Unificarea Italiei

Unificarea Germaniei

Clasa a VII-a
 Formarea Statelor Naționale

● Ultimele două mari popoare vest-europene, care

și-au încheiat procesul de consolidare națională și
teritorial- statală, au fost italienii și germanii.
● La mijlocul sec. al XIX-lea ele nu aveau încă un
stat național unitar, existau 7 state în Italia și 38
în Germania.
● Fărâmițarea politico-statală frâna dezvoltarea lor
economică, social-politică, culturală și cauza
rămânerea lor în urma față de alte popoare.
● Deci unificarea națională era o necesitate vitală.
● Formele acestui proces sunt diferite.
 Căile de constituire a statelor naţionale

■ Război de independenţă: SUA, America

Latină
■ Luptă de eliberare de sub dominaţia
imperiilor multinaţionale: sud-estul Europei
■ Luptă de eliberare de sub dominaţia
colonială: Asia, Africa
■ Luptă pentru unificare teritorială şi politică:
Italia, Germania, România
 "de sus"
● Astfel, unificarea putea fi infăptuită pe
calea "de sus" - cand procesul este condus
de un stat puternic de aceeași origine etnică
(de Prusia -în Germania, de Piemont - în
Italia), din cadrul țării ce se unifica.

● Națiunea în acest caz se unește în jurul

statului cel mai puternic din toate cele
existente.
 de "jos"
● A doua cale - de "jos" - prin
unificarea de către masele populare
prin mișcări revoluționare putea
duce la instaurarea în țară a unei
orânduiri democratice, republicane.

● Încercarea de unificare a Germaniei

și Italiei pe cale revoluționară a avut
loc în 1848-1849, dar fără succes.
U
N I
I T
F A
I
C
L
A I
R E
E I
A
■ Premisele unificării Italiei:
-obiectivele revoluţiei de la 1848
-mişc. populară ”Risorgimento“
-politica liberală a Piemontului

■ Perioada: 1859-1870
■ Personalităţi:
■ Victor Emmanuel al II-lea – regele
Piemontului
■ Camillo Cavour, prim-ministrul
Piemontului
■ Giuseppe Garibaldi – revoluţionar

■ Căi de realizare:
-război
-revoluţie
-diplomaţie
 Etapele unificării:

I. 1859 - război cu Austria→ N Italiei şi alte

state se unesc cu Piemontul
II.1860–”Expediţia celor 1000“, condusă de
G.Garibaldi→ eliberează Sicilia şi S Italiei
III.1866- Veneţia şi 1870 –St.Papal se unesc
cu Italia în urma demersurilor diplomatice
■ Consecinţele unificării:
-formarea statului naţional unitar cu capitala la Roma
-constituirea Statului papal la Vatican
-dezvoltarea economiei capitaliste
 Victor Emmanuel al II-lea
Unificatorii Italiei

Camillo Cavour
 Revoluţionari Giuseppe Garibaldi

Giuseppe Mazzini, susţinător al lui Garibaldi

U G
N E
I R
F
M
I
C A
A N
R I
E E
A I
■ Premisele unificării:
-experienţa Parlamentului de la
Frankfurt, 1848
-uniunea vamală a statelor germane
-dezvoltarea economică şi militară a Prusiei
■ Perioada: 1864 -1870/1871

■ Personalităţi:

- Otto von Bismarck – cancelarul Prusiei

■ Căile de realizare:

-războiul
 Etapele unificării:
1. 1864 – război cu Danemarca → se obţin 3
teritorii
2. 1866 – război cu Austria→ este înfrântă şi
eliminată din Confederaţia Germană de Nord care
s-a constituit
3. 1870/1871–război cu Franţa- este înfrântă→regele
Prusiei, Wilhelm I, este proclamat împărat al Imp.
German la Versailles, 18 ian 1871

■ Consecinţele unificării:
-se formează statul naţional unitar
-pacea cu Franţa: anexează Alsacia şi Lorena şi
primeşte 5 miliarde franci aur
-devine mare putere europeană
Otto von Bismarck şi Wilhelm I
Capitularea împăratului Napoleon al III-lea la Sedan
Proclamarea Imperiului German la Versailles, 18 ianuarie 1871
 Importanţa apariţiei noilor state
■ Unificarea a avut o mare influenţă asupra istoriei
popoarelor italian şi german, a Europei şi chiar a
lumii întregi.
■ Italia, mare şi puternică, şi-a dezvoltat economia
şi cultura, devenind una din ţările importante ale
Europei.
■ Imperiul German a devenit unul dintre cele mai
puternice state europene. Pe plan extern a dus o
politică agresivă, războinică. Umilirea Franţei şi
anexarea Alsaciei şi Lorenei au făcut ca între
1871-1914, războiul între cele două ţări să
ameninţe pacea lumii.