Curs 9

Situații de criză educațională:

depistarea situațiilor în clasa de elevi.

Strategii și stiluri de intervenție în

situații de criză educațională.
Cadrul didactic uneori se
confruntă cu situaţii, care
aparent par insolvabile și
care afectează bunul mers
al activităţilor din clasă.
? Criză educațională în clasă.
Discuție:
Definiție:

Criza poate fi definită ca un eveniment sau un

complex de evenimente neaşteptate dar şi
neplanificate, generatoare de periculozitate pentru:

climatul,
sănătatea,
siguranţa clasei respective şi a membrilor acesteia.
Există mecanismele de:
a prevedea,
a delimita,
a defini,
a controla şi
a soluţiona
- o situaţie de criză.

Toate acestea presupun strategii de intervenţie bine

gândite, un consum de energie nervoasă, timp.
Extensia crizei este favorizată de intervenţiile
uneori neadecvate ale cadrului didactic, nu
întotdeauna pregătit din punct de vedere
psiho-pedagogic sau managerial pentru o
asemenea intervenție.

De obicei situaţia de criză este recunoscută

numai în momentele limită, deşi, fragmente ale
acesteia au fost identificate anterior, limitând la
maximum şansele de soluţionare promptă.
Exemple de posibile crize.
Discuții.
Caracteristicile unei situaţii de criză:

- izbucnire instantanee;
- îngreunarea comunicării prin obstrucționarea
permanentă a transmiterii informațiilor;
- instalarea climatului de insecuritate,
- generează stări de panică prin eliminarea reperelor
de orientare valorică;
- discreditarea imaginii colectivului şi a cadrului
didactic respectiv.
Abaterilor comportamentale grave:

Agresiune faţă de oameni şi animale,

Distrugerea proprietăţii private,
Violări / încălcări serioase de principii,
Frământarea / Neliniştea în comportament.
Ce atitudini pot favoriza apariţia sau evoluţia
fenomenelor de criză educaţională?

Discuții.
Atitudini favorizante apariţiei şi evoluţiei fenomenelor
de criză educaţională:

- intervenţii tardive lipsite de promptitudine şi

rapiditate;
- reacţii singulare, incoerente şi absenta unor strategii
pe termen lung;
- absenţa fermităţii şi a inconsecventei prin neasumarea
responsabilităţii intervenţiilor;
- reprezentarea eronată a situaţiei care generează
sentimentul incompetentei şi al neîncrederii în sine;
- teama de represalii din partea superiorilor ierarhici în
cazul intervenţiilor personale.
Ghinea Viorica , 1996 "Gestiunea crizelor, o provocare pentru managementul
educaţiei", alcătuieşte următoarea tipologie:

după gradul de dezvoltare în timp:

instantanee (apar brusc, fără putinţa anticipării prin predicţii
intermitente (dispar în urma masurilor de intervenţie însă reapar după o
anumita perioada de timp);
după gradul de relevanță:
critice (pot conduce la destructurarea organizaţiei în care au apărut;
majore (prezintă efecte importante fără însă a împiedica redresarea
organizaţională);
după numărul subiecţilor implicaţi:
crize individuale
crize de grup
crize colective, globale.
Etape în gestionarea situaţiilor de criză:

A. Identificarea şi cunoaşterea situaţiilor de criză;

B. Etiologia situaţiei de criză:
C. Decizia:
D. Program de intervenţie:
E. Aplicarea masurilor;
F. Controlul:
G.Evaluarea.

Discuții:
Modalităţi de intervenţie:

- crearea climatului echilibrat de învăţare;

- evitarea, prevenirea greşelilor educaţionale;
- cultivarea intereselor şi a preocupărilor şcolare
prin recunoaşterea şi aprecierea reuşitelor;
- integrarea într-un sistem de terapie de grup.
Strategii de intervenţie în situaţiile de criză
educaţională în clasa de elevi

Gheorghe, D. L., în lucrarea

“Managementul în perioade
de criza” menționează
paşii pe care ar trebui
să-I parcurgă managerul
(cadrul didactic) în gestionarea şi
organizarea intervenţiilor
în cazul unor situaţii de criză:
Scapă de urgențe, dar:

- nu neglija consecinţele negative pe termen

lung;
- nu abandona atingerea obiectivelor
importante dar mai puţin urgente;
- nu încălca şi nu ignora restricţiile stabilite
anterior;
- nu acţiona sub stres, după inspiraţia de
moment;
Discuții.
Ordonează-ţi ideile, dar:

- nu neglija cauzele reale ale problemelor

apărute în schimbul efectelor;
- nu acţiona prin supra-reacţie;
- evita amalgamul de probleme, dorinţe, minuni
şi lozinci din minte ta.

Discuții:
Nu deveni agresiv:
- răutatea oamenilor se accentuează în situaţii
de criza;

Încearcă să adopți o atitudine asertivă.

Decompresarea:
- nu te pierde în nimicuri;

Ține la distanta subalternii care sunt mereu de

acord cu tine;
Apropie-te de subalternii care te critică pe faţă.
Anticipează răul:

- nu lăsa acţiunile riscante să se desfăşoare de la

sine;
- pregăteşte decizii anticipate, secundare pentru
cazurile defavorabile;
- nu te lăsa luat prin surprindere de cazurile
negative care pot apărea;
Planifică:
“lipsa unei planificări în luptă este mai gravă
decât războiul însuşi” (De Gaule);

- orice oră petrecută pentru planificarea

acţiunilor tale viitoare iţi va economisi 4 ore de
execuţie a acţiunilor în derularea lor.
Atenuează reculurile:
- în perioada de criză fixează-ţi mereu trei obiective
principale deoarece orice obiectiv principal îţi
generează minimum două obiective derivate.

Ia “decizii bomba”:
pentru atingerea fiecărui obiectiv principal trebuie să
proiectezi un set de decizii dure, care aplicate, devin
restricţii reale;

Fixează priorităţi.
- anticipează întârzierile:
- nu da vina pe alții;
- fii decis:
- nu amâna decizia:
- formează echipe:
- controlează corect:
- fă-ţi feedback-ul:
- condu prin excepţie (fii original)
- menţine transparenţa:
- fii american: lucrează mereu după un plan;
- fii flexibil.