Sunteți pe pagina 1din 1

Regulamentele Organice

Primii domni pământeni, Grigore Dimitrie Ghica, în Țara Românească, și Ioniță Sandu
Sturdza în Moldova, au încercat să redreseze situația țărilor lor prin reforme administrative și fiscale,
dar de teama pierderii poziției privilegiate, marea boierime se opune oricărei înnoiri. În acest timp,
rivalitatea dintre Imperiul Otoman și Rusia duce la declanșarea unui nou război în perioada 1828-1829.
Tratatul de la Adrianopol cuprinde prevederi referitoare la Țările Române: consolidarea
autonomiei prin limitarea suzeranității otomane la plata tributului și confirmarea alegerii domnului,
autorizarea țărilor de a întreține un număr de gărzi înarmate, desființarea monopolului asupra
comerțului românesc. În timpul ocupației militare rusești care a urmat războiului, sunt redactate
Regulamentele Organice, a căror elaborare fusese prevăzută în tratatul de pace. Supravegheate de
comisari ruși, comisiile de boieri din cele două Principate trec la întocmirea primelor acte cu caracter
constituțional din spațiul românesc. Printr-un articol adițional, Rusia, puterea protectoare, a impus
obligativitatea aprobării sale și a Porții pentru modificările ulterioare ale legii. Chiar dacă această
condiție a constituit o încălcare gravă a autonomiei, ea nu a diminuat importanța celor două legi.
Intrate în vigoare la 1 iulie 1831 în Țara Românească și la 1 ianuarie 1832 în Moldova, cele
două acte cuprindeau principii moderne de organizare a statului, aveau caracter similar și recunoșteau
necesitatea unirii Principatelor.
Astfel, separarea puterilor în stat, solicitată în Cererile norodului românesc și-a găsit o
expresie mai aproape de necesități.
Domnul, care deținea puterea executivă, era ales, pe viață, de către Adunarea Obștească
extraordinară.
Puterea legislativă aparținea unei Adunări obștești, care, alcătuită din boieri favorabili
domniei, aleși pe o perioadă de cinci ani pe baza votului censitar, era departe de a limita excesele
acestuia. De asemenea, printre prerogativele sale se numărau și elaborarea legilor și prezentarea
rapoartelor despre starea țării de către domn.
Puterea judecătorească era constituită dintr-o ierarhie de instanțe: tribunale județene, divanul
(două la număr în Țara Românească și doar unul în Moldova) și Înaltul Divan Domnesc, instanța
superioară a cărei hotărâre devine definitivă, înlătură astfel practicile politice medievale. Modernizarea
sistemului juridic este marcată de constituirea procuraturii și a corpului de avocați.
Cu toate imperfecțiunile lor, Regulamentele Organice au constituit un pas înainte pe calea
modernizării instituționale a Principatelor, ținând loc constituției până în anul 1858.