Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect E 440 Pectina
Proiect E 440 Pectina
Brașov , 2020
Cuprins
Introducere
1.Scurt istoric al pectinei
5. Surse de obținere
6. Observații
7. Utilizări
8. Mecanism de acționare
9. Doze recomandate
10 . Doze recomandate
12. Contraindicații
1
Extracția pectinei din mere
1 Generalități
2. Principiul metodei
3. Reactivi utilizați
4 . Modul de lucru
5 . Interpretarea rezultatelor
6. Mod de calcul
Concluzii
Bibliografie
2
Introducere
Pectina a fost izolată și descrisă pentru prima dată în 1825 de Henri Braconnot , deși acțiunea
pectinei de a face gemuri și marmelade era cunoscută cu mult înainte. Pentru a obține gemuri bine
stabilite din fructe care aveau pectină de calitate slabă sau doar slabă, fructele bogate în pectină sau
extractele lor au fost amestecate în rețetă.
În timpul Revoluției Industriale , producătorii de conserve de fructe s-au orientat către producătorii
de suc de mere pentru a obține tescovină de mere uscată care a fost gătită pentru a extrage pectina. Mai
târziu, în anii 1920 și 1930, au fost construite fabrici care extrageau comercial pectina din tescovină
de mere uscată și mai târziu coaja de citrice în regiunile care produceau suc de mere atât în SUA, cât
și în Europa.
Pectina a fost vândută pentru prima dată sub formă de extract lichid, dar acum este folosită cel
mai adesea ca pulbere uscată, care este mai ușor de depozitat și manipulat decât un lichid.
Pectina se regăsește în mod natural în diverse fructe cum ar fi mere ( 1-1,5 % ) , caise (1 % ) ,
cirese ( 0,4 % ) , portocale ( 0, 5% - 3,5 % ) .
Principalele materii prime pentru producția de pectină sunt cojile uscate de citrice sau tescovină
de mere , ambele subproduse ale producției de suc. Tocul din sfecla de zahăr este, de asemenea, utilizat
într-o mică măsură.
Din aceste materiale, pectina este extrasă prin adăugarea de acid diluat fierbinte la valori de pH
cuprinse între 1,5 - 3,5. Pe parcursul mai multor ore de extracție, protopectina își pierde o parte din
ramificație și lungimea lanțului și intră în soluție. După filtrare, extractul este concentrat în vid și
pectina este apoi precipitată prin adăugarea de etanol sau isopropanol . O tehnică veche de
precipitare
3
a pectinei cu săruri de aluminiu nu mai este utilizată (în afară de alcooli și cationi polivalenți,
pectina precipită și cu proteine și detergenți)
În industria alimentară , există anumite produse ce nu se produc fără prezența acestei substanțe cu
ar fi marmelada , gemurile , jeleurile .
4
Fig 1.2 Gem de caise marca Arovit
5
Figura 1.3 Gelfix Extra 2 în 1
Ingrediente și alergeni Dimensiuni și împachetare
6
Rolul aditivului utilizt
1 Codoificarea pectinei
Pentru a diferenția clasele de aditivi , a fost adoptată o denumire standard a acestora constând
într-un număr denumit număr E utilizat în Europa pentru toți aditivii autorizați . Această schemă de
numerotare a fost adoptată și extinsă de către comisia Codex alimentarius pentru identificarea
internațională a tuturor aditivilor . indiferent dacă acestea sunt aprobate pentru utilizare : E 440
Fiecare aditiv este numeroat cu una , două , trei sau chiar patru cifre . Aceastea arata pe rând
clasa , subclasa și sub sub clasa din care face parte aditivul respective . Pectina face parte din categoria
aditivilor numerotați de la 400 la 499 . Ca și clasa de aditivi aceasta se regaseste în rândul agenților de
îngroșare , stabilizatori și emulgatori . În mod particular , pectin este un emulgator natural .
2 Denumire IUPAC
Pectina se regăsește în acest sisem de denumire a compusilor sub titulatura de acid galacturonic
deoarece acest compus este principala component a pectinei . Aceasta fiind de patru tipuri , poartă
denumiri specific în fucție de compușii prezenți în structură ( sodiu , potasiu , amodiu , anida ce este
un derivate al acidului carboxylic)
7
Majoritatea structii constă într-o substanță homopolimerică parțial cu metil , acid D –
galacturonic , acid rezidual dar există zone negelatinoase sau de alternață care sunt ramnisilul și
Dgalacturon . Secțiunile conțin puncte de ramuri cu majoritatea lanțurilor laerale neutre în special
Larabinoza și D-galactoza .
Pectinele pot conține de asemenea ramnogalacturon unde 2 lanțuri pot conține alte reziduri
cum ar fi D-xiloza , L-fructoza , D – acid gluconic etc
În general pectinele nu deţin structuri exacte. Rezidurile de acid D-galacturonic formează majoritatea
moleculelor în blocuri de regiuni ‘ moi’ şi‘paroase’. Molecula nu adoptă o conformaţie dreaptă în
solutie, dar esteextinsă şi curbată ( în forma de ‘vierme’) cu un grad mare de flexibilitate .
Regiunile ‘ paroase’ ale pectinelor sunt chiar mai felxibile şi pot aveaarabingalactan care atârnă .
Grupările carboxilate tind să extindă structura pectinelor ca rezultat alsarcinilor lor, în caz că
nu interacţionează prin legături bivalente cationice .
Metilizarea acestor grupări carboxilice formează esterii metilici aiacestor acizi care deţin un
spaţiu similar, dar sunt mult mai hidrofobici şi prin urmare au un efect diferit asupra structurii apei
inconjuratoare.Proprietaţile pectinelor depind de gradul de esterificare care este un modnormal de
aproximativ 70 % . Duritatea gelului creşte o data cu creşterea concentraţiei de Ca , dar se reduce o
data cu temperatura si creştereaaciditatii .
Stabilizatori sunt substanțe care , adăugate unui produs alimentar , fac posibilă menținerea stării
fizico-chimice a acestuia ; stabilizatorii includ substanțele care permit menținerea dispersiei omogene
a două sau mai multe substanțe nemiscibile într-un produs alimentar, substanțele care stabilizează,
conservă sau intensifică culoarea existentă a unui produs alimentar, precum și substanțele care măresc
8
capacitatea de legătură a produsului alimentar, inclusiv formarea de legături încrucișate între proteine
permițând legarea bucăților de alimente din alimentele reconstituite .
Pectina se prezintă și comercializează în formă de pulbere alba spre maro , poate fi conținută
în diferite suplimente aliemntare .
Fig 4.1 Pectina sub formă solidă Fig 4.2 Pectina sub formă lichidă
6. Surse de obținere
Potrivit USDA (Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite ) , fructele sunt cele ce
conțin cea mai mare cantitate de 12digest ( toate fructele au în alcătuirea lor cel puțin 5-10% 12igest)
. Dintre fructe , piersicile , merele , portocalele , grapefruit-ul și caisele conțin cele mai mari cantități
de 12igest . De exemplu, o piersică conține 0,910 g digest , în timp ce o ceașcă de felii de măr conține
0,654 g pectină .
9
De obicei , fibrele dietetice care se regăsesc în legume și leguminoase sunt alcătuite în
proporție de 15-20% din pectină . Dintre legume , morcovii sunt cei care conțin una dintre cele mai
mari cantități
de pectină , un morcov mare având 0,576 g de pectină . Roșiile și cartofii sunt de asemeni legume
bogate în digest . O roșie medie conține 0,369 g digest , în timp ce un cartof alb mediu conține
0,639 g . Dintre leguminoase, mazărea conține una dintre cele mai mari concentrații de digest , o
porție de o ceașcă având 0,960 g pectină .
7 . Observații
8. Utilizările E 440
E440 este aprobat pentru utilizare în toate țările lumii . Pectina este folosită foarte mult
în industria alimentară și este utilizată în producția de : - diferite tipuri de bomboane
- produse de cofetărie și umpluturi pentru fructe
- produse din marshmallow și jeleu
- produse lactate
- înghețată și deserturi
- uleiuri și grăsimi pentru gătit
- maioneza, ketchup si sosuri
- marmeladă
- bebelus și alimentație alimentară,
- capsule și cochilii în producția farmaceutică - bezele
9. Mecanism de acțiune
E-440 efectuează următoarele funcții:
- îndepărtează excesul de sare ;
- elimină metalele grele (zinc , mercur , plumb , cobalt , molibden ) ;
- îndepărtează izotopii nocivi ai stronțiului, ytriului, cesiului ;
- previne absorbția de substanțe toxice, xenobiotice, steroizi anabolizanți ;
10
- reduce nivelul de 13igestive1313 ( prin sorbirea grăsimilor , acizilor 13igesti , excreția acestora
din organism ) ;
- favorizează microbiocinoza ( conduce la reproducerea microbilor utili în 13igestive13 uman )
- contribuie la o 13igestive mai bună a alimentelor (prin creșterea vâscozității substanțelor
digerate de organism ) .
Gelul pectic reprezintă un sistem colloidal format din pectină , zahăr si acid care se apropie de
starea solidă , își păstrează forma iar adesea este elastic .
În formarea gelului ,rolul principal îl are pectina,care este un compus macromolecular format
din molecule de acid galacturonic .
În cazul formării gelului pectină – zahăr – acid , zahărul are o acțiune de legare a apei . În
funcție de cantitatea pectinei care se folosește este variabilă și cantitatea de zahăr utilizată . Un alt
factor important este și prezența acidului în soluție . Pentru o gelificare optimă acesta trebuie să aibă
un pH cuprins între 3,1-3,4 .
10 . Doze recomandate
De obicei, cantitatea medie de substanță care intră este de aproximativ 4-5 grame / zi .
11
Pectina curăță organismul de substanțe nocive, fără a perturba echilibrul bacteriologic . Datorită
capacității substanțelor pectinice de a nu se descompune sub acțiunea enzimelor gastrice , precum și
de a interacționa cu ioni din diverse metale , acestea sunt utilizate ca profilactic în caz de intoxicație a
corpului cu metale grele .
Scade colesterolul. Rezultatele studiilor au arătat că participanții care au luat 15 grame de mere
sau pectină citrică cu alimente zilnic timp de patru săptămâni au scăzut nivelul de colesterol „ rău ” cu
7-10% . În experimentele ulterioare, aportul de 6 g de pectină citrică zilnic timp de trei săptămâni a
dus la scăderea LDL cu 6-7% .
Protejează împotriva cancerului de colon . Conform studiilor , o dietă bogată în fibre , cum ar
fi pectina , poate fi cheia pentru prevenirea tumorilor intestinale . Oamenii de știință au studiat efectul
pectinei asupra celulelor canceroase ale colonului uman și au descoperit că inhibă creșterea tumorii .
Cercetătorii au ajuns la concluzia că pectina și substanțele rezultate din descompunerea pectinei pot
proteja împotriva cancerului de colon .
Ajută diabetul. Vestea bună este că consumul de alimente bogate în fibre solubile, cum ar fi
pectina, ajută la normalizarea nivelului glicemiei. Fibra solubilă încetinește digestia și întârzie
circulația intestinului. Acest lucru ajută la încetinirea absorbției carbohidraților din alimente, ceea ce
menține stabil nivelul glucozei..
Promovează pierderea în greutate. Fibra solubilă din pectină te face să te simți mult mai rapid,
deoarece absoarbe apa în timpul procesului de digestie. Fibra solubilă încetinește și absorbția
carbohidraților. Acest lucru ajută la menținerea glicemiei stabilă și întârzie foamea ..
12. Contraindicații
Aportul unui număr mare de alimente bogate în fibre și suplimente cu pectină poate duce la
unele consecințe neplăcute pentru organism:
Ca urmare a consumării unor cantități mari de pectină, pot apărea formarea de gaze, dureri și
balonare. Unora le lipsește enzimele necesare pentru descompunerea fibrelor din intestinul subțire.
Drept urmare, fibra rămâne nedigerată, iar atunci când se acumulează în intestine, se formează gaze
care duc la disconfort și balonare.
12
Pectina ajută la curățarea tractului intestinal, dar în cantități mari poate provoca diaree. Dacă în
dietă apare un aport mare de fibre , absorbția altor nutrienți din tractul intestinal scade , iar acest lucru
poate provoca diaree . Prin urmare , se recomandă să luați o cantitate mare de apă atunci când luați
astfel de aditivi alimentari precum pectina .
13
Extracția pectinei din mere
1. Generalități
Procesarea fructelor generează deșeuri solide până la 50 % din materia primă . În general
acestea sunt constituite din coajă , miez , tescovină , fructe alterate sau deteriorate etc . Pectina
reprezintă unul dintre principalele produse recuperate în primul rând din deseurile de citrice și
protocale . Aceasta a atras atenția oamenilor de știință din domeniul industriei alimentare de câteva
decenii . Coaja de portocale , tescovina , jackfruit-ul și papaya au fost studiate îndelung pentru
conținuturile divese de pectină .
În India merele sunt produse din abundență în satele Himachal Pradesh Jammu și Kashmir . În
afara consumului în stare proaspătă , majoritatea merelor sunt utilizate la fabricarea concentratului
pentru sucul de mere . Coaja este principalul deșeu din întregul fruct ce este utilizat dupa procesul de
conservare. Aceasta în prezent este fie utilzată drept hrană pentru animale , fie aruncată la gunoi . Acest
studiu are în vedere utilizarea cojii de mere pentru producerea pectinei uscate .
2. Principiul metodei
Coaja de mere proaspătă este analizată pentru umiditate , cenușă , aciditate , fibre brute și totalul
de zaharuri utilizându-se tehnici standard
3. Reactivi utilizați
Produsul analizat – coaja de mere 50 de grame
Hcl – 400 ml
NaOH – 10 ml
Acid acetic – 50 ml
CaCl2 – 25 ml
Hârtie de filtru nr 4 4.
4 Modul de lucru
a. Coaja de mere este extrasa cu 400 de ml HCl pentru 2 ore la o temperatură între
80 și 90 de grade .
b. Amestecul după ce se răcește are un volum de 500 de ml care este filtrat printr-
o hârtie de
filtru
14
c. Filtratul odată este neutralizat se adaugă 10 ml de NaOH agitând continuu fiind
lăsat la
odihnă peste noapte .
d. Se adaugă 50 ml de acid acetic lăsându-se în repaus pentru 5 minute
e. Se adaugă 25 ml de soluție CaCl2 ce este lasată timp de o oră
f. Se fierbe timp de unu – două minute filtrându-se ca în cele prezentate la punctul
b
g. Precipitatele se spălă cu apă caldă până ce dispare HCl (Verificarea se face
folosind soluție de azotat de argint 1 % ) . Hârtia de filtru conține un pectat de calciu rezutat în
urma proceselor anterioare ce este uscat peste noapte la 100 de grade răcit în exicator și ulterior
cântărit .
5 . Interpretarea rezultatelor
Coaja a fost extrasă de trei ori folosind . În urma extragerilor au fost clasificate și ulterior testate
în funcție de conținutul de substanță pectică . Pectatul de calciu a fost selectat pe baza randamentului
de pectină ,
6. Modul de calcul
6.1 Conținutul de metoxil
La soluția neutră titrată pentru greutate echivalentă conținând 0,5 g de substanță pectică au fost
adaugate 0,25 ml de NaOH agitându-se și s-au lasat în repaus timp de 30 de minute la temperatura
camerei într-un balon cu dop . S-au adaugat 0,25 ml de HCL titrându-se cu 0,1 m NaCl la același punc
final ca înainte .
Proba a fost scrumată și s-a adăugat 0,25 ml HCI . Amestecul a fost încălzit prin fierbere ,
răcit și titrat cu NaOH 0,1 M standard folosind fenolftaleină a indicator. De asemenea, s-a efectuat
titrarea în gol cu 0,25 ml HCI .
15
6.3 Acidul anhidronic
Microvalența alcalină din greutatea echivalentă , conținutul de metoxil și alcalinitatea cenușii au fost
luate pentru a calcula conținutul de anhidronic ( AUA )
Pectina (0,5 g) și NaOH (25 ml, 0,1 M) au fost agitate până când pectina s-a dizolvat și lăsat
să stea peste noapte. Conținutul a fost diluat la 250 ml cu apă și o parte alicotă (20 ml) a fost plasată în
aparatul de distilare. Soluție de acid sulfat de magneziu (20 mL, sulfat de magneziu (100 g) + acid
sulfuric (1,5 g) diluat la 180 ml) a fost, de asemenea, transferat la aparatul de distilare, distilat și
aproximativ S-au colectat 100 ml distilat. Distilatul a fost titrat cu NaOH (0,05 M) folosind indicator
roșu fenol. O distilare martor cu sulfat de magneziu-sulfuric s-a efectuat o soluție acidă (20 ml) și s-a
titrat distilatul .
Prima extracție folosind Hcl ( 0,02 M ) a extras 0,1896 g pectat de calciu . A doua extracție a
scos 0,1128 grame iar în a treia 0,61 grame din 100 de grame de coajă proaspătă . Al doilea tratament
folosind HCI (0,05 M) extras 0,2788 0,1296 și 0,1822 g conținut de pectat de calciu în prima, a doua
și a treia extracție din 100 g respectiv coajă de mere proaspete. Al treilea tratament cu acid citric (1%)
a recuperat 0,4688, 0,1532 și 0,1456 g pectat de calciu în primul, al doilea și al treilea extracție din
100 g respectiv coajă proaspătă. Pectina cumulativă a arătat că 0,02 M HCI, 0,05 M HCI și 1% acid
citric din 100 g de coajă proaspătă extrasă 0,4552, 0,5956 și 0,7856 g de pectat de calciu. Pectina
totală din coaja proaspătă a fost 1,21 g la 100 g, astfel tratamentele actuale au putut extrage
majoritateapectina din coaja proaspata. Datele au fost, de asemenea, luate în considerare pe bază de
coajă uscatăconținutul său de umiditate, adică 75%.
Pectina totală extrasă din coajă a arătat că acidul citric a fost mai eficient decât acid clorhidric.
16
Mai mult , este folosit și în multe alimente, cum ar fi jeleuri, gemuri și marmelade .
Astfel acidul citric a fost selectat pentru studii ulterioare. Rapoartele sunt disponibile pe
extracția pectinei folosind acid sulfuric, acid sulfuric , HCI , azoticacid , acid oxalic , oxalat de amoniu
, hexametafosfat de sodiu , și acid tartric .
17
Concluzii
În prima parte este redactat un scurt istoric al pectinei unde se arată cum a aptărut , cine a
comercializat-o pentru prima dată etc . Mai apoi este expusă o clasificare a aditivului E440 urmată de
modul de obținere al acestuia fiind prezentate și câteva produse alimentare care conțin pectină .
A doua parte prezintă codificarea pectinei urmată de denumirea IUPAC . În continuare se trece
la structura chimică a E 440 unde sunt descrise substanțele componente și modul cum acestea formează
acest aditiv . Sunt prezentate și categoriile din care face parte acesta unde se scoate în evidență utilitatea
deosebită pe care o are pectina ,urmate de modul în care se regăsește , lucru ce are o strânsă legătură
cu utilitatea sa . Sursele de obținere arată faptul că E440 este un aditiv sănătos deoarece se extrage din
fructe în special din mere fapt care nu necesită condiții speciale de depozitatre .
Fiind o substanță compelxă , E 440 prezintă un mecanism de acțiune care descrie modul de
obținere al gelului pectic . Ca și consum acest aditiv este destul de sanatos fapt care nu necesită
recomnadări în mod special . Ca orice substanță , pectina are si ea un efct asupra organismului uman .
Aceasta poate fi benefica dar și foare dăunatoare daca este consumată excesiv
Ultima parte a acestei lucrări se axează pe o extracție a pectinei din coaja merelor . La început
au fost descrise câteva generalități cu privire la materia din care se face extracția . În continuare este
prezentat principiul metodei unde se discută despre ceea ce urmează să se analizeze . Pentru realizarea
acestor lucruri este nevoie de câțiva reactivi pentru a demonstra prin modul de lucru prezența pectinei
în coaja merelor . Ultimul punct al acestei părți reprezintă calculele substantelor rezultate în urma
analizei de laborator .
În concluzie consider că aditivul alimentar E440 este unul dintre cele mai importante
componente pentru industria produselor zahatroase în special în gemuri datorită proprietăților sale ce
ajută produsele să fie conservate cât mai bine .
18
Bibliografie
https://www.scribd.com/document/73254273/E-440-Pectinele
https://alecia.ro/pectina-pareri-slabire/
https://ro.relevancetotalhealth.com/e440-chto-jeto-takoe.html
https://prodieta.ro/ce-este-pectina-naturala-e440/
http://www.food-info.net/ro/e/e440.htm
https://potoracionuttehnologieproduselor.weebly.com/mecanismul-formarii-gelului-
pectic.html
Extraction and Characterization of Pectin from Apple (Malus Pumila. Cv Amri) Peel Waste -
Department of Food Science and Technology, Guru Nanak Dev University, Amritsar, Punjab, India
- B. S. Virk & Dr. D. S. Sogi
https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1081/JFP-200033095
19