Excitabilitatea orgsanismelor

Excitabilitatea reprezintă o însuşire generală a materiei vii de a reacţiona

la modificările ambiante care au o calitate şi o cantitate importantă pentru
viaţă. Modificările mediului care determină reacţiile acţionează ca stimul.
Proprietatea exitabilităţii este relativ specifică şi stabilă la diferiţi nervi şi este
modificabilă prin substanţe şi schimbare a stării funcţionale a
nervilor.Factorii care provoacă reacţia organismului sau a organelor lui sunt
numiţi excitanţi. Dintre care sunt lumina, temperatura, sunetul, acţiunile
mecanice, diferite substanţe etc.
Plantele recepţionează excitaţiile prin citoplasma celulelor,
manifestându-se prin mişcări ale anumitor organe, numite tropisme şi nastii.
Tropismele reprezintă o reacţie activă a plantelor la excitant prin schimbarea
direcţiei de creştere sau a poziţiei anumitor organe. În funcţie de natura
excitantului, deosebim: geotropisme, fototropisme, hidrotropisme,
chimiotropisme etc. Geotropismele sunt reacţii ale plantei faţă de forţa
gravitaţională a Pământului, astfel la germinarea seminţelor, tulpinile se
menţin în poziţie verticală, iar cele culcate la pământ revin la poziţia
verticală, datorită creşterii mai intense a rădăcinei şi tulpinei principale care
sunt organe ortogeotrope. Fototropismul reprezintă reacţia organelor plantei
la lumină. De exemplu, dacă o plantă se afla într-o cameră slab iluminată, în
scurt timp tulpina acesteia se va curba spre sursa de lumină. În acest caz,
tulpina este ortofototropă. La baza fototropismului stă creşterea intensă a
celulelor prin întindere pe partea opusă luminii, ceea ce duce la curbarea spre
lumină a organului sensibil la acest excitant. Fototropismul are o importanţă
mare pentru plante, orientând frunzele spre lumina de intensitate optimă.
Hidrotropismele sunt orientări ale organelor plantelor sub influenţa surselor
de apă. Nastiile sunt mişcări neorientate ale organelor plantelor, condiţionate
de modificarea în timp a intensităţii excitantului. În funcţie de tipul
excitantului, se disting: fotonastii, termonastii, mecanonastii, seismonastii etc.
Fotonastiile sunt generate de schimbarea intensităţii luminii. Pierderea
turgescenţei celulelor stă la baza seismonastiei, peţiolul se lasă în jos, iar
foliolele se strâng. Excitaţia se transmite de la o frunză la alta şi în scurt timp
toate se camuflează. Astfel frunzele se protejează de factorii externi.
La animale sunt caracteristice reacţii mai precise, mai rapide şi mai
variate la acţiunea excitantului, asigurate de prezenţa sistemului nervos . În
organele acestuia are loc analiza, sinteza, compararea informaţiei captate de
receptori şi formarea răspunsului transmis organului efector: muşchilor,
glandelor endocrine. Calitatea răspunsului fiind dependent de nivelul de
dezvoltare a sistemului nervos.