

cadrul următoarelor elemente:
 Capital social
 Capital nevărsat
 Capital neînregistrat
 Capital retras
 Patrimoniul primit de la stat cu drept de
proprietate
 Capital social și neînregistrat
31 Capitalul social reprezintă suma aporturilor bănești şi nebăneşti alocate de către fondatori/acţionari la crearea
entității în contul achitării acțiunilor pentru asigurarea activității statutare a acesteia. Modul de formare a capitalului
social este reglementat de actele legislative ale RM şi actele de constituire a societății (contractul de constituire şi
statutul). De exemplu: capitalul social al SA trebuie să constituie nu mai puțin de 20 mii lei, iar mărimea capitalului
social al unei SRL create rămâne la discreția fondatorilor.
Capitalul nevărsat reprezintă datoriile fondatorilor privind alocările în capitalul social. La data înregistrării de stat a
entității se contabilizează majorarea concomitentă a capitalului nevărsat şi a capitalului social (în societățile pe acțiuni –
a capitalului neînregistrat).
Capital neînregistrat - aporturile aferente majorării capitalului social primite până la înregistrarea de stat a
modificărilor introduse în actele de constituire ale entității (acțiunile neînregistrate la Comisia Națională a Pieței
Financiare). După înregistrarea de stat a acțiunilor plasate la înființarea societății pe acțiuni, valoarea nominală (fixată)
a acestora se contabilizează ca diminuare a capitalului neînregistrat şi majorare a capitalului social.
Patrimoniul primit de la stat cu drept de proprietate apare la autoritățile şi instituțiile publice la autogestiune.
Primirea acestui patrimoniu se contabilizează în mărimea stabilită în actele de constituire şi/sau în alte documente
prevăzute de legislație ca majorare a activelor şi a patrimoniului primit de la stat cu drept de proprietate (pct. 171 din
SNC). Ieșirea (diminuarea) patrimoniului primit de la stat se contabilizează ca diminuare concomitentă a patrimoniului
primit de la stat cu drept de proprietate şi a activelor (pct. 172 din SNC).
Capitalul retras reprezintă valoarea acțiunilor proprii răscumpărate de la acționari, precum şi valoarea cotelor de
participație, răscumpărate de la asociații săi. Părțile sociale proprii retrase (achiziționate, răscumpărate sau dobândite de
entitate de la deținătorii sau succesorii acestora) se contabilizează la valoarea efectivă de retragere (achiziționare,
răscumpărare sau dobândire) ca majorare a capitalului retras concomitent cu diminuarea activelor care au servit drept
sursa de plată sau majorarea datoriilor față de proprietari în cazul achitării ulterioare. La anularea sau înstrăinarea
părților sociale retrase, diferențele favorabile dintre valoarea efectivă de retragere şi valoarea nominală (fixată) sau de
înstrăinare a acestora se înregistrează ca Prime de capital, iar diferențele nefavorabile se decontează la Profitul
nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenți.
Primele de capital

317
Prime de capital reprezintă excedentul (diferențele favorabile) dintre:

 valoarea efectivă şi valoarea nominală a părților sociale depuse în

capitalul social;
 valoarea nominală sau de înstrăinare şi valoarea de retragere a părților
sociale proprii răscumpărate şi ulterior anulate sau înstrăinate;
 valoarea nominală a obligațiunilor şi valoarea nominală a acțiunilor în
care acestea au fost convertite.
 Rezerve
32 Rezerve sunt sumele alocate de entitate pentru compensarea anumitor
cheltuieli sau pierderi legate de activitatea economico-financiară.
Caracteristica de bază a rezervelor este aceea că ele se constituie în raport cu
cotele stabilite din profitul net.
Structural rezervele se divizează în:
 Capital de rezervă - rezervele, care se constituie la entitate în baza legislației
şi actelor normative în vigoare. De exemplu: SA sau SRL sunt obligate să
creeze pe seama profitului net rezerve, ce trebuie să constituie cel puțin 10%
din capitalul social, fondurile de investiții sunt obligate să formeze un fond
special de asigurare a investițiilor în proporție de 30 % din capitalul social
inițial etc.;
 Rezerve statutare - rezervele a căror formare, scop şi mărime sunt prevăzute
în statutul sau contractul de constituire a societății. De exemplu rezerve
pentru dezvoltarea socială şi a producției întreprinderii, pentru stimularea
materială a lucrătorilor etc.;
 Alte rezerve - rezerve, care se formează în baza deciziei adunării generale a
acționarilor / fondatorilor.
 Profitul (pierderea)
33 Profit nerepartizat/pierdere neacoperită reprezintă rezultatul financiar al activității întreprinderii
după impozitare. Pierdere neacoperită - apare în cazul când cheltuielile sunt mai mari ca veniturile.
În contabilitate se evidențiază:
 Corecții ale rezultatelor anilor precedenți reprezintă profitul (pierderea) apărut în urma erorilor contabile
comise la înregistrarea elementelor contabile în anii precedenți, dar depistate şi corectate în perioada de
gestiune. Aceste corecții se contabilizează în conformitate cu SNC ,,Politici contabile, modificări ale
estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”. La reformarea bilanțului corecțiile rezultatelor
anilor precedenți se decontează la profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenți.
 Profit nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenți – o parte din capitalul propriu care nu a
fost utilizată sau repartizată între proprietarii entității sub formă de dividende sau venituri din participaţii.
 Profitul net al perioadei de gestiune este rezultatul financiar obținut în perioada curentă după impozitare
la 31 decembrie, ca diferența dintre veniturile şi cheltuielile curente ale entității recunoscute în perioada
de gestiune curentă.
Profitul utilizat al perioadei de gestiune reprezintă profitul anului de gestiune utilizat pe parcursul
perioadei curente până la impozitare. Profitul utilizat al perioadei de gestiune conform deciziei organului
de conducere împuternicit al entităţii se contabilizează ca majorare concomitentă a profitului utilizat şi a
datoriilor sau elementelor capitalului propriu ale entităţii. La reformarea bilanţului profitul utilizat al
perioadei de gestiune se decontează la diminuarea (majorarea) profitului net (pierderii nete) al perioadei
de gestiune curente.
Rezerve din reevaluare
343 Evaluarea ulterioară a imobilizărilor
corporale poate fi efectuată în baza modelului
reevaluării. Acest model se aplică tuturor
obiectelor clasei de imobilizări din care face
parte obiectul reevaluat. În acest context,
imobilizările se evaluează la valoarea
reevaluată, care reprezintă valoarea justă la data
reevaluării diminuată cu suma amortizării şi
pierderilor din depreciere cumulate. Diferențele
din reevaluare se determină pe fiecare obiect de
imobilizări reevaluat şi se contabilizează în
funcție de efectul acestora asupra valorii
contabile a obiectului. Surplusul de reevaluare
stabilit în urma reevaluării imobilizărilor
corporale se recunoaște în componența
capitalului propriu ca Rezerve din reevaluare.
34
Alte elemente ale capitalului propriu
Alte elemente de capital propriu includ orice elemente ale acestuia, care n-au fost incluse în capitalul social, în
primele de capital, în rezerve, sau în profit (pierdere) sau în rezervele din reevaluare.
Fonduri - reprezintă aporturile inițiale ale fondatorilor fundațiilor, fondurile de active imobilizate și autofinanțare. Modul de
constituire, utilizare şi contabilizare a fondurilor este reglementat de Indicațiile metodice privind particularitățile contabilității în
ONG.
La entitățile cu proprietate publică, ca alte elemente de capital propriu pot fi înregistrate subvențiile aferente activelor primite
de la autoritățile administrației publice. Acestea decontează (după îndeplinirea condițiilor contractuale) subvențiile aferente
activelor primite de la Guvern şi alte autorități ale administrației publice, înregistrate inițial ca datorii (venituri anticipate), la
majorarea altor elemente de capital propriu. Decontarea acestor subvenții se înregistrează ca diminuare a altor elemente de capital
propriu şi, respectiv, ca majorare a capitalului social şi/sau a veniturilor curente. Subvenții reprezintă asistența acordată de Guvern,
alte autorități ale administrației publice, instituții şi organizații naționale şi internaționale sub forma unor transferuri de resurse cu
condiţia respectării de către entitate a anumitor cerinţe. De exemplu: preţul real unitar de vânzare al pâinii este 5 lei, iar SA
“Franzeluța” vinde cu 4 lei, deoarece 1 leu din preţul de vânzare al pâinii este compensat de bugetul de stat. Decontarea
subvențiilor aferente activelor primite de la instituțiile şi organizaţiile naţionale şi internaţionale se contabilizează astfel:
subvențiile aferente activelor amortizabile recunoscute pînă la transmiterea în exploatare a acestora se decontează la venituri
curente pe parcursul perioadelor de utilizare a acestora şi în proporţia amortizării aferente activelor intrate pe seama subvenţiilor.
Subvenţiile aferente activelor neamortizabile se decontează la venituri curente în perioadele în care au fost efectiv suportate
cheltuielile aferente obligaţiilor impuse de acordarea subvenţiilor (de exemplu, acordarea subvenţiei sub formă de teren poate fi
legată de construirea unei clădiri, în acest caz subvenţia se va recunoaşte ca venituri curente pe parcursul duratei de utilizare a
clădirii). Iar subvenţiile aferente veniturilor se contabilizează astfel:
1) subvenţiile destinate compensării costurilor/cheltuielilor deja suportate se decontează integral la venituri curente în perioada
în care subvenţiile au fost primite;
2) subvenţiile destinate compensării costurilor/cheltuielilor perioadelor curente sau viitoare se decontează la venituri curente în
perioadele în care costurile/cheltuielile au fost efectiv suportate;
3) subvenţiile destinate reducerii datoriilor faţă de stat şi/sau alţi creditori se decontează la venituri curente în perioada în care
subvenţiile au fost primite.
Datorii
Datoriile reprezintă obligații actuale ale entității
ce decurg din fapte economice anterioare și prin
stingerea (decontarea) cărora se așteaptă să
rezulte o ieșire (diminuare) de resurse care
încorporează beneficii economice.
Persoanele fizice şi juridice față de care
entitatea are obligații sunt numite creditori.

Datoriile se înregistrează în urma tranzacțiilor

sau evenimentelor anterioare, care rezultă din
contractele încheiate sau din cerințele
legislației în vigoare (de exemplu, procurarea
mărfurilor și serviciilor cu achitare ulterioară,
primirea creditelor bancare, calcularea
impozitelor etc.).
 CLASIFICAREA DATORIILOR
(Exigibilitatea)

DATORII PE TERMEN LUNG

• Datorii financiare pe termen lung
• Alte datorii pe termen lung

DATORII CURENTE
• Datorii financiare curente
• Datorii comerciale curente
• Datorii calculate curente
• Alte datorii curente
 Datorii pe termen lung
Datoria se consideră pe termen lung atunci când ea urmează a fi stinsă în termen de peste 12 luni de la data
raportării.
IV. Datoriile pe termen lung se disting în:
4.1. Datoriile financiare pe termen lung, care includ:
 Creditelor bancare pe termen lung
 Împrumuturilor pe termen lung
Acestea sunt primite pe un termen stabilit şi pentru o anumită plată (dobândă) sau gratuit. În cadrul împrumuturilor
pe termen lung şi scurt se evidențiază împrumuturile din emisiunea de obligațiuni, inclusiv împrumuturile din
emisiunea de obligațiuni convertibile şi alte împrumuturi. Datoriile aferente dobânzilor se recunosc pe măsura
calculării lor conform condițiilor contractuale şi se înregistrează ca majorare a cheltuielilor curente sau a valorii
activelor cu ciclu lung de producție şi majorare a datoriilor în conformitate cu SNC “Costurile îndatorării”.
4.2 Alte datorii pe termen lung includ:
 Datorii comerciale pe termen lung reprezintă datoriile entității față de furnizorii din țară și străinătate pentru
valorile materiale procurate şi serviciile primite, precum și locatori privind bunurile primite în leasing.
 Datorii față de părțile afiliate pe termen lung exprimă datoriilor aferente intereselor de participare.
 Avansuri primite pe termen lung – mijloace bănești primite de la cumpărători pentru bunurile care vor fi
procurate efectiv de către ei mai târziu (peste un an).
 Venituri anticipate pe termen lung - este suma încasărilor de numerar în perioada curentă, dar care se referă la
perioade viitoare.
 Finanțări şi încasări cu destinație specială pe termen lung – este suma donațiilor sub formă de numerar sau
active imobilizate sau circulante, de regulă, de întreprinderile de stat sau organizațiile nonguvernamentale (ONG)
de la diferite fonduri sau companii.
 Provizioane
Datorii pe termen lung
Provizioane reprezintă datorii cu exigibilitate sau valoare incertă. Componența
poate fi:
a) Provizioanele pentru beneficiile angajaților se constituie pentru datoriile
entității față de personal privind concediile de odihnă, pensiile,
recompensele pentru rezultatele activității anuale şi alte plăți rezultate din
contractele colective şi individuale de muncă.
b) Provizioanele pentru garanții acordate cumpărătorilor/clienţilor se
constituie pentru acoperirea cheltuielilor de reparații şi deservirii în cursul
perioadei de garanție a bunurilor vândute, pentru returnările şi reducerile de
preț la bunurile vândute şi pentru alte garanții care rezultă din contractele
încheiate cu cumpărătorii/clienţii.
c) Provizioanele pentru impozite se constituie pentru diferențele de impozite
rezultate din controalele inițiate şi nefinisate; impozite pentru care entitatea
are deschise procese în instanțele judecătorești, precum şi în alte situații
care pot genera datorii aferente impozitelor şi taxelor, inclusiv majorări de
întârziere (penalități) şi amenzi.
d) Alte provizioane se constituie pentru acoperirea cheltuielilor legate de
litigii, de protecția mediului, de ieșirea imobilizărilor corporale, de
restructurarea entității şi în alte scopuri stabilite de legislație şi/sau de
conducerea entității.
Datorii curente
V. DATORIA se consideră CURENTĂ atunci când ea
urmează a fi stinsă în termen de 12 luni de la data raportării.
Componența datoriilor curente este:
5.1 Datorii financiare curente reprezintă datoriile entității fată
de băncile comerciale, persoanele fizice și juridice, părțile
neafiliate şi afiliate, personalul entității pentru:
 Credite bancare pe termen scurt (în monedă națională şi
valută străină)
 Împrumuturi pe termen scurt, precum şi celea din emisiunea
de obligațiuni, care au termen de achitare mai mic de un an;
5.2 Datorii comerciale curente sânt datoriile entității față de
furnizori pentru valorile materiale procurate şi achitate mai
târziu și cuprind:
 Datorii comerciale curente (față de părțile neafiliate)
 Datorii curente față de părțile afiliate
 Avansuri primite curente.
 Datorii curente
5.3 Datorii calculate curente includ:
 Datoriile față de personal privind retribuirea muncii – includ datoriile entității față de personal privind salariile
calculate, dar neachitate.
 Datoriile față de personal privind alte operațiuni – apar în cazul în care entitatea are datorii față de personal privind
bunurile procurate, de aceștia, din mijloace bănești proprii sau în cazul în care titularii de avans pleacă în deplasare fără
acordarea avansului.
 Datoriile privind asigurările sociale şi medicale - sunt datoriile entității față de:
 Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS), ce includ contribuții individuale de asigurări sociale (în continuare CIAS)
reținute din salariul angajaților – 4,5 % (fondul de pensii) şi contribuții de asigurări sociale (în continuare CAS) calculate
la salariile angajaților – 18 %.
 Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM), ce includ prime de asigurări obligatorii de asistență medicală
(în continuare PAM) reținute din salariu - 4,5 % şi prime de asigurări obligatorii de asistență medicală calculate de
patron la fondul de salariu - 6 %.
 Datorii față de buget, includ datoriile entității față de buget privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător şi
profesională, impozit pe venit reținut la sursa de plată, TVA, accize etc. Tot aici, sunt incluse datorii față de buget privind
sancțiunile.
 Venituri anticipate curente este suma încasărilor de numerar în perioada curentă, dar care se referă la perioada viitoare.
 Datorii față de proprietari – reprezintă datoriile întreprinderii față de fondatori privind dividendele calculate, dar
neachitate.
 Finanțări şi încasări cu destinație specială curente – este suma donațiilor sub formă de mijloace bănești, active
imobilizate sau circulante primite, de regulă, de întreprinderile de stat sau organizaţiile necomerciale (ONG) de la
diferite fonduri sau companii (granturi).
 Provizioane curente – o sursă a cheltuielilor sau costului produsului la moment, dar care vor apărea efectiv în perioadele
viitoare: Provizioanele pentru beneficiile angajaților, Provizioanele pentru garanții acordate cumpărătorilor/clienţilor,
Provizioanele pentru impozite, Alte provizioane.
 Datorii curente
5.4 Alte datorii curente reprezintă:
 Datorii preliminate - datoriile mărime cărora a fost evaluată în prealabil, iar scadență va
fi stabilită în perioadele de gestiune următoare. De exemplu, primele de asigurări
medicale ale salariaților (4,5 %) se calculează odată cu calcularea salariului la sfârșitul
lunii, reprezentând o datorie preliminată față de organele de asigurări medicale,
deoarece scadența lor este stabilită de legislație şi are loc odată cu reținerea din salariul
achitat, de regulă, la începutul lunii următoare.
 Datorii privind asigurarea bunurilor şi a persoanelor reprezintă datoriile entității față de
companii de asigurări privind asigurarea bunurilor şi a persoanelor.
 Datorii curente privind bunurile primite în gestiunea economică apar în cazul primirii
bunurilor de la alte entități (fondatori, organele administrației publice) în gestiune
temporară. Datoriile privind bunurile primite în gestiune economică se diminuează la
returnarea activelor sau la recuperarea valorii acestora prin numerar sau altă formă de
compensare.
 Alte datorii curente sunt datoriile entității privind sancțiunile comerciale, datoriile faţă de
persoane fizice pentru bunuri achiziționate etc.
 4
Noțiuni privind costurile, cheltuielile,
veniturile și rezultatele financiare
 Ciclul Economic

Bunuri economice = Drepturi + Datorii

Active Pasive
Procurarea bunurilor
Livrarea bunurilor – determinarea
– recunoașterea costului de intrare
costului vânzărilor, PROCESE
ECONOMICE
venitului din Producerea bunurilor
vânzări - determinarea
costului de producție
Se generează costuri

Se generează Se determină REZULTATUL FINANCIAR

cheltuieli și venituri (profit sau pierdere)
Rezultat financiar = Venituri - Cheltuieli
Noțiuni privind costurile de producție
Costurile de producție reprezintă resursele
exprimate valoric şi consumate pentru
fabricarea produselor sau prestarea serviciilor.
Particularitățile costurilor sunt:
 Costurile de producție țin nemijlocit de
procesul de producție;
 Costurile de producție se includ în costul
stocurilor fabricate (produse finite,
producție în curs de execuție);
 Costurile de producție se reflectă în
capitolul „Active circulante” al bilanțului
(ca produse finite şi producție în curs de
execuție) și nu se iau în calcul la
determinarea rezultatului financiar.
 Noțiuni privind costurile de producție
După modul de includere în costul de producție, costurile se clasifică în: directe şi
indirecte.
 Costuri directe reprezintă costurile legate nemijlocit de procesul de producție
care pot fi identificate şi atribuite unui anumit tip de produs în momentul
efectuării lor, fără a fi necesare unele calcule suplimentare (adică, nemijlocit pe
baza datelor din documentele primare). În categoria costurilor directe se includ:
costurile materiale (directe şi repartizabile) și costurile cu personalul (directe şi
repartizabile).
 Costurile indirecte de producție cuprind costurile aferente gestiunii şi deservirii
subdiviziunilor (secțiilor) de producție, ce țin de fabricarea concomitentă a mai
multor produse/prestarea serviciilor. Ele nu se identifică din momentul efectuării
lor pe produse, lucrări sau servicii, ci numai la nivelul unui centru de colectare
(de regulă, secția), iar pentru a fi atribuite unui tip de produs sunt necesare
efectuarea unor calcule suplimentare. Astfel, la sfârșit de lună, costurile indirecte
de producție se includ în costul produselor/serviciilor prin repartizare, conform
modului stabilit în politicile contabile ale entității.
 Noțiuni privind costurile de producție
Costuri directe materiale
La entitățile de producție costurile materiale directe cuprind valoarea materiilor prime şi materialelor de bază
utilizate în procesul de producție, şi anume:
 materii prime şi materiale, care constituie baza producției fabricate (de exemplu: sfecla de zahăr utilizată
la fabricarea zahărului);
 articole accesorii (piese de completare) şi semifabricate supuse asamblării sau prelucrării suplimentare la
entitatea respectivă (de exemplu: firele utilizate în industria textilă);
 valoarea serviciilor cu caracter de producție prestate de terți (de exemplu: valoarea testelor de laborator
privind testarea calității cărnii la combinatele de mezeluri);
 combustibilul de toate tipurile (solid, lichid şi gazos) consumat în scopuri tehnologice (de ex: păcura
utilizată la fabricarea energiei electrice);
 energia de toate tipurile (electrică, termică, aer comprimat, frig, etc.) consumată în scopuri tehnologice
(de exemplu: energia electrică utilizată pentru fierberea conținutului borcanelor sau apa utilizată pentru
spălarea fructelor, pregătirea siropurilor la fabricile de conserve; frigul utilizat la prelucrarea
strugurilor sau aerul comprimat utilizat la fixarea dopurilor sticlelor la combinatele vinicole etc.).
Costurile materiale repartizabile țin de fabricarea produselor cuplate şi pot fi atribuite unui anumit obiect de
calculație prin repartizare. Ele apar la prelucrarea complexă a materialelor, în cazul în care, dintr-un tip de
material, se fabrică concomitent mai multe tipuri de produse cuplate (de exemplu, la producerea smântânii
din lapte integral, se obține simultan și lapte degresat; la producerea mobilei din croirea laminatului PAL se
poate obține produse cu diferite dimensiuni (dulapuri, mese, scaune)). Aceste costuri se atribuie produselor
cuplate proporțional normelor de consum al materialelor, volumului produselor fabricate (în expresie
cantitativă sau convențional-cantitativă) sau altei baze stabilite în politicile contabile ale entității.
Noțiuni privind costurile de producție
Costuri directe cu personalul
În costurile directe cu personalul a entității de
producție se includ toate tipurile de remunerări a
muncii prestate de către muncitorii încadrați în
activitatea de bază a entității (de ex: retribuțiile
lemnarilor la fabricile de mobilă) şi contribuțiile
pentru asigurările sociale şi primele pentru asistență
medicală obligatorie aferente salariului calculat
muncitorilor de bază.
De exemplu, la o brutărie se vor recunoaște ca
directe următoarele costuri: consumul de făină,
apă, drojdie, sare; salariile brutarilor; contribuțiile
pentru asigurările sociale şi asistență medicală
obligatorie calculate la salariile brutarilor etc.
Costurile cu personalul repartizabile sunt acelea,
care se includ în costul produselor/serviciilor
proporțional salariilor tarifare (normative),
retribuțiilor calculate în acord sau pe alte baze
stabilite în politicile contabile ale entității.
Noțiuni privind costurile de producție
Costuri indirecte În categoria costurilor indirecte de producție
se includ:
 amortizarea şi costuri privind repararea şi
întreținerea (energie electrică, materiale
etc.) mijloacelor fixe utilizate în producție;
 amortizarea imobilizărilor necorporale
utilizate în producție;
 întreținerea personalului administrativ şi
de deservire al subdiviziunilor de
producție;
 protecția muncii şi tehnica securității a
subdiviziunilor de producție;
 întreținerea pazei şi cheltuieli privind
asigurarea securității anti incendiare din
secțiile de producție;
 costuri cu deplasările personalului de
producție etc.
Noțiuni privind costurile de producție
• Contabilitatea costurilor de producție se ține separat
pe activitățile de bază și cele auxiliare. Costurile de
producție ale activității de bază prezumă costurile ce țin
de fabricația produselor și/sau prestarea serviciilor ce
constituie scopul activității entității. Ele se
contabilizează la contul de calculație - 811 ,,Activități
de bază”.
• Costurile de producție ale activității auxiliare reprezintă
costurile legate de: producerea ambalajelor; furnizarea
diferitelor tipuri de energie (de exemplu, energiei
electrice, termice, aerului comprimat, frigului, apei);
deservirea cu transport; reparația mijloacelor fixe;
fabricația instrumentelor, echipamentelor speciale,
pieselor de schimb etc., fabricația altor produse sau
prestarea altor servicii cu caracter auxiliar pentru
necesitățile interne ale entității și/sau destinate livrării
terților. Ele se contabilizează la contul de calculație -
contul 812 ,,Activități auxiliare”.
Noțiuni privind cheltuielile
Cheltuielile reprezintă diminuări ale
avantajelor economice înregistrate în
perioada de raportare curentă sub formă
de ieșiri sau reduceri ale valorii activelor
ori de creșteri ale datoriilor şi care
generează o reducere a capitalurilor
proprii (rezultatului financiar), altele decât
cele rezultate din distribuirea acestuia
către proprietari.
Spre deosebire de costuri, cheltuielile nu
se includ în costul produselor (serviciilor),
se reflectă în Situația de profit şi pierdere
şi se scad din venitul la calcularea
profitului (pierderii) perioadei de
gestiune.
 Noțiuni privind cheltuielile
.

Transformările şi mișcările
complexe ale patrimoniului
sunt generate de faptele
economice. În funcție de
caracterul ordinar, obișnuit şi
repetitiv, faptele economice se
pot grupă în așa numite
activități: activitate
operațională şi alte activități
 Noțiuni privind cheltuielile
Cheltuieli ale activității operaționale cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea activității de bază a entității:
 Costul vânzărilor reprezintă costuri raportate la cheltuieli ca rezultat al comercializării bunurilor
(valoarea contabilă/costul efectiv al produselor finite şi mărfurilor vândute) și prestării serviciilor sau lucrărilor
executate, costuri aferente contractelor de construcție, de leasing, precum și costul altor genuri aferente
activității de bază a entității;
 Cheltuieli de distribuire sunt cheltuieli aferente promovării şi comercializării produselor finite,
mărfurilor, serviciilor, și anume: cheltuielile privind operațiunile de marketing, pentru ambalaje şi
împachetarea produselor şi mărfurilor, cheltuielile de transport aferente desfacerii, cheltuielile pentru
reclamă, reparațiile cu termen de garanție a produselor şi mărfurilor vândute, cheltuielile privind retribuirea
muncii salariaților de la entitățile de comerț, etc.
 Cheltuieli administrative cuprind cheltuielile aferente organizării, deservirii şi gestionării entității în
ansamblu. Acestea sunt cheltuielile privind amortizarea, reparația şi întreținerea mijloacelor fixe cu destinație
generală gospodărească, amortizarea imobilizărilor necorporale cu destinație generală gospodărească,
întreținerea personalului administrativ şi de conducere, impozite, taxele şi plățile virate în buget (cu excepția
impozitului pe venit), cheltuielile cu scopuri de binefacere şi sponsorizare, pentru protecția muncii; etc.
 Alte cheltuieli din activitatea operațională includ cheltuielile legate desfășurarea activității
operaționale a entității, dar care nu pot fi atribuite la costul vânzărilor, la cheltuielile de distribuire sau la
cheltuieli administrative, şi anume: sumele cheltuielilor privind vânzarea altor active circulante, cheltuieli
privind sancțiunile sub forma de amenzi, penalități, despăgubiri, lipsurile şi pierderile din deteriorarea
valorilor activelor imobilizate şi circulante, cheltuieli privind creanțele compromise, cu excepția celor
comerciale, cheltuielile aferente produselor rebutate etc.
 Noțiuni privind cheltuielile
Cheltuieli ale altor activități cuprind cheltuielile condiționate de ieșirea şi deprecierea activelor
imobilizate, ajustările de valoare a investițiilor financiare, de tranzacțiile de natură financiară şi de
evenimentele extraordinare ale entității. Acestea cuprind:
 Cheltuielile cu active imobilizate care reprezintă cheltuielile aferente ieșirii şi deprecierii
activelor imobilizate şi cuprind cheltuielile aferente ieșirii (cu excepția lipsurilor constatate la
inventariere) imobilizărilor necorporale, imobilizărilor corporale, activelor biologice
imobilizate, imobilizărilor financiare, deprecierii activelor imobilizate, decontării fondului
comercial pozitiv, cheltuieli privind provizioanele aferente activelor imobilizate etc.
 Cheltuieli financiare sunt cheltuieli şi pierderi care rezultă din operațiuni ce țin de activitatea
financiară a entității şi anume: cheltuieli privind redevențele; cheltuieli aferente emisiunii
acțiunilor proprii şi efectuării operațiunilor cu acestea; valoarea contabilă a activelor
imobilizate şi circulante transmise cu titlu gratuit; cheltuieli privind dobânzile (cu excepția
costurilor privind dobânzile aferente contractelor de leasing la locatar şi contractele de micro
finanțare, care se reflectă în componența veniturilor din vânzări; cheltuieli aferente ajustărilor
de valoare privind investițiile financiare pe termen lung şi curente; cheltuieli aferente ieșirii
investițiilor financiare; cheltuieli aferente diferențelor de curs valutar şi de sumă; alte cheltuieli
financiare.
 Cheltuieli excepționale reprezintă cheltuieli efectuate în urma unor evenimente atipice care nu
se manifestă permanent sau cu o anumită regularitate. Acestea cuprind pierderi rezultate din
calamități naturale, în urma accidentelor, perturbări politice, modificarea legislației țării.
Noțiuni privind cheltuielile
Cheltuieli privind impozitul pe
venit/profit reprezintă suma totală a
cheltuielilor privind impozitul pe
venitul impozabil şi cel din activitatea
operaţională, contabilizat la calcularea
profitului (pierderii) net al perioadei de
gestiune.
Se determină prin aplicarea la suma
profitului impozabil a cotei impozitului
stabilită în Codul fiscal pentru perioada
fiscală respectivă. Profitul impozabil
se determină în conformitate cu
regulile stabilite de legislația fiscală (se
determină în rapoarte fiscale).
Noțiuni privind veniturile
Veniturile constituie creșteri ale
beneficiilor economice înregistrate în
cursul perioadei de gestiune, sub forma
intrărilor de active sau majorării valorii
acestora, sau a diminuării datoriilor care
au drept rezultat creșteri ale capitalului
propriu cu excepția celor legate de
contribuțiile proprietarilor.
În funcție de caracterul ordinar,
obișnuit şi repetitiv, veniturile generate
de faptele economice se pot grupă în
venituri din activitate operațională
venituri din alte activități.
Noțiuni privind veniturile
Noțiuni privind veniturile

Veniturile din activitatea operațională cuprind sumele rezultate din

activitatea de bază a entității. Acestea cuprind:
Venituri din vânzări - încasări din vânzarea produselor, mărfurilor,
prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, veniturile aferente contractelor
de construcție, de leasing și alte venituri aferente genurilor principale de
activitate;
Alte venituri din activitatea operațională cuprind sumele rezultate din
ieșirea (vânzarea, schimbul) altor active circulante (cu excepția
produselor finite şi mărfurilor), venituri din sancțiuni sub formă de
amenzi, penalități şi despăgubiri, din recuperarea prejudiciilor materiale,
venituri din plusurile de active imobilizate și circulante constatate la
inventariere, venituri din decontarea datoriilor cu termen de prescripție
expirat, venituri din ajustările privind deprecierea activelor circulante,
venituri aferente diferențelor favorabile dintre cursul oficial al BNM și
cursul de cumpărare-vânzare a valutei etc.;
Noțiuni privind veniturile

Venituri din alte activități cuprind sumele primite sau de primit din alte
feluri de activități ale entității. Acestea cuprind:
 Venituri din operațiuni cu active imobilizate includ încasările din
vânzarea imobilizărilor necorporale şi corporale, activelor biologice
imobilizate, imobilizărilor financiare, investițiilor imobiliare; din
decontarea fondului comercial negativ etc.;
 Venituri financiare cuprind veniturile din interese de participare, din
dobânzi, din ieșirea investițiilor financiare, aferente ajustărilor de
valoare privind investițiile financiare, sub formă de diferențe de curs
valutar şi de sumă etc.;
 Venituri excepționale prezintă sumele primite de la organele de stat,
companiile de asigurări şi alte întreprinderi sub formă de recuperare a
pierderilor rezultate din calamitățile naturale şi alte evenimente
extraordinare.
Noțiuni privind rezultatele financiare
Potrivit reglementărilor actuale,
în sistemul contabil, rezultatul
financiar (profitul sau
pierderea), se stabilește la finele
perioadei de gestiune. În
funcție de natura operațiilor
care le generează, rezultatele
sunt structurate în:
 rezultatul din activitatea
operațională
 rezultatul din alte activități
 rezultatul până la impozitare
 rezultatul net al perioadei de
gestiune
 Noțiuni privind rezultatele financiare
• Dacă total venituri > total costuri și cheltuieli, diferența reprezintă
PROFIT
• Dacă total venituri < total costuri și cheltuieli, diferența reprezintă
PIERDERI
Noțiuni privind rezultatele financiare

În funcție de natura operațiilor care le generează, rezultatele sunt

structurate în:
 Rezultatul din activitatea operațională (total venituri operaționale –
total cheltuieli operaționale).
 Rezultatul din alte activități (total venituri din alte activități – total
cheltuieli din alte activități).
Prin însumarea acestor două tipuri de rezultate, se determină rezultatul până
la impozitare (profitul până la impozitare).
 Rezultatul până la impozitare.
Diminuând din rezultatul până la impozitare cheltuielile privind impozitul
pe venit/profit, se calculează rezultatul net al perioadei de gestiune.
 Rezultatul net al perioadei de gestiune.
Rezultatul net al perioadei de gestiune = Rezultatul până la impozitare - Cheltuielile privind
impozitul pe venit**
**Cheltuielile privind impozitul pe venit = Rezultatul (profit) până la impozitare (VEN 12) x Cota
impozitului (12%) sau
Venitul din activitatea desfășurată*** x Cota impozitului (4%)
 5
Metoda contabilității
Metoda contabilității
Contabilitatea ca disciplină științifică se
caracterizează prin existența unui obiect propriu de
studiu. În scopul realizării acestuia, contabilitatea
folosește o metodă proprie de cercetare.
Prin metoda contabilității se înțelege ansamblul de
principii, procedee şi instrumente cu ajutorul cărora
se realizează evidența, calculul, analiza și controlul
stării şi mișcării patrimoniului.
Astfel, metoda contabilității dezvăluie esența
obiectului, evidențiază modificările intervenite în
patrimoniul întreprinderii, permite de a stabili
structura surselor proprii și atrase, dă posibilitate de a
determina veniturile, cheltuielile și rezultatele
financiare ale întreprinderii precum și o serie de alți
indicatori ce caracterizează situația patrimonială a
întreprinderii.
 Metoda contabilității
Metoda contabilității cuprinde trei categorii de procedee:

Procedeele
metodei
contabilității

Procedee comune Procedee comune Procedee specifice

tuturor disciplinilor disciplinilor metodei
științifice economice contabilitatii
 Metoda contabilității

Procedeele metodei contabilităţii comune tuturor disciplinilor știinţifice

Procedee comune disciplinelor știinţifice

Observația Comparația

Raționamentul Clasificarea

Analiza Sinteza
 Metoda contabilității
 Observaţia este faza iniţială a cercetării în cazul oricărei științe. Numai printr-o observaţie atentă se
pot delimita faptele şi fenomenele pe care, având conținut economic şi fiind evaluabile în bani, le
vom include în obiectul contabilității, adică le putem asocia unui patrimoniu dat, aflat în circuitul
economic sau social. Observaţia se asociază cu cantitatea, calitatea şi valoarea.
 Raționamentul se aplică de metoda contabilității pentru ca pe bază de judecăți logice obținute prin
observare sau documentare asupra elementelor patrimoniale să se stabilească concluzii cu valoare
de generalizări. Raționamentul face posibilă înțelegerea dublei reprezentări a patrimoniului, a
influențelor pe care le produc mișcările de valori asupra bilanțului, a stabilirii corelațiilor în balanța
de verificare, etc.
 Comparația se folosește în metoda contabilității prin punerea în faţă a două elemente sau
structuri aflate în perimetrul său de studiu în vederea fixării unor concluzii. Comparația este de
neconceput în analiza contabilă, în luarea deciziilor, etc. Comparația se face fie între elementele
componente ale patrimoniului, între veniturile şi cheltuielile proprii, fie față de componentele sau
structurile altor unități patrimoniale.
 Clasificarea în contabilitate servește la repartizarea rațională a elementelor patrimoniale, respectiv a
bunurilor economice şi a surselor de formare a acestora. Clasificarea este posibilă în contabilitate
întrucât trăsăturile comune atrag elementele patrimoniale cu una sau mai multe trăsături identice şi le
separă pe cele cu trăsături diferite. În acest fel este folosită împărțirea sistematică pe clase a
elementelor, fenomenelor sau proceselor economice.
 Analiza. Ca procedeu științific de cercetare a unui fenomen, domeniu, spațiu de activitate etc.,
analiza pornește de la studierea aprofundată a fiecărui element în parte observând locul, rolul şi
implicația acesteia în cadrul ansamblului dat. În contabilitate, analiza se aplică în cele mai diferite
situații începând cu înregistrarea zilnică a operațiunilor şi terminând cu întocmirea lucrărilor
periodice.
 Sinteza ca procedeu științific de cercetare asigură trecerea de la particular la general. Prin ea se
realizează generalizarea unor concluzii desprinse în procesul de analiză. Sinteza permite
generalizarea atât la nivel microeconomic cât şi macroeconomic. În ambele cazuri sinteza are ca
scop stabilirea politicilor economice şi financiare de urmat privite din planuri diferite.
Metoda contabilității
Procedeele metodei contabilității comune disciplinilor economice

Procedee comune
disciplinilor economice

Documentația Evaluarea

Calculația Inventarierea
 Metoda contabilității
Documentaţia reprezintă procedeul ce permite consemnarea datelor ce privesc patrimoniul,
în documente. Documentul este un act prin care se adeverește, se constată sau se
preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație. Orice operație
economico-financiară trebuie reflectată într-un document în momentul producerii ei,
pentru că numai astfel este posibilă asigurarea integrității patrimoniului în ansamblu şi pe
elemente componente. Documentul este necesar şi pentru stabilirea răspunderilor, pentru
că acesta, în afara operației în sine, relevă actul decizional, ceea ce implică răspunderea
gestionării prin efectele produse.
Evaluarea este procedeul ce permite exprimare valorică a elementelor patrimoniale şi a
operațiunilor ce privesc elementele patrimoniale. În contabilitate, evaluarea înseamnă
aducerea elementelor componente ale patrimoniului la un numitor comun prin intermediul
aceleași unități de măsură. Evaluarea constă în transformarea unităților naturale în unități
valorice cu ajutorul monedei naționale chiar şi în cazul elementelor patrimoniale exprimate
în unități monetare străine.
Calculația este un ansamblu de operațiuni matematice referitoare la fapte şi fenomene
economice în scopul de a găsi valoarea uneia sau mai multor mărimi de această natură.
Calculația se află în legătură directă cu evaluarea în cazul stabilirii valorii elementelor
patrimoniale rezultate din activitatea proprie.
Inventarierea este acel procedeu prin care se întocmește o listă, un registru sau un
document în care sunt reflectate şi descrise cantitativ şi valoric toate bunurile care se află
într-o întreprindere, instituție, depozit, etc. Inventarierea prezintă cunoașterea faptică a
structurilor patrimoniale, în vederea evaluării patrimoniului dat.
Metoda contabilității
Procedee specifice
Metodei Contabilității

Dubla
Bilanțul
înregistrare

Contul Balanța de
contabil verificare
Metoda contabilității
Bilanţul este un document care reflectă sintetic, în expresie
valorică, în activ, mijloacele economice după componența lor
materială, iar în pasiv aceleași mijloace după sursele lor de
proveniență în cadrul unei unități patrimoniale, la un moment
dat.
Contul este procedeul propriu contabilității prin care elementele
patrimoniale sunt individualizate în cadrul fiecărei unități, fiind
destinat urmăririi apariției şi evoluției acestora pe parcursul
existenței lor, concomitent cu existența patrimoniului. Conturile
reflectă componența patrimoniului şi starea acestuia de-a lungul
fazelor circuitului economic. Totalitatea conturilor utilizate de
către o întreprindere formează sistemul de conturi.
Dubla înregistrare este considerată un procedeu de bază al
metodei contabilității care presupune înregistrarea oricărei
operații economice oricât de simplă este ea, în cel puțin două
conturi, unul care se debitează şi altul care se creditează.
Balanța de verificare asigură verificarea exactității înregistrării
operațiilor economice în conturi, legătura dintre conturile
sintetice şi bilanț, legătura dintre conturile sintetice şi conturile
analitice, precum şi centralizarea datelor contabilității curente.
 LOGO
ÎNTREBĂRI!

87