Regina Maria

Principesa Maria s-a născut la 29 octombrie 1875 la Eastwell Park, în Anglia. A

fost fiica Principelui Alfred al Marii Britanii şi a Marii Ducese Maria Alexandrovna a
Rusiei. Aşadar, viitoarea regină a tuturor românilor era nepoata Reginei Victoria a Marii
Britanii şi a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

La începutul anului 1893 Principesa Maria s-a căsătorit cu Principele Ferdinand,

nepot de frate al regelui Carol I al României şi moştenitor al tronului român, întrucât
unchiul său nu a avut urmaşi în viaţă.La 15 octombrie 1893 s-a născut principele Carol,
primul copil al Mariei şi al lui Ferdinad. Regina va mai avea în anii următori cinci copii:
principesele Elisabeta si Marioara, principele Nicolae, principesa Ileana şi principele
Mircea.

În anul 1914, la scurt timp de la începutul Primului Război Mondial, a murit

regele Carol I, locul acestuia fiind luat de Ferdinand. Principesa Maria a devenit astfel
regina României într-un moment de cumpănă pentru istoria acestei ţări. În anii
neutralităţii (1914-1916) suverana s-a opus intrării noastre în razboi alături de Puterile
Centrale, susţinând o participare la conflict alături de Antanta, singura alianţă care ne
putea oferi unirea provinciilor româneşti aflate sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar.

La 27 August 1916 România a declarat război Austro-Ungariei, realizându-se

astfel pasul cel mai important pentru înfăptuirea idealului României Mari. În timpul
desfăşurării luptelor, suverana a fost o prezenţă activă pe front, fiind supranumită de
popor "Mama Regină", "Mama răniţilor" sau "Regina soldat", datorită participării sale
directe la organizarea spitalelor destinate îngrijirii soldaţilor răniţi sau bolnavi. La 2
noiembrie 1916 s-a stins în mod tragic, la numai 3 ani, de febră tifoidă, ultimul copil al
Reginei, principele Mircea. A decedat în timp ce în apropierea Bucureştiului se dădeau
lupte, iar trupele inamice se apropiau de capitală. Îngroparea acestuia s-a făcut în grabă,
în condiţiile în care se organiza şi evacuarea spre Iaşi, oraş de refugiu pentru Familia
Regală în anii grei ai războiului.

În timpul desfăşurării lucrărilor Conferinţei de Pace de la Paris după încheierea

primei conflagraţii mondiale, suverana s-a dovedit o adevărată Regina-diplomat,
desfăşurând o bogată activitate în favoarea recunoaşterii internaţionale a României Mari.
Prin vizitele oficiale la marile figuri ale politicii europene din epocă ori prin articolele
publicate în presa europeană a acelor vremuri, Regina Maria s-a străduit să prezinte cât
mai bine interesele ţării peste care domnea.

La 30 mai 1919 a avut loc şi prima vizită a suveranilor României la Alba Iulia în
cadrul unui turneu mai larg pe care regele Ferdinand şi regina Maria l-au efectuat în
Transilvania.
 După cum ştim cu toţii, evenimentul care leagă cel mai mult oraşul nostru de
istoria Monarhiei în România s-a petrecut acum 92 de ani. La 15 octombrie 1922 a avut
loc solemnitatea încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria în Catedrala ortodoxă
din Alba Iulia, construită anume pentru acest eveniment. Catedrala cu hramul "Sfintii
Arhangheli Mihail si Gavriil" reprezinta o simbioza de vechi stiluri românesti.
Arhitectura sa, inspirata din biserica domnească din Târgovişte, se înscrie in curentul
romantic (neoromânesc) iniţiat la sfârşitul secolului al XIX-lea de Ion Mincu, cel ce si-a
propus valorificarea creatiei artistice medievale munteneşti, mai ales a artei
brâncoveneşti. Planul Catedralei, de tip bizantin, în cruce greacă înscrisă, apartine
arhitectului Victor Gheorghe Stefanescu iar lucrările de constructie s-au desfăşurat sub
conducerea inginerului constructor Tiberiu Eremia. Funcţia onorifică de preşedinte al
Comisiei pentru zidirea catedralei a fost ocupată de de marele inginer constructor Anghel
Saligny. Pictura murală, de origine bizantina, a fost realizata in tehnica frescă de
cunoscutul pictor Costin Petrescu si ucenicii săi.

La 15 octombrie 1922, cei doi suverani au fost îmbrăcaţi pentru ceremonie cu

mantii ţesute din purpură, tivite cu blană de hermină. Ferdinand a purtat coroana de oţel a
regatului României confecţionată în timpul lui Carol I, dintr-un tun turcesc capturat în
timpul luptei de la Plevna din 1877. Mantia reginei Maria a fost făcută după modelul
celor bizantine, având brodate emblemele tuturor provinciilor care formau România
Mare. Coroana sa de aur a fost executată de un renumit giuvaiergiu parizian după
modelul coroanei purtate de Despina Doamna, soţia domnitorului Neagoe Basarab,
ctitorul Bisericii Episcopale de la Curtea de Argeş. Familia regală a mai fost reprezentată
şi de fiicele suveranilor Românei: Elisabeta (regina Greciei) şi Maria (regina Iugoslaviei).
La încoronare au asistat şi importante delegaţii străine, cea mai numeroasă fiind delegaţia
franceză, din care făceau parte mareşalul Ferdinand Foch, generalii Henri Berthelot şi
Maxime Weygand. Anglia a fost reprezentată de ducele Albert de York, cel care va
devenit rege sub numele de George al VI-lea şi tată al actualei regine Elisabeta a II-a.
Încoronarea înfăptuită într-un oraş cu o puternică încărcătură simbolică pentru românii
transilvăneni, a constituit momentul desăvărşirii României Mari. Totuşi, liderii politici
ardeleni, în frunte cu Iuliu Maniu, au refuzat să participe la aceste evenimente. Aceştia îl
acuzau pe primul ministru liberal Ion I.C. Brătianu că doreşte să folosească ceremonia
Încoronării în propriul interes politic.

Un alt eveniment care putem spune că atestă calităţile diplomatice deosebite ale
Reginei Maria s-a petrecut în toamna anului 1926, când suverana a efectuat o legendară
vizită în Statele Unite ale Americii, în care a fost întâmpinată peste tot de oficialitaţi şi de
mulţimi entuziaste. Mulţi ani după această vizită, românii veniţi în America erau
întâmpinaţi cu întrebarea: „Sunteţi din ţara Reginei Maria care a fost la noi?“.

Regina a iubit arta, poezia şi filosofia. De la mama ei, Maria Alexandrovna, ea a

deprins gustul de mai târziu pentru pictură, poezie si muzică. A scris la rândul ei povestiri
pentru copii şi nu numai, poezii, a pictat (mai ales acuarele), florile preferate fiind crinii
şi macii. Majestatea sa a continuat tradiţia Reginei Elisabeta de susţinere a artelor,
ajutând cu burse de studiu şi bani o seamă de personalităţi din lumea literară şi artistică.
De exemplu Regina Maria a patronat societatea "Tinerimea Artistică" alcătuită dintr-o
nouă generaţie de pictori precum Ştefan Luchian, Arthur Verona, Jean Al. Steriadi,
Alexandru Szathmary, Constantin Artachino, Frederic Storck. Majestatea sa a luat parte
în calitate de invitat de onoare, la toate expoziţiile pe care această societate le organiza
anual, uneori achiziţionând şi multe dintre tablourile expuse. În acelaşi timp a promovat
stilul arhitectural neo-românesc în saloanele sale de la palatul Cotroceni dar şi arta
populară, suverana dând un exemplu personal prin portul costumelor tradiţionale
româneşti. Regina Maria a României a crezut în permanenţă că viaţa însăşi este o
celebrare glorioasă a muzicii şi a cântecului.

La 20 iulie 1927 Ferdinand a murit de cancer intestinal şi a fost urmat la tron de

nepotul său Mihai, sub o regenţă formată din trei persoane, din care făcea parte şi cel de
al doilea fiu al lui Ferdinand şi al Mariei, principele Nicolae.
La 8 iunie 1930 fiul cel mare al Reginei Maria, Carol se întoarce de la Paris se
instalează cu forţa la tron, împotriva voinţei mamei sale. Regele Carol II îşi izolează
mama şi o îndepărtează din viaţa politică a ţării. Regina Maria a trăit o mare parte a
acestei perioade într-un exil autoimpus, la vila ei de la Balcic (sudul Dobrogei), unde
putea fi vazută purtând pe cap un voal alb legat în maniera monastică, culoarea reginelor
văduve.

La 18 iulie 1938, după ce în ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, s-a tratat la
diferite sanatorii din Europa, Regina Maria a murit in Camera de aur de la Pelişor şi a fost
înmormântată alături de Regele Ferdinand, la Curtea de Arges. Inima sa a fost
îmbălsămată, pusă într-o casetă de argint octogonală şi învelită într-un steag dublu - pe de
o parte drapelul României, pe de alta steagul Marii Britanii. Toate acestea au încăput apoi
într-o altă casetă, din argint aurit şi cu ornamente din pietre preţioase. Întreg ansamblul a
fost transportat la reşedinţa reginei din Balcic, în sudul Dobrogei. După pierderea acestui
teritoriu în 1940, inima a fost mutată în capela "Inima Reginei Maria" de la castelul Bran.
Acolo au fost depuse casetele cu inima într-un sarcofag de marmură. Astăzi caseta cu
inima reginei se află la Muzeul naţional de Istorie din Bucureşti.

Nemuritoare au rămas şi cuvintele de adio spuse ţării peste care a domnit:

,,Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasa ţară,
care ai trăit in inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa ţară pe care
am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit sa o văd împlinită”