ISUS NE CHEAMĂ

CUPRINS:

1. Deschidere : Imnul nr. 6

2. Rugăciune
3. Introducere: Isus ne cheamă - Prima parte
4. A doua parte
5. Punct muzical - Harmony
6. Tema I
7. Tema II– prima parte
8. A doua parte
9. Punct muzical - Harmony
10. Experienţă
11. Tema III: Isus ne cheamă
12. Tema IV
13. Punct muzical
14. Tema V: Tinere, te cheamă culmile
15. Poezie: Urcă pe munte
16. Închidere 368
17. Rugăciune
 INTRODUCERE
ISUS NE CHEAMĂ

Trăim în timpuri foarte solemne, istoria acestui

pământ se apropie de sfârşit înainte ca ceasornicul vremii să
anunţe ultima oră, copiii lui Dumnezeu sunt chemaţi să
lucreze cu toată puterea lor la desăvârşirea misiunii pe care
Hristos le-a încredinţat-o.
În acest timp de mare însemnătate, pentru ca lucrarea
să poată înainta în toate ramurile ei, Dumnezeu apelează, în
special, la puterea, râvna şi curajul tineretului. Este nevoie
de puteri proaspete şi întregi spre a face planuri cu minte
limpede şi a-i îndeplini cu o mână plină de curaj.
Dumnezeu doreşte ca tinerii să devină bărbaţi plini de
râvnă, gata să ia parte la nobila Sa lucrare şi în stare să
poarte răspunderi. Dumnezeu cheamă tineri cu inima
neîntinată, tari, plini de curaj şi hotărâţi să lupte cu bărbăţie
în lupta ce le stă în faţă, spre a preamări pe Dumnezeu şi a
fi o binecuvântare pentru omenire.
 Tinere, Dumnezeu te invită astăzi să-i predai tăria
tinereţii tale, pentru ca prin folosirea puterilor tale, prin
cugetarea ta vioaie, sănătatea ta robustă şi hărnicia lucrării
tale, să-i poţi aduce Lui glorie, iar ţie şi semenilor tăi,
mântuire. Eşti gata să răspunzi la chemarea Sa!? Eşti gata
să-i predai întreaga ta fiinţă şi cugetul tău, pentru binele tău
în primul rând, iar apoi pentru folosul celor ce te
înconjoară?
Răspunde azi la chemarea Sa, pentru ca mâine să nu
fie prea târziu, pentru binele sufletului tău, pentru Hristos
care s-a dat ca jertfă spre a te salva din păcat, opreşte-te în
pragul vieţii tale şi cântăreşte-ţi bine răspunderile,
prilejurile şi posibilităţile tale. Dumnezeu ţi-a dat prilejul de
a-ţi făuri o viaţă înaltă, influenţa ta poate să se aşeze în
slujba adevărului lui Dumnezeu; tu poţi fi un conlucrător cu
Dumnezeu în marea lucrare de răscumpărare a neamului
omenesc...
Dumnezeu te ajută să iei această hotărâre cât mai
curând. Fericirea din viaţa aceasta, cât şi din cea viitoare,
depinde de tine. Desigur e greu să te hotărăşti, dar priveşte
la exemplul pe care Tatăl ceresc ţi L-a dat ca să-L urmezi.
 TEMA I

Domnul Isus Hristos este modelul nostru în toate.

După orânduirea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi-a
petrecut copilăria în Nazaret, unde locuitorii aveau un aşa
caracter, încât Ei era continuu expus ispitelor, şi era necesar
pentru El să se păzească spre a rămâne curat şi nepătat în
mijlocul mulţimii de păcate şi răutăţii. Nu Hristos şi-a ales
ţinutul acesta, Tatăl Său alese pentru El locul acesta unde
caracterul Său avea să fie pus la probă şi încercat în diferite
chipuri. Anii tinereţii lui Isus au fost puşi la încercări,
greutăţi şi lupte grele pentru ca să-şi poată forma un
caracter integru, care să facă din El un exemplu desăvârşit
pentru copii, tineret şi întreaga omenire. Viaţa sa avea drept
scop să arate că statornicia, curăţenia şi tăria de principii nu
atârnă de viaţa liberată de greutăţi, sărăcie şi împotrivire.

El a fost ispitit în toate, dar fără păcat. Dimpotrivă El

a biruit păcatul luând asupră-şi păcatele întregii omeniri,
prin moartea Sa pe cruce. Astăzi El e la tronul veşnic de
unde priveşte la fiecare suflet care îşi îndreaptă faţa către
El, căutând după mântuire. El cunoaşte din însăşi viaţa Sa
care sunt slăbiciunile omeneşti, care sunt nevoile noastre.
El priveghează asupra ta, fiu înfricoşat al lui Dumnezeu.
Eşti ispitit? El te scapă. Eşti slab? El îşi dă puteri. Eşti lipsit
de pricepere? El te luminează. Eşti rănit? El te vindecă.
 TEMA II

Hristos te cheamă deci să mergi pe calea pe care El a

mers prima dată. „Veniţi la Mine” este chemarea Lui.
Oricare ar fi grijile şi frământările tale, înfăţişează cazul tău
înaintea Domnului. Se va deschide o cale ca să poţi scăpa
de greutăţi. Cu cât ţi se arată că eşti mai slab şi mai fără
ajutor, cu atât vei deveni mai puternic în tăria Lui.
Exemplul lui Hristos ne arată că singura noastră
nădejde de biruinţă e transformarea caracterului nostru după
modelul Său. Dacă tu, vei fi asemenea lui Hristos, vei putea
respinge toate atacurile celui rău şi vei deveni un ostaş
destoinic în răspândirea luminii adevărului lui Dumnezeu.
Nu precupeţiţi nici un efort pentru realizarea acestui
scop. Hristos cheamă voluntari ca să poarte stindardul
crucii înaintea întregii lumi. Nu uita că Biserica tânjeşte
după ajutorul tinerilor, care să depună mărturie plină de
curaj şi care prin zelul lor arzător să trezească forţele
amorţite ale poporului lui Dumnezeu. E nevoie de tineri
care să se împotrivească valului spiritului lumesc şi să
ridice glasul de avertizare împotriva paşilor pe calea
păcatului.

Draga tanarule, lucrează deci la curăţirea caracterului

tău, iar după ce templul sufletului tău va fi eliberat de tot ce
nu e după voia lui Dumnezeu, întronează pe Hristos în
inima ta. Atunci, prin El şi împreună cu El, străduinţele tale
vor căpăta noi puteri, vor da pe faţă un zel plin de
entuziasm în a îndemna pe oameni să se împace cu Hristos.
În tot ce faci, lucrează cu credinţă şi cu nădejdea biruinţei
prin Răscumpărătorul tău.
Priviţi numai înainte şi în sus. Isus vă întinde mâna
Sa spre a vă ajuta, nu veţi avea altceva de făcut decât să-i
atingeţi mâna în simplă încredere şi să-L lăsaţi să vă
conducă. Nu uitaţi El vă conduce la cea mai preţioasă
comoară; mântuirea sufletelor voastre şi dobândirea vieţii
veşnice în Împărăţia lui Dumnezeu.
Fie ca tinerii să-şi amintească de datoria pe care o au,
de a-şi forma caracterul pentru veşnicie, şi că Dumnezeu
cere de la ei să facă tot ce poate fi mai bine. Fie ca cei cu
experienţă mai multă să vegheze asupra celor mai tineri şi
atunci când îi văd ispitiţi să-i ia deoparte să se roage cu ei şi
pentru ei. Dumnezeu va vedea din partea noastră o
recunoaştere a marelui sacrificiu făcut de Hristos pentru
noi, dacă noi vom arăta un interes pentru salvarea acelora
pentru care El a venit. Dacă tineretul va căuta pe Hristos
atunci El va face rodnice sforţările lor.
Domnul să ajute la aceasta, începutul fiind ziua de azi. Amin!
 EXPERIENŢĂ

O tânără îmbrăcată într-o rochie colorată, prea mare

pentru ea, a venit la una din şcolile noastre misionare. Faţa
ei era deformată, nu avea nas şi era puţin redusă mintal. Ea
e întrebată de directorul şcolii:
- "Pentru ce ai venit?"
- „Să învăţ la şcoală” - răspunde fetiţa.
- "De la ce distanţă vii tu aici?"
- „De la 200 de mile”
- "Ai venit pe jos, până aici?"
- „Da, pentru că n-am avut bani să vin altfel.”
Ea a stat acolo trei luni de zile, apoi s-a făcut
selecţionarea elevilor şi directorul împreună cu comisia
constată că această tânără trebuie să plece înapoi de unde a
venit, pentru că nu poate fi de folos lucrării lui Dumnezeu.
Tânăra este chemată să i se spună cu multă delicateţe:
- „Tu trebuie să pleci înapoi". Fata răspunde după
ce a stat mult timp împietrită:
- „Să plec?” Ea fusese fericită la şcoală. Da,
răspunde directorul, trebuie să mergi înapoi acasă.
Ea a plecat. Trecură doi ani. Apeluri urgente veneau
la misionari pentru ca să fie trimişi la 200 de mile, unde era
interes pentru Evanghelie.
A mai trecut încă un an până să meargă cineva pe
insula aceea, când a sosit misionarul pe insulă s-a gândit:
- „Trebuie să încep lucrarea aici.” Dar a observat la
un moment dat că nu în port trebuia să înceapă lucrarea, ci
pe coasta unui deal unde era mulţime adunată, toţi locuitori
de pe insulă.
Misionarul îşi îndreptă paşii către locul acesta. Toţi
locuitorii se ridicară în picioare urându-i: "Bun venit".
„Trebuie să încep predicarea chiar în locul acesta”, îşi
zise el. Iar mai întâi zise către oamenii aceia: vreau să vă
învăţ o cântare, să cântaţi şi să-L lăudaţi pe Dumnezeu.
A citit cuvintele cântării, apoi începu să cânte
melodia. Feţele celor adunaţi acolo străluceau de bucurie.
Dar la un moment dat se aude o voce: “cunoaştem
cântarea”. Misionarul rămâne uimit şi pentru că era
cunoscută, anunţă o altă cântare. Mulţimea din nou
exclamă: “o cunoaştem şi pe aceasta”. Misionarul încearcă
pentru a treia oară să-i înveţe o cântare. Dar şi de data
aceasta aude: “cunoaştem şi aceasta cântare.”
El a rămas uimit, privind pe cei adunaţi şi puse
întrebarea:
- „Cine va învăţat aceste cântări? Cine v-a învăţat să
le cântaţi?” Mulţimea şi-a îndreptat privirea spre tânăra
care fusese la Şcoala Misionară, unde stătuse aproape 3 luni
şi învăţase şi ea câteva cântări să le cânte.
A venit pe insulă, în satul ei, şi a învăţat pe toţi
locuitorii să cânte cântările pe care ea le învăţase la şcoală.
Şi acum ei arătau cu degetul spre ea. Ea se tot ascundea în
grupurile acelea ca să nu fie văzută. Misionarul merse la ea
şi o întrebă:
- "De unde cunoşti toate acestea?”
- "De la Şcoala Misionară.
- "Când ai fost acolo?"
- „Acum trei ani” - veni răspunsul.
- „De ce n-ai mai rămas acolo?”
- „Am fost trimisă acasă”, spunea cu lacrimi în
ochi acest lucru.
Ea prin cele ce prinsese, în trei luni, în trei ani a
câştigat un sat pentru Dumnezeu. Ea nu avea alt talant, nici
să vorbească, nici să facă altceva - decât cu singurul talent -
de ai cânta, a pregătit o insulă întreagă pentru vestirea soliei
lui Dumnezeu.
Dacă o fată din junglă a putut câştiga un sat, cu
singurul ei talant, ce am putea face noi? Ea a dat totul ce a
avut Domnului, şi a pus în slujba Lui cele ce a primit în
cele trei luni.
 Ce facem noi cu multele noastre daruri?
Ce facem noi cu multele noastre ocazii?
Ce facem noi cu multele noastre talente?
O tânără, ridică-te şi lucrează pentru Dumnezeu.
Exemplul acestei tinere este o mustrare pentru mine şi
pentru mulţi dintre dumneavoastră. Ea ştia asta: să cânte. Şi
cu aceasta a câştigat satul ei întreg.
Amin!

TEMA III
ISUS NE CHEAMĂ

Fiecare generaţie de oameni din istoria omenirii a

avut o anumită misiune în înaintarea lucrării lui Dumnezeu.
Dumnezeu a avut totdeauna în planul Său oameni
destoinici, vrednici de toată cinstea, care i-au adus numai
onoare.
Răspunsuri de felul:
- "Cum aş putea să fac un rău atât de mare şi să
păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"
- "Mai bine sufăr împreună cu poporul lui Dumnezeu,
decât să obţin mărire lumească."
- "Eu vin înaintea ta nu cu sabia, cu suliţa, şi cu
pavăza, ci eu vin înaintea ta în Numele Domnului
Oştirilor!"
- "Mă voi ruga şi mai departe Dumnezeului meu, la
fel ca şi până acum, chiar dacă voi fi aruncat în mijlocul
leilor!"
- "Nu mă voi întina cu bucatele de la masa
împăratului!"
- "Chiar de ne vor arunca în cuptorul de foc, noi vom
sluji numai Dumnezeului nostru, iar El ne va salva"
Răspunsuri de felul acesta şi multe altele sunt demne
de tineri ca: Iosif, Moise, David, Daniel, Şadrac, Meşac,
Abed-Nego.. .
De astfel de caractere statornice are nevoie şi astăzi
Dumnezeu. Adevărul care trebuie vestit lumii întregi, a
doua revenire a lui Hristos, trebuie să fie dusă în toate
colţurile pământului de oameni plini de curaj, putere şi
avânt, statornici în păzirea adevărului sfânt.

TEMA IV

Misiunea tuturor credincioşilor este de a aduce la

cunoştinţa lumii întregi nevoia unei pocăinţe cât mai grabnice,
voia împăcării cu Dumnezeu, în vederea pregătirii de a
întâmpina pe norii cerului pe Cel ce ne-a răscumpărat din păcat.
„Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui
Dumnezeu şi credinţa lui Isus” este solia prezentă, solia pentru
timpurile din urmă.
Trebuie de aceea să ne străduim să conlucrăm cu toţii la
răspândirea Evangheliei pentru ca astfel multe suflete să fie
salvate şi să fie întoarse spre Dumnezeul adevărat căruia să-ţi
servească cu toată credincioşia şi să primească pe Isus Hristos ca
Mântuitor personal.
În această lucrare de salvare a sufletelor Dumnezeu
cheamă în special pe tineri, care prin devotamentul, râvna şi
zelul tinereţii lor să lucreze cu spor pentru a grăbi astfel
revenirea lui Hristos.
Pentru aceasta, Mântuitorul nostru îndeamnă să folosim
toţi talanţii încredinţaţi nouă în dar. Am văzut cu toţii care a fost
efectul folosirii unui singur talant.
Oricât de mari sau oricât de mici ar fi talentele voastre,
puneţi-le în slujba lui Hristos. Lui îi datoraţi toată destoinicia
voastră. Lui îi aparţin puterile voastre corporale, sufleteşti şi
spirituale, şi pentru El trebuie să fie folosite toate acestea.
Timpul vostru, influenţa voastră, însuşirile voastre, priceperea
voastră, toate trebuie puse în slujba Aceluia care dă totul. Cel
care caută cu stăruinţă sa aducă la îndeplinire planul cel mare al
lui Dumnezeu, pentru mântuirea oamenilor, foloseşte cel mai
bine darurile ce i-au fost încredinţate.
Predându-ne Lui şi servind lucrarea Sa cu toată fiinţa
noastră, să-L rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să ajungem
să salvăm şi pe alţii pentru mântuire şi astfel cu toţii să ne
bucurăm odată în Ţara cea Minunată, în Împărăţia slavei lui
Dumnezeu. Amin!
TEMA V
TINERE, TE CHEAMĂ CULMEA!

Ţi-a fost hărăzit să trăieşti în vremea în care se

făureşte din sânge şi foc istoria.
În viaţa ta veselia şi melancolia, entuziasmul şi frica,
binele şi răul sunt nişte simptome alternative.
Vârsta te poartă pe valurile îndoielii şi nesiguranţei.
La etatea în care te afli sufletul ţi-e gata să erupă asemenea
unui vulcan, învingând rezistenţa trupului de lut pentru a-ţi
croi drum nou la răscrucea drumurilor.
Bunul Dumnezeu îţi atrage atenţia asupra a două
drumuri, două posibilităţi de trai.
Tu concentrează în tine CULMILE, închide în inima
ta cerul. Înarmează-te cu armele voinţei, convingerii,
înfrângerii şi muncii.
După un marş greu vei gusta pe culme fericirea
meritată.
Soarele biruinţei îţi va săruta fruntea ta tânără, lucie
de unduirea asaltului încoronat. Hristos te va primi cu un
zâmbet dulce, iubitor…
VINO!
Iată culmile! Cucereşte-le!......

URCĂ PE MUNTE

Urcă pe munte
Să vezi splendoarea de dincolo
Splendoarea Canaanului.
Urcă pe munte să fii la un pas de Eden
Să-ţi oglindeşti privirile-obosite
Pe măreţia oraşului veşnic
Să înţelegi că viaţa
Nu-i frângere de drum
Nici sfâşieri de timp
Şi nici sfârşit de noi
Că ceea ce se pare încheiere
E numai început
Că-n zarea ce se stinge
Se înfiripă zorii veşniciei
Cu revărsări de fluvii de lumină

Urcă pe munte
Numai pe vârf de munte poţi pricepe
Că nu eşti doar un bulgare de tină
Ci colţ de cer, fărâmă de divin
De veşnicie
Urcă pe munte
Pe muntele credinţei
Pe stâncile speranţei
Pe crestele făgăduinţelor minune
Privirile tale să plângă fericite
Oprite de măreţia patriei promise

Urcă pe munte
Chiar obosit de anii ce te-aşteaptă
De templele cărunte
De braţele-n durere frânte
De fruntea-nsângerată
Şi de picioarele rănite
Urcă pe munte
De nu poate altfel
Urcă-n genunchi
Chiar dacă sufletul ţie sfâşiat de ne-mpliniri
De căutări zadarnice
De doruri risipite

Urcă pe munte
Chiar dacă-ţi pare aspră, fără sens
Cărarea ce te poartă către culme
Chiar dacă paşii simt
Prăpăstiile fricii
Chiar dacă-auzi şuvoaiele de lacrimi
Sălbatice vuind
Urcă pe munte
Ele curg la vale
Din ce în ce se-aud mai jos
Dezamăgirile şi plânsul
Din ce în ce e mai aproape cerul

Urca pe munte
Acolo-ţi cad pe fruntea de văpaie
Stropi de balsam de Paradis
O împlinire-a armoniei
Ce-o-ncerci acuma fără rost
Acolo-n vârf de tot
Aripi în loc de paşi încătuşaţi
În loc de mers e zbor netulburat
Urcă pe munte
Sub vegherea îngerilor buni
Acolo sus
Ce-i pământesc din tine
Să se stingă
Şi să te-aprinzi pe bolta veşniciei
Ca o stea nemuritoare

Acolo sus, pe muntele credinţei

Pe muntele Golgotei
Spre dincolo, spre Dumnezeu.